Anulare act. Decizia nr. 447/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 447/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 447/2012
Ședința publică de la 20 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător M. M. C.
Judecător C. M. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta D. E. prin mandatar D. H. împotriva deciziei civile nr. 55/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților și a mandatarului recurentei reclamante.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este timbrat la declarare cu timbru judiciar de 1 leu, și s-a trimis o cerere de judecare în lipsă din partea recurentei reclamante prin mandatar. Nu s-a depus întâmpinare.
Față de actele dosarului și solicitarea de judecare în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
P. sentința civilă nr. 8011 din 10.11.2011 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta D. E., prin mandatar D. H., în contradictoriu cu pârâții D. I. și D. I..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că la data de 27.09.1996, Biroul Notarului Public B. S. a emis în dosarul succesoral nr. 215/1996 o încheiere finală, în cauza succesorală privind pe defuncta Sonnleitner C., decedată la data de 28.09.1990, având la bază sentința civilă nr. 4747/1996 a Judecătoriei Sibiu, extrasul CF din 26.09.1996 eliberat de Judecătoria Sibiu privind imobilul înscris în CF 8483 Sibiu nr. top 5205/73/2, 5205/74/1 precum și alte înscrisuri menționate în cuprinsul încheierii, dispunând în final, în baza art. 650 și urm. C.civ., a Legii 36/1995 și a Decretului 199/1995, eliberarea certificatului de moștenitor după defuncta Sonnleitner C. cu nr. 147/27.09.1997, prin care s-a stabilit masa succesorală după defunctă, decedată la data de 28.09.1990, ca fiind formată din imobilul loc de casă și casă în suprafață totală de 454 mp, înscris în CF 8483 Sibiu nr. top 5205/73/2, 5205/74/1 și s-a stabilit conform sentinței civile nr. 4747/1996 a Judecătoriei Sibiu, că unicul moștenitor legal acceptant al succesiunii este Sonnleitner Johann, în calitate de nepot, fiind străine de succesiune în condițiile art. 700 C.civ. numitele D. E. și Botsch E. – nepoate.
Verificând încheierea notarială din 27.09.1996, instanța a reținut că aceasta a fost conformă dispozițiilor legale în materie prevăzute de Legea 36/1995, contrar susținerilor reclamantei, ea cuprinzând toate mențiunile obligatorii conform art. 49 și 81 alin. 2 din Legea 36/1995, iar în ce privește părțile, s-a menționat că acestea „nu au răspuns la apelul nominal”, cererea de deschidere a procedurii fiind formulată de D. I. prin avocatul său P. A.. Împrejurarea că încheierea prezintă o semnătură la rubrica „semnăturile” (părților) probabil aparținând pârâtului D. I., deși acesta nu a fost prezent la data întocmirii încheierii, nu este de natură a atrage nulitatea absolută a încheierii, și nici anularea ei, nefiind dovedită de reclamantă o vătămare în ceea ce o privește, care nu s-ar putea înlătura altfel. Pe de altă parte, anularea încheierii atacate este lipsită de finalitate în ceea ce privește interesul reclamantei atâta timp cât există valabil certificatul de moștenitor emis de notarul public în baza acesteia. Cererea d-lui avocat P. A. de eliberare a certificatului de moștenitor după defuncta Sonnleitner C., s-a formulat în numele și pentru reclamanții D. I. și D. I. în procesul soluționat prin sentința civilă nr. 4747/26.06.1996 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 9.06.1996, hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că singurul moștenitor a defunctei este Sonnleitner Johann, că masa succesorală se compune din imobilul înscris în CF 8483 Sibiu nr. top 5205/73/2, 5205/74/1 care a făcut obiectul unui antecontract de vânzare cumpărare către reclamanții D. I. și D. I., s-a constatat că D. E. și Botsch E. sunt străine de succesiune, iar moștenitorul Sonneitner Johann a fost obligat la încheierea contractului autentic cu reclamanții D., în caz de refuz sentința ținând loc de contract de vânzare-cumpărare.
P. urmare, notarul public sesizat de reclamanți în urma acțiunii oblice exercitată de aceștia pentru stabilirea calității de moștenitor a promitentului vânzător și a masei succesorale rămase după antecesoarea acestuia, soluționată așa cum s-a arătat mai sus, nu a îndeplinit decât o simplă formalitate, fiind obligat la întocmirea încheierii finale prevăzute de art. 81 din Legea 36/1995 și eliberarea certificatului de moștenitor potrivit art. 83 din aceelași act normativ, în limitele și în conținutul stabilit cu putere de lucru judecat de instanța de judecată, fără a mai avea obligația și nici posibilitatea de a efectua propriile verificări privind succesiunea după defuncta Sonnleitner C., potrivit art. 75 și urm. din Legea 26/1995, așa cum susține reclamanta. De asemenea, în raport de dispozitivul sentinței menționate, notarul public nu era obligat a verifica dacă reclamanții din acel proces au efectuat sau nu demersuri pentru a se prezenta împreună cu Sonnleitner Johann în fața unui notar public pentru încheierea contractului autentic și nici dacă în legătură cu acea defunctă mai era înregistrată în evidențele fostului notariat de Stat al Județului Sibiu o altă cerere de deschidere a procedurii succesorale, această din urmă verificare revenind eventual instanței de judecată anterior pronunțării sentinței civile nr. 4747/26.06.1996.
La data încheierii finale atacate, în baza căreia s-a dispus eliberarea certificatului de moștenitor, extrasul de CF prezenta aceeași situație juridică a imobilului, respectiv se afla în proprietatea tabulară a defunctei Sonnleitner C. și oricum, atâta timp cât antecontractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat de proprietara tabulară ci cu moștenitorul acesteia, nu se putea încheia un act autentic de transmitere a proprietății direct de către moștenitorul Sonnleitner Johann către promitenții cumpărători D. I. și D. I., și nici nu se putea întabula direct dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea acestora, în lipsa unui certificat de moștenitor eliberat conform sentinței care să stea la baza înscrierii prealabile dreptului de proprietate în favoarea moștenitorului. Numai în aceste condiții, conform 26 din DL 115/1938, dar și art. 26 alin. 3 din Legea 7/1996, era posibilă încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare de către părțile în litigiu în fața notarului public sau, în caz de refuz, întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele reclamanților D., doar pe baza sentinței.
În ce privește capătul de cerere în constatarea relei credințe a pârâților în perioada 26.03._ până la momentul depunerii cererii de eliberare a certificatului de moștenitor pentru Sonnleitner Johann, la notarul public, față de prevederile art. 111 Cpr.civ., acesta s-a respins ca inadmisibil întrucât pe calea acțiunii în constatare nu se pot reține stări de fapt, ci se constată existența sau inexistența unui drept. Oricum, reținerea acestei stări de fapt nu ar fi avut relevanță sub aspectul verificării legalității încheierii atacate atâta timp cât notarul public, odată sesizat cu o cerere de eliberare a certificatului de moștenitor conform sentinței civile nr. 4747/26.06.1996, nu mai putea reține o altă stare de fapt sau de drept în afara cadrului fixat de instanța de judecată în ce privește unicul moștenitor al defunctei Sonnleitner C., așa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care a criticat soluția pentru faptul că nu a fost motivată, că ar conține inexactități și ar omite fapte juridice, privând-o astfel de dreptul la un proces echitabil. Au fost ignorate comunicările sale repetate, nu s-a răspuns temeiurilor sale de drept invocate, situația de fapt reținută nu este cea reală. Instanța nu s-a pronunțat asupra unui petit cu care a fost investită să judece. Se invocă și excepția autorității lucrului judecat în raport de sentința civilă nr. 8116/1997 și sentința civilă nr. 8011/2011. Pentru a se da eficiență acestor hotărâri, se impunea anularea încheierii notariale din 26.09.1996 și a certificatului de moștenitor nr.147/1996, ca fiind contrazise de o sentință ulterioară.
P. decizia civilă nr.55/12.03.2012 Tribunalul a constatat că apelul nu este fondat și, întemeiat pe prevederile art. 296 și urm. C.pr.civ., a fost respins pentru următoarele considerente:
Astfel, la data de 28 mai 2007 a decedat H. G., antecesorul reclamantei. Apelanta s-a prezentat la notar la data de 6 martie 2007 și a aflat despre dezbaterea succesiunii defunctului său tată (fila 66 verso), la data de 30 mai 2008 a înregistrat la Judecătoria Mediaș acțiunea pentru dezbaterea succesiunii după defunct, prin care a formulat și cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, motivată de faptul că nu a avut cunoștință de decesul tatălui său, nu a fost anunțată de familia tatălui, tatăl său nu a ținut legătura cu ea și nu s-a interesat de soarta sa, în anul 1999 și-a schimbat numele de familie al tatălui de „H.” în numele de familie al mamei de „S.”, pe cale administrativă, locuiește în altă localitate, respectiv în Sighișoara. Începutul prescripției dreptului de opțiune succesorală a fost amânat până la momentul când apelanta a cunoscut faptul decesului antecesorului său, succesibilul putând fi repus in termenul de prescripție, daca se constatată ca fiind temeinice cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit și dacă s-a cerut repunerea în termen în curs de 1 luna de la încetarea acelor cauze, în termenii art. 19 din decretul nr. 167 /1958. Reclamanta nu a respectat termenul de 1 luna, calculat de la data când a luat la cunoștință de decesul tatălui sau, 6 martie 2007 și nici chiar de la data de 27 martie 2007 prezentarea la notarul public pentru soluționarea dezbaterii succesorale . Termenul de acceptare e de 6 luni, socotit de la data decesului lui decurs, a fost depășit, acceptarea succesiunii făcându-se tardiv. P. sentința civilă nr. 4747/26.06.1996 a Judecătoriei Sibiu( definitivă la 9.06.1996) s-a stabilit că singurul moștenitor acceptant este Sonnleitner Johann, că masa succesorală se compune din imobilul înscris în CF 8483 Sibiu nr. top 5205/73/2, 5205/74/1 care a făcut obiectul unui antecontract de vânzare cumpărare către reclamanții D. I. și D. I., că D. E. și Botsch E. sunt străine de succesiune, iar moștenitorul Sonneitner Johann a fost obligat la încheierea contractului autentic cu reclamanții D., în caz de refuz sentința să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În ce privește motivul de critică privind nemotivarea sentinței, s-a constatat că aceasta a fost pe larg motivată și a inclus considerentele fiecărei situații juridice invocată de părți, astfel că critica s-a dovedit nefondată. Instanța a calificat corect cererile emise de părți și s-a pronunțat asupra lor, fără a omite ceva. Faptul că nu a menționat pe larg toate argumentele reclamantei nu constituie omisiune și nici nepronunțare, căci partea poate avea un mod de exprimare vag, asezonat cu multe vorbe, care să nu poarte un mesaj concentrat (astfel cum au fost formulate și motivele de apel), instanța neavând obligația de a flanca orice afirmație a părții, cu considerente afirmative sau negatorii, dacă acestea nu constituie motive reale de critică a soluției, ci doar reiterări ale celor susținute de parte la fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta D. E. prin mandatar D. H. solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
În motivarea recursului se arată faptul că instanța de apel recapitulează într-un mod extrem de lapidar-naiv și nelegal constatările efectuate de către instanța de fond și apoi a constatat în ultimul aliniat că apelul este nefondat, fiind respins pe prevederile art. 296 și următ. Cod procedură civilă, respectivele considerente neavând nicio legătură cu litigiul de față.
Considerând că magistrații ce au pronunțat decizia atacată au fost cel puțin de rea credință sau gravă neglijență, nestudiind înaintea luării deciziei situația juridică și faptică a dosarului, se impune constatarea nulității absolute a deciziei atacate.
Printr-un memoriu depus la dosar la data de 4 mai 2012 recurenta reclamantă susține că potrivit art. 261 Cod procedură civilă o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, să fie clară și concisă, credibilă, convingătoare, ceea ce nu se poate susține despre decizia atacată.
CURTEA, analizând legalitatea și temeinicia deciziei atacate, prin raportare la criticile aduse, reține următoarele:
Potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Recurenta susține că decizia atacată este lovită de nulitate absolută deoarece în cuprinsul acesteia se face referire la persoane care nu sunt părți în litigiu, care nu au legătură cu acest proces, astfel că instanța nu s-a pronunțat asupra apelului cu judecarea căruia a fost sesizată.
Analizând decizia atacată, Curtea constată că la pagina 3 din decizie, primele 16 rânduri nu au nicio legătură cu această cauză, vizând un litigiu în legătură cu moștenirea lăsată de defunctul H. G..
Însă, la data de 24.04.2012 Tribunalul Sibiu pronunță o încheiere în camera de consiliu prin care, luând în considerarea cererea apelantei D. E. prin care se susține că instanța a redat într-un mod extrem de lapidar și fără substanță motivarea judecătoriei și a inclus un pasaj fără legătură cu cauza cu care a fost investită, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale și în consecință a dispus excluderea din considerentele deciziei, pagina 3, a respectivului text.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că dintr-o eroare de tehnoredactare în cuprinsul motivării deciziei sunt incluse, într-un întreg paragraf, constatări străine de cauza soluționată, motiv pentru care în temeiul art. 281 Cod procedură s-a dispus înlăturarea din cuprinsul motivării a acestui paragraf străin cauzei.
În consecință, față de cele dispuse prin încheierea din data de 24.04.2012 de către Tribunalul Sibiu a rămas fără obiect critica formulată de către recurentă cu referire la existența unor motive străine cauzei, instanța de apel dispunând înlăturarea din cuprinsul deciziei a paragrafului care dintr-o eroare de tehnoredactare a fost cuprins în decizie.
În ceea ce privește critica că decizia nu este motivată, respectiv că cuprinde o motivare neconvingătoare Curtea reține că această critică se încadrează în motivul 7 de recurs prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă.
Textul art. 304 pct.7 Cod procedură civilă consacră două ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs – nemotivarea hotărârii – deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Hotărârea ar putea fi modificată pentru acest motiv, dacă există contradicției între considerente și dispozitiv, există contradicție între considerente, lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă.
În speță, după ce sintetizează reținerile instanței de fond (menționate pe larg în cuprinsul aceleiași decizii), pe care le menține în totalitate, achiesând la acestea, dat fiind efectul puterii de lucru judecat al sentinței civile nr.4747/1996 a Judecătoriei Sibiu, Tribunalul motivează de ce nu reține critica referitoare la nemotivarea sentinței instanței de fond, aducând varii argumente pentru această soluție.
În aceste condiții, nu se poate reține că decizia nu este nemotivată, o motivare concisă, dar la obiect, fiind o motivare ce nu poate fi modificată pe calea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele menționate, constatând că nu sunt fondate criticile formulate de către reclamantă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul cu judecarea căruia a fost sesizată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D. E. prin mandatar D. H. împotriva deciziei civile nr. 55/12.03.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 septembrie 2012.
Președinte, A. N. | Judecător, M. M. C. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red.MMC
Tehn.MMC/9.10.2012
MR/ 2ex/9.10.2012
Jud. apel – V. A., V. C. D.
Jud. fond – A. L.
| ← Cereri. Decizia nr. 423/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 446/2012. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
