Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 344/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 6059/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 344/R
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător C. J.
Judecător C. B.
Grefier G. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - domnul D. D. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta S. I. împotriva sentinței civile nr.298 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 72012.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentei reclamate S. I. și a intimatului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P B. .
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus o notă de ședință formulată recurenta reclamantă, însoțită de acte justificative ale cererii sale de recurs.
Reprezentantul Parchetului declară că nu se opune încuviințării în probațiune a înscrisurilor depuse de recurenta reclamantă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Parchetului, în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a sentinței ca legală și temeinică. Susține că autorul recurentei reclamante a fost condamnat pentru o faptă prevăzută de art. 209 Cod penal, care nu poate fi reținută ca având caracter politic.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 298/4.12.2012 a tribunalului B. s-a admis excepția lipsei de interes a admis excepția lipsei de interes a reclamantei S. I., pentru formularea petitului de constatare a caracterului politic al condamnării autorului reclamantei și a respins acest petit.
De asemenea, a respins acțiunea reclamantei S. I. formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Autorul reclamantei, Seiwarth L. a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinei sociale, prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. 2 lit. a, dosar penal 268/1959 de Tribunalul M. Cluj.
Conform prevederilor art. 1 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009, condamnarea pentru infracțiunea mai sus arătată are caracter politic de drept, astfel că reclamanta nu justifică interes pentru solicitarea de a se constata caracterul politic al condamnării.
Reclamante este descendenta de gradul I a persoanei care a suferit o condamnare cu caracter politic.
Reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea autorului său, despăgubiri reglementate de prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009, conform cărora orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de data intrării în vigoarea prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului Lege 118/1990 și al OUG 214/1999 aprobată cu modificări și completări.
Textul de lege mai sus redat a fost declarat neconstituțional prin Decizia 1358/2010 a Curții Constituționale.
Decizia definitivă a Curții Constituționale produce efecte juridice raportat la aplicarea normei juridice în cauză. După ce se decide că prevederea legală analizată este neconstituțională, ea nu mai poate fi aplicată, procesul urmând a se judeca cu luarea în considerație a acestei noi realități juridice.
Declararea ca neconstituțional a art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 a avut drept efect revocarea acestui text de lege la data la care a expirat termenul instituit de art. 147 din Constituția României, astfel că, nu se poate reține că ne aflăm în prezența unui conflict între norma internă și norma europeană, conflict care trebuie soluționat în favoarea normei europene, întrucât, nu există o normă internă care să susțină pretențiile pe care reclamanta le-a formulat în cadrul prezentului proces.
În acord cu statuările făcute de instanța constituțională, partea reclamantă poate obține măsuri reparatorii pentru prejudiciul pe care l-a încercat ca urmare a aplicării unei măsuri administrative cu caracter politic, în condițiile stipulate de Decretul – Lege nr. 118/1991.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. I..
În motivarea cererii de recurs se arată că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, condamnarea pentru infracțiunea săvârșită de autorul reclamantei, are un caracter politic de drept, astfel că justifică interesul pentru solicitarea de a se constata caracterul politic al condamnării.
Condamnarea pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 208 pct. 2 lit. a din Codul penal a marcat întreaga viață a familiei reclamantei, situația socială și materială, fiind distrusă.
S-au solicitat despăgubiri atât ca urmare a condamnării autorului său cât și pentru reclamantă personal, pentru că această condamnare și executarea ei a marcat întreaga viață a familiei, reclamanta fiind în imposibilitatea de a-și continua studiile.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivele invocate de recurentă în calea de atac, instanța constată că recursul este fondat în parte:
Autorul reclamantei, Seiwarth L. a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească de către Tribunalul M. Cluj, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal.
Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pe4ntru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Constituie de drept condamnări cu caracter politic, condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 209 Cod penal.
Conform prevederilor art. 1 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, condamnarea pentru infracțiunea arătată, are caracter politic de drept, astfel că reclamanta justifică interes pentru solicitarea de a se constata caracterul politic al condamnării în conformitate cu dispozițiile legale.
Criticile privind acordarea despăgubirilor în cuantum de 100.000 euro pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sunt nefondate.
La momentul pronunțării hotărârii de către tribunal, instanța s-a raportat la obiectul dedus judecății, încadrat în dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 62/2010, recunoscând reclamanților dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurii politice de deportare a autorului lor în anul 1952, cuantumul despăgubirilor fiind evaluat la câte 2.000 euro pentru fiecare reclamant.
Prin decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761/15.11.2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale. Dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale vizează așadar tocmai teza recunoașterii despăgubirilor pentru daunele morale, de natura celor solicitate de titularii acțiunii, care formează obiectul reglementării textului de lege considerat ca fiind contrar legii fundamentale.
Caracterul definitiv și general obligatoriu al deciziei instanței de contencios constituțional are efect hotărâtor asupra dezlegării litigiului, în condițiile în care nu se poate pronunța o hotărâre de către instanța de judecată întemeiată pe o dispoziție legală constantă, ca fiind neconstituțională.
Totodată, prin Decizia civilă nr. 12/19.09.2011, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus că efectele dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, nu mai pot constitui temei juridic pentru acordarea daunelor morale în astfel de cauze.
Față de considerentele relevate, în temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de reclamantă va fi admis în parte în sensul menționat în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul formulat de recurenta reclamantă S. I., împotriva sentinței civile nr. 298/4 decembrie 2012 a Tribunalului B., pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantei S. I. pentru formularea petitului de constatare a caracterului politic al condamnării autorului reclamantei.
Admite în parte acțiunea reclamantei S. I., formulată în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MFP și în consecință:
Constată caracterul politic al condamnării penale dispusă prin sentința penală nr. 216/28.04.1960 a Tribunalului M. Cluj, prin care autorul reclamantei, Seiwarth L. (Ladislau) a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinei sociale.
Respinge capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 februarie 2013.
Președinte, A. P. | Judecător, C. J. | Judecător, C. B. |
Grefier, G. G. |
Red. CJ – 8.03.13
Dact. GG –14.04.13
2 ex.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 2015/2013. Curtea de... | Evacuare. Decizia nr. 1568/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
