Legea 10/2001. Decizia nr. 1089/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1089/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 6404/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie ,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1089/RDosar nr._
Ședința publică din data de 27 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. G.
Judecător D. R.
Judecător M. C. T.
Grefier E. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G. E., împotriva sentinței civile nr. 19/S din data de 17 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20.05.2013, iar apoi pentru astăzi, 27.05.2013.
CURTEA :
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 6083/27.04.2012 Judecătoria B. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată de pârâtul M. B., prin întâmpinare, pe cale de consecință:
A declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul G. E., în contradictoriu cu pârâții S. C. de Copii B. și M. B. prin primar în favoarea Tribunalului B., secția I civilă.
Prin sentința civilă numărul 19/S/17.01.2013 Tribunalul B. a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul G. E., în contradictoriu cu pârâții M. B. prin primar și Județul B. prin Consiliul Județean B., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Imobilul înscris în CF_ B., nr. top 1334/1/4, teren în suprafață de 2859,01 mp, situat în B., .. 83, are ca proprietar tabular pe reclamant, care nu deține însă posesia.
Conform susținerilor reclamantului, necontestate de pârâți, suprafața de 464 mp din imobilul de mai sus are ca destinație breteaua ce face legătura dintre străzile Nicopole și A. I., iar diferența de 2395,01 mp a fost afectată edificării Policlinicii și Spitalului C. de Copii B..
Conform extrasului de carte funciară emis la data 26 septembrie 1997, imobilul înscris în CF_ B. era compus din casă din cărămidă și curte, în .. 61 și 63, în suprafață de 855 mp, cu nr. top 1334/1, grădină de 54 mp cu nr. top 1334/2, curte de 93,6 mp cu nr. top 1335 și grădină de 3371,4 mp cu nr. top 3371,4 mp. proprietari tabulari ai imobilului figurau Mogaș E., Gall E., A. I. și A. D.. În extrasul de carte funciară emis la data de 25.octombrie 2004 imobilul, cu aceeași componență, figurează ca fiind proprietatea exclusivă a reclamantului cu drept partaj voluntar provenit din moștenire. Ulterior, imobilul a fost supus unor comasări și dezmembrări care au dus la evidențierea parcelei cu nr. top 1334/1/4, în suprafață de 2859,01 mp, sub. A+4.
Din extrasul decretului 92/1950, aflat la fila 75 din dosar, rezultă că imobilul situat în B., .. 61 și 63, a fost naționalizat de la numita M. M..
Prin notificarea înregistrată sub nr. 396/2002, reclamantul împreună cu R. E., A. I. și A. D. au solicitat, în temeiul Legii 10/2001, restituirea în echivalent a imobilului situat în B., .. 83, teren în suprafață de 2857 mp. În notificare s-a arătat că imobilul a fost preluat fără titlu. Inițial, notificarea a fost adresată Primăriei Municipiului B..
Ulterior, la data de 14.03.2003, reclamantul a comunicat Municipiului B. faptul că solicită un imobil în schimbul celui pentru care a formulat notificarea.
M. B. a înaintat dosarul notificării către pârâtul Județul B., la data de 22.06.2006, deoarece imobilul revendicat, respectiv S. de Pediatrie, este inclus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Județului B.. Această măsură a fost comunicată reclamantului, cu confirmare de primire, la data de 26.06.2006.
Ulterior, Comisia Internă de Analiză a Notificărilor din cadrul Consiliului Județean B. a comunicat reclamantului că nu este posibilă compensarea cu un alt bun imobil deoarece Județul B. nu deține în proprietate alt bun care să poată fi acordat în condițiile Legii 10/2001; pentru acordarea de despăgubiri bănești este necesar consimțământul notificatorului; i s-a solicitat reclamantului să completeze dosarul notificării în sensul depunerii de copii legalizate a actelor juridice translative de proprietate care să ateste calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, acte de stare civilă; completarea dosarului cu acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, acte care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul acesteia, expertiză tehnică de evaluare extras de carte funciară.
Reclamantul nu s-a conformat solicitărilor de mai sus.
Din memoriul adresat de reclamant Administrației Finanțelor Publice la data de 21.04.2005, rezultă că imobilul care în prezent are adresa administrativă ..83 este identic cu cel care avea nr. administrativ 61 și 63, iar imobilele construcții i-au fost retrocedate anterior apariției Legii 10/2001.
Notificarea reclamantului se referă exclusiv la imobilul teren de 2859,01 mp, înscris în prezent în CF_ B., nr. top 1334/1/4.
Din starea de fapt mai sus expusă rezultă că notificarea se află la pârâtul Județul B..
Reclamantul a solicitat ca pârâtul M. B. să emită o dispoziție prin care să i se atribuie subsolul imobilului din . pentru suprafața de teren de 464 mp, iar pârâtul Județul B. să emită o dispoziție prin care să îi atribuie imobilul situat în . pentru terenul pe care a fost edificat S. C. de Copii.
Conform adresei 8107/2012 emisă de ., pentru imobilul situat în B., . există în evidența acesteia două contracte de închiriere fără boxe în pivniță, și un număr de 14 contracte de vânzare cumpărare din care 9 au cumpărat și boxele din pivniță; pentru imobilul situat în B., . există 5 contracte de vânzare cumpărare și nici un contract de închiriere.
Reclamantul nu a dovedit că imobilele solicitate în compensare constituie proprietatea pârâților chemați în judecată și că sunt apte a fi atribuite în proprietate în această manieră.
Pivnița imobilului din . a fost înstrăinată, parțial, către cumpărătorii apartamentelor imobilului, iar imobilul din . nu se află în proprietatea pârâtului Județul B., ci în proprietatea cumpărătorilor.
Art. 25 din Legea 10/2001 prevede că:
„(1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
(2) Persoana îndreptățită are dreptul să susțină în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unității deținătoare.
(3) Decizia sau, după caz, dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.
(4) Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
(5) Proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.
(6) Decizia sau, după caz, dispoziția prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de către persoana îndreptățită.
(7) Prevederile alin. (1) - (6) sunt aplicabile și dispozițiilor emise de primari ori, după caz, de președinții consiliilor județene potrivit art. 21 alin. (4).”
Iar art. 26 din același act normativ prevede că:
„(1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4).
(3) Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
(4) În cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată.
(5) Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 25 alin.(4).
(6) Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, după caz.”
Textele de lege mai sus citate au fost invocate de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată.
Dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001 consacră dreptul persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, atunci când restituirea în natură a imobilului preluat abuziv nu este posibilă și anume,în principal,la măsura compensării și, în subsidiar, la despăgubiri, atunci când măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită, însă nu și dreptul persoanei îndreptățite de a-și alege bunul sau serviciul pe care îl solicită în compensare, întrucât, acest drept revine exclusiv unității deținătoare, potrivit art.1.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, potrivit căruia entitatea investită cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri, terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt deținute de acestea.
În prezenta cauză, pârâții nu au făcut o asemenea ofertă reclamantului, comunicându-i că nu deține astfel de imobile, iar pentru a fi atribuite în compensare bunurile identificate de reclamant, acestea trebuia să fie disponibile potrivit art. 1.7 din HG 250/2007, respectiv să fie liber în sensul Legii 10/2001.
Bunurile solicitate de reclamant au fost înstrăinate către alte persoane fizice sau constituie părți de uz comun ale unui imobil ale cărui apartamente au fost înstrăinate.
Astfel fiind, instanța de fond a reținut că solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtelor de a emite decizii de atribuire în compensare a imobilelor indicate nu este întemeiată.
Cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la achitarea cu titlu de despăgubiri a echivalentului lipsei de folosință și a impozitului achitat în ultimii trei ani nu a mai fost susținută și nu s-au administrat probe pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul G. E., solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă, în esență, greșita aplicare a legii, lipsa rolului activ al instanței și calitatea de proprietari ai pârâților asupra imobilelor solicitate în compensare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alin.1, 3041, 304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 396/2002 la Primăria Municipiului B., reclamantul împreună cu R. E., A. I. și A. D. au solicitat, în temeiul Legii 10/2001, restituirea în echivalent a imobilului situat în B., .. 83, teren în suprafață de 2857 mp.
M. B. a înaintat dosarul notificării către pârâtul Județul B., la data de 22.06.2006, deoarece imobilul revendicat, respectiv S. de Pediatrie, este inclus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Județului B.., măsură care a fost comunicată reclamantului, cu confirmare de primire, la data de 26.06.2006.
Ulterior, Comisia Internă de Analiză a Notificărilor din cadrul Consiliului Județean B. a comunicat reclamantului că nu este posibilă compensarea cu un alt bun imobil deoarece Județul B. nu deține în proprietate alt bun care să poată fi acordat în condițiile Legii 10/2001 și i s-a solicitat reclamantului să completeze dosarul notificării în sensul depunerii de copii legalizate a actelor juridice translative de proprietate care să ateste calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, acte de stare civilă, completarea dosarului cu acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, acte care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul acesteia, expertiză tehnică de evaluare extras de carte funciară. Întrucât reclamantul nu a depus înscrisurile solicitate soluționarea notificării a fost suspendată.
Reclamantul a solicitat ca pârâtul M. B. să emită o dispoziție prin care să i se atribuie subsolul imobilului din . pentru suprafața de teren de 464 mp, iar pârâtul Județul B. să emită o dispoziție prin care să îi atribuie imobilul situat în . pentru terenul pe care a fost edificat S. C. de Copii
Potrivit art. 1 alin.2 din legea 10/2001 în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.
Aliniatul 5 al aceluiași articol prevede că primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Ca urmare, instanța reține că măsura compensării cu alte bunuri imobile poate fi dispusă de unitatea deținătoare numai în condițiile în care imobilele solicitate a fi atribuite se află în tabelele cu bunurile disponibile care pot fi acordate în compensare, afișate lunar, la care face referință alin.5 al articolului 1 din legea 10/2001.
În situația în care aceste imobile nu se află la dispoziția Comisiei de aplicare a legii 10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii, cererea reclamantului nu este întemeiată.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu a dovedit că imobilele solicitate în compensare constituie proprietatea pârâților chemați în judecată și că sunt apte a fi atribuite în proprietate în această manieră.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pivnița imobilului din . a fost înstrăinată, parțial, către cumpărătorii apartamentelor imobilului, iar imobilul din . nu se află în proprietatea pârâtului Județul B., ci în proprietatea cumpărătorilor.
Cererea reclamantului ca instanța de judecată să dispună exproprierea pentru utilitate publică a imobilului contravine dispozițiilor legii 33/1994, art. 3 și 21, conform cărora se impune parcurgerea unei proceduri speciale, inițiată de expropriator.
Prima instanță a respectat principiile care guvernează desfășurarea procesului civil, a reținut corect starea de fapt și de drept a judecății, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 3012 alin.1, 3041 Cod de procedură civilă instanța va respinge recursul declarat de recurentul reclamant G. E. și va menține sentința civilă numărul 19/S/2013 a Tribunalului B..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant G. E. împotriva sentinței civile numărul 19/S/17.01.2013 a Tribunalului B., secția I civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2013
Președinte, N. G. | pt.Judecător, D. R., aflată în concediu de odihnă, semnează președinte instanță, M. R. | Judecător, M. C. T. |
Grefier, E. P. |
Red.M.C.T./28.06.2013
Tehnoredact.E.P./28.06.2013 – 2 ex.
Jud. fond S. N.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 33/2013. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1939/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
