Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 474/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-10-2012 în dosarul nr. 474/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 474/2012
Ședința publică de la 04 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N. – președinte secție
Judecător M. M. C.
Judecător C. M. C.
Grefier M. R.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. a fost reprezentat de d-na procuror A. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul A. I. M. împotriva sentinței civile nr. 552/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din 20 septembrie 2012 care face parte integrantă din prezenta decizie împreună cu încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 27 septembrie 2012.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față;
P. acțiunea înregistrată la Judecătoria A. I., reclamantul A. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., ca prin hotărâre judecătorească:
- să se constate caracterul politic al condamnărilor penale pronunțate împotriva sa prin sentința penală nr. 1185/11.05.1987 a Judecătoriei Alba Iulia în dosar penal 3143/1987, definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr. 373/01.06.1987 a Tribunalului A. pronunțată în dosar penal nr. 691/1987, pentru faptele prevăzute de art. 323 alin. 1 și 2 cod penal, art. 26 rap la art. 29 cod penal combinat cu art. 245 alin. 1 cod penal;
- să fie obligat pârâtul la plata sumei de 200.000 lei daune morale pentru repararea prejudiciului moral suferit prin condamnarea sa politică.
În motivarea cererii, reclamantul susține că pe fondul neajunsurilor și a opresiunii la care a fost supusă întreaga populație de către regimul comunist, în anii 1980, mai mulți prieteni din Cugir s-au asociat la începutul anului 1987 în scopul trecerii frauduloase a frontierei, peste granița cu Iugoslavia, gestul lor fiind considerat o formă de împotrivire față de regimul totalitar. Fiind descoperiți de organele de poliție, au fost reținuți în data de 30.03.1987 și ulterior cercetați în stare de arest și condamnați penal pentru fapte antisociale, reținute în sarcina lor. Astfel, arată că prin sentința penală 1185/11.05.1987 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosar nr. 3143/1987(definitivă prin respingerea recursului inculpaților prin decizia penală 373/01.06.1987 a Tribunalului alba pronunțată în dosar nr. 691/1987) a fost condamnat la un an închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 cod penal și respectiv săvârșirea infracțiunii de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei prev. de art. 26 cod penal raportat la art. 20 cod penal combinat cu art. 245 alin. 1 cod penal, cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 cod penal. Din această pedeapsă a executat 7 luni detenție în Penitenciarul Aiud.
Reclamantul susține că art. 1 alin. 2 din legea 221/2009 menționează printre infracțiunile cărora le recunoaște caracterul politic și infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 cod penal, infracțiune pentru care a fost condamnat. Consideră că infracțiunea pentru care a fost condamnat se încadrează în unul din scopurile menționate în art. 2 alin. 1 din OUG 214/1999, căci infracțiunea a fost săvârșită tocmai ca formă de protest împotriva regimului politic comunist, pentru nerespectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Și în prezent suportă consecințele produse asupra sa prin acea condamnare, ca preț al durerii fizice și morale, fiind pensionat medical în gradul 2 de invaliditate pentru multiplele afecțiuni medicale, apariția unora dintre ele fiind cauzată de condițiile inumane de detenție și loviturile ce i-au fost aplicate. Mai arată că nu a beneficiat de vreo măsură reparatorie în baza Decretului 118/1990 sau a OUG 214/1999. Față de caracterul reparator al Legii 221/2009, consideră că suma de 200.000 lei acordată cu titlu daune morale, este o compensație echitabilă pentru suferințele îndurate în timpul regimului de detenție.
P. sentința civilă nr. 552/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul A.-secția I civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. I. M. împotriva pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P., cu motivarea că după 6.03.1945, fapta de trecere frauduloasă a frontierei a fost apreciată ca infracțiune cu caracter politic, iar instrumentarea acesteia se efectua de organele securității statului, iar competența de judecată se atribuia instanțelor militare. O asemenea probă nu s-a făcut în fața instanței de judecată, iar CNSAS a comunicat instanței de judecată că din verificările efectuate în evidențele interne nu au fost identificate documente întocmite de securitate pe numele reclamantului. Ca urmare, s-a constatat că reclamantul nu a făcut dovada caracterului politic al condamnării sale, sau al executării pedepsei privative de libertate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii atacate, și rejudecând cauza să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
Reclamantul critică pentru nelegalitate și netemeinicie sentința atacată, invocând art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă. Recurentul susține că, deși instanța a reținut corect că reclamantul a fost condamnat pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei și că această faptă avea un caracter politic, potrivit politicii penale a statului instaurat după 6.03.1945, respinge acțiunea cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada caracterului politic al condamnării sale sau a executării pedepsei. Reclamantul consideră că a făcut dovada cu actele depuse la dosar al condamnării pentru săvârșirea unei infracțiuni cu caracterul politic și a executării unei pedepse pentru o astfel de faptă.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de recurs, C. constată următoarele:
Este adevărat că, la art. 1 alin. 2 din Legea 221/2009 este menționată, ca având caracter politic condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 Cod penal, însă în forma din 1936, republicat în 1948.
Condamnarea reclamantului s-a pronunțat în anul 1987, în baza Codului penal din 1968, astfel că afirmația că infracțiunea pentru care a fost condamnat are de drept caracter politic este lipsită de suport legal, pentru că s-a schimbat Codul penal, deci și numerotarea articolelor, infracțiunile pentru care se aplică pedepse. Așadar, Legea 221/2009 nu recunoaște caracterul politic al infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei, prevăzută de Codului Penal din 1968. De aceea, nici instanța de judecată nu poate face o asemenea constatare, față de prevederile exprese ale legii.
Infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul nu are caracter politic nici prin prisma art. 1 alin. 3 din lege, câtă vreme nu s-a făcut dovada că prin săvârșirea acesteia s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a reținut corect că reclamantul nu a făcut dovada că scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii se încadrează în cele stipulate în art. 2 din OUG 214/1999.
Având în vedere aceste argumente de fapt și de drept, C. constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, iar sentința pronunțată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate. Ca urmare, recursul reclamantului va fi respins în temeiul art. 312 cod procedură civilă, ca nefondat.
(continuarea deciziei civile nr. 474/2012 pronunțată în dosar nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A. I. M. împotriva sentinței civile nr. 552/14.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 octombrie 2012.
Președinte, A. N. | Judecător, M. M. C. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red. A.N.
Tehn. AN/29.10.2012
2 ex/MR
jud. fond – L. V.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 50/2012. Curtea de Apel... | Restituire metale preţioase. Decizia nr. 520/2012. Curtea de... → |
|---|
