Acţiune în constatare. Decizia nr. 154/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 154/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 154/2014
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul P. S. G. împotriva deciziei civile nr.336/2.10.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 14 martie, 21 martie și 28 martie 2014, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. dosar_, reclamantul P. S. a solicitat in contradictoriu cu pârâții Asociația Dr. C. Wolf a B. E. CA din România si SPCLEP Sibiu să se constate nulitatea absolută pentru frauda la lege și lipsa totala a consimțământului a cărții de identitate emisă pe numele de P. I. la data de 18.05.2007, de către SPCLEP Sibiu cu CNP_ cu . nr._ si căreia i s-a stabilit domiciliul in Sibiu, .-5, cu menținerea ca legal a buletinului de identitate . nr._.
Prin întâmpinare, pârâta Asociația dr. C. Wolf a B. E. CA din România a invocat excepțiile lipsei interesului reclamantului, a lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. Pe fond, aceasta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 2681/2013, Judecătoria Sibiu a respins excepțiile lipsei de interes, a lipsei calității procesuale pasive și a lipsei calității procesuale active invocate de către pârâtă, iar pe fond a respins acțiunea reclamantului, pe care l-a obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în privința excepțiilor invocate de pârâtă, că sunt nefondate.
În ce privește excepția lipsei de interes, s-a constatat că interesul reclamantului rezidă în a dovedi ca nu a fost persoana care a sesizat SPC in scopul schimbării domiciliului mamei sale, P. I., pentru ca in final sa probeze, in cadrul altui raport procesual, in dosar_, lipsa culpei sale in omisiunea necomunicării in termen de 48 de ore, a modificării domiciliului. Ca urmare, s-a apreciat că reclamantul are interes in promovarea acțiunii, atâta timp cat în dosar_, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, reclamanta DGASPC București a solicita pârâtului P. S. suma de_ lei .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, s-a constatat că, deși reclamantului i-a încetat calitatea de tutore odată cu decesul mamei ale, acțiunea nu este promovata în direcția ocrotirii intereselor persoanei tutelate, ci în profilul constatării nulității absolute a unui act care apreciază ca l-a prejudiciat patrimonial pe reclamant, datorită consecințelor produse față de un alt subiect de drept si anume, Direcția Generala de Asistenta Sociala sector 6 București.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Asociației Dr. C. Wolf, s-a constatat lipsa temeiniciei acesteia, din moment ce schimbarea cărții de identitate s-a făcut de către aceasta instituție, prin adresarea către Serviciul de Evidenta a P..
Pe fondul pricinii, prima instanță a reținut că prin contractul de cămin nr. 266/11.04.2005, numita P. I., antecesoarea reclamantului, a fost asistată începând cu data de mai sus până la decesul survenit în data de 29.05.2011, în cadrul Spitalului C. Wolf al B. E.. D. analiza clauzelor contractului nu se deduce că pârâta a inserat împrejurarea că antecesoarea reclamantului a fost pusă sub interdicție și ca fiul sau care își onora periodic obligația de plata fata de căminul spital, era tutorele acesteia.
Instanța de fond a considerat că interpretarea dată de către reclamant cauzei de nulitate absoluta constând în frauda la lege este eronata, deoarece nu s-a făcut dovada că prin întocmirea unui nou act de identitate de către SPCLEP Sibiu, la cererea Asociației dr. C. Wolf a B. E. CA din România, pârâții ar fi urmărit un scop prohibit de lege sau contrar ordinii publice, aceștia neavând cunoștință de existența vreunei interdicții în aceasta direcție, din partea reclamantului.
S-a reținut că anunțarea organelor legale de la noul domiciliu al defunctei era obligatorie având in vedere că aceasta locuia permanent, de la data internării și până la deces în instituție, și că această inițiativă s-a produs pe fondul necunoașterii numirii ca tutore al reclamantului și nici a raporturilor avute de acesta cu DGAS București privind încasarea unor drepturi. Nicio persoană din Căminul C. Wolf nu a fost anunțată in mod expres că reclamantul a fost numit tutore al mamei sale și prin urmare, pentru a-i fi schimbat domiciliul, este nevoie de consimțământul acestuia. Reclamantul nu a anunțat prin nicio modalitate Asociația Dr. C. Wolf a B. E. CA din România, in calitate de fiu este tutore al defunctei sale mame si nici ca este beneficiar al unei indemnizații de însoțitor
Instanța de fond a concluzionat că probele administrate demonstrează lipsei culpei pârâților la eliberarea unei noi cărți de identitate și că schimbarea cărții de identitate a fost solicitată cu respectarea stricta a legii, în realitate pârâta solicitând înscrierea noii reședințe la căminul spital, nu emiterea unui act nou.
S-a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 19 lit. c din OUG 97/2005, care a permis pârâtei să schimbe actul de identitate al defunctei din moment ce a intervenit modificarea domiciliului acesteia, in sens de locuință statornică sau principală. Obligativitatea schimbării cărții de identitate in condițiile modificării domiciliului este lipsită de echivoc.
D. interpretarea dispozițiilor art. 13 din Decretul nr. 31/1954, art. 21, 22 si 35 din OG nr. 97/2005 rezultă că domiciliul defunctei era la căminul spital C. Wolf, că pârâta era obligată să anunțe Serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor ca defuncta este instituționalizată acolo și că cererea de eliberare a actului de identitate pentru persoana fizică internata in instituții de protecție sociala se primește si se soluționează de către serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor in a cărui rază teritoriala funcționează instituțiile respective.
In aceste circumstanțe, doar pârâtei îi putea aparține inițiativa schimbării cărții de identitate conform noului domiciliu fiindcă nici la data internării, 11.04.2005 si nici ulterior numirii ca tutore, reclamantul nu a dus la cunoștința căminului nici punerea sub interdicție, nici instituirea curatelei.
D. probele administrate în cauză s-a reținut că fiecare dintre părți a acționat in raporturile cu terții independent si fără a-si corela acțiunile, întrucât din punct de vedere legal acest lucru nu era necesar. Pârâta, reprezentată la internare de directorul căminului spital, nu avea nevoie la încheierea contractului in favoarea defunctei, de sentința de punere sub interdicție pentru ca acesta nu era o condiție de admitere în instituție, si nu deținea indicii că ulterior acestui moment, reclamantul a fost numit tutore, astfel ca a cerut înscrierea reședinței fără a avea nevoie de consimțământul fiului si in absența oricărei atitudini culpabilă.
Nici manifestările reclamantului, in raporturile cu DGASPC București nu denotă rea-credință, întrucât a încasat drepturile cuvenite având reprezentarea mentală că domiciliul din buletin al mamei sale este același.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu neobservarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii actului de identitate a cărui nulitate a fost solicitată, în speță OG 97/2005, instanța motivând greșit pe prevederile art. 22 alin. 3 în forma modificată față de cea în vigoare la data emiterii actului atacat.
La data emiterii actului atacat, P. I., fiind pusă sub interdicție, nu putea formula o cerere de eliberare a unui nou act de identitate, o astfel de cerere fiind nulă absolut, iar faptul că pârâtele nu au avut cunoștință despre împrejurarea că defuncta era la acel moment pusă sub interdicție nu are nicio relevanță.
D. actele de la dosar rezultă că reclamantul și nu defuncta sa mamă, a fost cel care a semnat contractul de cămin cu pârâta și tot el achita lunar.
Pe de altă parte, pârâta a făcut aceste demersuri fără a i le aduce la cunoștința reclamatului, ceea ce denotă reaua sa credință. Acest nou act de identitate a produs efecte juridice grave în patrimoniul reclamantului, acesta fiind și motivul pentru care DGSPC Sector 6 s-a îndreptat cu o acțiune în pretenții împotriva sa.
Prin decizia civilă nr. 336/2013, Tribunalul Sibiu a respins apelul reclamantului, pe care l-a obligat la plata către intimata Asociația Dr. C. Wolf a B. E. CA din România a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Defuncta P. I. s-a aflat în Căminul spital C. Wolf al B. E. Sibiu din 11.04.2005. Sentința de punere sub interdicție nr. 2405 a fost pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București al data de 8.04.2005, deci doar cu 3 zile înainte, iar dispoziția nr. 1307 de numire a curatorului în persoana reclamantului este ulterioară internării, respectiv din data de 28.10.2005.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din OG nr. 97/2005 căminul spital era obligat să anunțe că doamna P. I. se afla în acel spital, obligație pe care și-a și îndeplinit-o.
Reclamantul nu a contestat, iar instanța de fond a reținut în mod corect că în contextul în care nu s-a adus la cunoștința spitalului despre punerea sub interdicție a defunctei și câtă vreme era obligatoriu ca pârâta să anunțe organelor locale noul domiciliu, aceasta locuind în permanență în acel cămin spital de la data internării și până la deces, nu se poate susține nulitatea absolută a cărții de identitate.
Apelantul își justifică interesul de a formula această acțiune pe consecințele patrimoniale importante pe care le-a produs această schimbarea a domiciliului mamei lui, relativ la plata prestațiilor sociale de care a beneficiat în perioada 18.05._10 de la DGASPC Sector 6 București și pe care, așa cum instanța de fond a reținut, el le-a încasat cu bună-credință, neavând cunoștință despre schimbarea de domiciliu a mamei. Dacă domiciliul mamei sale nu era in Sibiu, ci doar reședința, acesta, potrivit dispozițiilor art. 60 litera f din Legea nr. 448/2006, tot avea obligația de a comunica Direcției generale de asistență și protecție a copilului schimbarea reședinței mamei lui.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale.
În expunerea motivelor, recurentul arată că hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât, potrivit art. 35 din OG nr. 97/2005, pârâta avea obligația de a anunța serviciul public comunitar că o găzduiește pe mama sa, ceea ce înseamnă că aceasta din urmă avea reședința la pârâtă, iar nu domiciliul stabil. În acest sens recurentul invocă și prevederile art. 89 din HG nr. 1375/2006.
Recurentul susține că la momentul emiterii noii cărți de identitate a mamei sale, potrivit dispozițiilor în vigoare, un asemenea act se putea elibera numai pe baza cererii persoanei, sau în cazul persoanelor puse sub interdicție, numai pe baza cererii reprezentantului legal, cererea urmând fi semnată în prezența lucrătorului serviciului public comunitar (art. 13 din ordonanță). Cum mama recurentului era pusă sub interdicție, solicitarea de schimbare a cărții de identitate nu putea fi făcută decât de recurent, astfel că, în opinia acestuia, sunt indecente prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 97/2005 referitoare la nulitatea mențiunii privind domiciliul. Împrejurarea că pârâtele nu au avut cunoștință de punerea sub interdicție nu poate acoperi cauza de nulitate.
Recurentul arată că el este cel care a semnat contractul de cămin cu pârâta de ordinul 1 și a achitat contravaloarea serviciilor prestate mamei sale, iar în cuprinsul contractului nu se face nicio mențiune referitoare la schimbarea domiciliului mamei sale.
Acesta consideră că pârâta de ordinul 1 a fost de rea credință întrucât nu i-a adus la cunoștință demersurile pentru obținerea unui nou act de identitate și a omis să îi remită recurentului o copie a noului act de identitate.
Conform art. 26 din OG nr. 97/2005, domiciliul persoanei puse sub interdicție se află la domiciliul reprezentantului său legal, astfel că în mod greșit s-a emis cartea de identitate prin care s-a stabilit un alt domiciliu.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Recursul este legal timbrat (fila 33).
Intimata Asociația Dr. C. W. a B. E. CA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele16-20).
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat constatarea nulității cărții de identitate eliberate mamei sale în anul 2007, prin care s-a schimbat domiciliul acesteia, invocând două cauze de nulitate, respectiv frauda la lege și lipsa totală a consimțământului mamei sale. În ce privește frauda la lege, instanța de fond a reținut că nu operează o astfel de cauză, câtă vreme nu s-a dovedit că pârâtele au uzitat de o normă legală în scopul încălcării altor dispoziții legale. Sub acest aspect, sentința judecătoriei nu a fost atacată.
În ce privește a doua cauză de nulitate, respectiv lipsa totală a consimțământului mamei recurentului la emiterea noii cărți de identitate, se constată că argumentele cu care recurentul își susține acest petit vizează în realitate lipsa capacității de exercițiu a mamei sale care, la momentul emiterii cărții de identitate, era pusă sub interdicție.
Așa cum au reținut instanțele de fond, după încheierea contractului de cămin și instituționalizarea mamei reclamantului în Căminul Spital Dr. C. W., aceasta a fost pusă sub interdicție prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar recurentul a fost numit tutore al acesteia, devenind astfel reprezentantul legal al numitei P. I.. De la data punerii sub interdicție, numita P. a devenit o persoană fără capacitate de exercițiu, astfel că aceasta nu își poate exercita drepturile civile decât prin reprezentantul său legal. Aceasta întrucât, potrivit art. 142 C. fam. (in vigoare la data emiterii cărții de identitate), persoana este pusă sub interdicție atunci când se constată că nu are discernământul pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației mintale ori debilității mintale.
Conform art. 144 C. familiei, hotărârea judecătorească de punere sub interdicție își produce efecte de la data rămânerii ei definitive, iar aceasta este opozabilă erga omnes. Ca urmare, împrejurarea că recurentul nu a comunicat-o pârâtei de ordinul 1 nu prezintă relevanță sub aspectul producerii efectelor ei, lipsa capacității de exercițiu a numitei P. persistând pe toată durata interdicției dispusă prin hotărâre judecătorească.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 și 3 din OUG nr. 97/2005, astfel cum erau în vigoare la data emiterii cărții de identitate, domiciliul persoanei puse sub interdicție este la reprezentantul său legal. Aceasta înseamnă că domiciliul numitei P. era, la momentul emiterii cărții de identitate, în București la fiul său, respectiv la reclamant.
Mama recurentului a fost instituționalizată, începând din 2005 până la deces, în căminul-spital Dr. C. W. din Sibiu, în baza contractului de cămin nr. 266/2005 pe care l-a încheiat reclamantul, pentru mama sa, cu pârâta de ordinul 1. Prin acest contract, pârâta s-a obligat ca, în schimbul unei taxe lunare, să asigure numitei P. servicii de cazare, îngrijire și ajutor individual. Pe durata instituționalizării, urma să fie stabilită reședința numitei P. I. la pârâta de ordinul 1, conform art. 29-32 și art. 35. din OUG nr. 97/2005 (în forma de la data de 18.025.2007). Aceasta întrucât mama reclamantului a fost găzduită de pârâta de ordinul 1 contra unei taxe, nu a fost primită în spațiu în sensul art. 27-28 din ordonanță. În astfel de situații, potrivit art. 89 din HG nr. 1375/2006 privind normele metodologice de aplicare a OUG nr. 97/2005, persoanele instituționalizate în instituții de ocrotire și protecție socială urmează să solicite înscrierea în actul de identitate a mențiunii privind stabilirea reședinței.
În speță, pârâta de ordinul 1 a adresat serviciului public comunitar din Sibiu o cerere de eliberare a actului de identitate, menționând ca motiv al acestei solicitări, schimbarea domiciliului. Cererea a fost semnată de numita P. I. (filele 72-73, fond).
Potrivit art. 13 alin. 1 și 4 din OUG nr. 97/2005 (în forma avută la data de 18.05.2007), actul de identitate se eliberează de către serviciul public comunitar de evidență a persoanelor de la locul de domiciliu sau reședință a persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia sau, în cazul persoanei fizice puse sub interdicție, a reprezentantului său legal. Cererea se semnează în prezența lucrătorului serviciului public comunitar. Cum la data formulării cererii de schimbare a domiciliului, numita P. I. era pusă sub interdicție, Curtea constată că cererea de eliberare a unui nou act de identitate a fost semnată de o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, astfel că manifestarea unilaterală de voință în sensul schimbării domiciliului, neexercitată prin reprezentant legal, este nulă.
Pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 34 alin. din OUG nr. 97/2005, Curtea constată că mențiunea din cartea de identitate emisă la 18.05.2007 stabilirea domiciliului def. P. I. în Sibiu, .-5 este lovită de nulitate, domiciliul acestei fiind până la deces în București, ., ., .. Ca urmare, se impunea admiterea în parte a acțiunii reclamantului, în sensul celor reținute mai sus, solicitarea acestuia de constatare a nulității cărții de identitate nefiind fondată.
Pentru cele ce preced, Curtea constată incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., astfel că în baza art. 3012 C. pr. civ., va admite recursul reclamantului, va modifica decizia atacată în sensul că va admite apelul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 2681/2013 a Judecătoriei Sibiu, pe care o va schimba și în consecință:
Va constatata nulă mențiunea din cartea de identitate . nr._, emisă la data de 18.05.2007 de către SPCLEP Sibiu privind stabilirea domiciliului def. P. I., CNP_ în Sibiu, .-5, jud. Sibiu.
Va constata că în perioada 18.05.2007 – 29.05.2011, domiciliul def. P. I. a fost în București, ., ., ..
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată întrucât nu se poate reține vreo culpă în sarcina pârâtelor, câtă vreme reclamantul nu le-a încunoștințat nici că mama sa a fost pusă sub interdicție, nici că a fost numit tutore al acesteia, astfel că nu poate imputa pârâtelor că solicitarea de schimbare a domiciliului nu a fost formulată prin reprezentant legal.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P. S. împotriva deciziei civile nr.336/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția I Civilă, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.2681/2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu și în consecință:
(continuarea deciziei civile nr.154/2014 pronunțată în dosar nr._ )
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. S. G. în contradictoriu cu pârâții Asociația Dr.C. Wolf a B. E. CS și SPCLEP Sibiu.
Constată nulă mențiunea din cartea de identitate . nr._, emisă la data de 18.05.2007 de către SPCLEP Sibiu privind stabilirea domiciliului def. P. I., CNP_ în Sibiu .-5, jud.Sibiu.
Constată că în perioada 18.05.2007 – 29.05.2011, domiciliul def. P. I. a fost în București, ., ., ., sector 6.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 Aprilie 2014.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, C. C. |
red./tehnored.M.F.C.
C.C.2ex/10.04.2014
jud...D.
ju.fond M. T.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 433/2014.... → |
|---|
