Pretenţii. Decizia nr. 178/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 10510/176/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 178/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.- președinte secție
Judecător C. G. N.- vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. A. împotriva deciziei civile nr. 167/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant C. M. asistat de avocat G. E. cu delegație la dosar, lipsă fiind reprezentantul recurentului pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față fiind motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Mandatarul ales al intimatului reclamant, avocat G. E. depune la dosar împuternicire avocațială, întâmpinare și chitanțe reprezentând onorariu de avocat.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul ales al intimatului reclamant, avocat G. E. solicită respingerea recursului, întrucât motivele invocate de recurent nu sunt fondate. Prezenta cauză privește dreptul de prescripție, iar potrivit art. 7 din Decretul Lege nr. 167/1958, dreptul la restituirea prețului de piață a imobilelor este un drept nou creat care se exercită în termenul general de prescripție, de trei ani, care curge de la data apariției prezentei legi. A depus practică judecătorească a ICCJ în materie, care se află depusă la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la data 15.12.2011 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub dosar nr._, reclamantul C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. - Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia la restituirea prețului de piață a imobilului înscris în CF 3137 A. I., respectiv apartamentul 3, înscris în urma parcelării sub A+7.
Prin sentința civilă nr. 807/2012, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât și în consecință a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, că aceasta este fondată față de prevederile art. 7 alin. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 teza I din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, termenul prescripției fiind de trei ani.
Instanța a constatat că prin decizia civilă nr. 265/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._, rămasă definitivă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și a încheierilor de parcelare pentru imobilele apartamente înscrise în CF 3137 A. I. înscrise sub B 4-8, imobilul în litigiu fiind înscris sub B7, și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Prin urmare, față de prevederile art. 7 alin 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 teza I din Decretul nr. 167/1958, prima instanță a apreciat că în cauză termenul de prescripție de trei ani a început să curgă de la data de 03.10.2007, astfel că la introducerii acțiunii, dreptul material era prescris.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, calificat apel, prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare se arată că sentința atacată este nelegală, că instanța nu a pus în discuția părților excepția prescripției invocată din oficiu. Se mai arată că dreptul reclamantului se naște odată cu apariția Legii 1/2009, de atunci începând să curgă termenul de prescripție.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr. 167/A/2012, Tribunalul A. a admis apelul reclamantului, a desființat sentința civilă atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Judecătoria A. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, din practicaua hotărârii rezultă că instanța de fond a pus în discuție excepția prescripției, astfel că acest motiv a fost considerat nefondat.
Însă, având în vedere natura despăgubirilor solicitate de reclamant, se constată că o asemenea posibilitate de despăgubiri nu exista în nicio normă anterioară. Așadar, este un drept nou subiectiv creat prin Legea nr. 1/2009, iar termenul de prescripție începe să curgă de la . acestei legi.
Tribunalul a considerat că instanța de fond nu trebuia să analizeze această excepție prin raportare la data pronunțării deciziei nr. 265/A/2007 dată la 03.07.2007, întrucât dreptul de a cere despăgubiri în cazul reclamantului s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009 de modificare a Legii 10/2001, respectiv art. 20 al. 2 teza I. Prescripția nu putea să curgă înaintea intrării în vigoare a actului normativ, respectiv Legea nr. 1/2009 (03.02.2009) întrucât prescripția nu curge înainte de nașterea dreptului și nu curge contra celui care nu poate acționa.
Concluzionând, instanța de apel a reținut că prin introducerea acțiunii la data de 15.12.2011, reclamantul se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 al. 1 din DL. 167/1958.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant.
În expunerea motivelor, recurentul susține în esență că dreptul de a cere restituirea prețului actualizat era prevăzut de Legea nr. 10/2001, în art. 50, iar prin Legea nr. 1/2009 s-au adus modificări doar cu privire la restituirea prețului de piață.
Ca urmare, dreptul material la acțiune al reclamantului pentru a cere restituirea prețului s-a născut la momentul desființării contractului, prin hotărâre irevocabilă, ceea ce înseamnă că acțiunea de față este prescrisă.
În drept se invocă art. 304 pct. 8 C. pr. civ.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001, dispoziție introdusă prin Legea nr. 1/2009. Până la apariția Legii nr. 1/2009, legea specială (10/2001) reglementa, în art. 50, doar dreptul la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, dreptul la restituirea prețului de piață a fost reglementat doar în 2009, odată cu apariția Legii nr. 1/2009 și el vizează o situație distinctă de cea reglementată prin art. 50, respectiv, se referă la contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Ca urmare, susținerile recurentului în sensul că acest drept era recunoscut și anterior nu pot fi primite.
Pentru cele ce preced, Curtea constată că la determinarea momentului de la care începe să curgă prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului, nu prezintă relevanță data la care a fost pronunțată hotărârea de desființare a contractului de vânzare-cumpărare, acest termen curgând de la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009 pentru ipoteza în care contractele fuseseră desființate anterior.
(continuarea deciziei civile nr. 178/14.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Pe cale de consecință, Curtea constată că cererea reclamantului înregistrată la data de 15.12.2011 este formulată înainte de împlinirea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, astfel că hotărârea instanței de apel este legală.
Față de cele reținute, constatând că criticile pârâtului nu se circumscriu niciunui motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. pr. civ., Curtea constată nefondat recursul de față, urmând ca în temeiul art. 312 C. pr. civ., să-l respingă.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 C. pr. civ., Curtea în va obliga pe recurent să plătească pârâtului intimat suma de 1000 lei, cheltuieli în recurs, reprezentând onorariul parțial al avocatului ales, apreciind că această sumă este proporțională față de complexitatea recursului, raportat la motivele invocate de pârât, și față de volumul de muncă depusă de avocat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva deciziei civile nr. 167/A/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatului C. M. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc.Tehn/M.F.C./20.03.2013
N.P./2 ex/03.04.2013
Jud. fond – F. S.
Jud. apel – H. L./C. F.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 266/2013. Curtea de Apel ALBA... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 58/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
