Revendicare imobiliară. Decizia nr. 263/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 263/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 263/2015
Ședința publică de la 21 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. N.
Judecător: M. S.
Judecător: N. V.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul C. I. – R. și de pârâtul M. I. împotriva deciziei civile nr. 596 din 04.12.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă, în dosar nr._ .
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamantul recurent C. I. R. asistat de avocat I. T. și avocat R. G. G. în calitate de mandatar al pârâtului recurent M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul în vederea formulării de cereri.
Reprezentantul reclamantului recurent declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtului recurent învederează că nu are cereri de formulat.
Instanța, față de împrejurarea că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea recursului formulat de reclamant doar cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care solicită a fi avute în vedere dovezile acestor cheltuieli aflate în dosarul Judecătoriei Sibiu la fila 102 reprezentând decont expert în sumă de 1740 lei, fila 108 reprezentând chitanță plată expert C. în valoare de 1.344,02 lei, fila 109 reprezentând chitanță plată expert în valoare de 401,7 lei, fila 131 reprezentând chitanță expert C. în valoare de 249 lei și filele 159, 160, 161 constând în facturi, respectiv chitanțe de plată a onorariului avocațial în cuantum de 1860 lei. Înaintează instanței o notă de cheltuieli referitoare la dosar nr._, precum și două chitanțe în valoare de 1200 lei, respectiv 500 lei reprezentând onorariu avocațial și trei bonuri fiscale în valoare de 150.08 lei, 50.01 și 100,09 lei reprezentând justificări ale cheltuielilor de deplasare.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită pentru motivele invocate în scris respingerea recursului formulat de reclamant, susținând că în situația în care se va admite recursul pârâtului formulat împotriva hotărârii instanței de apel, iar hotărârea pronunțată de instanța de fond va fi menținută, cererile recurentului reclamant privind cheltuielile de judecată apar nejustificate.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, susține că instanțele de fond și apel în mod corect au stabilit drepturile materiale ale recurentului în funcție de soluția pronunțată.
Pe fondul cauzei, pune concluzii de respingere a recursului declarat de reclamant.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul M. I., reprezentantul acestuia pune concluzii de admitere, solicitând a fi modificată decizia pronunțată de Tribunalul Sibiu, în sensul respingerii apelului și a menținerii sentinței pronunțate de Judecătoria A..
Invocă dispozițiile art. 304 pct.9 Vechiul Cod de procedură civilă, respectiv soluția dată este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu aplicarea și încălcarea greșită a legii.
Solicită a se constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 560 NCC, aceste norme de drept materiale fiind clare în sensul că grănițuirea se poate dispune numai în contradictoriu cu toți proprietarii terenurilor învecinate și nu numai față de unul sau altul dintre ei în scopul de a ajunge să dețină o suprafață mai mare.
Atâta timp cât la grănițuirea făcută în urma retrocedării terenurilor agricole au participat toți vecinii, reprezintă o încălcare a legii ca la această grănițuire să fie chemat un singur vecin cu scopul de a ajunge la o deschidere mai mare la drum.
Învederează că este inadmisibil să ataci un drept de proprietate când terenul a fost retrocedat printr-un act administrativ în urma căruia s-a făcut o grănițuire necontestată. O eventuală greșeală de grănițuire, pentru a fi lămurită, trebuia să fie soluționată în contradictoriu cu toți vecinii, în caz contrar fiind limitate drepturile celuilalt vecin. Pârâtul, în maniera adoptată, pierde 70 m.p. din proprietate în mod absolut arbitrar, din cauza faptului că granițele nu sunt stabilite față de toți vecinii.
Cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, justificate cu chitanța pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită respingerea recursului formulat de pârât și menținerea soluției pronunțate de instanța de apel, ca temeinică și legală. Susține că nu poate fi acceptată posibilitatea introducerii în cauză la acest moment a altor părți, nefiind prevăzută în codul de procedură civilă și în contradicție cu principiul disponibilității.
La baza soluției pronunțate de instanța de apel a stat raportul de expertiză efectuat cu citarea părților și deși acesta a fost comunicat tuturor vecinilor, pârâtul a stat în pasivitate, astfel că nu este corect ca în instanța de recurs să facă ceea ce ar fi trebuit făcut în instanța de fond și apel.
În replică, mandatarul pârâtului recurent susține că pârâtului nu trebuie să i se încalce drepturile de proprietate și de folosință indiferent de modul în care a fost condus procesul.
Instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
Înainte de închiderea dezbaterilor, prin grefa instanței s-a atașat la dosar nota întocmită de mandatarul reclamantului recurent referitoare la cheltuielile de judecată în fond și apel suportate de reclamantul C. I.-R..
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
P. acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr._, precizată, reclamantul C. I. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. I., U. D. și orașul A. prin primar, solicitând, ca prin hotărâre, să se dispună:
- obligarea pârâților 1 și 2 să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 700 mp., pe care l-au ocupat abuziv din suprafața de 3.400 mp., proprietatea reclamantului, dobândit prin cumpărare în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 379/07.03.2006, respectiv nr. 1138/22.06.2006 la BNP P. C. din A., identificat sub nr. cadastral 1288, identic cu ., înscris în C.F. nedefinitivă nr. 12.299 a localității A., situat în locul numit Valea Avrigului la nr. administrativ 255;
- mutarea liniei de hotar la limita dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâților R. M. și L. C., căsătorită cu P. P. V., care urmează să fie stabilită printr-un raport de expertiză topografică, cu obligarea acestora la restituirea suprafeței de 700 mp. ocupată abuziv;
- stabilirea liniei de graniță între proprietatea reclamantului, identificată sub nr. cadastral 1288, identic cu ., înscrisă în C.F. nedefinitivă nr. 12.299 a localității A., drumurile de exploatare situate la est și vest, precum și proprietatea pârâtei U. A., care deține ., situată în partea de sud, având nr. administrativ 254;
- obligarea pârâților 1 și 2 la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate în cadrul prezentului proces.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată, în esență, că este proprietarul terenului în suprafață de 3.400 mp., dobândit prin cumpărare în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 379/07.03.2006, respectiv nr. 1138/22.06.2006 la BNP P. C. din A., identificat sub nr. cadastral 1288, identic cu ., înscris în C.F. nedefinitivă nr. 12.299 a localității A., situat în locul numit Valea Avrigului la nr. administrativ 255, iar după ce a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia a plecat în Italia și, când s-a întors în țară, a constatat că pârâta D. A., care este proprietara parcelei alăturate, a mutat semnul de hotar și a ocupat abuziv o suprafață de aproximativ 700 mp. (7 m. lățime x 100 m. lungime).
Se mai arată că, întrucât pârâta refuză să-i lase de bună voie, în deplină proprietate și posesie, întreaga suprafață de teren pe care a dobândit-o prin cumpărare, reclamantul este nevoit să obțină acest lucru pe cale judecătorească.
Inițial au fost chemate în judecată în calitate de pârâte D. A., M. E. și U. A., însă ulterior acțiunea a fost precizată.
P. precizarea acțiunii depusă la dosar la data de 06.02.2013, reclamantul a motivat solicitarea de scoatere din cauză a pârâtelor D. A. și M. A. prin faptul că acestea și-au înstrăinat terenurile care se învecinează cu terenul în litigiu, precum și introducerea în cauză, în locul acestora, a pârâților R. M. și L. C., căsătorită cu P. P. V. (f. 32), această precizare fiind întemeiată pe dispozițiile art. 114 C.p.civ.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 112 C.p.civ. și ale art. 555 și 560 C.civil
P. sentința civilă nr.96/2014 a Judecătoriei A. a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul C. I.-R. în contradictoriu cu pârâții U. D., M. I. și ORAȘUL A., prin P.. Au fost respinse excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul ORAȘUL A..
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamantul C. I.-R. este proprietarul imobilului teren – fâneață înscris în cartea funciară nr. 12.299 N – A., sub A1, cu nr. cadastral 1288 și nr. ., în suprafață de 3.400 mp., dreptul de proprietate asupra acestuia fiind dobândit prin cumpărare și întabulat prin încheierile nr. 677/2006 c.f. și nr. 1780/2006 c.f., potrivit extrasului de carte funciară pentru informare și contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar (f. 4-9).
Acest teren este situat administrativ în extravilanul orașului A., în partea de sud-est a localității, limitrof cu drumul de exploatare care duce spre terenurile din zonă (f. 140).
P. raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat la instanța de fond, a fost identificat atât terenul în litigiu al reclamantului, cât și terenurile cu care acesta se învecinează, precum și proprietarii acestora. Astfel, terenul reclamantului cu nr. cadastral 1288 se învecinează: la NORD, cu terenul cu nr. top. 932/2 (C.F. nr._ A.), al cărui proprietar este pârâtul M. I.; la EST, cu drumul de exploatare de câmp; la SUD, cu terenul cu nr. top. 6250/1/2 (C.F. nr._ A.), aflat în proprietatea pârâtului U. D. și a soției acestuia U. M., și cu terenul cu nr. top. 6250/1/3 (C.F. nr._ A.), al cărui proprietar este numitul Botesch Andreas; la VEST, cu terenul cu nr. cadastral 3984/252 (T.P. 736/17), al cărui proprietară este numita V. A., și cu terenul cu nr. cadastral 3984/256 (T.P. 1145/17), al cărui proprietar este numitul Breu G. (f. 122 și 156).
Această identificare efectuată de către expertul tehnic judiciar nu a fost contestată de niciuna dintre părțile din proces.
Deși terenul reclamantului cu nr. cadastral 1288 (C.F. nr. 12.299 N A.) se învecinează cu terenuri aparținând numiților BOTESCH ANDREAS, V. A. și BREU G., aceste persoane nu au fost chemate în judecată, reclamantul înțelegând să se judece în contradictoriu, prin acțiunea și precizările formulate, numai cu pârâții U. D., M. I. și orașul A., prin primar.
De asemenea, proprietarii terenului cu nr. top. 6250/1/2 (C.F. nr._ A.) sunt pârâtul U. D. și soția acestuia U. M., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2412/10.12.2004 de BNP P. C. din A. (f. 28), iar numita U. M. nu a fost chemată în judecată de către reclamant, nefiind parte în acest proces.
Față de dispozițiile art. 555 din Codul civil, care reglementează conținutul dreptului de proprietate privată, și ale art. 560 din același cod, care reglementează obligația de grănițuire, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, acesta trebuia să se judece în contradictoriu cu toți proprietarii terenurilor învecinate. Numai în acest fel instanța avea posibilitatea să verifice pe baza probelor administrate dacă terenul reclamantului este ocupat în parte în mod abuziv, cine ar fi ocupat terenul și să stabilească linia de graniță între acest teren și terenurile învecinate, fără să aducă atingere în vreun fel întinderii dreptului de proprietate al proprietarilor terenurilor cu care se învecinează terenul cu nr. cadastral 1288.
Nefiind chemați în judecată numiții Botesch Andreas, V. A., Breu G. și U. M., aceștia au fost puși de către reclamant tocmai în situația de a nu se putea apăra și de a nu-și putea preciza poziția față de solicitările acestuia, ceea ce este inadmisibil.
P. raportul de expertiză tehnică judiciară s-a stabilit într-adevăr că pârâtul M. I. a ocupat o parte din terenul reclamantului cu nr. cadastral 1288, însă concluziile expertului nu au avut în vedere și suprafețele terenurilor proprietarilor V. A. și Breu G., care nu au putut fi măsurate, aceștia nefiind chemați în judecată.
Dispozițiile art. 560 din Codul civil fac referire explicită la „proprietarii terenurilor învecinate”, această formulare a legiuitorului incluzându-i indubitabil pe toți proprietarii și nu numai pe unii dintre aceștia.
Reclamantul a avut posibilitatea să cheme în judecată toți proprietarii terenurilor învecinate cu terenul cu nr. cadastral 1288, cunoscându-i cel puțin din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză și din înscrisurile existente la dosar, însă nu s-a formulat o asemenea cerere.
Față de această situație, instanța de fond a apreciat, în cadrul procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată și precizările acesteia, menționate mai sus, că nu se poate stabili în mod obiectiv și indubitabil dacă vreo suprafață din terenul cu nr. cadastral 1288 este ocupată abuziv, iar în caz afirmativ, cine este persoana care o ocupă și nici nu se poate realiza grănițuirea solicitată, în conformitate cu dispozițiile art. 560 din Codul civil.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că acțiunea formulată și precizată de reclamantul C. I.-R., în contradictoriu cu pârâții U. D., M. I. și orașul A., prin primar, este neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul ORAȘUL A., prin primar, instanța a constatat că au fost tardiv invocate, având în vedere dispozițiile art. 115 pct. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, motiv pentru care au fost respinse.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, nefăcându-se dovada că s-au achitat cheltuieli în prezenta cauză.
P. decizia civilă nr. 596/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă, a fost admis apelul formulat de reclamantul C. I.-R. împotriva sentinței civile nr. 96/2014 a Judecătoriei A. anulată în parte sentința atacată referitor la pârâtul M. I. și rejudecând cauza în raport cu acest pârât a fost admisă în parte față de acesta acțiunea formulată de reclamantul C. I.-R. și s-a stabilit linia de graniță între imobilul reclamantului înscris în C.F. nedefinitivă nr. 12.299 A. nr. top 1288 și imobilul proprietatea pârâtului M. I. înscris în CF nr._ nedefinitiv A. nr. top. 932/2 pe aliniamentul AB din planșa 2.3 anexa a expertizei întocmite de expertul T. M. D. ( fila 156 dosar fond).
A fost obligat pârâtul să predea reclamantului suprafața de teren ocupată de la acesta aflată dincolo de linia de graniță susmenționată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate
A fost obligat pârâtul M. I. să plătească reclamantului 960 lei cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță și 100 lei în apel.
În considerentele deciziei s-a apreciat, față de dispozițiile art. 560 cod civil, că soluția de respingere a acțiunii pe considerentul că reclamantul nu s-a judecat cu toți proprietarii vecini este nelegală. În speță, analiza liniei de graniță în raport cu toți vecinii ar fi putut contribui la o mai facilă stabilire a graniței dar nechemarea în judecată a proprietarilor vecini nu poate constitui motiv de respingere a acțiunii.
S-a reținut, față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză la instanța de fond,, că în raport de terenul cu nr top 932/2 din C.F. nr._ A., al cărui proprietar este pârâtul M. I. nu exista nici un motiv pentru a nu se stabili linia de graniță și greșit a fost respinsă acțiunea față de acest pârât, fără a se cerceta cauza pe fond. Ca urmare, în baza art. 297 C. proc civ. s-a anulat hotărârea atacată doar cu referire la acest pârât și s-a rejudecat în fond cererea de grănițuire. Sub acest aspect se constată că în conformitate cu expertiza menționată mai sus și necombătută de pârâtul menționat pe baza altor probe, linia de graniță dintre terenul reclamantului și cel al pârâtului se află pe aliniamentul AB din planșa 2.3, planșă anexă a expertizei întocmite de expertul T. M.-D. și aflată la fila 156 dosar de fond. În raport de această linie de graniță se constată că pârâtul M. ocupă o porțiune de teren din imobilul reclamantului, respectiv cea identificată prin schița menționată între linia de graniță stabilită și punctele 32, 31, 29, 28 și 4, în baza art. 563 C. civ s-a admis și capătul de cerere în revendicare și a fost obligat pârâtul respectiv să-i predea reclamantului suprafața de teren ocupată.
Susținerea apelantului în sensul că instanța ar fi putut introduce în cauză, din oficiu, pe ceilalți proprietari vecini, a fost înlăturată față de prevederile vechiului Cod de procedură civilă și fiind în contradicție cu principiul disponibilității.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.
În baza art 274 Cod proc civ., urmare a admiterii apelului ținând cont și de natura juridică a acțiunii în grănițuire, apelantul pârât M. I. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către apelantul reclamant, respectiv 960 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și 100 lei în apel.
Împotriva acestei hotărârii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul M. I..
Reclamantul a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate în sensul obligării intimatului la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant pe fondul cauzei, potrivit art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
În motivarea recursului, reclamantul arată că instanța nu a motivat soluția, deși se impunea acest lucru mai ales că a diminuat cheltuielile de judecată în mod nelegal. Suma acordată cu titlu cheltuieli de judecată, de 960 lei, nu se știe ce reprezintă, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă. Reclamantul recurent susține că s-a impus chemarea în judecată și a celorlalți pârâți pentru a se putea identifica persoana care a ocupa terenul reclamantului, iar la dosar s-au depus dovezi ale cheltuielilor efectuate.
Cu cheltuieli de judecată în recurs.
P. recursul declarat, pârâtul M. I. a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței civile nr. 96/2014 a Judecătoriei A.. Cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă art. 299, 312 și 304 pct. 9 cod procedură civilă, art. 555 și 560 NCC.
În motivarea recursului, pârâtul susține că instanța de fond a interpretat corect prevederile art. 560 NCC, în sensul că reclamantul trebuie să se judece cu toți proprietarii fondurilor învecinate și nu numai cu unul dintre ei, după bunul său plac. Mai susține că prin hotărârea atacată, instanța de apel i-a diminuat dreptul de proprietate cu 70 mp, fără nici un temei de drept. Acțiunea reclamantului viza grănițuirea și revendicare, și nu rectificarea de carte funciară. P. admiterea apelului, instanța a încălcat dispozițiile art. 555 NCC, reducând suprafața de 900 mp a pârâtului prevăzută în actul de proprietate, doar pentru a satisface o pretenție nelegală a reclamantului.
P. întâmpinarea depusă, intimatul M. I. a solicitat respingerea recursului reclamantului și admiterea apelului său cu argumentele invocate în motivarea apelului.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului pârâtului, cu cheltuieli de judecată. În esență, se arată că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit linia de graniță dintre proprietatea sa și a pârâtului și s-a stabilit că pârâtul i-a încălcat proprietatea.
Analizând legalitatea hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 274 cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Acțiunea reclamantului a fost admisă față de pârâtul M. I. și în consecință s-a stabilit linia de graniță între proprietatea sa și a pârâtului și a fost obligat pârâtul să retrocedeze porțiunea de teren ocupată fără drept.
Pentru a se stabili acest fapt, judecătoria a încuviințat proba cu expertiza, reclamantul fiind asistat de avocat. Cheltuielile cu raportul de expertiză efectuat la fond sunt de 1745 lei, (fila 108, 109) la care se adaugă cheltuielile cu onorariul avocatului în sumă de 1860(fila 160,161) lei și timbraj în sumă de 422 lei, în total 4027 lei. Fiind admisă acțiunea și față de prevederile legale invocate este justificată obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, în cuantumul dovedit. Chiar dacă a fost respinsă acțiunea față de o parte dintre pârâți, nu se justifică reducerea cheltuielilor de judecată, care au fost necesare soluționării cauzei.
Instanța de apel, deși a admis apelul a acordat cheltuieli de judecată parțiale, fără a arăta ce reprezintă sumele acordate, sub acest aspect fiind nemotivată hotărârea judecătorească.
Ca urmare, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului și se va modifica decizia atacată în sensul acordării de cheltuieli de judecată pentru instanța de fond în cuantum de 4027 lei.
Fiind admis recursul reclamantului, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, va fi obligat intimatul la cheltuieli de judecată către recurentul C. I. R. de 1952 lei reprezentând onorar de avocat și cheltuieli de deplasare.
În ce privește recursul pârâtului M. I.: art. 560 cod civil reglementează obligația proprietarilor fondurilor învecinate de a contribui la grănițuire prin reconstituirea hotarului. Pârâtul recurent a fost chemat în judecată, îi este opozabilă hotărârea și nu are calitate să invoce nechemarea în judecată a celorlalți proprietari care au terenuri învecinate cu al reclamantului. procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, ceea ce înseamnă că reclamantul are deplină libertate în stabilirea obiectului pricinii și a pârâților.
Acțiunea promovată de reclamantul C. R. are ca obiect grănițuire și revendicare, iar instanța de apel a stabilit hotarul între proprietatea reclamantului și a pârâtului, obligând pârâtul să predea reclamantului terenul ocupat abuziv. Contrar susținerilor pârâtului, instanța nu a dispus rectificarea de carte funciară, ci a restabilit limitele proprietății reclamantului. Cartea funciară nu garantează suprafața unui imobil ci doar dreptul de proprietate și în aceste condiții nu se poate susține că a fost restrâns dreptul de proprietate a reclamantului. De altfel, concluziile raportului de expertiză tehnică nu au fost contestate.
Având în vedere toate aceste argumente de fapt și de drept, în temeiul art. 312 cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de reclamantul C. I. - R. împotriva deciziei civile nr. 596 din 04.12.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă, în dosar nr._ și în consecință:
Modifică decizia atacată, în parte, în ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtului M. I. și rejudecând cauza, în aceste limite, obligă pe pârâtul intimat M. I. să plătească reclamantului apelant C. I.-R. suma de 5709 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul M. I. împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe intimatul M. I. să plătească recurentului C. I.-R. suma de 1952 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2015.
Președinte, A. N. | Judecător, M. S. | Judecător, N. V. - C.O., semn. conf. art. 261 alin.2 C.P.C., președintele Curții de Apel A. I.: P. A. I. |
Grefier, I. M. - C.O., semn. conf. art. 261 alin.2 C.P.C., grefier șef: R. M. |
Red./Tehnored.AN: 21.07.2015, 2 ex./A.G.21.07.2015
Jud. apel-D.T. L., G.C., Jud. fond M.I. M.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 84/2015. Curtea de Apel... | Fond funciar. Decizia nr. 339/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
