Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 89/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 682/57/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 89/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M. - vicepreședinte
Judecător S. T.
Judecător M. F. F.
Grefier A. B.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de pârâții C. M. și C. I. împotriva deciziei civile numărul 74/2012 din 12.06.2012 pronunțate de Curtea de Apel A.-iulia, secția penatru cauze cu minori și d efamilie în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatara contestatorilor, lipsă fiind aceștia și intimata în contestație M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care mandatara contestatorilor avocat G. B. B. susține că la ICCJ București a fost respinsă cererea de strămutare formulată în cauză .
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara contestatorilor, avocat G. B. B., având cuvântul solicită admiterea contestației în anulare formulată în cauză pentru motivele arătate pe larg în cererea scrisă depusă la dosar.
Contestația formulată în cauză este motivată pe Teza I a art.318 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei susține că hotărârea dată de instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale deoarece dreptul de creanță stabilit în favoarea intimatei în sumă de 60.000 lei nu reprezintă 30% din întreaga creanță reactualizată care potrivit expertizei efectuate este în sumă de 199.552,66 lei.
Solicită instanței a constata că intimata a investit instanța doar cu suma de 120.000 lei.
Mai mult, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs privind actualizarea creanței.
În motivarea recursului instanța greșit a aplicat cota de contribuție a datoriei comune în condițiile în care instanța de apel a modificat hotărârea instanței de fond și a reținut cota de contribuție diferențiată. Instanța de recurs trebuia să cenzureze acest aspect ceea ce echivalează cu o nepronunțare în cauză incidentă fiind astfel Teza II a art.318 Cod procedură civilă.
În concluzie solicită admiterea contestației în anulare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele :
Prin contestația în anulare formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.07.2012 sub nr._, contestatorii C. M. și C. I. au solicitat anularea deciziei civile nr. 74/12.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr._, cu consecința fixării unui termen pentru rejudecarea recursului.
În baza art. 319 ind. 1 C.pr.civ. s-a solicitat suspendarea punerii în executare a hotărârii împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare.
În expunerea motivelor căii extraordinare de atac declarate, contestatorii au invocat dispozițiile art. 318 teza I și II C.pr.civ., susținând că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât dreptul de creanță stabilit în favoarea intimatei M. C. în sumă de 60.000 lei nu reprezintă 30% din întreaga creanță actualizată. Astfel, conform raportului de expertiză, actualizarea sumei de 130.034 lei a fost stabilită la suma de 199.552,66 lei. Acceptând contribuția personală a contestatorului C. M. în cuantum de 24.000 lei la plata împrumutului în timpul căsătoriei, deducerea acestei sume actualizate din cea determinată de către expertul contabil – în considerarea faptului că aceasta reprezintă un procent de 5,4% din 130.034 lei, rezultă că suma ce urma a fi partajată conform cotelor de contribuție era 162.598,66 lei.
S-a arătat că intimata a investit instanța cu suma de 120.000 lei, astfel că respectând raționamentul instanței, cota de 30% trebuia să se raporteze la suma de 120.000 lei, nicidecum la suma de 199.552,66 lei.
S-a apreciat că dintr-o eroare materială instanța a raportat procentul de 30% la suma de 199.552,66 lei, fără a observa că intimata a investit instanța cu suma de 120.000 lei.
În baza art. 318 teza I C.pr.civ. s-a apreciat că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială și prin neaplicarea unei cote de contribuție diferențiată asupra întregii mase de bunuri supuse partajului. Acest aspect a constituit și un motiv de recurs asupra căruia instanța de recurs nu s-a pronunțat.
S-a mai arătat că instanța de recurs nu a cercetat motivul de recurs privind actualizarea creanței, întrucât actualizarea sumelor se impunea a fi raportată la data plății și a sumelor aferente achitate. De asemenea, s-a considerat că actualizarea creanței prin folosirea indicelui privind bunuri de consum este greșită.
S-a invocat faptul că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în condițiile în care menținând hotărârea instanței de fond, care a stabilit o cotă egală de contribuție a părților la achitarea împrumutului și la dobândirea bunurilor, confirmă motivarea instanței de apel, care a modificat raționamentul instanței de fond și a constatat în această modalitate o cotă de contribuție diferențiată, de 70%, respectiv 30%, la plata creditului.
În acest context s-a susținut că instanța de recurs nu a cercetat motivul prin care se invoca evidenta contradicție dintre dispozitiv și considerentele hotărârii pronunțate în apel.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 teza I și II C.pr.civ.
La termenul de judecată din 02.10.2012 contestatorii, prin mandatar, au învederat că nu mai susțin cererea de suspendare a executării deciziei atacate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. C. a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei nr. 74/2012 a Curții de Apel A. I..
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivelor de contestație în anulare reglementate de art. 318 teza I și II C.pr.civ., Curtea constată că prezenta contestație în anuare formulată de contestatorii C. M. și C. I. este nefondată.
Prin decizia civilă nr. 74/12.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția pentru cauze cu minori și de familie a fost respins ca nefondat recursul formulat de pârâții reclamanți reconvenționali C. M. și C. I. împotriva deciziei civile nr. 44/28.02.2012 a Tribunalului A. – Secția I civilă.
Potrivit art. 318 teza I și II C.pr.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin eroare materială, în accepțiunea art. 318 C.pr.civ., se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, cum ar fi de pildă anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se regăsește recipisa de plată a taxelor legale de timbru, sau respingerea recursului ca tardiv, deși a fost depus în termen la poștă, dar instanța nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de atac.
Așadar, pe această cale nu pot fi remediate greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Or, în speță, contestatorii nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care instanța de recurs a înțeles să dezlege o anumită problemă de drept.
În aceste sens, contestatorii au apreciat ca fiind greșeală materială raportarea instanței la suma de 199.552,66 lei, în condițiile în care reclamanta intimată ar fi solicitat instanței să îi atribuie o cotă de ½ din suma de 120.000 lei.
Curtea nu poate primi aceste susțineri, în condițiile în care reclamanta a investit instanța de fond cu un capăt de cerere vizând obligarea pârâtului C. M. la plata cotei de ½ parte din suma de 130.034 lei – la nivelul anului 1991, actualizată cu rata inflației până la zi, reprezentând datorie personală a pârâtului achitată în comun în timpul căsătoriei.
Prin expertiza efectuată în cauză suma a fost actualizată, expertul stabilind-o într-un cuantum de 199.552,66 lei.
Se constată că, dând eficiență principiului disponibilității, reținând cotele egale de contribuție ale soților atât la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, cât și la achitarea datoriilor, instanța de fond a obligat contestatorul C. M. doar la plata sumei de 60.000 lei cu acest titlu, conform solicitării reclamantei intimate.
Soluția a fost menținută atât de instanța de apel, care a respins apelul pârâtului, dar și de instanța de recurs, care a respins recursul acestuia prin decizia civilă nr. 74/2012 a Curții de Apel A. I., atacată în prezenta contestație în anulare.
Rezultă așadar că aspectele invocate de contestatori nu constituie erori materiale, în accepțiunea art. 318 teza I C.pr.civ., fiind în realitate aspecte ce țin de soluționarea pe fond a cauzei, supuse deja controlului de legalitate în faza procesuală a recursului.
De asemenea, neaplicarea unei cote de contribuție diferențiată asupra întregii mase de bunuri supuse partajului constituie o problemă de fond, răsturnarea prezumției legale instituite de art. 30 C.fam realizându-se doar în urma administrării și interpretării probatoriului, nefiind o simplă eroare de calcul.
Contrar afirmațiilor contestatorilor, se constată că nici un moment nu s-a reținut o contribuție diferențiată a soților la achitarea datoriei comune, instanța de apel arătând că, și în ipoteza în care s-ar aprecia veridice susținerile pârâtului, în sensul stabilirii unei cote de 70% în favoarea sa la achitarea acelei datorii comune, suma acordată de instanța de fond reclamantei(60.000 lei) s-ar încadra în acel procentaj.
Curtea reține că nici motivul de contestație în anulare prev. de art. 318 teza a II-a C.pr.civ. nu poate fi primit, instanța de recurs examinând și pronunțându-se punctual asupra tuturor motivelor de recurs, prev. de art. 304 C.pr.civ., invocate de contestatori.
Împrejurarea că unele critici expuse de sus-numiți în recurs nu s-au circumscris cazurilor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, având în vedere caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, situație în care instanța de recurs a constatat inadmisibilitatea acelor critici, nu echivalează cu o nepronunțare asupra motivelor de recurs și nu atrage incidența dispozițiilor art. 318 teza a II-a C.pr.civ.
Pentru toate aceste considerente, constatând nefondate criticile aduse de contestatorii pârâți reclamanți reconvenționali deciziei civile nr. 74/2012 a Curții de Apel A. I. – Secția pentru cauze cu minori și de familie, Curtea va respinge contestația în anulare formulată.
Având în vedere că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, acestea nu vor fi acordate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de pârâții reclamanți reconvenționali C. M. și C. I. împotriva Deciziei civile nr.74/2012 din 12.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel A.-I., Secția pentru cauze cu minori și de familie în dosar nr.4761/176/_.
(Continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 89/12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ )
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Februarie 2013.
Președinte, M. A. M. | Judecător, S. T. | Judecător, M. F. F. |
Grefier, A. B. |
Red/tehnored. MFF
2 ex/21.02.2013
Red/tehnored. S. T.
2 ex/01.08.2012
j.f. CM C.
j.a. L.D., L P. P.
jr. MMA; ST; MFF
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
