Pretenţii. Decizia nr. 448/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 448/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 448/2012
Ședința publică de la 20 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. C.
Judecător C. M. C.
Judecător A. N. – președinte secție
Grefier M. R.
Cu participarea d-nei procuror A. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul T. L. împotriva sentinței civile nr. 786/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar_ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare și s-a depus întâmpinare din partea intimatului pârât S. R. prin M.F.P. reprezentat prin D.G.F.P. Sibiu. Se solicită judecarea în lipsă de către intimatul pârât.
Reprezentanta Parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a recursului reclamantului, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală. În mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a încheierii penale reținând că cenzurarea acesteia nu se poate face într-un proces civil.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că sub nr._ s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acțiunea civilă formulată de reclamantul T. L. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța:
- Să se constate nulitatea absolută a încheierii din 9.06.2010 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a dispus menținerea în stare de arest a reclamantului;
- Să fie obligat pârâtul la plata sumei de 200.000 lei daune pentru perioada 9.06.2010 – 4.10.2010 în care a fost privat de libertate în mod nelegal.
În motivarea acțiunii se arătau următoarele:
Reclamantul a fost arestat la data de 11 iunie 2009 pentru o presupusa infracțiune de șantaj, arestare care a fost menținută pana in data de 04.10.2010.
In data de 09.06.2010 Tribunalul A. verificând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a dispus menținerea arestului preventiv cu toate că nu a fost prezent în fata instanței, nefiind citat.
Instanța, trecând peste prevederile art. 314 cod pr. penală a dispus prin încheiere menținerea arestului preventiv, încheierea fiind lovită de nulitate conform art. 197 pct. 2 si 3 cod pr. penală, nulitate care nu poate fi înlăturată în niciun mod.
Această sancțiune este recunoscuta de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar_ prin decizia penala nr. 107/2010 care arata ca este adevărat ca lipsa inculpatului atunci când aceasta este obligatorie atrage nulitatea actelor efectuate dar aceasta nulitate nu poate fi invocata decât de către inculpat. Aceasta interpretare este eronata deoarece nulitatea absoluta poate fi invocată in orice stadiu al procesului, de către orice persoana interesata si conform art. 197 pct. 3 nulitatea,, se ia in considerare chiar din oficiu”.
Instanța ar fi trebuit din oficiu sa pună in discuție lipsa reclamantului și dispozițiile art. 197 Cod pr. penală dar aceasta a trecut peste prevederile legale imperative efectul fiind menținerea în mod nelegal a arestului preventiv pe o perioada de încă 117 zile. Ulterior reclamantul a înaintat recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul A. iar același complet care . a recunoscut ca exista nulitate absoluta dar aceasta trebuie invocata personal de inculpat in momentul in care prin recurs a invocat aceasta nulitate a respins recursul ca nefondat.
Interpretarea dată de instanța este o eroare judiciara care a avut ca efect menținerea in stare de arest in mod nelegal .
Conform practicii constante a C.E.D.O. atunci când drepturile fundamentale ale persoanei au fost încălcate prin masuri ce sunt neîntemeiate si nelegale persoana are dreptul la repararea integrala a prejudiciului cauzat, atât a prejudiciului material cat si moral, la o reparație completa pentru atingerea adusa persoanei reclamantului atât in ceea ce privește viața sa privata, cat si cea sociala.
Reclamantul este căsătorit, are un copil minor iar consecințele asupra familiei, mai ales asupra minorei au fost dezastruoase afectându-i in principal procesul de învățare si relațiile cu ceilalți copii.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Constituției și ale art. 504 al. 2, 505, 506, 197 al. 2 și 3 Cod pr. civilă.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică, întrucât cererea reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 504 Cod pr. penală.
P. sentința civilă nr. 786/2012 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea civilă formulată de reclamant, reținând în considerente următoarele:
Reclamantul T. L. C. a fost arestat preventiv alături de alți inculpați prin încheierea nr. 16/11.06.2009 a Tribunalului A., măsura fiind ulterior prelungită și menținută în condițiile legii.
P. încheierea dată la 9.06.2010 de către Tribunalul A. în dosarul nr._, verificându-se din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, a fost menținută starea de arest a tuturor inculpaților.
Împotriva încheierii a declarat recurs reclamantul, recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 109 din 17.06.2010 a Curții de Apel A. I..
P. decizia penală nr. 150/4.10.2010 a Tribunalului A. a fost înlocuită măsura arestării preventive a reclamantului și a celorlalți inculpați cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Din verificările efectuate de P. de pe lângă Tribunalul Sibiu a rezultat că procesul în cadrul căruia reclamantul a fost arestat preventiv nu este soluționat.
Capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a încheierii din 9.06.2010 a Tribunalului A. a fost respins întrucât cenzurarea acestei hotărâri se poate face doar prin exercitarea căilor legale de atac și nu pe calea unui proces civil în caz contrar aducându-se atingere puterii lucrului judecat.
După cum arătăm mai sus, reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii iar recursul a fost respins ca nefondat. Așa fiind și în condițiile în care procesul în care s-a dispus arestarea preventivă a reclamantului nu s-a finalizat cu o hotărâre definitivă de achitare și nici nu s-a stabilit că acestuia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal rezultă că într-adevăr nu sunt îndeplinite condițiile prev. la art. 504 Cod pr. penală, pentru ca reclamantul să beneficieze de repararea de către stat a eventualei pagube suferite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care a solicitat modificarea acestei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului la plata daunelor morale pentru erorile judiciare comise în procesul penal_ .
În expunerea de motive s-a arătat că instanța a comis o eroare judiciară atunci când a dispus menținerea sa în stare de arest preventiv deși nu a fost prezent în fața instanței, eroarea fiind recunoscută de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._, prin decizia penală nr. 107/2010.
Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 504-506 cod pr. penală, CEDO și Constituția României.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
CURTEA, analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate constată că prezentul recurs este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul a formulat o acțiunea în pretenții întemeiată pe disp. art. 504 cod pr. penală care reglementează răspunderea statului în cazul săvârșirii unei erori judiciare. Cazurile care dau dreptul la repararea pagubei sunt expres și limitativ reglementate de codul de procedură penală și nu pot fi extinse prin analogie la nicio altă situație. Astfel, potrivit alin. 1 are dreptul la repararea pagubei suferite persoana condamnată definitiv, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. De asemenea, potrivit alin. 2 are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită prin ordonanța procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j.
În speță nu regăsim niciunul din cazurile limitativ reglementate de codul de procedură penală, respectiv nu a intervenit nicio hotărâre prin care să se dispună achitarea reclamantului și nicio ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative de libertate prin care să se constate caracterul nelegal al restrângerii libertății. Dimpotrivă, prin decizia 109/2010 pronunțată în dosar nr._ Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. L. C. împotriva încheierii penale din 9 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul A., prin care s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia inculpatului, reclamant în prezenta cauză.
Mai mult, prin aceeași decizie 109/2010, instanța penală a statuat că măsura arestării inculpatului, reclamant în prezenta cauză este legală și conformă atât cu prevederile dreptului intern cât și cu cele ale Convenției Europene a drepturilor omului, respectiv art. 5 din Convenție, și că motivul de nulitate absolută a încheierii din 9 iunie 2010, întemeiat pe art. 197 alin. 2 cod pr. penală, nu este întemeiat, fiind respectate disp. art. 300/1 și 300/2 cod pr. penală combinat cu art. 159 alin. 4 cod pr. penală. Faptul că măsura arestării inculpatului a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara este lipsit de relevanță sub aspect civil, și în nici un caz nu este de natură să dovedească caracterul nelegal al privării de libertate, în sensul art. 504 alin. 2 cod pr. penală, atâta timp cât nu a intervenit o ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Aceste aspecte fiind analizate și statuate de o instanță penală printr-o hotărâre definitivă, este inadmisibil ca ele să fie cercetate de o instanță civilă,
(continuarea deciziei civile nr. 448/2012 pronunțată în dosar nr._ )
așa cum pretinde reclamantul, instanța civilă nefiind îndrituită să cerceteze caracterul legal sau nelegal al măsurii privative de libertate, acest lucru putându-l face numai instanța penală, prin hotărâre definitivă de achitare, și abia ulterior dacă există o astfel de hotărâre, este posibil ca instanța civilă să constate eroarea judiciară, plecând de la situațiile reglementate de art. 504 cod pr. penală.
Având în vedere aspectele mai sus arătate, Curtea constată că motivele de recurs invocate de recurent sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă se va respinge prezentul recurs ca nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T. L. împotriva sentinței civile nr. 786/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.09.2012.
Președinte, M. M. C. | Judecător, C. M. C. | Judecător, A. N. |
Grefier, M. R. |
Red./Tehn. CMC
2 ex/15.10.2012
jud. fond- S. R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 477/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Cereri. Decizia nr. 423/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
