Grăniţuire. Decizia nr. 435/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 435/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 435/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Grefier N. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta P. S. (NS. S.), împotriva deciziei civile nr. 26/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. C. cu delegație la dosar pentru recurenta pârâtă, lipsă fiind aceasta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.
Mandatarul ales al recurentei pârâte depune la dosar înscrisuri, reprezentând titluri de proprietate și schiță.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul ales al recurentei pârâte, avocat G. C. solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei pronunțată de Tribunalul Sibiu, respingerea apelului declarat în cauză, menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în apel. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
În susținerea recursului arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, rectificarea de teren este mult mai mare, așa cum rezultă din titlul de proprietate depus la dosar și planul cadastral. Arată că recurenta pârâtă deține titlu de proprietate al imobilului în care este trecută suprafața de 960 mp, iar în Cf este menționată suprafața de 480 mp. Reclamanții au renunțat la acțiunea introductivă de instanță și aceștia folosesc o suprafață de 123 mp, astfel că nu au interes a se opune rectificării de CF. Instanța de apel nu face distincție între rectificarea de CF și modificarea de CF, care se poate efectua pe cale administrativă. În ceea ce privește rectificarea de CF, aceasta se poate face doar avându-se în vedere concluziile experților, respectiv modul în care a fost măsurat terenul și în consecință, consideră că trebuie rectificată în CF suprafața imobilului.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr. 3129/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta -reclamantă reconvențională P. S. în contradictoriu cu reclamanții - pârâți reconvenționali C. M. și N. R. N., prin mandatar C. M., și pârâții reconvenționali ., D. I., D. E. și M. M. și s-a dispus rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF 100.047 P. (provenită din conversia pe hârtie a CF 4957 P.) nr. top. 7595/1132, de la 496 mp. la suprafața reală de 965 mp.
Au fost obligați reclamanții - pârâți reconvenționali C. M. și N. R. N. să plătească pârâtei - reclamantă reconvențională suma de 327 lei cheltuieli de judecată, pârâta . să plătească reclamantei reconvenționale suma de 327 lei cheltuieli de judecată, iar pârâtul M. M. să plătească reclamantei reconvenționale suma de 327 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu înscris în CF 100.047 P. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 4957 P.) nr. top. 7594/1132 stb, curte și grădină în suprafață de 496 mp este proprietatea tabulară a reclamantei reconvențională P. S., născută S., cu titlu de cumpărare. Din concluziile contraexpertizei topografice efectuate de experții tehnici I. I. și M. D. a rezultat că suprafața reală a imobilului, conform măsurătorilor actuale, este de 695 mp și nu de 496 mp cât este înscris în cartea funciară. Toți experții au arătat în cuprinsul lucrărilor tehnice că diferența de suprafață se poate datora unor măsurători greșite la data întocmirii schiței de CF privind acest imobil (utilizând panglică de oțel de precizie scăzută, în comparație cu aparatura folosită în prezent care asigură o mare precizie), unor înscrieri eronate în CF încă de la data înființării ei sau operațiunilor numeroase de dezmembrare a corpurilor funciare în zonă care au putut genera de asemenea greșeli la înscrierea în CF a suprafeței imobilului dobândit de reclamanta reconvențională.
Împrejurarea că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3344/21.09.1972, prin care reclamanta reconvențională a dobândit imobilul, este menționată suprafața acestuia ca fiind de doar 496 mp nu are relevanță în raport de cererea reconvențională în speță, cu atât mai mult cu cât pârâții sunt terți față de acest act juridic, iar experții topografi au măsurat în prezent suprafața imobilului reclamantei dar și pe cea a imobilelor învecinate, inclusiv a terenului proprietatea pârâților C. M. și N. R. N., și au stabilit că reclamanta nu a modificat în timp linia de graniță între terenul său și imobilele limitrofe, rectificarea suprafeței terenului reclamantei în raport cu măsurătorile actuale neafectând în vreun fel dreptul de proprietate al vecinilor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții - pârâți reconvenționali C. M. și N. R. N. solicitând schimbarea ei în sensul respingerii cererii reconvenționale.
În motivarea apelului arată în esență că experții au ajuns la concluzia posibilității rectificării suprafeței de teren fără a face o analiză corectă a cărților funciare și a contractului de vânzare în baza căruia reclamanta reconvențională a dobândit terenul, că este evident că diferența de suprafață rezultă din atribuirea unei suprafețe de teren necuvenite de către Comisia locală P., respectiv 496 mp rezultați din împrejmuirea abuzivă făcută de proprietara tabulară, că suprafața în plus reprezintă în realitate . străbunicului lor N. V. și apoi lui S. M. și S. D., că nr. top. 7595 a fost adus în această foaie funciară fără să existe nicio justificare a transcrierii lui, că experții nu au putut da niciun fel de explicații credibile legate de suprafața de teren găsită în plus și deci nu există justificare pentru înscrierea acesteia în cartea funciară pe numele reclamantei reconvenționale.
P. decizia civilă nr. 26/2013, Tribunalul Sibiu a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins cererea reconvențională formulată de pârâta P. S., pe care a obligat-o să le plătească apelanților 10 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că acțiunea reconvențională formulată de pârâtă nu este o acțiune în rectificare de carte funciară cum se susține, ci o acțiune de modificare a mențiunilor referitoare la suprafața acestuia. Atât Legea nr. 7/1996 cât și actualul cod civil fac distincție între acțiunea în rectificare de carte funciară și acțiunea vizând modificarea mențiunilor referitoare la aspectele tehnice ale înscrierii.
În raport de această situație și ținând cont de faptul că s-a solicitat modificarea suprafeței imobilului de la 496 mp la 925 mp., acțiunea trebuia respinsă cu motivarea că reclamanta reconvențională nu poate justifica diferența mare de suprafață. Potrivit art. 25 din Ordinului nr. 634 din 13 octombrie 2006 al Ministerul Administrației și Internelor – ANCPI, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii cu situația juridică reală, se poate cere modificarea acesteia, dar dacă suprafața rezultată din măsurători este mai mare cu un procent de peste 5%, documentația de modificare se respinge. În cazul recurenților suprafața măsurată este aproape cu 50% mai mare decât suprafața înscrisă, așa încât nu există o justificare juridică pentru această diferență și ea nu poate fi operată în cartea funciară fără ca reclamanta reconvențională să prezinte un titlu de dobândire și aceasta cu atât mai mult cu cât granițele imobilului sunt contestate de către apelanți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta - reclamantă reconvențională P. S. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe.
În expunerea motivelor recurenta susține că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea 7/1996 și a art. 25 din Ordinul 634/2006, susținând că, din interpretarea acestor prevederi, rezultă că dacă diferența dintre suprafața reală și cea înscrisă în CF este mai mare de 5%, singura modalitate de realizare a concordanței o reprezintă acțiunea în justiție pentru rectificarea suprafeței, în condițiile în care întinderea suprafeței nu este garantată de cartea funciară.
Recurenta arată că diferența de suprafață solicitată a fi modificată este justificată cu titlul de proprietate nr._ din care rezultă suprafața de 960 mp, cu documentele cadastrale ale Primăriei P., conform cărora recurenta figurează cu o suprafață de 960 mp și cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
În drept se invocă art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ.
Recursul este legal timbrat (filele 10, 40).
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că suprafața măsurată a imobilului recurentei este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară. Aceasta înseamnă, în termenii art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data formulării cererii reconvenționale (20.09.2010), că înscrierea din cartea funciară nu este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Imobilul în litigiu este înscris în CF 4957 P., convertit în CF_, cu o suprafață de 496 mp. Acest imobil a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr. 930/3, unde este identificat cu .. 1448, în suprafață de 960 mp. Această identitate a fost constatată și confirmată de experții tehnici care au întocmit raportul de expertiză.
Dispozițiile art. 25 din Ordinul nr. 634/2006, reținute de Tribunal, reglementează procedura necontencioasă, administrativă, de modificare a suprafeței imobilelor, atunci când există neconcordanțe între suprafața reală și cea înscrisă în CF de până la 2% (în forma pe care o avea art. 25 la data formulării cererii reconvenționale). Cum în cauză suprafața reală a imobilului este cu mult mai mare decât acest procent, Curtea constată că aceste prevederi nu sunt aplicabile. Având în vedere că, potrivit art. 32 lit. a din Legea nr. 7/1996 (forma din 20.09.2010), cartea funciară nu garantează suprafața imobilelor, în mod corect a reținut instanța de apel că acțiunea reclamantei reconvenționale este admisibilă, decizia atacată fiind criticabilă sub acest aspect.
În ce privește întinderea suprafeței, se constată că în mod eronat s-a reținut de către instanța de apel că recurenta nu a justificat diferența mare dintre suprafața de CF și cea reală. În primul rând, este de observat că, de vreme ce imobilul este îngrădit, iar vecinii nu au contestat delimitarea rezultată din împrejmuire, cerințele acțiunii în rectificare sunt îndeplinite, neavând relevanță diferența dintre cele două suprafețe. Pe de altă parte, așa cum s-a reținut mai sus, asupra acestui imobil s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea antecesoarei reclamantei reconvenționale, iar în titlul de proprietate este trecută suprafața de 960 mp. așadar, deși nu se impunea existența unei justificări pentru diferența de suprafață, parte integrantă a imobilului aflat în proprietatea
(continuarea deciziei civile nr. 435/31.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
recurentei, în speță există și o astfel de justificare, respectiv titlul de proprietate, în care terenul are o suprafață sensibil egală cu cea reală.
Pentru cele ce preced, Curtea constată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente, menționate anterior, astfel că criticile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., astfel că în temeiul art. 312 C. pr. civ, va admite recursul de față și va modifica decizia atacată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanții-pârâți reconvenționali împotriva sentinței primei instanțe, pe care o va menține.
În baza art. 274 C. pr. civ., intimații C. M. și N. R. N. vor fi obligați să plătească recurentei suma de 1600 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul parțial al avocatului ales, cuantum pe care instanța îl apreciază rezonabil, raportat la criterii instituite prin art. 274 alin. 3 C. pr. civ.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâta P. S. împotriva deciziei civile nr. 26/_ pronunțată de către Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ pe care o modifică în tot și în consecință respinge apelul declarat de reclamanții C. M. și N. R. N. împotriva sentinței civile nr. 3129/2012 a Judecătoriei Sibiu pe care o menține.
Obligă reclamanții C. M. și N. R. să plătească petentei P. S. suma de 1600 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.05.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. M. |
Grefier, N. P. |
Redc. MFC
Tehn. M.F.C.
2 ex/17.06.2013
Jud. fond – A. L.
Jud. apel – Ghe. C./D.T.L.
| ← Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 433/2014.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 207/2014. Curtea de... → |
|---|
