Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 838/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 838/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 35/257/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 838/2013

Ședința publică de la 20 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. M.

Judecător M. F. C.

Judecător C. G. N.-vicepreședinte

Grefier N. P.

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta B.(D.) A.- M. și de pârâții D. R.- H. și R. B. S.A. BUCUREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 115/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat N. P. cu delegație la dosar pentru recurenta reclamantă și avocat B. G. cu delegație la dosar pentru recurentul pârât, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.

Se constată că s-a înregistrat la dosar prin registratura instanței, adresa Tribunalului Sibiu, referitoare la dosarul solicitat cu adresă instanței și se constată că s-a atașat prezentei cauze, dosarul_ al Tribunalului Sibiu.

La solicitarea instanței referitoare la soluția cererii de completare aflată pe rolul Tribunalului Sibiu, mandatarul ales al recurentei reclamante arată că această cerere de completare a dispozitivului deciziei atacate a fost respinsă și face obiect al prezentei cereri de recurs.

Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Mandatarul ales al recurentei reclamante, avocat N. P. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei în fond.

În drept invocă prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C. pr. civ.

Punctul 5 al art. 304 C. pr. civ. a fost încălcat, deoarece instanța de apel a încălcat formele de procedură prev. de art. 105 C. pr. civ. Arată că instanța care a soluționat cauza în apel nu a avut în vedere ceea ce s-a soluționat cu autoritate de lucru judecat. Arată că instanța nu putea stabili o altă stare de fapt, prin care să rețină contribuția pârâtului la dobândirea bunurilor comune, în situația în care acesta nu avea venituri, nu era angajat iar societatea nu a produs dividente. S-a reținut greșit cota de 30% din contribuția comună, în condițiile în care nu s-a formulat cerere reconvențională în cauză iar în cererea inițială s-a solicitat a se stabili contribuția pârâtului de 10% la plata avansului pentru dobândirea imobilului. Din considerentele hotărârii nu rezultă că instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 295 C. pr. civ. și nu a motivat soluția pronunțată, nearătând criteriile folosite pentru stabilirea cotei procentuale de 30% reținută ca fiind partea de contribuție a pârâtului ( solicită a fi avut în vedere interogatoriul luat intimatului pârât). Mai mult, acesta nu a probat că a adus bani în comunitate. Pe de altă parte, soluția instanței de apel nu este corectă deoarece aceasta a admis cota de 30% din activ dar nu și din pasiv, motiv pentru care s-a formulat cererea de completare a dispozitivului hotărârii atacate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, acestea au fost probate însă nu au fost admise.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului declarat de reclamantă, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Mandatarul ales al recurentului pârât, avocat B. G. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă și admiterea recursului declarat de pârâtul D. R..

În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat invocată, arată că aceasta este sentința de divorț, respectiv motivele de divorț, adică împrejurarea că pârâtul nu a contribuit la cheltuielile familiei. Acel motiv de divorț nu poate fi invocat cu autoritate de lucru judecat în partaj. Nu a formulat în cauză cerere reconvențională deoarece bunurile dobândite în timpul căsătoriei se prezumă că sunt bunuri comune. Într-adevăr hotărârea pronunțată de instanța de apel este nemulțumitoare, față de modul în care aceasta a interpretat sentința instanței de fond cu privire la activul și pasivul comunității de bunuri, în sensul că, prin menținerea unor dispoziții ale sentinței nu mai rezultă procentul reținut de instanța de apel.

Arată că părțile au avut depozite, pe numele recurentului existând emise chitanțe, prin care se arată că acesta a participat la renovarea apartamentului și achiziționarea mobilei, stabilind cotele ce le revin părților.

Cu privire la recursul declarat de pârâta Raifeissen SA, arată că la momentul efectuării contractului, respectiv a acordării creditului, trebuiau respectate anumite condiții de creditare. În ce privește soluția cu privire la acest recurs, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Mandatarul ales al recurentei reclamante, avocat N. P. solicită respingerea recursului declarat de pârâta Raifeissen SA, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, criticile acesteia nefiind fondate. Arată că instanța de apel a dat o hotărâre corectă sub acest aspect, deoarece creditul privește imobilul creditat și nu persoana care a contractat creditul. Creditul a fost acordat în acele condiții datorită reclamantei, care este angajat al băncii, fiind corectă soluția din acest punct de vedere.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul D. R. H., solicită respingerea acestuia. Arată că banii proveniți din evaziune fiscală nu au fost aduși în casă, ca venituri ale familiei de către pârât, acest aspect nefiind probat.

În replică, mandatarul ales al recurentului pârât solicită instanței a se observa că facturile emise sunt pe numele recurentului pârât și a se analiza cum au fost realizate ratele la bancă depuse de reclamantă.

Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor civile de față,

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Mediaș sub dosar nr._, reclamanta D. A. M. a chemat în judecată pe pârâtul D. R. H. și, în contradictoriu și cu pârâta R. B. - Agenția Mediaș a solicitat:

-să se constate că sub durata căsătoriei încheiate între părți aceștia au dobândit cu titlu de bun comun, apartamentul situat administrativ în Mediaș . . județ Sibiu, înscris în CF_ MediașA1 top. 4712-4726/1/1/8/XXX, autoturismul marca Opel cu nr._ și bunurile mobile menționate în lista anexă care face parte din acțiune;

-să se constate că la dobândirea bunurilor comune reclamanta a avut o contribuție de 90% iar pârâtul de 10%;

-să se constate că părțile au dobândit cu titlu de datorie comună creditele acordate de R. B.;

-să se constate contribuția exclusivă a reclamantei la achitarea ratelor acestor credite;

-obligarea reclamantei la plata în continuare a ratelor creditelor contractate;

-sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor comune prin atribuirea imobilului reclamantei și a autoturismului și formarea a două loturi care să conțină bunurile mobile, cu plata de sulte corespunzătoare cotelor reținute; -cu cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii se arată că părțile s-au căsătorit la data de 02.09.2006 la Primăria Cenade județ A. și au divorțat.

Menționează reclamanta că ulterior încheierii căsătoriei a lucrat pe post de

economist în cadrul societății comerciale la care pârâtul era unic asociat până în luna decembrie 2006 dată de la care reclamanta s-a angajat la R. B. unde lucrează și în prezent.

Societatea pârâtului a început să realizeze pierderi și veniturile erau foarte mici.

Imobilul în cauză a fost achiziționat cu suma de 21.000 euro, din care avansul de 6000 euro achitat din bani comuni iar restul de_ euro cu un credit contractat de reclamantă de la Bancpost.

Contractul de credit cu Bancpost a fost refinanțat prin contractul de credit pentru angajați nr. RFIS_/30.01.2008 încheiat cu R. B. și garantat cu ipotecă asupra imobilului în litigiu. La acest imobil lucrările de amenajare, montat gresie și faianță au fost executate de tatăl reclamatei.

Autoturismul a fost achiziționat cu bani obținuți din contractul de credit încheiat de reclamantă și în baza venitului realizat de aceasta.

Pentru acoperirea nevoilor financiare ale familiei reclamanta a fost ajutată de părinții săi, pârâtul având probleme financiare cu societatea, punându-se și sechestru asigurător asupra imobilului.

În final pârâtul este cercetat pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În drept sunt invocate prevederile art. 669 cod civil, 673 ind. 1 C. pr. civ. și art. 274 C. pr. civ.

La cerere s-a anexat: copie extras carte funciară imobil, copie talon autoturism, copii dosare de credit contractate de reclamantă, contract vânzare cumpărare imobil, extrase de cont.

Pârâta R. B. depune întâmpinare fila 17 dosar, prin care solicită menținerea garanției reale imobiliare constituite în favoarea băncii prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 182/30.01.2008, indiferent de modul de partajare al imobilului situat administrativ în Mediaș . ., înscris în CF_ Mediaș A1 top. 4712-4726/1/1/8/XXX. Menționează pârâta că în urma analizării cererii de acordare de credit formulată de părți aceasta s-a aprobat luându-se în calcul venitul familiei, părțile fiind debitori solidari față de bancă.

În drept sunt invocate prevederile art. 969, 1039, 1062, 1746, 1790 cod civil.

Pârâtul D. R. H. a depus întâmpinare fila 230 dosar prin care menționează că se opune stabilirii unei cote de 90% pentru reclamantă și solicită ca instanța să constate contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune de câte 50% fiecare.

Pârâtul recunoaște datoria comună a soților concretizată în creditele bancare contractate și este de acord cu atribuirea imobilului către reclamantă și cu formarea a două loturi care să conțină bunurile mobile.

În ceea ce privește renovarea și amenajarea imobilului pârâtul susține că a realizat acest proiect din banii comuni și ajutat fiind de tatăl său, iar întregul imobil a fost dotat cu mobilă extrem de scumpă și aparatură electrocasnică achiziționată de pârât din venitul societății care funcționa la vremea respectivă.

Într-adevăr reclamanta din salariu achita ratele creditului însă pârâtul achita celelalte datorii curente și bunuri de uz personal.

Menționează pârâtul că din profitul societății pe care a administrat-o i-a oferit reclamantei în fiecare an concedii în Austria, Germania G. sau Turcia și justifică împrejurarea că banii ,, scoși,, din societate i-ar fi folosit în interesul familiei ajungându-se la o condamnare pentru evaziune fiscală.

În drept sunt invocate prevederile art. 669 cod civil, 329 cod civil, 274 C. pr. civ.

La întâmpinare s-a anexat: copii facturi fiscale mobilă achiziționată de pârât.

Prin sentința civilă nr. 2969/2012 pronunțată de Judecătoria Mediaș a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta D. A. M. împotriva pârâtului D. R. H. și în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A. București - Agenția Mediaș, constatându-se că sub durata căsătoriei, părțile au dobândit următoarele bunuri comune:

- imobil situat în Mediaș, ., ., jud. Sibiu, identificat în CF._ Mediaș nr. top 4712 – 4726/1/1/8/XXX - în valoare de 30.000 Euro;

- autoturism marca Opel cu nr. de înmatriculare_ în valoare de 1000 euro;

- bunuri mobile: mobilier cameră - 1000 lei; măsuță - 100 lei; fotolii – 200 lei; covor – 100 lei; mobilier bucătărie – 1000 lei; frigider – 300 lei; masă cu scaune – 300 lei; TV Panasonic – 300 lei; DVD - 150 lei; mobilier dormitor – 1500 lei; covor violet – 100 lei; perdea cu draperie – 200 lei; mașină spălat – 400 lei; mobilier baie – 200 lei; 2 covorașe baie 100 lei; mobilier sufragerie – 1000 lei; măsuță – 200 lei; canapea – 200 lei; 2 tabureți – 100 lei; covor roșu – 150 lei; perdea – 100 lei; TV SEG – 200 lei; mobilier birou – 200 lei; calculator – 300 lei; canapea – 200 lei; covor – 100 lei – în valoare totală de 8.700 lei.

S-a stabilit valoarea totală a masei partajabile la suma de 33.000 Euro aproximativ 146.650,00 lei și că la dobândirea bunurilor comune părțile au avut cote de contribuție: 70 % reclamanta și 30 % pârâtul.

S-a sistat comunitatea de bunuri a soților, prin formarea a două loturi și atribuite astfel:

Lotul I – atribuit reclamantei și este compus din: imobilul situat în Mediaș, ., ., înscris în CF_ Mediaș nr. top 4712 – 4726/1/1/8/XXX; autoturism marca Opel; mobilier cameră; măsuță; fotolii; covor; mobilier bucătărie; frigider; masă + scaune; mașină spălat; mobilier baie; 2 covorașe baie; TV SEG – în valoare totală de 141.850,00 lei.

Lotul II – atribuit pârâtului și este compus din: TV Panasonic; DVD; mobilă dormitor; covor violet; perdea + draperie; mobilă sufragerie; măsuță; canapea; 2 tabureți; covor roșu; perdea 1013; mobilier birou; calculator; canapea; covor - în valoare totală de 4.800 lei.

S-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a unei sulte către pârât, corespunzător cotei sale de contribuție reținute, în sumă de 39.195,00 lei.

S-a constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit cu titlu de datorie comună credite bancare acordate de pârâtul R. B. București – Agenția Mediaș:

- credit ipotecar nr. RFIS_/30.01.2008;

- contract credit – 598/21.05.2009.

S-a constatat contribuția exclusivă a reclamantei la achitarea ratelor aferente celor 2 contracte de împrumut bancar.

Au fost respinse celelalte petite formulate de reclamantă în acțiune ca fiind neîntemeiate.

A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 11.550,00 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că părțile s-au căsătorit la data de 02.09.2006 la Primăria Cenade, județul A. și a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 3273/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar civil nr._ . Societatea administrată de pârât și care avea ca obiect de activitate un fast-food realiza venituri care erau destinate exclusiv plății furnizorilor și a satisfacerii viciului pârâtului de a juca la pariuri sportive și că reclamanta suporta singură ratele creditelor contractate și cheltuieli cu întreținerea imobilului ajutată fiind de părinții săi. La data de 30.01.2008 în baza cererii părților se aprobă de către R. B. acordarea unui credit ipotecar pentru angajați, în condițiile în care din anul 2006 reclamanta este angajată a acestei bănci, contract înregistrat sun nr. RFIS_, pentru suma de 25.227 CHF, prin care s-a achitat un alt credit contractat de părți de la Bancpost. În luna noiembrie 2006 între părți în calitate de cumpărători și numiții V. A. și M. în calitate de vânzători de încheie contractul autentic de vânzare cumpărare a imobilului în litigiu, pentru suma de 21.000 euro achitată după cum urmează:

-suma de 6.000 Euro reprezentând avans din banii comuni ai părților;

-suma de 15.000 Euro achitată până la 22.11.2006 prin virament bancar în baza contractului de credit acordat de Bancpost.

Reclamanta solicită și i se aprobă de către R. B. acordarea a unui contract de credit pentru nevoi personale încheiat la data de 25.05.2009 sub nr. RFSI_ fila 37 dosar pentru suma de 10.000 lei. Extrasele de cont anexate la dosar de către reclamantă fac dovada susținerilor acesteia, situație de altfel recunoscută și de către pârât, că aceasta a suportat singură plata contravalorii ratelor aferente creditelor și întreținerii imobilului.

Probele testimoniale administrate în cauză și anume depozițiile martorilor R. M., A. S. C., C. P. și B. M., au dovedit susținerile reclamantei în sensul că ratele aferente celor două contracte de credit contractate cu R. B. erau achitat exclusiv din salariul reclamantei, că venitul societății administrate de către pârât era practic inexistent, acesta a fost în nenumărate rânduri amendat pentru nedepunerea actelor fiscale. Financiar reclamanta era ajutată de părinții săi sub forma sumelor de bani date dar și a produselor agricole. Întreținerea imobilului era achitată de asemenea de către reclamantă, iar pârâtul cheltuia banii pe pariuri sportive.

Este adevărat că și părinții pârâtului l-au ajutat pe acesta financiar, însă destinația banilor era plata datoriilor firmei administrate de pârât.

Martorul A. S. declară că a fost plătit de către pârât cu 60 lei pe zi la momentul la care părțile au renovat imobilul și că a lucrat 6 zile, în condițiile în care finisările la imobil au impus lucrări mult mai ample. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 04._ pârâtul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală reținându-se că în perioada 01.01._10 în calitate de administrator al . Mediaș a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 669.042 lei.

Cu facturile fiscale anexate la filele 237/243 dosar pârâtul a făcut dovada achiziționării obiectelor de mobilier din imobil și a aparaturii electrocasnice, în timp ce afirmațiile privind contribuția sa la achiziționarea autoturismului, la plata ratelor aferente creditelor nu a fost dovedită.

Existența și valoarea bunurilor mobile enumerate de către reclamantă în lista anexă fila 221/222, în valoare de 8700 lei nu a fost contestată de pârât, după cum nu s-a contestat nici valoarea imobilului de_ euro și a autoturismului de 1.000 Euro.

La dobândirea acestor bunuri comune reclamanta a avut o contribuție de 70% iar pârâtul de 30%, instanța luând în calcul la stabilirea cotei pârâtului valoarea bunurilor mobile de 8700 lei și 1/2 din avansul achitat la achiziționarea imobilului - suma de 3.000 Euro, 1/2 din contravaloarea autoturismului de 500 euro și 1/2 din diferența de valoarea a imobilului de la suma de 21.000 Euro la actuala valoarea de 30.000 Euro.

În temeiul art. 669 cod civil art. 673 ind. 1 C. pr. civ., instanța a admis acțiunea și a constatat că sub durata căsătoriei, părțile au dobândit următoarele bunuri comune:

- imobil situat în Mediaș, ., ., jud. Sibiu, identificat în CF._ Mediaș nr. top 4712 – 4726/1/1/8/XXX - în valoare de 30.000 Euro;

- autoturism marca Opel cu nr. de înmatriculare_ în valoare de 1000 Euro;

A stabilit valoarea totală a masei partajabile la suma de 33.000 Euro aproximativ 146.650,00 lei și că la dobândirea bunurilor comune părțile au avut cote de contribuție: 70% reclamanta și 30% pârâtul.

S-a sistat comunitatea de bunuri a soților, prin formarea a două loturi atribuite după cum urmează:

Lotul I – s-a atribuit reclamantei și este compus din: imobilul situat în Mediaș, ., ., înscris în CF_ Mediaș nr. top. 4712 – 4726/1/1/8/XXX; autoturism marca Opel; mobilier cameră; măsuță; fotolii; covor; mobilier bucătărie; frigider; masă + scaune; mașină spălat; mobilier baie; 2 covorașe baie; TV SEG – în valoare totală de 141.850,00 lei.

Lotul II – s-a atribuit pârâtului și este compus din: TV Panasonic; DVD; mobilă dormitor; covor violet; perdea și draperie; mobilă sufragerie; măsuță; canapea; 2 tabureți; covor roșu; perdea 1013; mobilier birou; calculator; canapea; covor - în valoare totală de 4.800 lei.

S-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a unei sulte către pârât, corespunzător cotei sale de contribuție reținute, în sumă de 39.195,00 lei.

S-a constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit cu titlu de datorie comună următoarele credite bancare acordate de pârâtul R. B. București – Agenția Mediaș:

- credit ipotecar nr. RFIS_/30.01.2008;

- contract credit – 598/21.05.2009.

A fost constatată contribuția exclusivă a reclamantei la achitarea ratelor aferente celor 2 contracte de împrumut bancar.

Solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata pasivului patrimonial în limita cotei de contribuție reținute, respectiv la plata ratelor creditelor contractate de părți a fost respinsă ca neîntemeiată, în condițiile în care reclamantei i s-a atribuit imobilul iar instanța nu a intervenit în contractele de credit încheiate între părți pe de o parte și pârâta R. B. pe de altă parte.

În temeiul art. 274 C. pr. civ. pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.550 lei reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat achitate de reclamantă și justificate cu chitanțele la dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri atât reclamanta cât și pârâtul.

Prin decizia civilă nr. 115/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ au fost admise apelurile reclamantei și a pârâtului împotriva sentinței primei instanțe care a fost schimbată în parte în sensul includerii în lotul reclamantei și a datoriei față de R. B. SA rezultată din contractele de credit nr. RFSI_/30.01.2008 RFSI_ 47_/25.05.2009 și a obligării acesteia la restituirea integrală a creditelor către bancă.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 30% din valoarea actuală a datoriilor acesteia către bancă respectiv suma de 154,08 lei și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua executării a sumei de 3.158,15 CHF.

S-a constatat că reclamanta a achitat singură din datoria față de bancă sumele de 10.84,96 lei și 9.237,71 CHF și a fost obligat pârâtul să-i plătească acesteia suma de 3.025,94 lei și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 2.771,31 CHF reprezentând 30% din datorie.

S-a înlăturat obligația pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 11.550 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond, s-au compensat cheltuielile de judecată din fața primei instanțe și a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei 1.665 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Intimatul D. R. H. a fost obligat să plătească apelantei suma de 1.113,60 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.

În considerentele deciziei s-a reținut că apelurile sunt fondate și, întemeiat pe prevederile art. 296 și urm. C. pr. civ., au fost admise, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate în sensul că s-a inclus în lotul reclamantei și datoria față de R. B. SA(din contractele de credit RFSI_/30.01.2008 și nr. RFSI_/25.05.2009) și a fost obligată aceasta la restituirea integrală a creditelor către bancă. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei 30% din valoarea actuală a datoriilor acesteia către bancă, respectiv suma de 154,08 lei și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua executării a sumei de 3.158,15 CHF.

Constatând că reclamanta a achitat singură din datoria față de bancă sumele de:10.084,96 lei și 9.237,71 CHF, a fost obligat pârâtul să-i plătească acesteia suma de 3.025,84 lei și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 2.771,31 CHF, reprezentând 30% din datoria respectivă.

A fost înlăturată obligația pârâtului de la plata către reclamantă a sumei de 11.550 lei cheltuieli de judecată la fond și, compensând cheltuielile de judecată efectuate în fața primei instanțe, a fost obligat acesta să-i plătească reclamantei suma de 1.665 lei cheltuieli de judecată parțiale, pentru următoarele considerente:

Astfel, în ce privește primul apel, a fost înlăturată obligația pârâtului de la plata către reclamantă a sumei de 11.550 lei cheltuieli de judecată la fond, acestea fiind compensate în fața primei instanțe, și l-a obligat pe acesta să-i plătească reclamantei suma de 1.665 lei cheltuieli de judecată parțiale, întemeiat pe prevederile art. 274, 276 C. pr. civ., pe măsura admiterii cererilor și a recunoașterii drepturilor concurente.

Referitor la cel de-al doilea apel, reținând faptul că patrimoniul comun al foștilor soți se compune din activ (bunurile și drepturile comune) și pasiv (datoriile comune), că așa cum bunurile sunt lotizate și partajate în funcție de cotele de contribuție stabilite ar fi fost avute de părți în timpul căsătoriei, tot astfel pasivul trebuie suportat de părți, în funcție de cotele de contribuție recunoscute părților de către instanță. Cum se va include în lotul reclamantei și datoria față de R. B. SA, a fost obligată aceasta la restituirea integrală a creditelor către bancă, iar pârâtul a fost obligat să plătească acesteia 30% din valoarea actuală a datoriilor către bancă, respectiv suma de 154,08 lei și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua executării a sumei de 3.158,15 CHF, astfel cum s-a stabilit. Cum reclamanta a achitat singură din datoria față de bancă sumele de: 10.084,96 lei și 9.237,71 CHF, l-a obligat pe pârât să-i plătească acesteia: suma de 3.025,84 lei și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății a sumei de 2.771,31 CHF, reprezentând 30% din datoria respectivă, fiind cotă parte din pasivul arătat.

Celelalte motive și susțineri s-au constatat a fi neîntemeiate și nu au fost reținute.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta, pârâtul și R. B. SA București.

Prin recursul formulat, pârâta R. B. SA a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ. modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii cererii de includere în lotul reclamantei intimate a datoriei față de bancă rezultată din cele două contracte de credit, cu obligarea acesteia la restituirea integrală a creditelor către bancă și a menținerii intacte a garanțiilor constituire de pârâți la acordarea creditelor, respectiv caracterul solidar și indivizibil al obligației de plată asumată de codebitori și garanția reală imobiliară.

În motivare arată că greșit instanța a reținut că pasivul trebuie suportat de părți în funcție de cotele de contribuție recunoscute părților de către instanță în acest fel încălcându-se principiul fundamental al libertății de voință a părților reglementat de art. 969 C. civ. în condițiile în care, conform art. 4.11 din contractul de credit, atât reclamanta cât și pârâtul s-au obligat solidar și indivizibil să îndeplinească obligația de rambursare a creditului.

Apreciază că reducerea obligației de plată a pârâtului la 30% din soldul creditelor, fără a-l obliga și la dobânzi, echivalează cu o liberare de datorie, lipsită de suport legal.

Mai precizează că instanța nu poate modifica raporturile obligaționale stabilite printr-o convenție valabil și opozabil încheiată, această modificare putându-se face doar prin acordul părților care în speță lipsește.

În drept invocă dispozițiile art.15, 304 pct. 9 și 312 alin. 2 și 3 C. pr. civ.

Pârâtul D. R. H., prin recursul promovat solicită în baza art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. pr. civ. modificarea hotărârii în sensul obligării intimatei la plata unei sulte de 10.200 euro și obligarea pârâtului la plata a 30% din valoarea fiecărei rate viitoare, la momentul scadenței acesteia, până la achitarea creditului.

În expunerea motivelor de recurs arată că instanța de apel a greșit atunci când a admis apelurile fără a mai analiza cauza pe fond și fără a reanaliza dispozițiile instanței de fond pe care le menține, întrucât acestea priveau tocmai plata sultelor pe care intimata trebuia să le plătească recurentului. Astfel, se ajunge în situația de a constata o contribuție de 30% a recurentului la achiziționarea patrimoniului comun dar, admițând apelul și incluzând datoria față de bancă, menținând celelalte dispoziții se ajunge în situația în care din interpretarea celor două sentințe, recurentul nu primește aportul de 30% din patrimoniul comun.

Susține că instanța a greșit și atunci când l-a obligat să plătească 30% din datoriile viitoare, contractul de credit este unul cu executare succesivă și este inadmisibil să fie obligat acum la plata a 30% din cât a mai rămas de achitat deoarece nu este cert, lichid și exigibil decât pentru câtimea care se plătește în fiecare lună.

Mai arată că față de cuantumul salariului reclamantei numai o contribuția comună poate justifica existența sumelor în patrimoniul părților, că toate chitanțele de pe lucrările de amenajare a apartamentului și achiziționare de mobilă apar pe numele pârâtului.

Precizează că niciodată nu s-a cerut suportarea pasivului viitor și cu toate acestea instanța obligă recurentul în acest sens.

Susține că hotărârea nu cuprinde nicio motivare cu privire la sentința pronunțată, nu se motivează în temeiul căror texte de lege se modifică contractul cu banca, în sensul că obligația de plată succesivă se transformă în una exigibilă, stabilindu-se doar pentru pârât că acest credit este scadent și, de asemenea că în acest mod instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și neîndoielnic al contractului de credit.

În drept invocă disp. art. 304 și urm. C. pr. civ.

Reclamanta, prin recursul declarat invocă disp. art. 299 coroborat cu art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C. pr. civ. și solicită, în baza art. 312 C. pr. civ., casarea hotărârii recurate și rejudecarea apelului în sensul admiterii în întregime a apelului și a acțiunii, respingerea apelului pârâtului și obligarea acestuia la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În expunerea motivelor de recurs, invocând art. 304 pct. 5 C. pr. civ., susține că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 C. pr. civ. Arată că față de dispozițiile art. 295 C. pr. civ. instanța de apel avea obligația să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Aceasta nu arată criteriile folosite pentru stabilirea cotei de 30% ca fiind partea de contribuție a pârâtului, încălcând dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6.1 din CEDO și încalcă principiul autorității lucrului judecat stabilind o altă stare de fapt decât cea reținută de către instanță cu ocazia soluționării divorțului dintre părți prin sentința nr. 3273/2011 a Judecătoriei Mediaș.

Invocă și disp. art. 304 pct. 6 C. pr. civ. arătând că pârâtului i s-au recunoscut drepturi fără ca acesta să formuleze cerere reconvențională sau să solicite recunoașterea dreptului prin întâmpinare, respectiv s-a stabilit că pârâtul a avut o cotă de contribuție de 30% la dobândirea bunurilor comune și că bunurile mobile în valoare de 8.700 lei au fost dobândite prin contribuția exclusivă a pârâtului, fără să se pună în discuția părților aceste aspecte legate de comunitatea de bunuri.

Sub un alt aspect se invocă disp. art. 304 pct. 7 C. pr. civ. și încălcarea disp. art. 261 C. pr. civ. și a art.6.1 CEDO arătându-se că instanța nu motivează în niciun fel respingerea cererii reclamantei de recunoaștere în favoarea pârâtului doar a unei cote de contribuție de 10%.

Făcând referire la probele dosarului susține că reținerea unei cote de contribuție de 30% în favoarea intimatului nu este probată și nici motivată de instanțele de judecată anterioare iar varianta de partajare stabilită de instanță nu este motivată și defavorizează recurenta încălcând principiul egalității și echității.

Invocă și motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C. pr. civ. arătând că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv au fost încălcate disp. art. 30 C. familiei care instituie prezumția comunității de bunuri și nu de contribuție egală la dobândirea acestora. Precizează că probele cauzei relevă faptul că singura care a realizat venituri și a beneficiat de sprijin financiar din partea părinților, în interesul familiei, pe perioada căsătoriei a fost reclamanta și că în cauză are autoritate de lucru judecat starea de fapt reținută de instanță cu ocazia soluționării divorțului.

Instanța a încălcat și disp. art. 32 alin. 1 lit. b C. familiei atunci când a obligat pârâtul să contribuie numai la restituirea capitalului fără a dispune și obligarea acestuia să suporte costurile aferente cu dobânda, comisioanele bancare și asigurarea bancară, respectiv pasivul contractat de către soți.

Consideră că hotărârea nu îndeplinește condițiile de legalitate fiind total injustă și în ceea ce privește modalitatea de împărțeală a bunurilor comune care se află în locuință, hotărârea nu este motivată nici sub acest aspect, se impunea a se avea în vedere că la dobândirea bunurilor mobile pârâtului nu a avut nicio contribuție.

Invocă nelegalitatea hotărârii și cu privire la stabilirea cheltuielilor de judecată, respectiv încălcarea disp. art. 274 și 276 C. pr. civ. în condițiile în care obligarea reclamantei la plata contravalorii cotei părți în favoarea pârâtului s-a făcut la cererea sa și nu a pârâtului, hotărârea instanței de fond nu s-a pronunțat având în vedere recunoașterea pârâtului, taxele judiciare de timbru au fost suportate doar de către reclamantă iar pârâtul nu a fost de acord cu atribuirea imobilului către reclamantă doar pentru că e de bună-credință ci pentru că și-a recunoscut imposibilitatea de a-și achita contravaloarea cotei părți.

Prin întâmpinările formulate în cauză, reclamanta B. A. M. a invocat nulitatea recursului promovat de R. B. pentru lipsa motivării – art.306 C. pr. civ., de asemenea, solicită respingerea acestuia pentru lipsa interesului. În ceea ce privește recursul pârâtului, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, critica referitoare la încălcarea de către instanță a cotei de 30% vizând un aspect de netemeinicie. Singura critică adusă de către recurentul pârât a constat în aceea că a fost obligat la suportarea cheltuielilor de judecată în totalitate. Celelalte motive de recurs invocate de recurent le consideră neîntemeiate.

În cauză a formulat întâmpinare și pârâtul D. R. H. solicitând respingerea recursurilor formulate de reclamantă și de pârâtă ca nefondate.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:

Prin recursurile formulate, atât reclamanta cât și pârâtul au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ. susținând că hotărârea instanței de apel nu este motivată.

Sub acest aspect, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. De asemenea, astfel cum dispune art. 304 pct. 7 C. pr. civ., constituie motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din interpretarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ. rezultă că obligația instanței de a-și motiva hotărârea are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și raționamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluția pronunțată, neîndeplinirea acestor condiții atrăgând casarea hotărârii.

În speță, raționamentul logico-juridic la care s-a făcut referire mai sus lipsește, considerentele cuprinzând doar redarea textelor de lege și a soluției cuprinse în dispozitiv. Astfel, tribunalul nu a arătat probele pe care le-a avut în vedere, starea de fapt desprinsă din probatoriul cauzei, argumentele de fapt și de drept care au determinat includerea în lotul reclamantei a datoriei față de R. B., obligarea acesteia la restituirea integrală creditelor către bancă cât și obligarea pârâtului să plătească reclamantei 30% din valoarea actuală a datoriilor acestuia către bancă. Nici celelalte dispoziții ale deciziei recurate nu sunt motivate sub nici un aspect, nici în fapt și nici în drept, tribunalul reținând doar la modul concis că reclamanta a achitat singură din datoria față de bancă și că așa cum bunurile sunt lotizate și partajate în funcție de cotele de contribuție stabilite a fi fost avute de părți în timpul căsătoriei, tot astfel pasivul trebuie suportat de părți, în funcție de cotele de contribuție, fără a reda raționamentul juridic care a stat la baza unor astfel de concluzii.

Tribunalul conchide că celelalte motive și susțineri ale apelanților (fără a arăta la care se referă) nu sunt întemeiate și nu au fost reținute fără a face o analiză efectivă a acestora și fără a prezenta motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în acest sens.

Prin omisiunea instanței de apel de a analiza și de a cerceta în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate motivele de apel invocate de reclamantă, motive care necesitau un răspuns concret, specific și explicit au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin.1 pct.5 C. pr. civ.

Totodată, s-a încălcat și dreptul apelanților la un proces echitabil deoarece motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o garanție a calității actului de justiție dar și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate.

Obligativitatea motivării hotărârii judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigența a art.21 alin.3 din Constituția României și a art.6 alin.1 din CEDO.

Nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare, deoarece, atâta timp cât în considerente instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale ale cauzei și nu indică normele legale aplicabile, soluția exprimată în dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală.

În aceste condiții, reținând ca fondat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ., în baza art. 312 alin. 3 C. pr. civ. se impun a fi admise cele trei recursuri promovate împotriva deciziei de apel cu consecința casării deciziei recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel. Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere necesitatea respectării disp. art. 261 alin.1 pct. 5 C. pr. civ. și va judeca apelurile din nou, ținând seama de (continuarea deciziei civile nr.838/2013 pronunțată în dosar nr._ )

motivele invocate în cele două apeluri dar și de susținerile de care părțile s-au prevalat în recursurile declarate în cauză.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamanta B. A. M., de pârâtul D. R. H. și de pârâta Raiffeinsen B. SA București împotriva deciziei civile nr. 115/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20.12.2013.

Președinte,

D. M.

Judecător,

M. F. C.

Judecător,

C. G. N.

Grefier,

N. P.

Redc. D.M.

Tehn. C.C.

2 ex/29.01.2014

Jud. fond – M. B.

Jud. apel – V.C.D./V. A.

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr....		Eliberare certificat privind ocrotirea minorului. Decizia nr.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 838/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 838/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA