ICCJ. Decizia nr. 806/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 806
Dosar nr. 5498/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 810 din 28 iunie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive privind Ministerul Finanţelor, F.P.S., SC A.G. SA şi SC S. SA, a respins acţiunea principală formulată de reclamantul O.V.; a respins cererile de intervenţie forţată formulate de acelaşi reclamant, precum şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienta K.M. şi E.M.R., ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a dispus judecarea cererii privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 136 din 8 aprilie 1999 privind 50,978 % acţiuni S., încheiat între F.P.S. şi SC A.G. SA şi a prorogat pronunţarea asupra excepţiei de necompetenţă materială a instanţei civile de soluţionare a cererilor cuprinse în acţiunea principală şi în cererile de intervenţie în interes propriu, fixând termen de judecată la 20 septembrie 2000, completul 2.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 233 din 3 mai 2001 a admis apelul declarat de reclamantul O.V. împotriva sentinţei civile nr. 810 din 28 iunie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor, S. SA Bucureşti, F.P.S., în prezent A.P.A.P.S. şi intervenientele în interes propriu M.K.(fostă M.C.) şi E.M., în prezent R., prin împuternicita M.K. şi SC A.G. SA Bucureşti; a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti pentru judecarea pe fond a acţiunii reclamantului, constatând că pârâtele Ministerul Finanţelor, A.P.A.P.S., SC S. SA şi SC A.G. SA au calitate procesuală pasivă; a menţinut dispoziţia din sentinţă privind disjungerea judecării cererii referitoare la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 136/1999; a disjuns judecarea apelului declarat de M.K. şi E.M.; a fixat termen la 20 iunie 2001 cu citarea părţilor.
La acest termen, prin încheierea din 20 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 4047/2000, s-a dispus înregistrarea apelului formulat de intervenientele M.K. şi E.M. la un nou număr de dosar, acordându-se termen în acest nou dosar la 26 septembrie 2001.
S-a format astfel pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, dosarul nr. 2836/2001, având ca obiect soluţionarea apelului declarat de pârâtele K.M. şi R.E. împotriva sentinţei civile nr. 810 din 28 iunie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. 1135/1998.
La termenul din 6 martie 2002, soluţionarea cauzei a fost suspendată în baza art. 244 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. 5477/2001 al Curţii Supreme de Justiţie.
Măsura a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin încheierea din 17 septembrie 2003, pronunţată în acelaşi dosar, dată la care s-a aflat pe rol soluţionarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurată în încheierea de la termenul din 20 iunie 2001, cerere formulată de petentul O.V.
Împotriva încheierii din 6 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 2836/2001 a formulat recurs O.V., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa nu a motivat măsura suspendării cauzei în temeiul art. 244 C. proc. civ. şi că această măsură a fost dispusă cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 100 C. proc. civ. şi art. 155 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când delegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte de existenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
În speţă, instanţa a dispus suspendarea judecăţii în baza art. 244 C. proc. civ., fără ca în considerentele încheierii să se motiveze în vreun mod măsura dispusă, astfel că se constată incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Totodată este de observat că în speţă, recurentul nu a formulat vreo cerere de renunţare la judecată conform art. 246 alin. (1) C. proc. civ., astfel că în mod greşit nu s-a dispus citarea sa la termenul din 6 martie 2002.
Astfel fiind, constatându-se că în speţă sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., urmează a admite recursul, a casa încheierea din 6 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 2836/2001, precum şi încheierea din 17 septembrie 2003, din acelaşi dosar, prin care a fost menţinută măsura suspendării, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul O.V. împotriva încheierii din 6 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 2836/2001 şi împotriva încheierii din 17 septembrie 2003 din acelaşi dosar, pe care le casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 920/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8/2003. Civil. încheiere îndreptare eroare... → |
|---|
