Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 433/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 433/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 433/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător D. M.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Grefier M. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta Șiara M. împotriva deciziei civile nr. 236/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recurenta reclamantă a trimis o cerere prin care solicită judecarea în lipsă însoțită de taxă judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 1 leu, și nu s-a depus întâmpinare.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentatul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului, menținerea hotărârii atacate având în vedere că din probele administrate nu reiese că dispariția pârâtului s-ar datora decesului acestuia. Ceea ce a observat și instanța de fond și cea de apel este faptul că familia intimatului nu s-a adresat autorităților pentru a se face investigații profesionale în acest sens, și că din probele administrate nu reies indicii cu privire la faptul că intimatul a încetat din viață.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, petenta ȘIARA M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul ȘIARA I. I., prin curator special C. N. A., ca pe baza probelor ce se vor administra:
- să se declare moartea prezumată a numitului Șiara I. I., născut la data de 01.10.1963 în localitatea Petroșeni, jud Hunedoara, fiul lui I. și I., CNP_ cu ultimul domiciliu în V. de Jos, ., .. 71, jud A. .
Prin Sentința civilă nr. 2644/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ a fost respinsă cererea formulată de petenta ȘIARA M. în contradictoriu cu intimatul ȘIARA I. I. prin curator C. N. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din copia buletinului de identitate a intimatului Șiara I. I., rezultă că acesta s-a născut la data de 01.10.1963 în localitatea Petroșani, jud Hunedoara, fiind fiul lui I. și I., cu CNP_ și cu ultimul domiciliu în ., .,, jud A.- fila 5 .
Din certificatul de căsătorie de la fila 6 depus de petentă rezultă că aceasta s-a căsătorit cu intimatul Șiara I. I. la data de 15.09.1985.
Prin Încheierea nr. 1188/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ al Judecătoriei Alba Iulia, a fost instituită curatela pentru intimatul Șiara I. I. și a fost numită în calitate de curator-C. N. A..
Potrivit disp. art 49, alin. 1 cod civil (aplicabil în cauză raportat la data introducerii acțiunii): „În cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață”.
Din examinarea articolului susmenționat rezultă că pentru declararea judecătorească a morții unei persoane este necesar ca, în primul rând, persoana respectivă să fie dispărută (fără ca în prealabil raportat la dispozițiile legale aplicabile – Nodul Cod Civil în funcție de data introducerii acțiunii să fie necesar să se pronunțe o hotărâre judecătorească de declarare a dispariției persoanei respective), în al doilea rând este necesar să existe indicii că acea persoană a încetat din viață și în al treilea rând trebuie să fi trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață.
Din modul de reglementare a acestui text de lege rezultă că este absolut necesar ca cele trei condiții să fie îndeplinite cumulativ.
Din acest punct de vedere, instanța, pe baza probatoriului administrat a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 49, alin. 1 Cod civil.
Astfel, instanța a avut vedere în acest sens adresele emise către Ministerul Administrației și Internelor- Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date prin care s-au comunicat și confirmat datele de identificare ale intimatului- fila 11,, de Primăria . aflată la fila 27 prin care se comunică instanței că intimatul nu figurează în evidențe înregistrat ca decedat- fila 27, adresa comunicată de Consiliul Local al mun Petroșani-Serviciul Public Comunitar Local de Evidență al Persoanelor – C. Stare Civilă prin care se comunică faptul că intimatul Șiara I. I. nu figurează cu mențiuni privind decesul- fila 30,35 de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple A. prin care se comunică că intimatul deține pașaportul cu nr._ eliberat la data de 16.04.1997, expirat, comunicându-se că după anul 2000, în baza de date a pașapoartelor nu au intervenit modificări cu privire la intimat- fila 31, de Ministerul Afacerilor Externe-Direcția Relații Consulare prin care se comunică, că misiunea diplomatică română a comunicat, urmare a demersurilor întreprinse pe lângă autoritățile elene, faptul că acestea nu dețin date în legătură cu intimatul și de asemenea, faptul că date despre această persoană nu apar nici în arhivele misiunii diplomatice române de la A.- fila 65, de Inspectoratul General al Poliției Române prin care se comunică faptul că intimatul nu se află în aresturile organizate în subordinea Ministerului Administrației și Internelor- fila 80, 101, de Administrația Națională a Penitenciarelor prin care se comunică că intimatul nu figurează încarcerat în unitățile subordonate ale Administrației Naționale a Penitenciarelor- fila 80, 97, de Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General al Poliției Române- Centrul de Cooperare Polițienească Internațională prin care se comunică faptul că din investigațiile efectuate prin intermediul atașatului de afaceri interne român acreditat în G. a rezultat că intimatul figurează necunoscut și nu figurează cu mențiuni operative în evidențele autorităților elene, neconfirmându-se informația că intimatul locuiește în Mouresi la locuința numitului Vasileias Nikolaos- fila 95.
În cauză s-a administrat și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiate martorele C. E., M. V. (filele 55,56), iar prin comisie rogatorie internațională martorul Vasileias Nikolaos (filele 119-155, traducerea în limba română a declarației martorului fiind consemnată la filele 161).
Martora M. V., audiată la termenul de judecată din data de 31.10.2012 (f. 55), a declarat sub prestare de jurământ că este vecină cu intimatul și familia acestuia, că știe că acesta a plecat la muncă în G. în urmă cu circa 15 ani, fără a putea preciza anul Mai știe că o perioadă de 3-4 ani de la plecare, intimatul a contacta-o pe petentă, după cum i-a comunicat aceasta, dar nu știe conținutul discuțiilor. Martora a mai declarat că la un moment dat s-au auzit zvonuri că pârâtul ar fi intrat într-o bandă și ar fi fost omorât, după care s-a auzit că vine în țară, zvonurile auzindu-le de la oameni. Mai știe că intimatul are o fire temperamentală, fără a-l vedea în episoade violente.
Martora C. E. I., audiată la același termen de judecată - fila 56, a declarat sub prestare de jurământ religios că este sora intimatului, că știe că acesta a plecat în G. în 1997, că la început a primit vederi și scrisori de la acesta ,însă între anii 1998-1999 nu a mai primit nicio veste de la acesta, după care în anul 1999 a primit un telefon de la intimat fiind surprinsă pentru că în tot acest interval de timp nu a contactat-o nici pe martoră, nici ceilalți membrii ai familiei. A mai arătat martora că știe sigur că a vorbit cu intimatul, că l-a întrebat când vine acasă, iar acesta i-a răspuns că va reveni atunci când poate dovedi că a meritat să plece, referindu-se la partea financiară. Impresia martorei a fost că intimatul o ducea mai bine la acel moment, că nu i-a lăsat impresia că s-ar teme de ceva. Martora a mai declarat că intimatul întreținea familia material dar nu poate spune că era un tată responsabil, în lipsa mamei tatăl fiind cel care trebuia să aibă grijă de copii (a arătat că la un moment dat când l-a vizitat pe acesta a găsit copilul dormind pe scări). Martora a mai declarat sub prestare de jurământ că în anul 1998, înainte de a primi telefonul în 1999, a auzit un zvon de la diverse peroane cum că intimatul ar fi fost ucis într-o altercație în zona graniței dintre G. și Serbia. Mai știe că intimatul este o fire temperamentală dar nu l-a văzut pe acesta în episoade violente care să implice agresiune fizică
Martorul Vasileias Nikolaos a fost audiat prin comisie rogatorie internațională la data de 15.04.2013 de autoritățile elene, sub prestare de jurământ religios declarând că l-a cunoscut pe intimat, că a venit în localitatea Mouresi în anul 1997 unde a lucrat la diverși agricultori din zonă, dar și la dânsul, lucrând în total în jur de 50-60 zile. A mai arătat că intimatul nu a locuit la dânsul, ci locuia cu alți români în localitatea Tsagkarada și în Mouresi, fără a ști la ce adresă și pe ce perioadă. A declarat martorul că s-a specificat adresa sa întrucât casa sa este într-o zonă centrală a localității pe care poștașul o găsește ușor și pentru că intimatul avea încredere în acesta că îi va da scrisorile . A mai arătat că intimatul lucra ocazional la diverse munci agricole, dar și în domeniul construcțiilor, la constructori din Volou, așa cum i-a spus intimatul și că știe că acesta a venit în Mouresi în anul 1997, a rămas aici pentru câteva luni și în continuare s-a mutat fără a cunoaște exact unde s-a dus A mai arătat că în anul 2000 intimatul s-a întors și nu a lucrat deloc în Mouresi, că l-a întâlnit într-o zi pe drum, acesta fiind împreună cu alți români pe care nu îi cunoaște, după care a plecat fără să cunoască când și unde s-a dus Știe că intimatul socializa cu alți români, fără a le cunoaște numele, cu excepția unuia –D., respectiv persoana ce poartă bluza albastră și care apare în fotografie (fotografie pe care instanța a comunicat-o instanței elene pentru a o folosi la audierea martorului) și care a plecat și acesta din Tsagkarada fără a cunoaște unde. Martorul a mai arătat că a avut o discuție cu alți agricultori din Mouresi și nu cunoaște nimeni detalii despre intimat, nici românii care locuiesc în localitate, în . venit după plecarea intimatului din localitate.
Analizând cererea petentei prin prisma probatoriului administrat în cauză și susmenționat, instanța a constatat că numitul Șiara I. I. este dispărut cel mai târziu din anul 2000 - an de la care niciun martor nu a mai putut furniza informații referitoare la acesta, fără a se face însă dovada existenței unor indicii că intimatul a încetat din viață.
În acest sens instanța a avut în vedere faptul că martora M. V. a declarat că la un moment dat s-au auzit zvonuri că pârâtul ar fi intrat într-o bandă și ar fi fost omorât, după care s-a auzit că vine în țară.
Martora C. E. I. a declarat că în anul 1998, a auzit un zvon de la diverse peroane cum că intimatul ar fi fost ucis într-o altercație în zona graniței dintre G. și Serbia, pentru ca mai apoi să fie contractată telefonic de către intimat în anul 1999, astfel că aceste zvonuri au fost spulberate.
Martorul Vasileias Nikolaos a confirmat faptul că intimatul s-a aflat în localitatea Mouresi în anul 1997 unde a lucrat, de unde a plecat la un moment dat și mai apoi s-a reîntors în anul 2000- deci ulterior zvonurilor auzite în România referitoare la împrejurarea că intimatul ar fi fost omorât - după care acesta plecând din nou din localitate fără a cunoaște unde și când.
Prin urmare atâta timp cât martorii susmenționați nu au relevat aspecte care să dea cel puțin un indiciu că intimatul Șiara I. I. a încetat din viață, iar autoritățile competente ale statului, atât român, cât și elen, cărora instanța li s-a adresat, nu au relevat alte aspecte care să permită instanței să rețină că intimatul a încetat din viață, ținând cont totodată de atitudinea petentei care în calitate de soție nu a făcut niciun demers pentru a-l localiza pe intimat, pentru a afla informații legat de acesta, de împrejurarea că nu s-a adresat instituțiilor competente ale statului pentru a demara cercetările legate de dispariția soțului său - intimatul, de împrejurarea că martora C. E. I. a declarat că intimatul va reveni în țară la momentul când poate dovedi că a meritat să plece, referindu-se la aspectul financiar, de faptul că intimatul nu obișnuia să contacteze foarte des familia din țară - în acest sens fiind și declarația martorei C. care a declarat că după ce în intervalul 1998-1999 nu a contact familia din țară, inclusiv soția acestuia - aceasta a fost contactată, fiind singura și ultima persoană contactată de intimat, din țară, de împrejurarea că intimatul și-a lăsat în țară toate actele - buletinul de identitate, pașaportul, certificatul de naștere, (fără ca instanța să poată reține că împrejurarea abandonării actelor în țară și faptul că acesta sunt în prezent expirate ar constitui temeiuri pentru admiterea prezentei cereri, așa cum s-a susținut de petentă, pentru că aceste acte au fost lăsate deliberat de intimat în țară, acesta plecând ilegal în G. și în mod evident că dacă intimatul s-a descurcat timp de 3 ani în perioada 1997-2000 de când datează ultimele vești despre acesta fără acte, rezultă că nu avea nevoie de ele, iar în prezent circulație pe teritoriul Greciei și a celorlalte membre ale UE nu presupune folosirea pașaportului ), instanța raportat la dispozițiile art. 49 alin. 1 din Codul civil urmează să constate că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții instituite de legiuitor pentru ca o persoană să fie declarată moartă pe cale judecătorească.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute anterior instanța a respins cererea formulată de petenta ȘIARA M., în contradictoriu cu intimatul ȘIARA I. I., prin curator C. N. A..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică iar prin interpretarea greșită a probelor administrate a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.
În cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 49 alin 1 Cod Civil în sensul că au trecut mai mult de 2 ani de la data primirii ultimelor informații din care să rezulte că S. I. – I. este în viață, martorii audiați în fața instanței sau prin comisie rogatorie declarând că au vorbit cu acesta ultima dată în anul 2000. Este îndeplinită și condiția dispariției persoanei deoarece din depozițiile martorilor audiați în țară și prin comisie rogatorie rezultă că aceștia nu mai cunosc nimic despre persoana dispărută din anul 2000. Din investigațiile efectuate în unitățile de detenție rezultă că persoana dispărută nu se află într-o formă de deținere în unități din țară sau din G..
Această persoană nu mai deține în prezent acte de identitate inclusiv certificatul de naștere fiind la domiciliul din România, iar în prezent durata de valabilitate a celorlalte acte de identitate a expirat. Persoana dispărută era un om responsabil care avea grijă de familie și chiar dacă avea intenția să rămână în străinătate până va rezolva nevoile materiale ale familiei nu și-ar fi neglijat familia o perioadă atât de îndelungată de timp.
Instanța de fond a reținut că nu există indicii că persoana a încetat din viață dar acest aspect este imposibil de dovedit prin declarații de martori iar în situația în care ar fi existat înscrisuri nu ar fi fost necesară formularea prezentei acțiuni.
Practic de 13 ani nicio persoană nu mai cunoaște nimic despre persoana dispărută fiind îndeplinite toate condițiile pentru declararea morții prezumate a acesteia.
În prezent familia nu poate să rezolve mai multe probleme pe rolul Judecătoriei A. existând dosarul nr._ având ca obiect succesiune, după defunctul bunic al persoanei dispărute și care în prezent este suspendat întrucât această persoană nu este de găsit și nici nu se face dovada că ar fi în viață sau decedat.
Prin decizia civilă nr. 236/A/2014, Tribunalul A. – Secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanta Șiara M. împotriva sentinței civile nr. 2644/2013 a Judecătoriei Alba Iulia, reținând în considerentele hotărârii următoarele:
Potrivit art. 49 alin 1 Cod civil în cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că această persoană era în viață.
Din probatoriu administrat în fața instanței de fond precum și în fața instanței de apel rezultă că din anul 2000 familia nu mai știe nimic despre intimatul S. I. I..
Din nicio probă administrată nu rezultă insă indicii temeinice că intimatul ar fi decedat. Din depozițiile martorelor M. V. și C. E. I. rezultă că după plecarea la muncă în G. a intimatului în anul 1997 acesta a ținut o perioadă de timp legătura cu familia telefonic și prin scrisori, iar apoi a încetat pentru o perioadă de 1 an de zile să mai contacteze familia, reluând contantul în anul 1999 telefonic cu sora sa, martora C., căreia i-a spus că va veni acasă doar atunci când va putea dovedi că a meritat să plece. Cele două martore au relatat faptul că la un moment dat s-au auzit zvonuri că intimatul a decedat, martora C. precizând că aceste zvonuri le-a auzit în 1998 an în care intimatul nu a contactat familia, dar că acest zvon a fost infirmat de intimat care în anul 1999 a sunat-o pe sora sa.
Martorul Vasileilas Nikolaus audiat prin comisie rogatorie a confirmat faptul că intimatul a prestat diferite munci agricole; la solicitarea sa, a lucrat și în domeniul construcțiilor și a locuit în localitatea Mouresi pe care a părăsit-o la un moment dat pentru ca în anul 2000 să revină în trecere prin această localitate. Martorul a arătat că reclamantul nu a rămas mult timp în anul 2000 în zonă și a plecat fără să precizeze unde anume. Din depoziția acestui martor rezultă că intimatul presta munci ocazionale în agricultură sau în construcții și își stabilea locuința în locurile în care găsea de lucru. Mai rezultă de asemenea că reclamantul era însoțit de grupuri de alți muncitori români care lucrau în zonă, fără ca martorul să precizeze că ar fi auzit despre implicarea intimatului în activitățile unor bande sau în conflicte armate.
Nici autoritățile din G., Serbia și Macedonia nu au putut confirma dacă nu decesul intimatului, anumite indicii din care să rezulte că o persoană de naționalitate română a cărei identitate nu a putut fi stabilită ar fi decedat în unele împrejurări suspecte, care cu siguranță ar fi atras atenția autorităților.
Intimatul este o persoană tânără, născută în anul 1963, astfel că indiciile asupra decesului său ar fi putut fi legate mai mult de unele condiții suspecte care cu certitudine ar fi atras atenția autorităților, chiar dacă persoana găsită decedată nu ar fi putut fi identificată.
Martorul audiat în comisie rogatorie a identificat din fotografia trimisă un prieten al intimatului căruia îi știe și numele, D., persoană ce nu a fost identificată de către familie și care ar putea să dețină detalii importante despre situația intimatului.
Pe de altă parte, se poate observa că intimatul a mai procedat în această manieră de a nu lua legătura cu membrii familiei sale pe o perioadă de un an, astfel că nu se poate trage concluzia că dispariția intimatului din anul 2000 pentru că nu a luat legătura cu familia să fie datorată decesului acestuia.
Din probele administrate nu rezultă că sunt întrunite cumulativ cele 3 condiții prevăzute de art. 49 alin 1 Cod civil întrucât în prezenta cauză nu există nici un indiciu din care să rezulte că intimatul ar fi putut deceda în G., Serbia sau Macedonia.
Faptul că în prezent pe rolul instanței există o cauză civilă în care intimatul este parte în calitate de succesor al bunicului său nu este de natură să atragă declarația morții prezumate a intimatului, asigurarea interesului intimatului în dezbaterea succesorală putând fi realizată prin instrumentele expres prevăzute de lege în astfel de situații.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Șiara M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și a acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu există indicii temeinice privitoare la decesul numitului Șiara I. I., odată ce acesta nu a mai comunicat cu persoane cunoscute de peste 12 – 13 ani, iar singurul act pe care îl avea și îi declina identitatea - pașaportul, i-a expirat în anul 2002, făcând dificilă deplasarea lui în alte state.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 C. proc. civ., C. constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce vor urma:
Instanțele de fond și apel au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 49 alin 1 Cod civil, cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nefiind incident în cauză.
În înțelesul normei legale, simpla dispariție a unei persoane, chiar și pentru o perioadă îndelungată de timp, nu conduce ea însăși la declararea judecătorească a morții, fiind necesar să existe indicii care să atragă presupunerea că o persoană nu ar mai fi în viață.
În speță, din amplul ansamblu probatoriu administrat, a cărei reevaluare nu poate fi realizată în recurs, instanțele anterioare au reținut justificat concluzia că dispariția intimatului din anul 2000, moment când a fost ultima dată văzut în G. și de când nu a mai luat legătura cu familia, nu ar putea fi considerată că s-ar datora în mod necesar decesului acestuia. Astfel, nu s-a probat existența unor știri sau împrejurări alarmante, care singure sau coroborate cu alte informații, ar putea conduce la concluzia că acesta a încetat din viață.
Din probatoriu a rezultat, în schimb, că Șiara I. I. relaționa în anul 2000 cu alți cetățeni români, a căror identificare ar putea conduce la comunicarea de informații referitoare la el.
Evident, pasivitatea familiei vreme de 13 ani, a fost de natură să îngreuneze cercetarea împrejurărilor dispariției acestuia.
Faptul că în prezent reclamanta și alte persoane prezintă un interes în derularea unei proceduri succesorale, nu este un argument în sprijinul admiterii acțiunii, în lipsa indiciilor îndestulătoare cu privire la decesul dispărutului, ci o justificare a calității procesuale active.
(continuarea deciziei civile nr. 433/2014 pronunțată în dosar nr._ )
Pentru considerentele ce preced, C., în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de către reclamanta Șiara M. împotriva deciziei civile nr. 230/A/2014 a Tribunalului A. – Secția civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de către reclamanta Șiara M. împotriva deciziei civile nr. 236/A/2014, pronunțată de către Tribunalul A. – Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.11.2014.
Președinte, A. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, M. R. |
Red. MAM/18.02.2015
Tehn. EH/2 ex/20.02.2015
Jud. apel – G. B. P., L. P. P.
Jud. fond - D. E. P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 154/2014. Curtea de Apel... | Grăniţuire. Decizia nr. 435/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
