ICCJ. Decizia nr. 9918/2003. Civil. Litigiu de muncă. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9918
Dosar nr. 5512/2003
Şedinţa publică din 30 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a solicitat casarea sentinţei civile nr. 1775/222 pronunţată de Tribunalul Covasna precum şi a deciziei civile nr. 380/2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi rejudecând, să fie respinsă acţiunea introdusă de A.L. şi alţi procurori precum şi personalul de specialitate din cadrul parchetelor de pe lângă instanţele de judecată din judeţul Covasna.
În motivarea recursului în anulare au fost aduse următoarele critici hotărârilor pronunţate de instanţe în fond şi recurs:
Soluţia de admitere a acţiunii principale precum şi a cererii de chemare în garanţie în sensul obligării M.P., Parchetul de pe lângă C.S.J. şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamanţilor procentul de 7% reţinut acestora în intervalul 1 ianuarie 2000-31 martie 2001 cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate, este greşită deoarece, s-a pronunţat cu încălcarea esenţială a legii.
Astfel, dispoziţiile art. 99 şi art. 141 din Legea 92/92 reţinute de către instanţe nu sunt aplicabile speţei deoarece, în materia asigurărilor sociale, se aplică dispoziţiile Legii speciale nr. 145/1997 intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 şi care, condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite magistraţilor, de plata contribuţiei la fondul asigurărilor sociale.
În plus, magistraţii au încheiat fiecare în mod separat, inclusiv pe perioada discutată, contracte cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. în care era prevăzută obligaţia angajatorului de a vira contribuţia la asigurările de sănătate, ca o condiţie a beneficiului asistenţei medicale gratuite.
Examinând recursul în anulare, introdus în termenul prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data promovării, faţă de faptul că Decizia s-a pronunţat la data de 20 martie 2003 iar OUG 58/2003 a intrat în vigoare la data de 27 august 2003, se constată că acesta este fondat.
Este adevărat că prevederile art. 99 alin. (1) din Legea 92/92 prevăd dreptul magistraţilor de a beneficia de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în mod gratuit.
Acordarea acestor gratuităţi a fost însă condiţionată de adoptarea unei Hotărâri de Guvern care a survenit la 2 iulie 1998 sub nr. 409 ce prevede în acelaşi scop, adoptarea unor norme comune de aplicare, de către M.J. şi Parchetul de pe lângă C.S.J.
Au fost adoptate normele comune nr. 318/FB/64/807/C din 26 mai 1999 care condiţionează acordarea acestor gratuităţi, de plata contribuţiei de asigurări de sănătate.
Prin urmare, concluzia la care au ajuns instanţele şi invocarea ca temei juridic al acestei concluzii ca fiind prevederile art. 99 din Legea 92/92, este nelegală de vreme ce, această lege condiţionează acordarea acestor gratuităţi de adoptarea unor norme ulterioare şi care, odată adoptate, condiţionează de plata contribuţiei de 7%, beneficiul gratuităţii.
În afara acestui aspect, este de observat că textul Legii nr. 145/1997 care constituie legea specială în domeniul asigurărilor sociale şi de sănătate, nu include magistraţii sau personalul auxiliar al instanţelor, în categoria expres nominalizată în art. 6 şi art. 9, a persoanelor care sunt exceptate de la plata contribuţiei şi, nici în aceea a persoanelor care au calitatea de asigurat fără plata aceleiaşi contribuţii. Ori, dacă legiuitorul ar fi dorit ca şi această categorie de persoane să fie exceptate de la plată, trebuia să prevadă expres.
În lipsa unei astfel de prevederi, sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din Legea 145/1997 care prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români.
Reţinându-se încălcarea esenţială a legii speciale în materia asigurărilor sociale şi de sănătate cere are aplicabilitate în speţă, inclusiv în perioada anului 2000 până în luna martie 2001, urmează a fi admis recursul în anulare cu consecinţa casării celor două hotărâri şi, respingerii acţiunii introductive precum şi a cererii de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.S.N.A.J
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 380/R din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, şi sentinţei civile nr. 1774 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Braşov, pe care le casează şi respinge, ca nefondată acţiunea reclamanţilor şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9926/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9919/2003. Civil. Conflict de muncă. Recurs... → |
|---|
