Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 492/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 492/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 492/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 492/2014
Ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte C. G. N.
Judecător D. M.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Grefier C. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
Procuror V. L.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. împotriva sentinței civile nr. 2545/2013 pronunțată de T. A. în dosar nr._ , având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009 .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. T. pentru reclamantele intimate A. V. N. și A. I., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. T. pentru reclamantele intimate A. V. N. și A. I. solicită respingerea recursului declarat de pârâta ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de T. A. ca fiind temeinică și legală, pentru motivele invocate în întâmpinare.
Arată, în esență, că singurul motiv de recurs al pârâtului îl reprezintă cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond, recurentul considerând că instanța ar fi trebuit să se raporteze la o altă valoare a imobilului. Susține că dar această confuzie a recurentului pârât s-a datorat expertului, care neînțelegând obiectivele reclamantei, a calculat în prima fază valoarea imobilului demolat, însă ulterior, prin completarea expertizei, a calculat valoarea imobilului construcție și teren la valoarea reactualizată. Învederează faptul că pârâtul nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la completarea raportului de expertiză.
Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial și cheltuielile de transport, conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Procuror V. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
P. acțiunea civilă înregistrată în dosar civil nr._ al Tribunalului A., formulată de reclamantele A. V. – N. și A. I. împotriva pârâtului S. R. P. M. FINANȚELOR P., s-a solicitat a se dispune:
- obligarea pârâtului S. R. P. M. FINANȚELOR P. la plata echivalentului în lei a sumei de 80.000 euro cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea unei cote de 1/6 din imobilul înscris în CF nr._ A. I. confiscat și nerestituit
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată
In motivare se susține că, soțul, respectiv tatăl reclamantelor numitul A. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și confiscarea averii prin sentința civilă nr.1795/21.12.1949, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 267 Cod penal.
Aceasta fiind o condamnare cu caracter politic, reclamantele în calitate de moștenitoare sunt îndreptățite la restituirea proprietăților confiscate, în speță, contravaloarea cotei de 1/6 din imobilul înscris în CF_ A. I..
P. sentința civilă 2545/2013, T. A. a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele A. V. N. și A. I. împotriva pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P. prin – DGFP și în consecință a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantelor suma de 26.264,83 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut și motivat următoarele:
În speță s-a demonstrat faptul că A. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 267 Cod penal, iar reclamantele au calitatea de moștenitoare.
Această pedeapsă constituie de drept condamnare politică în virtutea dispozițiilor art. 1 alin.2 din Legea 221/2009.
De asemenea în speță s-a demonstrat faptul că urmare a condamnării s-a dispus și confiscarea averii, respectiv a cotei de 1/6 părți din imobilul înscris în CF_ A. I..
Adeverința nr._/2011 emisă de Primăria Municipiului A. I. - fila 138- atestă faptul că imobilul în speță nu a fost revendicat în baza Legii 10/2001.
P. urmare, s-a apreciat că devin incidente dispozițiile art.5 din Legea 221/2009.
Potrivit acestui text din lege: orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane soțul sau descendenții acestuia până la gradul al II –lea inclusiv pot solicita instanței în termen de 3 ani obligarea Statului R. la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative dacă bunurile respective au fost restituite sau nu au obținut despăgubiri în condițiile Legii 10/2001.
P. urmare, constatând îndeplinite cerințele acestei dispoziții legale, s-a apreciat de către prima instanță că reclamantele în calitate de moștenitoare ale defunctului A. I. (condamnat politic), sunt îndreptățite la despăgubiri constând în contravaloarea cotei de /16 părți din imobilul confiscat și care a fost cuantificate de către expertul tehnic la valoarea de 26.264,83 lei, sumă la care va fi obligat pârâtul S. R..
Întrucât de principiu prin întâmpinarea depusă pârâtul nu s-a opus admiterii acțiunii în contextul în care reclamantele vor face dovada susținerilor, acesta nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - recalificat recurs – pârâtul S. român prin reprezentanți.
În expunerea criticilor pârâtul arată că hotărârea atacată se impune a fi modificată numai în ce privește acordarea despăgubirilor civile pentru cota parte de 1/6 din imobilul confiscat, la valoarea din 1970 astfel cum a fost calculată de expert – de_ lei – și nu la valoarea imobilului reconstruit după inundații.
P. întâmpinare intimatele au solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele:
Reclamantele au investit instanța de judecată cu o acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale reprezentând contravaloarea cotei de 1/6 din imobilul confiscat urmare condamnării politice a soțului, respectiv tatălui, A. I., în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea 221/2009.
În mod corect, acțiunea astfel formulată a fost admisă de către instanța de fond, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 26.264,83 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Această sumă corect a fost stabilită de către instanța de fond, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, completare, filele 192-194 dosar fond și în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea 221/2009.
Contrar susținerilor recurentului, bunul confiscat în anul 1950 era alcătuit din construcție și teren, potrivit procesului verbal 1795/1949 și înscrisurilor de sub B 13 în CF_ A. I., astfel, contravaloarea cotei solicitate de reclamante, evident se raportează la valoarea cumulată a construcției și terenului aferent. P. urmare, valoarea de circulație a imobilului este, conform (continuarea deciziei civile nr.492/2014 pronunțată în dosar nr._ )
completării la raportul de expertiză, de 169.589 lei, compusă din 69 215 lei valoarea construcției și 100.379 lei teren, valoare la care s-a calculat cota de 1/6 din imobil.
Contrar susținerilor recurentului, această valoare a fost calculată de către expert având în vedere imobilul confiscat în anul 1950 și nu cel reconstruit după inundații. aspect ce a rezultat cu evidență din concluziile completării la raportul de expertiză tehnică.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de disp. art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate și justificate cu înscrisuri la dosar de către intimate, reprezentând onorariu apărător și contravaloare transport (calculată conform dispozițiilor legale, 7 litri/100 km).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., prin DGRFP B., prin AJFP A., împotriva sentinței civile nr. 2545/2013 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatei A. I. suma de 3154 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 Decembrie 2014.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. A. M. |
Grefier, C. C. |
red.C.G.N.
tehnored.C.C.2ex/5.01.2015
jud.fond I. S.
| ← Strămutare. Sentința nr. 83/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 595/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
