Grăniţuire. Decizia nr. 504/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 8866/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 504/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier E. M. H.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții N. I. și N. L. împotriva deciziei civile nr. 80/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil_, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică, dându-se curs cererii mandatarului ales al recurenților, avocat C. A., cauza fiind lăsată la finalul ședinței de judecată, se constată lipsa părților și a domnului avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare, faptul că nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar intimatul a depus întâmpinare.
Instanța, având în vedere actele dosarului, invocă, din oficiu, excepția netimbrării prezentului recurs, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare pe această excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 6043/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și completată de reclamanții N. I. și N. L. în contradictoriu cu pârâtul D. A. G.; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată și completată de reclamantul reconvențional D. A. G. și, în consecință, s-a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantului reconvențional înscris în C.F._ Sibiu nr. cad._ situat în Sibiu, . și imobilul pârâților reconvenționali înscris în C.F._ nr. cad._ situat în Sibiu, . pe aliniamentul ABCDEF din anexa nr.1 la suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert P. G. și s-a dispus edificarea gardului despărțitor prin contribuția egală a părților. A fost obligat reclamantul reconvențional D. A. G. să își ridice gardul edificat în prezent care desparte grădinile părților. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra imobilului înscris în CF_ Sibiu nr. cad._, iar pârâtul este proprietar asupra imobilului înscris în C.F_ nr. cad._. Inițial cele două imobile au fost un singur corp funciar, prin convenția autentificată sub nr. 443/2011 de către Biroul Notarului Public B. V. s-a sistat starea de indiviziune. Instanța a administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriul, testimonială și cercetare locală, a fost efectuat un raport de expertiză topografică de către expertul P. G..
Petitul privitor la stabilirea unei servituți de trecere în favoarea fondului dominant este neîntemeiat deoarece imobilul reclamanților nu este un loc înfundat. Este adevărat că accesul în acesta se poate face doar cu piciorul, ori acest fapt nu le conferă reclamanților dreptul să intre cu autovehiculul pe terenul pârâtului deoarece îi afectează dreptul de proprietate.
Cererea pârâtului privitoare la stabilirea liniei de graniță dintre cele două imobile este neîntemeiată, deoarece gardul existent în prezent este amplasat pe un alt aliniament decât cel stabilit de expert se impune ridicarea acestuia. Conform art. 606 din Codul civil de la 1865 gardul care desparte două proprietăți este socotit a fi comun dacă nu s-a făcut probă contrarie. Ca atare ambii vecini trebuie să contribuie la edificarea lui. Faptul că reclamanții ar fi edificat gardul din dreapta nu are relevanță pentru pârât.
Nici petitul al doilea din acțiunea reconvențională nu este întemeiat, deoarece reclamanții nu au dreptul să intre pe nici una din cele două porți amplasate pe imobilul pârâtului. Acesta are opțiunea dacă își construiește sau nu o portiță pe porțiunea de 0,95 mp care reprezintă calea lor de acces la imobil.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, care critică soluția pentru greșita soluționare, reiterând motivele expuse pe larg la fond, în sensul instituirii servituții de trecere cu piciorul și cu autoturismul în favoarea apelanților, cu înlăturarea piedicii din calea lor.
Prin decizia civilă nr. 80/2013, Tribunalul Sibiu a respins apelul reclamanților, pe care i-a obligat la plata către intimatul D. A. a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că părțile în litigiu au dobândit imobilele în această stare, au acceptat situația de la data dobândirii, ulterior constatând că există anumite dezavantaje, ca cel privind accesul cu autoturismul spre spatele imobilului, în scopul garării. Dar, acceptând situația de la data dobândirii dreptului, revendicarea altor drepturi, despre care nu a fost vorba la acea dată, este excesivă. În orașe, se întâmplă des ca proprietarii de imobile să nu aibă acces cu autoturismul în curtea sau incinta imobilului, parcarea acestuia făcându-se frecvent pe stradă, nefiind o regulă absolută parcarea în interiorul proprietății. În situația de referință, nici nu poate fi vorba de „loc înfundat” în caracterizarea imobilului apelanților, ci de dorința acestora de a-și parca autoturismul în spatele proprietății lor, ceea ce nu caracterizează servitutea de trecere, ci se apropie de abuzul de drept, în condițiile în care apelanții cu această conformație și mod de acces au dobândit imobilul, acceptând deci atât avantajele acestuia, cât și dezavantajele lui la acea dată. În ce privește petitul principal, se constată că nu sunt întrunite
(continuarea deciziei civile nr. 504/14.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ )
condițiile legale de admisibilitate a cererii, căci imobilul apelanților nu constituie „loc înfundat” în termenii art. 616 C. civ., astfel cum s-a stabilit și prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții N., care au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 1070 lei (filele 9-10). Deși aceștia au primit citațiile la data de 23.05.2013, la termenul de judecată din 14.06.2013 nu au făcut dovada achitării taxei de timbru.
Potrivit art. 20 alin 1 și 2 din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată ce urmează celui în care instanța a stabilit taxa de timbru.
În cauză recurenții nu au făcut dovada îndeplinirii obligației dispusă de instanță, astfel că, în temeiul art. 20 alin 3 din Legea 146/1997, Curtea va anula ca netimbrat recursul de față.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., recurenții vor fi obligați să plătească intimatului D. A. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocatului ales, conform chitanței anexate la fila 17.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanții N. I. și N. L. împotriva deciziei civile nr. 80/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ .
Obligă recurenții să plătească intimatului D. A. 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.06.2013.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc.MFC
2 ex/21.06.2013
Jud. fond: N. F.
Jud. apel: V. A./V.C. D.
| ← Anulare act. Decizia nr. 505/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 266/2013. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
