Legea 10/2001. Decizia nr. 62/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-11-2012 în dosarul nr. 62/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 62/2012
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află verificarea perimării apelului declarat de reclamanta R. E., împotriva sentinței civile nr. 450/2010 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil nr._, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată. Prezentul apel a fost suspendat la data de 30 septembrie 2011, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, pentru verificarea perimării apelului.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin registratura instanței, cerere formulată de d-na S. A. în calitate de mandatar al apelantei reclamante, prin care solicită a se lua act de împrejurarea că i-a încetat mandatul de reprezentare a apelantei, întrucât aceasta a decedat în Germania, în anul 2011. Pentru a depune certificatul de deces și pentru a fi introduși în cauză moștenitorii apelantei, solicită acordarea unui nou termen de judecată. Solicită de asemenea a se constata că nu s-a împlinit termenul de perimare întrucât apelanta nu mai avea capacitate de exercițiu de la momentul decesului.
Instanța, în deliberare, față de dispozițiile legale cu privire la mandatul de reprezentare, respinge cererea de amânare formulată în cauză și nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, lasă cauza în pronunțare pe excepția perimării apelului.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
P. contestația înregistrată sub nr._ la Tribunalul S., contestatoarea R. E. în contradictoriu cu intimatul M. S. prin P., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța:
-să se modifice dispoziția nr. 3016/2009 și să fie obligat intimatul să restituie în natură imobilul situat în S., . înscris în CF Gușterița, nr. top. 212-213 construcții și teren;
-obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea arată că a formulat notificare conform Legii 10/2001 pentru restituirea imobilului înscris în CF 51 Gușterița deoarece imobilul a fost preluat abuziv conform Decretului nr. 223/1974, fără acordarea de despăgubiri. P. dispoziție i s-a respins cererea, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului pretins și nici a calității de persoană îndreptățită.
În drept s-au invocat prev. Legii nr. 10/01 și art. 274 C. pr. civ.
P. întâmpinare, intimatul Primarul Mun. S. a solicitat respingerea contestației deoarece nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită iar conform contractului de donație nr. 6304/1974 contestatoarea a deținut doar 3/16 părți din imobil ( B+20) astfel că nu i se cuvine restituirea în integralitate a imobilului.
P. sentința civilă nr. 450/2010, Tribunalul S. a admis în parte contestația formulată de contestatoarea R. E. în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului S. și în consecință:
S-a dispus anularea dispoziției nr. 3016/2009 a Primarului Municipiului S. și a fost obligat intimatul să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură următoarele imobile din S., . înscrise în CF 51 Gușterița cu următoarele nr. top.:
-212/1, 213/1 loc de casă cu casă 167 mp A+2;
-212/3, 213/3 loc de casă cu casă 267 mp A+4;
-212/4, 213/4 – grădină de 466mp A+5;
-212/5, 213/5 loc de casă cu casă 256 mp A+6.
A fost obligată contestatoarea să restituie despăgubirile primite în baza Decretuluinr. 223/1974 în cuantum de 50.000 lei vechi actualizați cu rata inflației la data plății.
S-a respins contestația în ce privește restituirea în natură a imobilului cu nr. top. 212/2, 213/2 din CF 51.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
P. dispoziția nr. 3016/2009 a Primarului mun. S. s-a respins cererea formulată de R. E. prin mandatar S. A. pentru restituirea imobilului situat în S., . înscris în CF 51 Gușterița, nr. top. 212, 213 deoarece nu a făcut dovada dreptului real pretins și a calității de persoană îndreptățită.
Contestatoarea R. E. a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 601/14.11.2001 și deoarece nu s-a emis dispoziție în termen de 6 luni, prin sentința civilă nr. 858 /2007 a Tribunalului S. a fost obligat Primarul mun. S. să o emită.
În baza acestei sentințe s-a emis dispoziția atacată nr. 3016/2009.
Ca atare, instanța de fond a verificat condițiile de admisibilitate ale contestației, respectiv formularea notificării în termen legal, dovada calității de persoană îndreptățită și statuarea faptului dacă imobilul a fost preluat fără titlu legal precum și dacă imobilul este liber pentru ca restituirea să se facă în natură.
În ce privește notificarea, aceasta a fost formulată în termenul prev. de art. 33 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul revendicat era înscris în CF 51 Gușterița, nr. top. 212, 213(A+1) a fost proprietatea lui Fredel S. și Fredel M. în cote de ½ fiecare. În baza certificatului de moștenitor 154/1958 contestatoarea R. E. a dobândit 3/8 părți din ½ ale lui Fredel M. (B+1) și ½ părți din ½ părți ale lui Fredel S. (B 19) prin moștenire testamentară (certificat 504/1964) iar ulterior a dobândit și cota de 3/16 părți de sub B16 a lui Fredel Regina prin donație nr. 6304/1974.
Ca atare, anterior preluării imobilului de către Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974 prin decizia nr. 758/1986, R. E. avea în proprietate întreg imobilul (fila 66 verso).
Decizia de preluare nr. 758/1986 a imobilului evidențiază că preluarea a vizat cota de 10/16 părți a contestatoarei R. E. și cota de 6/16 părți a coproprietarei Fredel Regina (B 15 și 18) mama sa.
Imobilul, conform descrierii a fost format din curte de 3211 mp, două corpuri de clădire A și B, grajd și anexe gospodărești.
În prezent apartamentul de 4 camere a fost înstrăinat lui M. E. prin contract de vânzare-cumpărare nr. 4558/1998 conform Legii nr. 112/1995, un apartament de 1 cameră cu dependințe este închiriat lui P. N. contract 1969/2006 iar un apartament de 5 încăperi este închiriat lui .” SRL contract 727/1999 ambele contracte fiind expirate în prezent (f. 87).
În ce privește modalitatea de preluare a imobilului în baza Decretul nr. 223/1974 aceasta a fost abuzivă conform art. 2 pct. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 și pct. 1.4. lit. B din HG 250/2007 astfel că s-a impus acordarea de măsuri reparatorii.
În prezent imobilul a fost dezmembrat astfel ( în baza încheierii de întabulare nr. 4958/2004):
-A+2 – nr. top. 212/1, 213/1 loc de casă cu casă de 167 mp;
-A+3 – nr. top. 212/2, 213/2 loc de casă cu casă, șură și grădină de 2055 mp ce s-a transcris în CF 2952 Gușterița în favoarea lui M. E. conform Legii nr. 112/95;
-A+4 – nr. top. 212/3, 213/3 loc de casă cu casă și șură 267 mp;
-A+5 – nr. top. 212/4, 213/4 grădină – 466 mp;
-A+6 – nr. top. 212/5, 213/5 loc de casă cu casă – 256 mp.
Față de situația de CF, de înstrăinările efectuate mai sus arătate s-a constatat că se pot restitui în natură următoarele nr. top.: 212/1, 213/1 (A+2); 212/3, 213/3 (A+4); 212/4, 213/4 (A+5); 212/5, 213/5 (A+6) din CF 51 Gușterița.
În ce privește calitatea de persoană îndreptățită a contestatoarei R. E. instanța de fond a apreciat că aceasta are calitate conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 fiind fosta proprietară tabulară și moștenitoare legală testamentară conform actelor de stare civilă și testamentului.
Contestatoarea a primit despăgubiri conform Decretului nr. 223/1974, decizia nr. 759/1986 în cuantum de 50.000 lei, care a fost obligată să o restituie în valoare actualizată cu indicele de inflație.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 2 pct. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001, pct. 1.4 lit. B din HG 250/2007, art. 3, 4 și 22 din Legea nr. 10/2001, s-a admis în parte contestația formulată de R. E. ns. Fredel și s-a anulat dispoziția nr. 3016/2009 a Primarului Mun. S. și a fost obligat intimatul să emită o nouă dispoziție prin care să dispună restituirea în natură a următoarelor imobile din CF 51 Gușterița ( S., .) cu nr. top: A+2 – 212/1, 213/1; A+4 – 212/3, 213/3; A+5 - 212/4, 213/4; A+6 - 212/5, 213/5.
A fost obligată contestatoarea să restituie despăgubirile primite în baza Decretului nr. 223/1974 – 50.000 lei vechi actualizați cu rata inflației.
S-a respins contestația în ce privește restituirea în natură a imobilului cu nr. top. 212/2, 213/2 acesta fiind înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta R. E., prin care s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul obligării Primarului Mun. S. să emită dispoziție motivată pentru acordarea de despăgubiri pentru partea de imobil care a fost înstrăinată.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare de despăgubiri. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, se arată că reclamanta prin notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului, care la data formulării notificării se afla în proprietatea Statului Român. Ulterior, a solicitat și acordarea de despăgubiri pentru corpul funciar înstrăinat.
Având în vedere că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, restituirea acestuia trebuia făcută în natură, iar în cazul în care restituirea nu mai era posibilă trebuiau acordate despăgubiri, motiv pentru care solicită admiterea apelului.
Apelul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 296 – 297 C. proc. civ., Legea nr. 10/2001, art. 274 C. proc. civ.
Anterior analizării legalității și temeiniciei sentinței atacate, Curtea constată următoarele:
La termenul de judecată din data de 30 septembrie 2011, prezenta cauză a fost suspendată în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., prin încheiere și trimis dosarul la arhivă, în nelucrare, până la o nouă stăruință a părților.
Potrivit art. 248 Cod proc. civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Din modul clar de redactare a textului de lege se reține că excepția perimării este o excepție de procedură, fiind în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind procedura de judecată; este peremptorie întrucât scopul admiterii excepției este stingerea procesului în faza în care se găsește și este absolută pentru că este reglementată prin norme imperative, de vreme ce perimarea este prevăzută nu numai în interesul părților ci și în interesul asigurării unei bune administrări a justiției.
În speță, la termenul de judecată din 30.09.2011, instanța a dispus suspendarea cauzei, iar de la data suspendării a trecut mai mult de 1 an, apelul de față a rămas în nelucrare, părțile nu au depus stăruință prin mijloacele procedurale în
(continuarea deciziei civile nr. 62/01.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
judecarea pricinii, astfel că urmează a se da eficiență sancțiunii prevăzute de art. 248 cod procedură civilă.
Ca urmare, se va constata perimată judecarea apelului promovat în cauză de reclamanta R. E. împotriva deciziei civile nr. 450/2010 pronunțată de Tribunalul S..
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Constată perimat apelul declarat de reclamanta R. E. împotriva deciziei civile nr. 450/2010 pronunțată de Tribunalul S..
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 01.11.2012.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | |
Grefier, N. P. |
Redc. C.G.N/01.11.2012
Tehn. N.P.
2 ex/27.11.2012
Jud. fond – D.R.L.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 525/2012. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 239/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
