ICCJ. Decizia nr. 982/2003. Civil. Legea nr. 10/2201. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 982
Dosar nr. 1355/2003
Şedinţa publică din 6 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2002, reclamanta C.A. a chemat în judecată pe F. Argeş pentru a se dispune anularea deciziei nr. 2386 din 13 decembrie 2002 emisă de pârâtă şi pentru a fi obligată aceasta la 8.000.000 lei daune pentru lipsă de folosinţă a terenului.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a solicitat pârâtei, prin notificare comunicată prin executorul judecătoresc, să-i restituie, în natură, un teren intravilan de 1524 mp situat în „Vatra satului" Suseni, judeţul Argeş, care este ocupat în mod abuziv de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 212 din 7 noiembrie 2002, Tribunalul Argeş a admis în parte cererea şi a obligat-o pe pârâtă să restituie, în natură, reclamantei suprafaţa de 323 mp situată în satul Suseni, judeţul Argeş, respingând capătul de cerere privind acordarea de daune pentru lipsa de folosinţă a terenului.
Tribunalul a reţinut, în esenţă, că greşit s-a respins cererea reclamantei de restituire, în natură, a imobilului solicitat, odată ce acest imobil a fost preluat abuziv de la R.M.I. (decedat), care este tatăl reclamantei, fiind atribuit, prin Decizia fostului Consiliu Popular Judeţean Argeş, Cooperativei de consum Suseni, care a edificat pe acesta un magazin şi anexe, ocupând suprafaţa de 1201 mp.
Ca atare, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în privinţa terenului de 323 mp rămas liber şi cele ale art. 24 din aceeaşi lege, pentru admiterea în parte a acţiunii.
S-a mai reţinut că, reclamanta nu a solicitat, prin notificare, şi despăgubiri pentru restul terenului ocupat de construcţiile edificate de pârâtă, astfel că nu se poate constata şi dreptul acesteia la despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termen legal, atât reclamanta, cât şi pârâta.
Reclamanta a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că, odată ce a reţinut corect că terenul a fost preluat abuziv de la autorul reclamantei, trebuia să dispună fie restituirea în natură a întregului teren, fie obligarea pârâtei la despăgubiri pentru porţiunea de 1201 mp, ocupată de construcţii şi care nu ar putea fi restituită în natură.
Prin apelul său, pârâta a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că ea nu are calitate procesuală activă în cauză, deoarece nu a avut şi nu are în proprietate terenul în litigiu, care a fost atribuit C.C. Suseni la 4 noiembrie 1968, din domeniul public, pentru construirea unui magazin.
S-a mai arătat că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu nu face obiectul acestei legi.
Prin Decizia nr. 8/A din 22 ianuarie 2002, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul contestatoarei C.A. şi a admis apelul intimatei F. Argeş în sensul că respinge în totalitate contestaţia.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta-contestatoare a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile deţinute de tatăl său R.M.I., decedat, în calitate de unică moştenitoare a acestuia.
Prin hotărârea nr. 96/1991 (anexa 3) poz.86, satul Suseni, contestatoarea a fost validată cu suprafaţa de 3,40 ha teren, avându-se în vedere că defunctul R.M.I. figura în registrul agricol, în perioada 1959-1962 cu suprafaţa de 3,64 ha, iar la nivelul comunei Suseni s-a aplicat o cotă de reducere de 4 %.
După reconstituirea dreptului de proprietate, contestatoarea a fost pusă în posesie pe mai multe suprafeţe de teren, menţionate în adresa nr. 1569/2000, suprafeţe care, însumate dau suprafaţa de 3,40 ha teren.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestora terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, solicitate conform Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997.
Contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru un teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, este inadmisibilă, iar sentinţa apelată, prin care s-a admis în parte această contestaţie, este nelegală.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs reclamanta C.A. pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea menţionată fiind dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
A susţinut reclamanta că terenul pretins, de 1524 mp, teren intravilan cămin de casă aferent construcţiilor edificate pe el, a fost înscris în cadastrul agricol al fostei U.J.C.C. Argeş, devenită ulterior F. Argeş (în baza Legii nr. 109/1996), nefiind cuprins în suprafaţa de 3,40 ha validată şi nu a fost pusă în posesie, nefiind liber, având construcţii (magazin alimentar cu anexe), precizându-se în adresa nr. 1569/2000 a Comisiei Locale de fond funciar că Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, nu a reglementat expres situaţia juridică a terenurilor pe care s-au ridicat construcţii de către organizaţiile cooperatiste în perioada 1962-1989.
Recursul este fondat.
Din probele administrate în dosar rezultă că, în mod greşit, instanţa de apel a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Terenul pretins de reclamantă nefiind cuprins în suprafaţa totală de 3,40 ha, validată de comisia de fond funciar, fiind teren intravilan separat de celelalte terenuri, a fost preluat abuziv de Cooperativa Suseni, în baza adresei nr. 492 din 13 septembrie 1968 a fostului Consiliu Judeţean Argeş.
Astfel, instanţa de apel, fără să analizeze actele dosarului în spiritul prevederilor Legii nr. 10/2001, considerând că terenul pretins de reclamantă a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, a respins ca inadmisibilă contestaţia, reţinând eronat că potrivit art. 8 alin. (1) din lege, acesta nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Or, din dispoziţiile HG nr. 498 din 18 aprilie 2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, art. 8 alin. (1) rezultă că „restituirea, în natură, a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în intravilanul localităţilor, intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil".
Caracterul reparatoriu al legii acoperă şi acele terenuri din intravilan care nu au fost restituite până la intrarea în vigoare a legii, respectiv 14 februarie 2001, persoanelor îndreptăţite, situaţie la care se referă şi cazul în speţă.
Astfel, restituirea în natură a terenurilor (cele arabile), aflate în intravilan, intră sub incidenţa procedurii Legii nr. 10/2001.
În consecinţă, recursul se priveşte fondat, urmează a se casa hotărârea atacată şi a se trimite cauza spre rejudecare, Curţii de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C.A. împotriva deciziei nr. 8/A din 22 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2476/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 978/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... → |
|---|
