Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2077/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2077/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 160/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.2077/R DOSAR NR._
Ședința publică din 20 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - C. B. - judecător
- G. C. - judecător
- L. F. - judecător
- L. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul S. H. împotriva deciziei civile nr. 228/. 29 mai 2013 pronunțate de Tribunalul B. – Secția I Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentului reclamant S. H. și intimaților pârâți .., M. B. prin Primar.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2013, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 20 noiembrie 2013.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin decizia civilă nr.228/. pronunțate de Tribunalul B. a admis apelul declarat de apelantul pârât M. B. prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o schimbă în tot.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B..
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . B..
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. E., completată și continuată de succesorul său în drepturi S. H. în contradictoriu cu pârâții M. B. prin Primar și .. B..
În motivarea hotărârii se arată că din evidențele de carte funciară rezultă că imobilele obiect al litigiului sunt înscrise în CF nr._ B., Cf vechi 19855A+3 B., nr.top 174/2/1 în suprafață de 214 mp, în CF B._, nr. CF vechi 19855A+5, nr. top 184/2/2/2/1, în suprafață de 431 mp și în CF nr._ B., nr. CF vechi 19855a+6 nr. top 184/2/2/2/2 în suprafață de 9 mp.
Dreptul de proprietate asupra acestora este înscris în favoarea Statului Român în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 223/1974, proprietarul anterior al imobilului fiind Marko Adele, născută Muller, iar în favoarea ICRAL B. s-a înscris dreptul de administrare operativă în baza deciziei nr.190/1982 emisă de CJP B..
În apelul formulat, apelantul pârât M. B. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că imobilele revendicate de reclamant nu se află în proprietatea sa, ci în proprietatea Statului Român.
Pentru soluționarea acestei excepții tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:
Imobilele în litigiu se află pe teritoriul administrativ al Municipiului B., însă, astfel cum s-a arătat anterior, dreptul de proprietate asupra acestora este înscris în evidențele funciare în favoarea Statului Român, ori Statul Român și M. B. sunt două persoane juridice distincte, care au patrimoniu propriu și care nu se confundă.
Astfel, statul și unitățile administrativ teritoriale sunt subiecte ale dreptului de proprietate privată, în legi organice făcându-se referire la domeniul privat al statului și unităților administrativ teritoriale. Bunurile din domeniul privat aparțin statului sau unităților administrativ teritoriale în calitatea lor de simpli participanți la circuitul civil, ca persoane juridice de drept public, neavând un regim special de ocrotire din partea legii, art.44 alin.2 din Constituție prevăzând că proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Nu are relevanță faptul că în prezent bunurile imobile în litigiu nu fac parte din domeniul public sau privat al Statului, ci se află în proprietatea privată a Municipiului B.. Din moment ce Statul Român a fost înscris în C.F. în calitate de proprietar este firesc ca acesta să stea in proces în calitate de pârât. Domeniul privat al statului nu se suprapune peste domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, astfel că dreptul de proprietate al Statului Român este distinct de dreptul de proprietate al unei anumite unități administrativ-teritoriale, în speță M. B..
Mai mult decât atât, deși Legea nr.213/1998 delimitează domeniul public și privat al Statului de cel al unităților administrativ teritoriale, această delimitare nu s-a materializat prin înscrieri în cartea funciară, iar în speță reclamantul a solicitat, printre altele, constatarea că imobilele au fost preluate de stat fără titlul valabil, radierea dreptului de proprietate astfel înscris în favoarea Statului Român în Cf și revenirea la situația anterioară de carte funciară, să se dispună intabularea dreptului reclamantului asupra imobilului revendicat, dobândit cu titlu de drept moștenire și să fie obligați pârâții a-i restitui reclamantului imobilele revendicate, în deplină proprietate și posesie.
Având în vedere petitele acțiunii reclamantului, tribunalul constată că radierea, respectiv întabularea unui drept în cartea funciară, nu se poate face decât împotriva celui care este înscris ca proprietar tabular asupra imobilului, această calitate având-o Statul Român. Aceasta deoarece sistemul de publicitate prin cărți funciare este guvernat de principiul relativității înscrierilor, conform căruia înscrierea unui drept se poate face numai împotriva celui care, la data înregistrării cererii, este înscris în cartea funciară ca proprietar al dreptului cu privire la care urmează a fi făcută înscrierea .
În aceste condiții legitimarea procesuală pasivă în speță nu este strâns legată de calitatea de proprietar stabilită conform dreptului comun, ci de calitatea de proprietar tabular stabilită conform înscrierilor din cartea funciară.
Așa fiind, cum municipiul este o persoană juridică distinctă de Statul Român, cu patrimoniu și buget propriu, cu organe proprii de conducere și cu statut juridic distinct față de Statul Român, iar, în speță, M. B. nu este titularul unui drept înscris în cartea funciară, ori nici un drept real nu poate exista și nu poate fi opus nimănui dacă nu este înscris în cartea funciară, tribunalul constată că M. B. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Din modul cum a fost redactată acțiunea reclamantului rezultă că acesta nu a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât, și Statul Român deși acesta este înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor obiect al litigiului, ci numai pe M. B. și . B..
În legătură cu critica soluției date de către prima instanță excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . B., tribunalul constată că aceasta este întemeiată având în vedere faptul că în favoarea acestei pârâte este înscris în cartea funciară un drept de administrare asupra imobilelor, astfel că hotărârea trebuie să-i fie opozabilă și acesteia. Calitatea procesuală pasivă este una din condițiile instituite de lege pentru ca o persoană să fie parte într-un proces civil, iar ea presupune existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației în raportul juridic dedus judecății.
Așa încât, atâta timp cât Statul Român este înscris ca și proprietar în cartea funciară, iar . B. (succesorul în drepturi a fostei ICRAL B.) ca titular al dreptului de administrare asupra imobilelor revendicate de reclamant, aceștia au legitimare procesuală pasivă în cauză. Pe cale de consecință, acțiunea reclamantului trebuia îndreptată împotriva titularilor drepturilor înscrise în cartea funciară asupra imobilelor în litigiu deoarece aceștia sunt titularii obligației în raportul juridic dedus judecății.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul S. H. solicitând menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond. În motivarea recursului arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii și este dată cu aplicarea greșită a legii. Statul Român nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu a avut posesia bunului revendicat. În cartea funciară este menționat ca proprietar Statul Român însă potrivit art. 36 din legea 18/1991, terenul a trecut în proprietatea unității administrative conform art. 119 și 121 din legea 215/2001. Decizia tinde a institui o jurisprudență contradictorie a instanțelor. Reclamantul a dobândit prin acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu municipiul B. casa părintească și grădina, prezenta acțiune vizând restul de grădină. . nu poate avea calitate procesuală întrucât dreptul de administrare operativă a dispărut.
Intimata . B. a depus întâmpinare solicitând admiterea recursului pentru că terenul a trecut în proprietatea localității, iar în ceea ce privește calitatea sa procesuală arată că nu are în administrare terenuri ci doar construcții, astfel cum rezultă din hotărârea Consiliului local B. nr. 241/25.04.2005.
Intimata M. B. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât rectificarea de carte funciară se poate realiza doar în contradictoriu cu proprietarul tabular.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 304 Cod procedură civilă se constată următoarele:
Îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară ca reclamant sau pârât reprezintă o condiție necesară pentru acea persoană să devină parte în procesul civil. Determinarea calității procesuale se face în raport de purtătorii drepturilor și obligațiilor care formează conținutul raportului juridic dedus judecății. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana celui obligat în raportul juridic de drept substanțial. Pentru a aprecia calitatea procesuală pasivă este necesar a se analiza raportul juridic obligațional sau temeiul juridic al acțiuni.
Acțiunea formulată de reclamantul S. H. este o acțiune mixtă cuprinzând atât petite ce vizează acțiunea în constatarea inexistenței dreptului de proprietate al statului, constatarea dreptului de proprietate al fostului proprietar, acțiunea în rectificare de carte funciară cât și acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun. P. urmare, calitatea procesuală pasivă este determinată distinct de fiecare din aceste petite.
În prezenta cauză, revendicarea se realizează prin intermediul acțiunii în constatarea nevalabilității titlului de preluare a imobilului în proprietatea Statului Român grefată pe o acțiune specifică, respectiv pe rectificarea situației de carte funciară. În consecință, în speță, acțiunea în revendicare are un caracter subsidiar depinzând de modul de soluționare a capetelor de cerere principale, astfel încât și în analizarea modului de soluționare a excepțiilor lipsei calităților procesuale pasive este necesară luarea în considerare a capetelor de cerere principale.
Pentru cererea de constatare a nevalabilității titlului de proprietate a Statului Român calitatea procesuală aparține statului potrivit art. 223. NCCiv. care arată că în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens. Din evidențele de carte funciară rezultă că imobilul a fost preluat de către Statul Român prin Decretul 223/1974, deci printr-un titlu de preluare care nu a făcut până în prezent obiectul unei cereri de anulare sau nevalabilitate.
Potrivit art.1, art.4 și art. 6 din Legea nr.18/1991, terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau al altor drepturi reale, având ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparține domeniului public sau domeniului privat, proprietatea aparținând statului sau unităților administrativ teritoriale. De asemenea, conform art. 6 din Legea nr.213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil. Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
În cadrul prezentei acțiuni reclamantul solicită revendicarea terenurilor pe care le consideră a fi preluate de stat fără un titlu valabil. Cererea sa în revendicare se bazează pe acțiunea în constatarea nevalabilității titlului de proprietate deținut de stat, astfel încât invocând nevalabilitatea titlului statului, calitatea procesuală aparține Statului Român, fiind vorba de titlul de proprietate dobândit de stat prin Decretul nr.223/1974.
Pentru capetele de cerere privind rectificarea de carte funciară, respectiv de radiere a dreptului de proprietate a statului și revenirea la situația anterioară de CF, calitatea procesuală aparține titularului tabular, respectiv tot Statului Român.
Este adevărat că potrivit art. 36 din Legea nr.18/1991 terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data legii, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, iar această transmitere a dreptului de proprietate operează în temeiul legii.
Potrivit art. 645 din fostul cod civil în vigoare în 1991, proprietatea bunurilor se putea dobândi și prin lege, iar înscrierea în cartea funciară nu era constitutivă de drepturi, fiind necesară doar pentru opozabilitate față de terți, astfel cum rezulta din prevederile art.21 din Legea nr.7/1996, respectiv art.26 din lege în forma în vigoare la acea dată. Astfel, potrivit art.26 din legea cadastrului, drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii sau prin hotărâri judecătorești sunt opozabile față de terți și fără înscrierea în cartea funciară, însă titularul drepturilor nu poate dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea funciară.
În speță, terenurile din litigiu erau terenuri situate în intravilanul localității B. și la data intrării în vigoare a art. 36 din Legea nr.18/1991 se aflau în administrarea RA R. B. apoi în administrarea . (astfel cum a precizat municipiul B.) însă acest drept se realiza în numele Consiliului local B., respectiv a municipiului B., astfel încât greșit apreciază intimata pârâtă că terenul nu se afla în administrarea sa. Intimata .. B. a fost înființată prin hotărârea Consiliului local B. nr.289/1998 având ca asociat unic M. B. prin Consiliul Local B. și având ca obiect de activitate administrarea, vânzarea, repararea și întreținerea fondului imobiliar aflat în proprietatea Municipiului B.. Preluarea patrimoniului . la fosta regie autonomă R.A. R. B. s-a făcut pe baza datelor evidențiate în bilanțul contabil din 30.09.1998, fără a se încheia un protocol de predare-primire. P. urmare, Consiliul local B. își exercita la acea dată dreptul de administrare prin . B., societate înființată de unitatea administrativă tocmai cu scopul administrării patrimoniului unității administrative. Pentru terenurile în litigiu nu au fost depuse actele de preluare din evidențele ICRAL și de trecere la .. B., însă acest aspect nu este de natură a conchide că imobilele nu au fost luate în administrare, însăși pârâta municipiul B. arătând că ele sunt în administrarea .>
Susținerile intimatei pârâte M. B. legate de neaplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr.18/1991 pe considerentul că dreptul de administrare aparține fostei unități ICRAL B. prin actuala pârâtă . poate fi luat în considerare întrucât regimul juridic al terenurilor a suferit schimbări prin Legea nr.18/1991, iar dreptul de administrare operativă înscris în carte funciară nu mai produce efecte, cu atât mai mult cu cât și fosta unitate ICRAL a fost desființată. P. urmare, la data adoptării Legii nr.18/1991, terenurile din litigiu au trecut în proprietatea unității administrative, respectiv a municipiul B., sub acest aspect fiind justificată calitatea procesuală pentru ultimul petit privind cererea de revendicare imobiliară.
Instanța de apel a reținut în mod corect că actualul titular al dreptului de proprietate asupra terenurilor este municipiul B., însă a considerat că acest aspect nu are relevanță în acțiunea în rectificare de carte funciară. Într-adevăr pentru petitele privind rectificarea de carte funciară interesează titularul tabular al dreptului de proprietate, însă pentru acțiunea în revendicare prezintă relevanță titularul actual al dreptului de proprietate, întrucât acțiunea în revendicare se îndreaptă împotriva posesorului neproprietar.
P. notele scrise depuse în recurs, intimata M. B. arată că terenurile nu se află în administrarea sa, ci se află în administrarea .., și chiar dacă ar trece în proprietatea unității administrative aceste terenuri ar aparține domeniului public, iar o trecere a acestora în domeniul privat s-ar sancționa cu nulitatea absolută. Susținerile intimatei legate de apartenența terenurilor la domeniul public sau privat nu au importanță în acest stadiu al judecății în care se verifică doar calitatea procesuală pasivă, apartenența la domeniul public sau privat interesând doar fondul litigiului.
Având în vedere că acțiunea în revendicare are caracter subsidiar față de acțiunea în constatarea nevalabilității titlului statului și de acțiunea în rectificare de carte funciară, rezultă că indiferent de justificarea calității procesuale pasive a municipiului B. pentru acțiunea în revendicare, aceasta nu duce la schimbarea soluției instanței de apel. Caracterul subsidiar al acțiunii în revendicare este dat de faptul că prin această acțiune reclamantul urmărește de fapt recunoașterea dreptului său de proprietate, recunoaștere care depinde de modul de soluționare a cererii de constatare a nevalabilității titlului de proprietate al statului. P. urmare, chiar dacă s-a justificat calitatea procesuală pasivă a municipiului B. pentru cererea subsidiară în revendicare, acest aspect nu acoperă lipsa calității sale procesuale în acțiunea în constatarea nevalabilității titlului statului și în acțiunea de rectificare a cărții funciare. Practic, calitatea procesuală a municipiul B. devine actuală în cadrul acțiunii în revendicare în momentul în care se obține desființarea titlului de proprietate al statului, de la care pârâta a preluat dreptul de proprietate.
În legătură cu calitatea procesuală pasivă a intimatei S.C. R. B. invocată atât de recurent cât și de pârâtă, se constată că în mod corect excepția a fost respinsă, însă pentru alte considerente decât cele reținute de instanța de apel. Potrivit afirmațiilor reclamantului, această pârâtă a fost chemată în judecată pentru opozabilitate, având în vedere că administrează terenurile în litigiu, astfel cum a precizat și pârâta municipiul B.. În consecință, față de considerentele de mai sus ce au fost enunțate în legătură cu modul în care terenurile au fost trecute în administrarea pârâtei S.C. R. B., rezultă că aceasta are calitate procesuală în acțiunea în revendicare, fiind deținătoarea terenurilor din litigiu.
Susținerile pârâtei S.C. R. B. legate de faptul că nu are în administrare terenuri ci doar construcții nu pot fi luate în considere întrucât această societate administrează, potrivit obiectului de activitate ,, întregul fond imobiliar”, deci nu doar spațiile locative și construcțiile ci și terenurile.
Cu privire la prioritatea Legii nr.10/2001 și deci la inadmisibilității acțiunii în revendicare, se constată că această excepție nu a fost soluționată de instanța de apel care a apreciat ca prioritară excepția lipsei calității procesuale pasive, astfel încât nu poate fi analizată pentru prima oară în recurs.
În ceea ce privește susținerile recurentului legate de existența unei jurisprudențe contradictorii, instanța apreciază că prin hotărârea pronunțată nu se realizează o jurisprudență contradictorie în condițiile în care prin sentința civilă nr.9059/2008 a Judecătoriei B. s-a avut în vedere un alt corp de imobil care nu a fost contestat de către pârâte sub aspectul calității lor procesuale pasive, acestea recunoscându-și atât calitatea de proprietari cât și de administratori ai construcției respective.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul ca nefondat și a menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantul S. H. împotriva deciziei civile nr.228/. pronunțate de Tribunalul B. –secția I civilă pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. B. G. C. L. F.
Grefier,
L. N.
Red.C.B./ 21.11.2013
Tehnored. L.N. / 28.11.2013 / - 2 ex-
Judecător fond: C.D. T.
Judecător apel: M.I. I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1167/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Conflict de competenţă. Sentința nr. 33/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
