Validare poprire. Decizia nr. 2014/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2014/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 27036/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2014/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător C. Ș.
Judecător C. J.
Grefier G. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul creditor D. F. C., împotriva deciziei civile nr. 230/A din 3 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 31 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 6 noiembrie 2013.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin decizia civilă nr. 230/3 iunie 2013, Tribunalul B. a respins apelul declarat de apelantul creditor D. F. C. împotriva sentinței civile nr._/17.12.2012 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Instanța de fond penală a reținut în cuprinsul considerentelor sentinței că inculpatul M. P. a achitat părții vătămate D. F. C. cu titlul de despăgubiri civile suma de 14.100 lei ce este calificată de instanță ca reprezentând daune materiale, raportat la natura cheltuielilor pentru efectuarea cărora a fost oferită.
Pe de altă parte însă, s-a reținut în considerente că, pentru a putea fi acordate sumele de bani cu titlul de daune materiale, este necesar ca partea civilă să dovedească în fața instanței că a folosit banii împrumutați pentru achiziționarea de medicamente, plata unor tratamente sau alte cheltuieli de aceeași natură, aspecte ce nu s-au dovedit. În consecință, instanța a apreciat că sumele de bani solicitate de partea civilă cu titlul de daune materiale nu au fost în nici un fel dovedite.
Pe de altă parte a reținut că partea vătămată este îndreptățită la plata unor despăgubiri lunare periodice întrucât și-a pierdut total capacitatea de muncă, ce au fost calculate global până a data pronunțării sentinței ca reprezentând suma de 10.430 lei și în continuare câte 335 lei lunar până la încetarea stării de nevoie.
Față de aceste considerente, prin dispozitivul sentinței s-a admis în parte cererea părții civile, inculpatul Măhuțeț P. fiind obligat să plătească suma de 10.430 lei reprezentând despăgubiri periodice lunare calculate până la pronunțare și în continuare câte 335 lei lunar. Restul pretențiilor civile a fost respins.
Neconcordanțele cuprinse în considerentele sentinței penale au fost înlăturate în faza recursului, Curtea de Apel B. reținând prin decizia penală nr.111/10.02.2012 că nu s-a făcut dovada daunelor materiale și astfel a înlăturat dispoziția constatării recuperării acestora. În consecință, în privința sumei de 14.100 ce fusese deja achitată s-a reținut că reprezintă despăgubiri periodice globale calculate până la data pronunțării deciziei, respectiv 10.02.2012. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că numai cu privire la despăgubirile periodice lunare ulterioare datei de 10.02.2012 creditorul deține o creanță certă împotriva debitorului său, suma de 14.100 lei pentru care se solicită validarea popririi cu titlul de prejudiciu material nu are caracter cert, instanța de recurs reținând că nu s-a probat existența acestuia, suma de 14.100 lei fiind imputată în contul despăgubirilor lunare periodice.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul D. F. C., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile pronunțate de instanța de fond și a deciziei civile pronunțată de instanța de apel, în sensul validării popririi înființate prin adresa din 2 august 2012 a B. Koppandi Olyver, în dosarul execuțional nr. 233/2012, cu obligarea terțului poprit ., să vireze suma de_,05 lei în contul B..
Se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 cod procedură civilă și ale art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Se invocă faptul că în sentința penală nr. 601/2011, se face vorbire despre două sume distincte de câte 14.100 lei, una cu titlul de despăgubiri periodice globale și alta cu titlu de prejudiciu material, cauzat părții civile prin infracțiune, astfel că de aici rezultă și confuzia între cele două sume.
Susținerile terțului poprit, însușite de instanța de fond și de apel, potrivit cărora prin decizia nr. 111/2012 a Curții de Apel B., s-a constatat că această sumă ar fi fost achitată, sunt neadevărate și nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât, din interpretarea dispozitivului, celor două hotărâri, rezultă cu prisosință că este vorba despre două sume care, deși sunt identice ca valoare, reprezintă creanțe diferite.
În mod eronat s-a reținut că debitul nu constituie o creanță certă și exigibilă.
Debitorul Mahuleț P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Plata sumei de 14.100 lei a fost făcută și reprezintă despăgubiri periodice globale, calculate până la data pronunțării deciziei penale, respectiv până la data de 10.02.2012.
Analizând recursul formulat, instanța constată că nu este fondat.
Titlul executoriu este sentința penală nr. 601/2011 a Judecătoriei B., așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 111/10 februarie 2012 a Curții de Apel B..
Din dispozitivul acestora rezultă că intimatul M. P., inculpat în cauza penală, a achitat părții civile D. F. C. suma de 14.100 lei, cu titlul de despăgubiri periodice globale, calculate până la data de 10 februarie 2012, data pronunțării deciziei penale.
S-a făcut distincția în considerentele acestei decizii, între despăgubirile periodice globale și prejudiciul material cauzat prin infracțiune, constatat inițial în dispozitivul sentinței penale nr. 601/10 martie 2011, în sensul că s-a constatat că este greșită mențiunea din dispozitivul acestei sentințe penale, prin care instanța a constatat recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune, în valoare de 14.100 lei.
În cauză, acest prejudiciu material cauzat prin infracțiune, a fost de 13.300 lei, sumă achitată de inculpat, așa cum rezultă din considerentele deciziei nr. 111/2012 a curții de Apel B..
Așadar, ceea ce poate fi executat din dispozițiile deciziei penale, nu mai este suma de 14.100 lei despăgubiri periodice, calculate de instanța penală, până la 10 februarie 2012, ci doar dispozițiile din sentința penală 601/2011, care nu au fost modificate în recurs, respectiv prevederea referitoare la curgerea în continuare a prestațiilor periodice de 335 lei, până la data încetării stării de nevoie, instanța de recurs, la pronunțarea deciziei nr. 111/2012, cuantificându-le doar până la data pronunțării deciziei (10 februarie 2012).
Așadar, nu instanța de apel - la pronunțarea deciziei 230/2013 – a fost cea care a interpretat greșit dispozițiile titlului executoriu, sub aspectul întinderii sumei pentru validarea popririi, ci recurentul, care a fost în confuzie cu privire la natura sumei de 14.100 lei.
Prin urmare, la momentul cererii de executare silită, prestațiile periodice din decizia penală ce curgeau după data pronunțării deciziei penale, respectiv 10 februarie 2012 – nu totalizau din nou aceeași valoare de 14.100 lei.
În consecință, instanța de recurs va respinge recursul formulat, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant D. F. C., împotriva deciziei civile nr. 230/3.06.2013 a Tribunalului B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6.11.2013.
Președinte, A. P. | Judecător, C. Ș. | Judecător, C. J. |
Grefier, G. G. |
Red. .
Dact. GG – 311.01.14
2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1577/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
