Acţiune în constatare. Decizia nr. 1939/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1939/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 4249/197/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 1939/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: G. Ș. - judecător
M. L. - judecător
L. F. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții R. A. J. și C. J. I. împotriva deciziei civile nr. 214/. 21.05.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2013, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în baza art. 146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, potrivit art. 260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 octombrie 2013.
CURTEA
Constată că, prin decizia civilă nr. 214/. 21.05.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-a admis excepția de netimbrare și a fost anulat apelul formulat de apelanții S.C. A. S.A. și N. P. împotriva Sentinței civile nr. 9409 din data de 03.07.2012, pronunțată de Judecătoria B., ca netimbrat.
S-a respins apelul declarat de apelanții R. A. J., C. J. I., împotriva Sentinței civile nr. 9409 din data de 03.07.2012, pronunțată de Judecătoria B..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul B. a reținut următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 25.02.2013, apărătorul apelanților-pârâți N. P. și S.C. A. S.A. a depus o notă de ședință prin care învedera instanței că a reziliat contractul de asistență juridică cu aceștia, ulterior citarea făcându-se al adresele indicate cu mențiunea achitării taxei de timbru de 916 lei și timbru judiciar de 5 lei ( filele 66 – 67 ) .
Până la termenul de judecată acordat în acest sens, respectiv 22.06.2013 și nici până la pronunțarea prezentei hotărâri, acești apelanți nu au făcut dovada achitării taxelor menționate.
Față de această împrejurare tribunalul a invocat excepție de netimbrare astfel că, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea 146/1947, raportat la al. 1 al aceluiași articol, potrivit căruia taxele de timbru se plătesc anticipat, a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de recurs și pe cale de consecință a dispus anularea recursului declarat de apelanții – pârâți S.C. A. S.A. și N. P. împotriva Sentinței civile nr. 9409 din data de 03.07.2012, pronunțată de Judecătoria B., ca netimbrat.
Cât privește apelul declarat de apelanții – pârâți R. A. J. și C. J. I., acesta s-a dovedit nefondat și a fost respins.
Prima instanță a pronunțat soluția după administrarea legală a probelor specifice tipului de cauză cu care a fost investită, a avut în vedere solicitările părților și dispozițiile legale aplicabile raporturilor juridice dintre acestea cât și concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză pentru stabilirea identității apartamentelor deținute de către acestea și componența lor în vederea înscrierii în cartea funciară .
Nu s-a putut reține că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile Legii 114/1996, acestea fiind reținute coroborat cu cele ale O:G. 40/1999, ordonanță aprobată prin Legea 241/2001 la care însuși apelanții R. A. J. și C. J. I. fac trimitere odată cu Notificarea nr. 709/03.10.2003 comunicată reclamanților cu privire la intenția de a vinde proprietatea la prețul de_ lei Rol ( fila 22 dosar_ ), preț reținut de către Tribunalul B. prin Decizia 432/2008, a cărei soluția nu mai poate fi pusă în discuție, aceasta intrând în puterea lucrului judecat, fiind respinse atât contestația în anulare cât și revizuirea promovate împotriva acesteia, prin Decizia 1020/2008 pronunțată în dosar_ respectiv Decizia civilă 70/2009 pronunțată în dosar_, ambele ale Tribunalului B. și atașate prezentului dosar .
A rezultat că prețul stabilit de instanță a coincis cu cel notificat de pârâți și nu s-a putut reține că acesta a fost derizoriu, decizia menționată constituind titlu executoriu cu privire la preț în condițiile nerealizării vânzării directe între părți cum s-a dispus, din notificarea pârâților nerezultând că prețul solicitat a vizat doar locuința deținută în chirie de reclamanți, nu și terenul aferent acesteia.
Din această perspectivă, reținerile primei instanțe în sensul incidenței în speță a prevederilor art. 1325 cod civil (1864) precum și acelea potrivit cărora nu au fost incidente dispozițiile art. 494 cod civil ( 1864) privind accesiunea imobiliară au fost corecte.
Nu a putut fi reținută nici susținerea că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut în condițiile stabilirii componenței unităților locative, această operațiune fiind de esența dezmembrării solicitate de reclamanți și intabulării dreptului de proprietate distinct pentru fiecare proprietar.
Pentru aceste motive, nu s-a putut reține ca incidente și încălcate de către instanța de fond prevederile constituționale și legale precum și practica CEDO în materie de proprietate, vânzarea fiind făcută în condițiile speciale reglementate de ordonanța privind protecția chiriașilor, aceștia beneficiind la rândul lor de o practică favorabilă și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului care protejează deopotrivă atât proprietarii deposedați de stat în timpul regimului comunist cât și chiriașii stabiliți tot de stat cu acest titlul în locuințele preluate de la cei dintâi.
Deși au solicitat cheltuieli de judecată, intimații nu au făcut dovada acestora iar apelanții le-au suportat pe cele proprii, în temeiul dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții R. A. J. și C. J. I. în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
Se arată că decizie este nelegală în sensul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 114/1996, art. 555 Cod civil și art. 30 din Constituția României.
Recurenții pârâți arată că notificarea nr. 709/03.10.2003, care conținea intenția de a vinde, nu a fost făcută de către aceștia ci de către defunctul C. Ș. iar convocarea la expertiza judiciară s-a făcut tot pe numele defunctului.
În urma deciziei nr. 432/R/2008 a Tribunalului B., s-a constatat doar nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2176/21.10.2004, dreptul de proprietate asupra terenului rămânând neafectat.
De asemenea, intenția de a vinde conținută în notificarea amintită nu se referea la ternul aferent construcțiilor. Se încalcă astfel dreptul de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 30 din Constituția României.
Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs și apărările formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la semnarea notificării și convocarea la expertiză făcută pe numele defunctului C. Ș., Curtea reține că aceste aspecte nu au făcut obiectul analizei instanțelor de fond și apel astfel că nu pot fi primite direct în calea de atac a recursului. Mai mut, recurenții nu au formula nici un fel de obiecție la raportul de expertiză iar primirea convocării a fost făcută de către o moștenitoare a defunctului C. Ș., respectiv nepoata acestuia și intenția de a vinde imobilul a aparținut și recurenților, fiind materializată ulterior prin încheierea contractului de vânzare cumpărare încheiat cu . N. P..
În ceea ce privește situația terenului acesta se află în proprietatea intimaților așa cum a reținut și instanța de fond și instanța de apel.
Chiar dacă decizia civilă nr. 432/2008 a Tribunalului B. nu face referințe exprese la cota de proprietate comună ce revine apartamentului cumpărat prin efectul hotărârii judecătorești, această cotă a fost dobândită prin efectul legii, Regulamentul cadru la anexa a II – a Legii nr. 114/1996 precizând că prin cotă – parte se înțelege cota de proprietate care îi revine fiecărui apartament proprietate individuală din proprietatea comună și este înscrisă în actul de proprietate iar în situația în care cotele părți nu sunt înscrise în actele de proprietate, ele vor fi calculate pentru fiecare apartament, corespunzător cu raportul dintre suprafața locativă a fiecărui apartament și totalul suprafețelor locative ale tuturor apartamentelor din imobil.
De asemenea, pentru egalitate de rațiune, câtă vreme intenția de vindere materializată a privit atât construcția cât și terenul aferent cotei de proprietate comună, interpretarea referitoare la obiectul contractului pe care au fost obligați pârâții să-l încheie nu se poate limita doar la construcție, fiind inclusă și cota de proprietate comună a terenului aferent. În concluzie, reclamanții sunt proprietari a unui apartament din imobilul înscris în CF_ B. și al cotei părți din proprietatea comună aferentă apartamentelor din clădirea respectivă, proprietate comună ce cuprinde și terenul pe care este construită clădirea și curtea inclusă.
Față de aceste considerente, Curtea constată că dezlegarea dată de instanța de apel este legală, fiind în acord cu dispozițiile legii locuinței și ale Codului civil (art. 1325), urmând a fi înlăturate, pe cale de consecință, aserțiunile privind încălcarea dreptului la proprietate privată garantată de CEDO și de Constituția României.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, cu obligarea pârâților căzuți în prezenții la plata cheltuielilor de judecată potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții R. A. J. și C. J. I. împotriva deciziei civile nr. 214/. a Tribunalului B. – Secția I Civilă, pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească intimatei M. A. C. suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.10.2013.
Președinte Judecător Judecător
G. Ș. M. L. L. F.
Grefier
G. P.
Red. G.Ștefănită/10.12.2013
Dact. G.P./17.12.2013
Jud. fond: M.L.
Jud. apel: A.Garlonța, V. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1089/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Acţiune în constatare. Decizia nr. 119/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
