Pretenţii. Decizia nr. 1206/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1206/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 1206/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1206/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. C.
Judecător A. Doriani
Grefier S. L.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de către reclamanții M. E. și M. I. B. și de către pârâta Societatea de asigurare Z. I. P. prin reprezentanta sa în România . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL împotriva sentinței civile nr.1029/3.06.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția I-a civilă în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. N. G. în substituirea av. M. V. pentru apelanta pârâtă și apelanta reclamantă M. E. asistată de av. Jurmoni P., cu delegație și pentru apelantul reclamant M. I. B., lipsind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 04.11.2015, la dosar au fost depuse în completarea practicii deja depuse odată cu motivele de apel, un set de hotărâri judecătorești.
Avocatul apelantei reclamante depune la dosar delegația de substituire și învederează instanței că nu are cereri de formulat.
Avocatul intimaților reclamanți depune la dosar chitanțele cu care a fost achitat onorariul avocațial și învederează instanței că nu are cereri de formulat.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și împrejurarea că părțile nu mai au cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul apelanților reclamanți, în temeiul art.480 NCPC, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii pronunțate, în sensul majorării despăgubirilor reprezentând daune morale la care a fost obligată pârâta, de la suma de 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, la suma de 100.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, respectiv câte 50.000 euro pentru fiecare dintre reclamanți, ca urmare a decesului fiului acestora.
Consideră că instanța de fond nu a cuantificat corect suma acordată reclamanților cu titlu de daune morale, sumele acordate necompensând prejudiciul moral cauzat de decesul fiului acestora. Prejudiciul moral constă în faptul că în viața familiei s-au produs schimbări majore, iar instanța de fond nu a avut în vedere acest aspect. Consideră că nu a fost avută în vedere vârsta celui decedat în accident, care avea doar 27 de ani. De asemenea, nu a fost avută în vedere suferința psihică care se propagă în timp. Solicită a se observa și a se avea în vedere practica judiciară depusă la dosar. Pentru aceste considerente care au fost dezvoltate pe larg în motivele de apel, se impune majorarea daunelor morale acordate reclamanților.
Cu privire la apelul pârâtei, solicită a fi respins ca neîntemeiat. Așa cum a arătat și în întâmpinarea formulată, motivele invocate de pârâtă în apel sunt netemeinice și nelegale, motiv pentru care solicită a fi respinse.
Susține că neexistând o faptă ilicită săvârșită de către victima M. D., nu există legătură de cauzalitate între o faptă a acestuia și prejudiciu, respectiv consecințele producerii accidentului, astfel încât nu poate fi reținută culpa acestuia la producerea accidentului și cu atât mai puțin la producerea consecințelor acestuia.
Cu privire la solicitarea de reducere a cuantumului daunelor morale, solicită a fi respinsă și această cerere ca nefondată. Nu se impune reducerea cuantumului daunelor morale ci, majorarea acestuia, așa cum a solicitat motivat în apelul reclamanților.
Depune concluzii scrise și solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
Avocatul apelantului reclamant solicită admiterea apelului, modificarea, în parte, a sentinței atacate și reducerea cuantumului daunelor morale acordare reclamanților, la câte 60.000 lei pentru fiecare dintre ei.
Hotărârea atacată este criticată atât sub aspectul nelegalității cât și cel al netemeiniciei. Sub aspectul nelegalității. Instanța de fond, în mod greșit nu a reținut culpa comună a autorului accidentului și a victimei în producerea accidentului. Așa cum rezultă din actele dosarului, atât șoferul cât și victima Madrea D., au consumat băuturi alcoolice anterior producerii accidentului. Faptul că victima deși a consumat alcool împreună cu șoferul, a acceptat să se deplaseze cu autoturismul condus de acesta, conduce la ideea că și-asumat și a acceptat în mod conștient riscul producerii unor consecințe vătămătoare. Astfel, solicită a se avea în vedere practica judiciară depusă la dosar.
Consideră netemeinică sentința atacată sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, la stabilirea lor trebuind avute în vedere toate principiile răspunderii civile delictuale. Apreciază că acordarea despăgubirilor pentru daune morale în sumă de câte 60.000 lei pentru fiecare reclamant ar reprezenta o compensație adecvată prejudiciului moral cauzat acestora.
Pentru toate motivele arătate în scris, și ținând cont de practica judiciară în materie, solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelul reclamanților care vizează majorarea cuantumului daunelor morale, față de criticile invocate în apelul pârâtei, solicită a fi respins ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față:
În deliberare, constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr._ reclamanții M. I. B. și M. E. au chemat în judecată pe pârâta Z. I. P. P. . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 130.000 euro daune morale ca urmare a decesului fiului lor M. D. R., în urma unui accident rutier din 25.12.2011.
În motivarea, în fapt, a acțiunii lor reclamanții arătă că, în data de 25.12.2011, fiul lor M. D. R. se afla în autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare DM756SF, condus de către numitul Crîjmar D.-A., care circulând pe . a pierdut controlul autoturismului, a lovit gardul imobilului cu nrt.78, stâlpul de susținere a rețelei electrice și branșamentul de gaz al aceluiași imobil, după care s-a răsturnat pe plafon.
În urma accidentului au decedat atât conducătorul auto Crîjmar D.-A., cât și fiul lor care se afla pe scaunul din dreapta față a autoturismului. Cauzele și împrejurările producerii accidentului au făcut obiectul dosarului penal nr. 3839/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., care, având în vedere că vinovatul de producerea accidentului a decedat, a soluționat acest dosar printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.
S-a mai arătat că față de această situație și având în vedere că autovehiculul condus de către Crîjmar D.-A., era asigurat de răspundere civilă obligatorie la societatea de asigurare din străinătate al cărui corespondent pe teritoriul României este . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL București, în conformitate cu prevederile legii de răspundere civilă obligatorie care se aplică pe teritoriul României și a Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/29.11.2011, sunt îndreptățiți să se adreseze instanței de judecată competentă pentru a fi despăgubiți de către pârâta societatea de asigurare care a încheiat poliția de asigurare RCA, pentru autoturismul cu nr.DM756SF.
Daunele pe care le solicită le apreciază că sunt pe deplin justificate. Prejudiciul reprezentând daune morale este o consecință a traumelor de ordin psihic pe care reclamanții ca părinți le-au suferit și le vor suferi toată viața ca o consecință a decesului fiul lor, care înainte cu patru ani de la data producerii accidentului și-a întemeiat o familie și a avut un copil, nepotul lor Darius-D.. Că toate speranțele și visele lor s-au spulberat în dimineața zilei de 22.12.2011, când au aflat vestea dispariției fiului lor. Nu este nimic mai tragic pe lume pentru un părinte decât faptul de a-și îngropa propriul copil. Prezența unui număr impresionant de mare de oameni la cele două seri de priveghe și apoi la înmormântarea fiului lor a fost dovada că deși era o persoană tânără a fost cunoscut și iubit de foarte multă lume.
Au mai susținut reclamanții că daunele morale pe care le solicită reprezintă o palidă consolare față de traumele psihice pe care le-au suportat și le vor suporta ca urmare a decesului fiului lor, familia rămânând cu o rană adâncă în suflet, rană care nu se va vindeca niciodată și nimic nu va mai fi ca înainte. Prejudiciul moral care le-a fost cauzat prin decesul fiului lor înseamnă aprecierea tuturor consecințelor negative și implicațiile acestora pe toate planurile vieții lor sociale.
În drept, s-a invocat: Legea nr.136/1995, art.1349, 1357 și 1391 N.C.C.
În probațiune s-au depus înscrisuri: acte de stare civilă (fila 8-11), referat N.U.P (fila 12), polița de asigurare (fila 14.15), cerere de despăgubire (fila 16-18), practică judiciară în materie (fila 31-35, 63-120).S-a mai solicitat proba cu martorii M. F. și B. M., din care instanța a încuviințat audierea numitei M. F. A. (fila 52).
P. întâmpinare, pârâta Societatea de Asigurare Z. I. P. a solicitat admiterea în parte a acțiunii pentru o sumă de 60.000 lei pentru fiecare reclamant, urmând a se reține o culpă comună a defunctului lor fiu la producerea accidentului rutier.
TRIBUNALUL HUNEDOARA-Secția I-a Civilă, prin sentința civilă nr.1029/03.06.2015 pronunțată în cauză a admis, în parte, acțiunea reclamanților M. I. B. și M. E. în contradictoriu cu pârâta „Z. I. P.”, prin reprezentanta sa în România . DE ASIGURARE REASIGURARE și în consecință:
A fost obligată pârâta Z. I. P., prin reprezentanta sa în România . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL să plătească reclamanților M. I. B. și M. E. suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei la data plății, cu titlu de despăgubiri morale, precum și suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins, în rest, acțiunea.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
În urma accidentului de circulație produs în data de 25.12.2011 în D., numitul M. D. R., fiul reclamanților, și-a pierdut viața la vârsta de doar 27 ani, lăsând în urma sa o soție și un copil minor lipsiți de dragostea și ajutorul unui soț și respectiv tată și doi părinți îndurerați și profund afectați sufletește.
Așa cum rezultă din lucrările dosarului penal nr.3839/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., vinovat de producerea accidentului a fost numitul Crîjmar D. A., decedat și el în accident, care pe fondul consumului de alcool (1,5 g‰) a pierdut controlul volanului autovehiculului marca BMW, înmatriculat sub nr.DM756SF și a provocat accidentul de circulație soldat cu decesul celor doi pasageri.
Conducătorul auto a fost asigurat la data accidentului în baza unui polițe RCA emisă de societatea pârâtă astfel că în temeiul art.48 al.2, art.49 și art.54 al.2 din Legea nr.136/1995 răspunderea patrimonială pentru consecințele și rezultatele din accidentul rutier revine asigurătorului în limita contractului de asigurare valabil încheiat, în speță pârâtei societatea de asigurări Z. I. P. cu sediul în Italia, reprezentată în România prin . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL.
Instanța nu va putea reține apărările pârâtei cum că fiul reclamanților – pasager pe locul din dreapta șoferului – la momentul producerii accidentului ar fi avut o culpă comună cu conducătorul auto câtă vreme nu au fost produse dovezi că ar fi influențat în vreun fel conduita șoferului la volan de natură a contribui la producerea accidentului.
Faptul că și acesta se afla sub influența alcoolului (1,15 gr.%) la momentul accidentului nu este de natură să atragă în vreun fel răspunderea sa civilă sau penală, potrivit legislației române în vigoare, astfel că singurul vinovat de producerea accidentului rutier a fost conducătorul auto.
În ceea ce privește cuantificarea prejudiciului moral indiscutabil produs părinților numitului M. D. R., așa cum rezultă și din declarația martorului M. F. A. (fila 52), practica judiciară constantă în această materie stabilește că acesta este determinat de instanță prin evaluare, în baza principiului judecării în echitate.
Ori, având în vedere că nimic nu poate fi mai dureros pentru un părinte decât să își piardă singurul copil, instanța apreciază că suma de 50.000 euro este de natură să aducă o minimă compensație pentru prejudiciul moral încercat de reclamanți ca urmare a decesului fiului lor.
La stabilirea acestui cuantum instanța a avut în vedere și sentința civilă nr.196/2014 a Tribunalului Hunedoara rămasă definitivă prin decizia nr.303/2015 a Curții de Apel A.-I., pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a acordat aceleași despăgubiri morale copilului și respectiv fostei soții a defunctului M. D. R. (fila 31-35).
Așa fiind, în temeiul art.1350 din Noul Cod Civil, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 50.000 euro despăgubiri, reprezentând daune morale.
În baza art.453 c.pr.civ., pârâta a fost obligată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (f.60,61).
Împotriva acestei hotărârii, au declarat, în termenul legal, apel atât reclamanții M. I. B. și M. E. cât și pârâta Societatea de asigurare Z. I. P. Italia, cu reședința procesuală la . DE ASIGURARE REASIGURARE S.R.L. București.
I. P. apelul formulat de reclamanții M. I. B. și M. E., se solicită admiterea apelului și schimbarea, în parte a sentinței apelante, în sensul majorării despăgubirilor reprezentând daune morale la care a fost obligată pârâta, de la suma de 500.000 euro sau echivalentul în lei la data plății (câte 25.ooo euro pentru fiecare) la suma de 100.000 euro sau echivalentul în lei la data plății (câte 50.000 euro pentru fiecare) ca urmare a decesului fiului lor M. R. D.. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În expunerea de motive apelanții critică sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
1.Consideră că suma de 50.000 euro sau echivalentul in lei la data plătii (câte 25.000 de euro pentru fiecare), nu reprezintă o cuantificare care să compenseze prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiului lor.
Cu toate că cuantificarea prejudiciului moral (daunele morale) nu este supusă unor criterii legale, iar jurisprudența în aceasta materie este absolut neunitară, totuși consideră că instanța de fond nu a avut în vedere criteriile si principiile care au fost formulate în doctrina și jurisprudență și care se refera la: gravitatea prejudiciului nepatrimonial, la importanta valorii morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, durata în timp a consecințelor vătămătoare și perpetuarea în timp a acestora, intensitatea si consecințele traumei fizice si psihice suferite, influența asupra vieții lor personale, în ce măsura a fost afectata situația familială, socială si profesională, aspecte legate de vârsta celui care a decedat.
2.Consideră că la stabilirea întinderii prejudiciului moral instanța de fond nu a avut in vedere suferința cauzata prin schimbările care au intervenit în viata apelanților și a familiei lor; decesul fiului lor producând schimbări majore în viața lor, alterând starea de bine și armonia familiei, relațiile cu cei dragi.
3.Consideră că instanța de fond nu a făcut o apreciere justă a prejudiciului moral constând în suferințele fizice și psihice determinate de faptul că ei, ca părinți au fost nevoiți să își înmormânteze fiul la o vârstă tânără, iar stările lor sufletești pe care le-au trăit după decesul fiului lor, depresiile suferite au dus la tensiuni de natură să altereze relațiile și armonia familială. Nu este nimic mai tragic pentru un părinte decât faptul de a-și îngropa propriul copil.
4.Consideră că instanța de fond nu a făcut o apreciere justă a prejudiciu afectiv care li s-a produs în plan familial, iar acest prejudiciu nu este numai un prejudiciu actual ci și un prejudiciu viitor, prin stările, senzațiile si amintirile pe care le provoacă în timp.
5. Consideră că daunelor morale solicitate reprezintă o palidă consolare față de traumele psihice pe care le-au suportat și le vor suporta în continuare ca urmare a decesului fiului lor. În cazul de față nu este vorba de a compensa o suferință oarecare, ci de a compensa o suferință de o intensitate deosebită, fiind determinată de pierderea bruscă a unei persoane iubite, respectiv a fiului lor, care așa cum au arătat a constituit suportul lor afectiv.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate susțin apelanți că sunt mult sub limita prevăzută de Directiva 2009/103/CE și cu mult sub limita de despăgubire prevăzută în legislația internă care a fost adaptată la legislația europeană. Astfel, prin art.24 din Ordinul CSA nr.14/2011 s-a stabilit ca pentru accidentele care au avut loc în anul 2011 (cum este și cazul de față) limita minimă de despăgubire în cazul deceselor este de 3.500.000 euro, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, iar pentru accidentele care au avut loc începând cu anul 2012 limita de despăgubire în cazul vătămărilor corporale și deceselor este de 5.000.000 euro indiferent de numărul persoanelor prejudiciate.
6. Reiterează cele statuate de Î.C.C.J, prin Decizia nr.2617/09.07.2009 că despăgubirile pentru daunele morale se distinct de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare și că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată, principiul aplicabil fiind al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
De asemenea, Î.C.C.J, prin decizia nr. 1179/11.02.2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principul judecării în echitate.
F. de cele de mai sus, solicită majorarea daunele morale de la suma de 50.000 euro echivalent lei (cate 25.000 euro pentru fiecare) la suma de 100.000 euro (câte 50.000 de euro pentru fiecare) sau echivalentul in lei la data plații.
In drept invocă art. 466,470-471,477-480, NCPC.
II. P. apelul declarat de pârâta Societatea de asigurare Z. I. P. Italia, cu reședința procesuală la . DE ASIGURARE REASIGURARE S.R.L. București, se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul reținerii culpei comune a conducătorului auto și a victimei în producerea decesului numitului M. D. R., admiterea în parte a acțiunii și reducerea daunelor morale la suma de câte 40.000 lei pentru reclamanții M. I. B. și M. E..
Cu privire la nelegalitatea sentinței, apelanta motivează că în mod greșit instanța de fond nu a reținut culpa comună a autorului accidentului împreună cu victima în producerea accidentului, numitul M. D. R..
Se susține că, din documentele dosarului penal nr. 3839/P/2011, soluționat de P. de pe lângă Judecătoria D. prin Rezoluție de neîncepere a urmăririi penale fata de numitul Crijmar D. A., decedat in accident, rezulta că ambele victime au consumat cantități însemnate de băuturi alcoolice anterior producerii accidentului rutier.
Este indubitabil că accidentul a avut loc tocmai datorita stării de ebrietate în care s-a aflat șoferul.
D. fiind că din probatoriul administrat în cauză, reiese fără tăgadă că victima a acceptat să se deplaseze cu autoturismul cunoscând faptul că a consumat alcool împreună cu șoferul apare evident că nu se poate reține culpa exclusivă a conducătorului auto în producerea urmării imediate (decesul victimei) așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
P. urmare, deși nu influențează răspunderea penală care a aparținut în exclusivitate numitului Crijmar D. A., în schimb sub aspectul laturii civile, instanța de fond a făcut abstracție și de conduita victimei M. D. R. având în vedere incidența art.1371 alin.1 Codul civil.
Insistă asupra faptului că trebuie făcută o distincție clară între culpa în producerea accidentului, care aparține exclusiv conducătorului auto și culpa în producerea urmărilor grave ale accidentului (moartea victimei) care aparține în mod evident și numitului M. D. care dând dovadă de teribilism și-a asumat și a acceptat în mod conștient riscul producerii unor consecințe vătămătoare asupra vieții și/sau stării sale de sănătătate, rezultat pe care acesta trebuia și putea să-l prevadă în momentul în care a admis să se deplaseze într-un autovehicul condus de o persoană sub influența consumului de alcool, fără a da dovadă de o minimă diligență prin refuzul de a se urca în autoturism.
Așadar, rezultatul produs asupra proprie persoane (decesul) ține de culpa ocupantului (pasagerului) autoturismului, sens în care nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale exclusive în sarcina șoferului prev. de art.1349 și urm. Codul civil.
Din contra, prin asumarea în integralitate de către victimă a riscului producerii unui accident, răspunderea pentru consecințele grave ale evenimentului rutier față de propria personaă aparține și victimei.
În acest context, apreciază apelanta că reclamanții nu sunt îndreptărți să pretindă despăgubiri de la alte persoane decât cele cu adevărat responsabile de producerea urmărilor accidentului, cât timp cel decedat și-a asumat integral riscul situării în autoturism despre care știa că este condus de o persoană aflată sub influența consumului de alcool.
Arată apelanta că din interpretarea art.49, 53 din Legea nr.136/1995, art.27 alin.1, art. 28 alin.1 din Normele aporbate prin Ordinul CSA nr.14/2011 rezultă că asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazul în care prejudiciul s-a produs din culpa persoanei prejudiciate și că așa cum se precizează în doctrină și practica judiciară, consimțământul victimei nu trebuie să privească numai producerea prejudiciului, ci săvârșirea fapei ilicite.
Sintetizând cele arătate mai sus, având în vedere că decesul victimei este rezultatul unei acțiunii delictuale comune cu conducărorul auto și asumată în întregime de fiecare participant la trafic, în opinia apelantei instanța de fond în mod nelegal a înlăturat culpa victimei accidentului pentru consecințele nefaste pe care le-a avut acest eveniment asupra propriei sale persoane.
Cu privire la netemeinicia sentinței, apelanta critică cunatumul mare al daunelor morale acordate de instanța de fond, suținând că în conformitate cu regulile esențiale ale răspunderii civile delictuale, reparațiunea consecințelor dăunătoare ale faptului delictual (accidentul de circulație) trebuie să vizeze prejudiciul real și incert încercat de persoanele păgubite, iar finalitatea acesteia este acoperirea pagubei și nu repunerea persoanei prejudiciate în starea sa materială anterioară accidentului, pentru că acest lucru nu se mai poate, însă cu excluderea în mod obligatoriu a oricărei tendințe de îmbogățire fără justă cauză.
Susține apelanta că deși cuantificarea prejudiciului moral nu are criterii legale de determinare, totuși este necesar ca acesta să fie apreciat rezonabil, pe o bază echitabilă, raportat la consecințele negative suferite de cei în cauză, astfel încât să nu se transforme în venituri nejustificate. Tocmai pentru realizarea acestui echilibru la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avut în vedere principiul proporționalității între echitate și nevoia socială, repere la care doctrina CEDO a mai adăugat un principiu, cel al raportării la nivelul salariului mediu net pe conomie din țara de origine a persoanelor vătămate.
Față de cele de mai sus apreciază apelanta că acordarea dedesăgubiri morale în sumă de câte de 60.000 lei pentru reclamanți ar repreznta o compensație adecvată prejudiciului moral încercat de aceștia în urma accidentului de circulație din data de 24.02.2013.
Părțile au depus la dosar întâmpinare.
Curtea, analizând, potrivit dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Cu privire la primul aspect supus discuției apelului de față, respectiv culpa comună a victimei cu autorul accidentului:
Culpa exclusivă în producerea accidentului din data de 25.12.2011, în urma căreia a decedat fiul reclamanților revine exclusiv așa cum, corect a stabilit instanța de fond, cu referire la probele administrate în dosarul penal nr.3839/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., conducătorului auto, numitul Crijmar D. A., pentru care pârâta în calitate de asigurător trebuie să răspundă.
Pârâta solicită, diminuarea sumelor acordate reclamanților de către prima instanță, proporțional cu culpa victimei invocând art.28 alin.1 din Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr.14/2011 potrivit căruia: “în situația in care persoana prejudiciată a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat sa răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care ii este imputabila...”precum și art. 1371 alin. 1 din noul cod civil potrivit căruia: “în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpa la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau in parte, deși putea sa o facă, cel chemat sa răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”.
Pentru a se putea reține o culpă comună a victimei cu a autorului accidentului, trebuie ca fapta ilicită a victimei să se regăsească în antecedența cauzală a rezultatului păgubitor.
Fapta victimei trebuie să reprezinte fie fenomenul cauză, care produce direct rezultatul păgubitor, fie o condiție care contribuie precumpănitor la realizarea prejudiciului.
În cazul de față, fapta victimei de a se urca în mașina condusă de o persoană aflată în stare de ebrietate nu este cauza accidentului rutier și nici măcar o condiție cauzală. Cauza decesului victimei o constituie actele comisive sau omisive ale șoferului, starea de ebrietate a acestuia constituind, fără îndoială, un factor contributiv la producerea accidentului.
În concluzie, nu se impune reducerea cuantumului despăgubirilor, proporțional cu culpa victimei. Conduita defunctului poate fi însă avută în vedere la aprecierea cuantumului daunelor morale acordate pentru prejudiciul moral pretins.
Cu privire la cel de al doilea aspect al apelului, respectiv cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond reclamanților, în calitate de părinți, ai defunctului M. D. R.:
În prezent, la nivel legislativ și de principiu nu există criterii obiective, abstracte, respectiv acele criterii precise, cuantificabile, de stabilire a despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale, astfel că instanțele trebuie să se raporteze la alte criterii variabile de la caz la caz, determinate de împrejurările concrete ale cauzei și să aibă în vedere soluțiile oferite de jurisprudență.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suportat victimele unui accident de circulație, respectiv rudele persoanelor decedate, precum și la consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate din probele administrate. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudența națională cât și Hotărârile Curții de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și, respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora.
Un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudență în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciu moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor despăgubiri implică, fără îndoială, o doză de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, în măsura să permită reclamanților anumite avantaje care să atenueze suferințele morale.
P. urmare, judecând în echitate la criteriile stabilite de instanțe în fiecare caz concret ar trebui adăugate exigențele unei limitări naturale: daunele morale nu trebuie să fie excesive, nerezonabile, astfel ca prin acordarea lor să se ajungă la o îmbogățire fără just temei al reclamanților.
În consecință, având în vedere jurisprudența în materie, precum și principiul echității care impune necesitatea unui just echilibru, astfel ca suma acordată să nu reprezinte o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților și nici o amendă excesivă pentru pârâtă, fiind de necontestat faptul că decesul fiului lor a produs reclamanților o suferință iremediabilă, Curtea, consideră că suma de câte 20.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății pentru fiecare dintre reclamanți, este justă.
La determinarea acestei sume, Curtea, a luat în considerare situația concretă a reclamanților susținută prin cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că aceștia sunt părinți, că au fost nevoiți să-și înmormânteze fiul decedat mult prea devreme, că acesta constituia suportul lor moral, dar și conduita imprudentă a victimei, constând în faptul că s-a urcat într-un autoturism, cunoscând că șoferul este în stare de ebrietate, fapt ce sporea probabilitate producerii unui accident rutier.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art.480 alin.(1) Cod procedură civilă, se va admite apelul pârâtei, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate reclamanților, pe care le stabilește la 40.000 Euro, respectiv câte 20.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății pentru fiecare dintre reclamanți.
Va fi menținută în rest sentința atacată.
Pe aceleași considerente expuse mai sus va fi respins, ca nefondat apelul declarat de reclamanții împotriva aceleași sentințe.
Urmare a soluției pronunțate, nu vor fi acordate cheltuieli de judecată în apel.
(continuarea deciziei civile nr. 1206/19.11.2015 pronunțată în dosarul nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta Societatea de Asigurare Z. I. P. prin reprezentanta sa în România . DE ASIGURARE REASIGURARE SRL împotriva sentinței civile nr. 1029/3.06.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția I-a civilă în dosar nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate reclamanților, pe care le stabilește la 40.000 Euro, respectiv câte 20.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății pentru fiecare dintre reclamanți.
Menține în rest sentința atacată.
Respinge apelul declarat de reclamanții M. I. B. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 1029/3.06.2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția I-a civilă în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 Noiembrie 2015.
Președinte, M. M. C. | Judecător, A. Doriani | |
Grefier, S. L. |
Red./tehnored. AD/14.12.2015
LS/5ex/14.12.2015
Jud.fond: I. I.E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 501/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 111/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
