Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 525/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 525/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 525/2012
Ședința publică de la 25 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător C. M. C.
Grefier M. R.
Cu participarea d-nei procuror A. P. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 124/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare și s-a depus întâmpinare din partea intimatului reclamant I. V.. Recurenta pârâtă solicită judecarea în lipsă.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de pârâtul M. Finanțelor P., menținerea hotărârii de fond ca legală. Corect prima instanță a constatat în baza Legii 221/2009 caracterul politic al condamnării suferite de reclamant deși aceasta constituie de drept condamnare cu caracter politic.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursurilor civile de față;
P. acțiunea civilă înregistrată la data de 23.08.2010 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr._, reclamantul I. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. să se constate caracterul politic al condamnării sale la pedeapsa de 7 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 510/1959 a Tribunalului M. Cluj pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prev. de art. 209 pct. 3 C. pen. din care a executat efectiv perioada de la 6 iunie 1959 la 26 iunie 1964 și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100.000 euro, în lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri reprezentând daune morale.
P. sentința civilă nr. 124/2012, prima instanță a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului I. V. la pedeapsa de 7 ani închisoare corecțională și confiscarea totală a averii dispusă prin sentința penală nr. 510/1959 a Tribunalului M. Cluj, cu consecința aplicării prevederilor art. 6 din Legea nr. 221/2009, a respins în rest acțiunea și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de 1500 lei în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 510/1959 a Tribunalului M. Cluj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 7/1960 a Tribunalului M. al regiunii a III-a Cluj numitul I. V. a fost condamnat la pedeapsa de 7 închisoare corecțională și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii de delict de uneltire contra ordinii sociale, prev. și ped. de art. 209 pct. 2 lit. a C. pen.
Față de prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr.221/2009, Tribunalul a constatat caracterul politic al acestei condamnări.
În ce privește posibilitatea acordării de despăgubiri reclamantului pentru prejudiciul moral suferit, instanța a reținut că raportat la dispozițiile art. 3307 alin. 4 C. pr. civ., urmează a avea în vedere soluția pronunțată în Recursul în interesul legii, ce face obiectul Deciziei nr.12/19.09.2011 de Înalta Curte de Justiție și Casație, potrivit căruia s-a stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 al 1 lit. a teza I-a din Legea nr.221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării acestor decizii în Monitorul Oficial, respectiv 15.11.2010. Din considerentele acestei decizii se reține printre altele, că dispozițiile CEDO nu se aplică în cazul unei proceduri judiciare ce tinde la recunoașterea unui drept, care nu mai are nici un fundament legal în legislația internă a unui stat semnatar al Convenției la data pronunțării hotărârii, o soluție contrară echivalând cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
În expunerea motivelor, recurentul susține că în mod greșit s-a constatat caracterul politic al condamnării, deoarece această condamnare constituie de drept condamnare cu caracter politic.
Recurentul critică de asemenea și obligarea sa la plata de cheltuieli judiciare, deoarece în cauză nu se poate reține culpa sa.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele9-10).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, C. reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. a din Legea 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic, condamnarea pronunțată pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 C. pen.. Ca atare, legiuitorul a considerat că nu se mai impune dovedirea caracterului politic al unei astfel de condamnări.
Norma juridică cuprinsă în art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009 are caracter obiectiv, este independentă de subiectele raportului juridic concret, prevăzând în mod abstract că orice condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 C. pen are caracter politic.
În cadrul raporturilor juridice concrete, subiectul care se consideră beneficiarul acestei norme juridice trebuie să facă dovada că hotărârea prin care a fost condamnat se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 221/2009, situație în care legea prezumă caracterul politic și nu mai este necesar să-l dovedească.
Ca urmare, plecând de la norma abstractă, obiectivă cuprinsă în art. 1 din lege, în mod corect, instanța de fond a constatat că situația concretă a antecesorului reclamantului se încadrează în această prevedere și ca urmare, condamnarea suferită de acesta are caracter politic.
Ca urmare, C. constată că aceste critici nu sunt întemeiate.
În privința criticilor referitoare la cheltuielile de judecată, C. reține următoarele:
Conform art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții este obligată să plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată. Instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, motiv pentru care a obligat pârâtul la plata a cheltuielilor de judecată, respectiv la suma de 1500 lei, reprezentând onorariul avocatului ales.
Față de aceste împrejurări, în mod corect s-a apreciat că pârâtul este parte căzută în pretenții și l-a obligat la plata unei părți relativ mici din cheltuielile de judecată.
Mai mult, la data promovării acțiunii, Legea nr. 221/2009, astfel cum era în vigoare, prevedea dreptul la daune morale pentru condamnările sau măsurile administrative cu caracter politic din perioada regimului comunist. În cursul procesului, C. Constituțională a declarat neconstituționalitatea art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009 ca urmare a invocării acestei excepții de către S. R., prin M. Finanțelor P..
Într-o societate de drept, S. trebuie să garanteze securitatea raporturilor juridice și să respecte el însuși acest principiu. Întrucât S. este cel care a invocat excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții legale, pe care tot S., prin organele abilitate, o adoptase anterior și care a provocat acțiunea de față, C. consideră că nu poate fi înlăturată culpa pârâtului în efectuarea cheltuielilor de judecată.
Pe cale de consecință, pârâtul nu poate fi absolvit de la plata cheltuielilor pe care reclamantul le-a făcut, promovând acțiunea de față.
(continuarea deciziei civile nr. 525/2012 pronunțată în dosar nr._ )
Pentru toate aceste considerente, C. constată că criticile aduse de pârât hotărârii primei instanțe nu sunt fondate, urmând ca în temeiul art. 312 C. pr. civ., să respingă recursul de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. împotriva sentinței civile nr. 124/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.10.2012.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red. MFC/5.11.2012
Tehn. MFC
2 ex/MR/19.11.2012
jud. fond - I. I. E.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 535/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Legea 10/2001. Decizia nr. 62/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
