ICCJ. Decizia nr. 805/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 805
Dosar nr. 4559/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 septembrie 2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanta B.E. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar general solicitând ca prin sentinţă să se dispună obligarea acestuia de a soluţiona notificarea ce i-a fost adresată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Reclamanta a arătat că în calitate de moştenitoare a soţului ei, B.I., decedat în anul 1964, a solicitat să-i fie restituit imobilul situat în Bucureşti, însă nu a primit răspuns deşi termenul legal a fost cu mult depăşit.
Prin sentinţa civilă nr. 200 din 20 februarie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să se pronunţe prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură a imobilului în termen de o lună de rămânerea definitivă a hotărârii.
Instanţa a reţinut în esenţă că pârâtul a încălcat prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, omiţând să se pronunţe în termenul legal asupra notificării formulate de reclamantă.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost respins, cu o motivare similară celei a instanţei de fond prin Decizia civilă nr. 344 din 11 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pârâtul a atacat cu recurs această decizie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că termenul prevăzut de art.23 din Legea nr. 10/2001 este unul de recomandare, astfel încât acţiunea reclamantei este inadmisibilă.
Recursul este nefondat.
Caracterul imperativ al reglementării cuprinse în art. 23 din Legea nr. 10/2001 rezultă în primul rând din redactarea textului: „în termen de 60 de zile…unitatea…este obligată să se pronunţe…". El este în acord cu natura reparatorie a Legii nr. 10/2001 şi cu principiile de drept potrivit cărora este inadmisibil ca o obligaţie legală circumscrisă unui anumit termen să fie lăsată la latitudinea debitorului, fără nici o consecinţă juridică în caz de neexecutare.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că neexecutarea s-ar datora culpei reclamantei care nu ar fi depus toate înscrisurile necesare pentru soluţionarea notificării.
În consecinţă, cum hotărârile sunt legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 344/A din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 800/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 796/2003. Civil. Constatare nulitate... → |
|---|
