Pretenţii. Decizia nr. 1295/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1295/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1295/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1295/2015
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. S.
Grefier E. M. H.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta U. „L. B.” S. împotriva sentinței civile nr. 1458/02.07.2015 pronunțată de Tribunalul S. – Secția I-a civilă în dosar nr._ .
Se constată că s-au depus, prin serviciul registratură al instanței la data de 9.12.2015, concluzii scrise formulate de părți.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, față de lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul S. sub dosar nr._ reclamanții C. G., C. C. E., C. R. M. P. Viktor, T. R. G. și B. Rcnate Y. B. C. au chemat în judecată pârâta U.,,L. B.” din S. solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 345.745,95 RON reprezentând chirie legala restanta datorata începând cu luna august 2013 si pana la nivelul lunii iunie 2014, chirie aferenta imobilului situat administrativ in S., . nr. 9 corp A si B cu teren aferent, actualmente identificate in CF 7010 S., nr. top. 1717/1, 1718/1 si CF 9649 S., nr. top. 1720/1, 1720/2, asa cum acestea au fost retrocedate in natura de parata prin decizia de restituire 369/18.07.2013;
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 440.040,30 RON reprezentând despăgubire pentru imposibilitatea de a realiza beneficiul material aferent imobilelor de la punctul 1 cu privire la care dreptul de proprietate a fost recunoscut în instanța irevocabil începând cu 26.04.2012, calculata la nivelul chiriei garantate legal in plata aferent perioadei iunie 2012 pana in iulie 2013;
-să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii se arată că la data de 18.07.2013 U. L. B. a emis decizia nr. 369/2013 prin care se restituie in natura corpurile de clădire A si B si terenul aferent cu nr. top. 1720/1/1/, 1721/1/1 in suprafața de 2885 m.p. situate in S., . nr. 7-9, făcându-se totodată si propuneri de acordare de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv pentru construcția demolata si terenurile cu nr. top. 1720/1/2, 1721/1/2 in suprafața de 836 mp si nr. top. 1717/3 si 1718/3 in suprafața de 610 m.p.
La baza emiterii deciziei de restituire a stat sentința Tribunalului S. nr. 1456/29.11.2011 (dosar nr._ ), care a obligat universitatea pârâtă la emiterea deciziei de retrocedare in natura in conformitate cu propunerile de comasare si dezmembrare cuprinse in varianta III din suplimentul la expertiza topografica intocmit in cauza de expertul B. C. V., supliment care face parte integranta din sentința, a corpurilor de clădire A si B si terenul aferent cu nr. top. 1720/1/1/, 1721/1/1 in suprafața de 2885 m.p. Prin aceeași sentința se dispunea formularea de propuneri de acordare de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv pentru construcția demolata si terenurile cu nr. top. 1720/1/2, 1721/1/2 in suprafața de 836 mp si nr. top. 1717/3 si 1718/3 in suprafața de 610 m.p.
Sentința Tribunalului a rămas irevocabila prin respingerea recursului ULBS la data de 26.04.2012 prin decizia Curții de Apel A. I. nr. 245/26.04.2012.
De la data emiterii deciziei de retrocedare intre emitent si noii proprietari, in
calitate de beneficiari ai restituirii, devin aplicabile prevederile art. 16 al.(l) din legea
10/2001, întrucât universitatea și-a exprimat intenția de a rămâne în imobil, iar reclamanții au fost de acord .
Pe durata menținerii afectațiunii si folosirii imobilelor de către ULBS se statornicesc prin efectul legii raporturi juridice de locațiune, iar formalizarea relației juridice de închiriere in scris nu este obligatorie conform art. 16 din legea 10/2001 si a art. 4 teza ultima din HG 1886/2007 cu modificările ulterioare.
F. de cele de mai sus U. „L. B." are obligația de a plăti chiria in cuantumul legal începând cu luna august 2013. Nivelul acestei chirii este cel stabilit prin anexa 1 la HG 1886/2007, respectiv de 7 RON/m.p. pentru suprafața desfășurata a construcțiilor si 2,5 RON pentru terenul aferent.
Pentru a determina cuantumul întreg al chiriei lunare datorate de către ULBS au fost avute in vedere suprafețele indicate de expertiza întocmita de expertul T. B., solicitată de ambele părți din cauza de fata si efectuata in dosarul_ . Aceleași suprafețe se regăsesc si in rolul fiscal al imobilelor, pe baza cărora sunt determinate valorile de impozitare pentru aceste imobile in condițiile codului fiscal (impozit construcții si teren).
D. urmare, in situația in care se au in vedere suprafețele construite desfășurate ale corpurilor A si B, de 1925 mp. si respectiv 1534,85 m.p., precum si a terenului aferent (inclusiv teren de sub construcție) in suprafața de 2885 m.p. în baza acestor date tehnice rezulta, prin aplicarea valorii chiriei prevăzute legal, un cuantum de 24.218,95 RON (pentru clădiri) si 7212,5 RON (pentru terenul aferent), deci o valoare lunara a chiriei de 31.431,45 RON in total.
In consecința, prin adunare valoarea cumulata a chiriei neachitate aferente lunilor august 2013 pana in iunie 2014 (deci 11 luni) se ridica la nivelul sumei de 345.745,95 RON.
Tergiversările si argumentele invocate de către ULBS pentru tergiversarea emiterii dispoziției de retrocedare în natură s-au dovedit a fi circumstanțiale, întrucât retrocedarea s-a făcut fără rezolvarea cerințelor de dezmembrare si comasare asa cum erau cerute de sentința judecătoreasca.
Ori o atare conduita nu este conforma nici cu dreptul intern (art. 580 ind. 1 si urm. din Codul de procedura civila), și constituie o atingere adusa dreptului de proprietate consfințit prin CEDO si interpretărilor deductibile din jurisprudența instanței europene (a se vedea chiar decizia de referința A. contra României din 12.10.2010).
Aceasta concluzie a Curții Europene se aplica perfect si necondiționat situației in care se află reclamanții. Deși dreptul lor a fost recunoscut in mod irevocabil de către instanțele judecătorești încă de la data de 26.04.2012 iar instanțele au obligat la emiterea deciziei de retrocedare, instituția publica astfel obligata a tergiversat restituirea timp de 14 luni.
Ca urmare, revine ULBS sarcina sa indemnifice pe reclamanți pentru imposibilitatea de a culege fructele civile ale unui bun cu privire la care in sensul jurisprudenței CEDO le-a fost recunoscuta calitatea de proprietar de către instanțele interne cu o sumă echivalenta cu valoarea chiriei garantate legal in plata pentru asemenea bunuri, respectiv cea prevăzuta de HG 1886/2007. Așadar, ULBS datorează suma lunara de 31.431,45 RON pentru perioada iunie 2012 pana in iulie 2013, prin cumulare suma totala de 440.040, 30 RON.
Aceste pretenții de plata au fost notificate către pârâta universitate prin notificarea trimisa prin intermediul executorului judecătoresc „M. F." cu nr. 25 din 24 iunie 2014, acordându-se un termen de plata benevola de 15 zile. Parata nu s-a conformat de buna voie acestor obligații.
IN D.: prevederile art. 16 al. (2) din legea nr. 10/2001, art. 2, 3, 4 si următoarele din HG 1886/2006, HG 343/2007 asa cum aceasta a fost anulata parțial prin Sentința Curții de Apel București 1603/2008 rămasa irevocabila la data de 30.09.2009, art. 580 ind. 3 din codul de procedura civila in ceea ce privește obligarea la daune interese, jurisprudența CEDO la care se face trimitere (decizia A. împotriva României).
Prin întâmpinarea depusă la filele 44-49 pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, susținând în esență, că mandatarul reclamanților a avut o întâlnire cu reprezentantul pârâtei și au convenit asupra efectuării operațiunilor de carte funciară premergătoare emiterii deciziei de restituire;U. ,,L. B." din S. și-a manifestat interesul privind folosirea în continuare a imobilului ce a format obiectul revendicării; U. ,,L. B." din S. va iniția diligentele necesare mobilizării resurselor financiare pentru achiziția prin cumpărare a imobilului, motiv pentru care s-a solicitat o ofertă de vânzare a acestuia. Au început demersurile pentru efectuarea operațiunilor de carte funciară, însă era necesară colaborarea reclamanților. În aceste condiții s-a emis decizia de restituire în natură a imobilelor, care a fost comunicată reclamanților.
În prezent s-a ajuns tot la această situație, dar nu din culpa instituției. Este emisă decizia de restituire în natură, dar, nefiind efectuată operațiunea de comasare și dezmembrare din motivele arătate anterior, cu toate demersurile efectuate de pârâtă, proprietarii nu se pot întabula.
În aceste condiții, obligarea instituției la plata sumei de 440.040,30 RON reprezentând despăgubire pentru imposibilitatea de a realiza beneficiul material aferent imobilelor cu privire la dreptul de proprietate a fost recunoscut irevocabil începând cu 26.04.2012, calculată la nivelul chiriei garantate legal în plată aferent perioadei iunie 2012 până în iulie 2013,o consideră nelegală și netemeinică.
Cu privire la chiria solicitată pentru perioada august 2013-iunic 2014 în cuantum de 345.745,95 lei, se susține că până la data notificării, respectiv 26.04.2014, problema închirierii imobilului nu a fost invocată de reclamanți și nu s-a pus problema încheierii unui contract de închiriere. Potrivit art. 114 alin. 5 din Legea Educației naționale nr. 1/2011, universitatea nu poate efectua plata chiriei decât în condițiile încheierii unui contract în formă scrisă. Cum reclamanții nu au încheiat cu ULBS un astfel de contract, nu există temei pentru efectuarea plății reprezentând chirie de la data emiterii deciziei de restituire în natură.
În subsidiar, dacă instanța apreciază că sunt incidente prevederile tezei 2 ale art. 4 din H.G. 1886/2006, se impune a se stabili cuantumul acesteia în conformitate cu prevederile legale. Cuantumul chiriei este cel reglementat de prevederile H.G. nr. 343/2007. anexa nr. 1, pct. I, în vigoare la data emiterii deciziei. Actul normativ a modificat și completat prevederile H.G. nr. 1886/2006. Prin Sentința Civilă nr. 2838/27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, publicată în MO nr. 872/15 decembrie 2009, a fost anulată parțial H.G. nr. 343/2007, și anume anexa nr. 1, pct.2 referitoare la imobile ocupate de unități sanitare și de asistență medico-socială din sistemul public (creșe, cămine-spital pentru bătrâni, spitale, centre de plasament, case de copii), rămânând în vigoare celelalte prevederi.
Având în vedere că prin sentința invocată nu a fost anulată anexa nr. 1, pct. l, dispozițiile hotărârii nu sunt opozabile cazului dedus judecății. Astfel, potrivit art. 1, pct. l din H.G. nr.343/2007, Sibiul fiind localitate de rangul I, cuantumul lunar al chiriei pe metrul pătrat pentru suprafața construită desfășurată cuprinsă între 3000 și 5000 mp este de 2,5 lei, iar cuantumul lunar al chiriei pe metrul pătrat pentru suprafața de teren aferent cuprinsă între 2000 și 5000 mp este de 2,5 lei.
Raportat la suprafața construcțiilor și a terenului, apreciază că cuantumul lunar al chiriei ar fi de:
- 3459,85 X 2,5 = 8649,62 Iei pentru construcție
- 2885 X 2,5 = 7212,5 lei pentru teren
Cuantumul total al chiriei pentru intervalul cuprins între data emiterii deciziei și data introducerii acțiunii este de 174.483,32 lei.
Prin sentința civilă nr. 35/24.09.2015 pronunțată de Tribunalul S.-secția civilă a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C. G., C. C. E., C. R. M. P. Viktor, T. R. G., și B. R. Y. B. C., în contradictoriu cu pârâta U.,,L. B.” și în consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 345.745,95 lei reprezentând chirie legală restantă datorată pentru perioada august 2013-iunie 2014, chirie aferentă imobilului situat administrativ in S., . nr. 9 corp A si B cu teren aferent.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 440.040,30 lei cu titlu de despăgubiri pentru perioada iunie 2012-iulie 3013.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 18.07.2013 U. „L. B." a emis decizia nr. 369/2013 prin care se restituie in natura corpurile de clădire A si B si terenul aferent cu nr. top. 1720/1/1/, 1721/1/1 in suprafața de 2885 m.p. situate in S., . nr. 7-9, făcându-se totodată si propuneri de acordare de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv pentru construcția demolata si terenurile cu nr. top. 1720/1/2, 1721/1/2 in suprafața de 836 mp si nr. top. 1717/3 si 1718/3 in suprafața de 610 m.p.
În Decizia de restituire s-a menționat că imobilul își va menține afectațiunea de instituție de învățământ pe o perioadă de 10 ani, iar împrejurarea că a rămas efectiv în folosința unității care a emis dispoziția, nu este contestată.
La baza emiterii deciziei de restituire a stat sentința Tribunalului S. nr. 1456/29.11.2011 (dosar nr._ ), care a admis acțiunea formulată de reclamanți; a admis în parte și cererea reconvențională formulată de U. "L. B." S.; a dispus anularea deciziei nr. 446/14.09.2007 emisă de U. "L. B." din S. pe care o obligă să emită o nouă decizie prin care, în conformitate cu propunerile de comasare și dezmembrare cuprinse în varianta III din suplimentul la expertiza topografică întocmit de expertul B. C. V., supliment care face parte din hotărâre, să restituie corpurile de clădire A și B și terenul cu nr. top 1720/1/1, 1721/1/1 în suprafață de 2885 mp și să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru construcția demolată și terenurile cu nr. Top 1720/1/2, 1721/1/2 în suprafață de 836 mp și nr. Top 1717/3, 1718/3 în suprafață de 810 mp; a obligat reclamanții pârâți reconvenționali la plata către pârâta reclamantă reconvențională a sumei de 422.428 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor aferente corpului A de clădire; a respins celelalte capete de cerere din acțiunea reconvențională; a compensat parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 5575 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Prin Decizia civilă nr. 245/26.04.2012, irevocabilă, Curtea de Apel A. a admis recursul reclamanților și a casat în parte sentința în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de ULBS pentru despăgubiri, pe care a disjuns-o și a trimis-o spre competentă soluționare Judecătoriei S., a respins recursul declarat de U. „L. B.".
La data de 24.06.2014, cu adresa nr. 1928/24.06.2014 s-a înregistrat la U. „L. B." notificarea prin care reclamanții solicită pârâtei să achite sumele menționate în prezenta acțiune reprezentând chirie și despăgubiri.
Prin urmare de la data emiterii deciziei de retrocedare între emitent și noii proprietari, în calitate de beneficiari ai restituirii, devin aplicabile prevederile art. 16 din legea
10/2001.
Astfel U. „L. B." și-a exprimat intenția de a rămâne în posesia bunurilor retrocedate, iar reclamanții au fost de acord sa se conformeze obligației de a menține afectațiunea acestora și a permite folosirea lor de către U. „L. B.".
În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, una dintre obligațiile prevăzute legal se referă la plata unei chirii prestabilite de normele în vigoare. Această obligație devine efectivă de la data emiterii deciziei de retrocedare și se menține pe toata durata în care este menținută afectațiunea actuală și are loc folosirea bunului de către U. „L. B.".
F. de cele de mai sus s-a reținut că U. „L. B." are obligația de a plăti chiria în cuantumul legal începând cu luna august 2013.
Suprafețele avute în vedere sunt cele indicate în raportul de expertiză efectuat de expert T. B. în dosar civil nr._, și necontestate de către pârâtă astfel: suprafețele construite desfășurate ale corpurilor A si B, de 1925 mp. si respectiv 1534,85 m.p., precum și terenul aferent (inclusiv teren de sub construcție) în suprafața de 2885 m.p.
În ce privește cuantumul chiriei, tribunalul apreciază că sunt aplicabile valorile prevăzute în anexa nr. 1 din HG nr. 1886/2007 întrucât dispozițiile HG nr. 343/2007 au fost parțial anulate în ceea ce privește anexa nr. 1 prin Sentința Civilă nr. 1603/2008 pronunțată de Curtea de Apel București (fila 137).
Prin urmare nivelul acestei chirii este cel stabilit prin anexa 1 la HG nr. 1886/2007, respectiv de 7 RON/m.p. pentru suprafața desfășurata a construcțiilor și 2,5 RON pentru terenul aferent rezultând un cuantum de 24.218,95 lei (pentru clădiri) și 7212,5 lei (pentru terenul aferent), deci o valoare lunara a chiriei de 31.431,45 lei în total.
În consecință, valoarea cumulată a chiriei neachitate aferente perioadei august 2013 - iunie 2014 (deci 11 luni) s-a stabilit la suma de 345.745,95 lei.
Susținerile pârâtei privind imposibilitatea de a realiza în prealabil operațiunile de carte funciară au fost apreciate ca nefondate, întrucât în final retrocedarea s-a făcut fără rezolvarea cerințelor de dezmembrare și comasare așa cum erau cerute de sentința judecătorească.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de reclamanți pe perioada iunie 2012- iulie 2013 tribunalul constată că emiterea dispoziției de retrocedare s-a făcut cu întârziere față de momentul la care era obligatorie prin efectul hotărârilor judecătorești care impuneau restituirea în natura.
Astfel deși dreptul reclamanților a fost recunoscut în mod irevocabil de către instanțele judecătorești încă de la data de 26.04.2012 iar instanțele au obligat la emiterea deciziei de retrocedare, pârâta astfel obligata a tergiversat restituirea timp de 14 luni.Ori o atare conduită nu este conforma nici cu dreptul intern și nici cu jurisprudența instanței europene.
Atâta timp cât reclamanții nu au primit nicio despăgubire în schimbul folosirii bunului de către pârâtă, nu s-a păstrat un just echilibru între protecția dreptului de proprietate al acestora și exigențele interesului general și, prin urmare, a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Prin urmare valoarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință pe perioada iunie 2012- iulie 2013 s-a stabilit la 440.040,30 lei ( 31.431,45 x 14 luni).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii reclamanților.
În motivarea apelului, pârâta susține că instanța de fond nu a dat eficiență prevederilor art. 4 teza I din HG 1886/2006 în ce privește obligația noului proprietar de a încheia contract de închiriere în forma scrisă cu utilizatorului imobilului în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii de guverna sau de la data emiterii hotărârii de restituire. În același sens, invocă art. 14 din Legea 500/2002 privind finanțele publice: apelanta fiind instituție bugetară poate angaja cheltuieli doar dacă există baza legală și ale Legii 65/2015 privind aprobarea OUG 115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situația prevăzută de art. 6 alin. 1 din Legea 165/2013.
Între părți nu s-a încheiat un contract de închiriere în forma scrisă în conformitate cu prevederile legale în baza căruia să se poată achita sume cu titlu chirie raportat la regimul juridic al universității reglementat de art. 114 alin. 5 din Legea Educației naționale nr. 1/2011. Până la data notificării, 26.04.2014 nu s-a pus problema închirierii imobilului.
Apelanta apreciază că instanța de fond a greșit și la stabilirea cuantumului chiriei în sensul că prin sentința civilă nr. 1603/2008 a Curții de apel București a fost anulată parțial anexa 1 pct. 2 la HG 343/2007, rămânând în vigoare celelalte prevederi. Potrivit art. 1 pct. 1 din HG 343/2007 Sibiul, fiind localitate de rang I cuantumul lunar al chiriei pe metru pătrat pentru suprafața de teren aferent cuprinsă între 3000-5000 mp este de 2,5 lei. Această interpretare este confirmată de HG 507/2014 care reglementează actualizarea cuantumului chiriilor la 3,54 lei, însă această hotărâre nu este aplicabilă în cauza de față.
O altă critică formulată de apelantă vizează reținerea eronată a tergiversării emiterii deciziei de restituire întrucât reclamanții și-au exprimat acordul scris pentru toate demersurile făcute de instituție pentru emiterea deciziei. Instanța de fond a reținut, în mod eronat, contrariul, deși pârâta nu a avut o conduită culpabilă, după cum rezultă din probele administrate. Apelanta mai susține că reclamanții au avut o conduită inconsecventă, în sensul că nu s-au opus ca instituția pârâtă să facă demersurile necesare efectuării operațiunilor de carte funciară, dar nici nu au uzat de executarea silită pentru a executa hotărârea judecătorească. De altfel, între pârâtă și reclamanți au avut loc mai multe întâlniri chiar și după emiterea deciziei de restituire în natură a imobilului, iar problema achitării chiriei s-a pus în anul 2014 prin adresa nr. 1928/24.06.2014 înregistrată la ULBS. Deși, reclamanții au fost invitați la discuții la sediul pârâtei, întâlnirea nu a avut loc. de aceea, consideră că este nelegală obligarea pârâtei la plata sumei de_,30RON despăgubiri pentru perioada iunie 2012-iulie 2013.
În drept se invocă art. 466, 468, 470-471, 476-481 cod procedură civilă, art. 4 alin. 1 din HG 1886/2006, art. 16 alin. 2 din Legea 10/2001, anexa 1 pct. 1 din HG 343/2007.
Prin întâmpinarea depusă, intimații reclamanții au solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă și menținerea sentinței atacate, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimații, în esență, susțin că pârâtă și-a manifestat intenția de a rămâne în posesia imobilelor prin chiar decizia de restituire în natură, iar reclamanții înțeleg să se conformeze obligației de a menține afectațiunea imobilului. Raporturile de închiriere se stabilesc în temeiul legii, forma scrisă a contractului de închiriere nefiind obligatorie potrivit art. 16 din legea 10/_ și art. 4 teza ultimă din HG 1886/2007 cu modificările ulterioare. În ce privește plata chiriei, se susține că aceasta se face din fondurile prevăzute cu această destinație, din bugetele de venituri și cheltuieli aprobate în condițiile legii. Instanța de fond a reținut corect că dispozițiile HG 343/ 2007 au fost parțial anulate prin sentința nr. 1603/27.05.2008, rămasă irevocabilă, astfel că nu mai produc efecte juridice. Referitor la capătul de cerere privind despăgubirile pentru emiterea cu întârziere a dispoziției de retrocedare, se susține că nu a existat nici o înțelegere între reclamanți și pârâtă, dovadă fiind chiar notificarea pârâtei cu privire la emiterea deciziei. Justificările pârâtei cu privire la operațiunile de carte funciară nu privesc reclamanții și nu pot fi considerate o achiesare la atitudinea pârâtei de tergiversare a emiterii dispoziției de retrocedare.
În drept se invocă art. 482, 480 cod procedură civilă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de apel invocat de pârâtă referitor obligația de a încheia contract de închiriere în forma scrisă este nefondat și urmează a fi respins. Astfel, teza I din art. 4 din HG 1886/2006 prevede, într-adevăr obligația noului proprietar de a încheia contractul de închiriere cu utilizatorul imobilului în formă scrisă, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire, după caz. Însă teza a II-a precizează, că în situația în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni .
Așadar, din analiza acestei prevederi rezultă că forma scrisă a contractului de închiriere este necesară ad probationem și nu ad validitatem. Altfel spus, lipsa formei scrise a contractului de închiriere nu exonerează chiriașul de plata chiriei, ci stabilește de plin drept data scadenței obligației de plată la data de 10 a fiecărei luni.
În speță, în condițiile în care apelanta pârâtă a emis Decizia nr. 369 de restituire în natură a imobilului construcție și teren cu nr. top 1720/1/1, 1721/1/1 în suprafață de 2885 mp situat administrativ în S. . nr. 7 în favoarea reclamanților, la data de 18.07.2013, începând din luna august devine scadentă obligația de plată a chiriei, așa cum corect a stabilit tribunalul.
Cu privire la cuantumul chiriei, se constată următoarele: prin sentința civilă nr. 1603/27.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel București secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în dosar_, sentință lămurită prin încheierea din 2.06.2009, a fost Anulează parțial Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, și anume anexa nr. 1, în ceea ce privește stabilirea chiriei în funcție de suprafața construită desfășurată, respectiv suprafața de teren aferent într-un raport invers proporțional cuantum chirie-suprafață imobilanulată parțial HG 347/2007, și anume anexa 1 în ceea ce privește stabilirea chiriei în funcție de suprafața construită desfășurată, fără a exista vreo mențiune referitoare la pct. 2Imobile ocupate de unități sanitare și de asistență medico-socială din sistemul public(imobile ocupate de unități sanitare și de asistență medico-socială din sistemul public) cum greșit interpretează apelanta. Fiind anulată anexa 1 la HG, au fost lipsite de eficiență dispozițiile legale care stabilesc nivelul chiriei, și devin aplicabile prevederile hotărârii de guvern anterioare(care a fost modificată de HG 347/2007), respectiv HG 1886/2006. HG 507/2014 invocată de pârâtă, confirmă această interpretare vizând anularea anexei 1 la HG 347/2007 și lipsirea de eficiență a nivelului chiriei indicată în anexa. În consecință, se va respinge și acest motiv de apel, ca nefondat.
În mod corect a fost obligată pârâta la plata de despăgubiri pentru emiterea cu întârziere a Deciziei nr. 369/18.07.2013 de restituire în natură a imobilului în favoarea reclamanților. Astfel, prin sentința civilă nr. 1456/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul S.-secția I civilă în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 245/26.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost obligată pârâta U. L. B. S. să emită o nouă decizie prin care să restituie în natură corpurile de clădire A și B și terenul cu nr. top 1720/1/1, 1721/1/1 în suprafață de 2885 mp situat administrativ în S. . nr. 7 în favoarea reclamanților în conformitate cu propunerile de comasare și dezmembrare cuprinse în varianta II din suplimentul la expertiza topografică întocmit de expertul B. C. V. .
Obligația pârâtei de a emite dispoziția de retrocedare s-a născut în baza hotărârii judecătorești executorii, dar cu toate acestea a fost adusă la îndeplinire după 14 luni. În condițiile în care prin hotărârea judecătorească s-a indicat și modalitatea în care trebuie emisă dispoziția, acordul reclamanților la demersurile făcute de instituție pentru operațiuni de carte funciară sunt ineficiente din perspectiva îndeplinirii obligației apelantei. În acest sens se pronunță și CEDO în Hotărârea A. contra României din 12.10.2010.
Pe de altă parte, chiar și din perspectiva unui acord al reclamanților la efectuarea operațiunilor de carte funciară, nu există un acord al reclamanților față de folosirea imobilului de către pârâtă cu titlu gratuit. Ca urmare, în mod corect a fost obligată pârâta la plata folosului de tras în favoarea reclamanților la nivelul chiriei pe care trebuia să o achite.
Este de asemenea lipsită de relevanță atitudinea pârâților de a uza sau nu de calea amiabilă de rezolvare a situației sau de calea executării silite a obligației, în condițiile promovării prezentei acțiuni, care demonstrează faptul că nu au rămas în pasivitate față de folosirea bunului lor de către pârâtă.
(continuarea deciziei civile nr. 1295/10.12.2015 pronunțată în dosar civil nr._ )
Având în vedere toate aceste argumente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul pârâtei, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta U. "L. B." S. împotriva sentinței civile nr. 1458/2.07.2015 pronunțată de Tribunalul S. - Secția I civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2015.
Președinte, A. N. | Judecător, M. S. | |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. AN
8 ex/27.01.2016
Jud. fond: E. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 476/2015. Curtea de... | Strămutare. Sentința nr. 91/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
