Conflict de competenţă. Sentința nr. 33/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 33/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 259/64/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 33/S DOSAR NR._
Ședința publică din 20 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte - C. Ș.
Grefier- M. C.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență invit între Judecătoria Sf. G. și Judecătoria B. în soluționarea cererii de chemare în judecată formulată și precizată de Biroul Executorului judecătoresc I. H. pentru încuviințarea executării silite pornită de creditoarea B. T. SA–Sucursala Sf. G. împotriva garanților ipotecari K. J. Sen. și K. K.
Fără citarea părților .
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. G., Birul executorului judecătoresc I. H. cu sediul în orașul B., a solicitat instanței încuviințarea executării silite asupra unui imobilul situat în Mun. S. G., ., zona centrală, intabulat în CF nr. 3233 a Mun. S. G.,identificat la A+8, cu nr. top. 60/2/1/1/2 în baza titlurilor executorii reprezentate de contract de credit nr.288/27.09.2006, contract de ipotecă nr. 288/IPO/01/27.09.2006 autentificat sub nr. 2318/03.10.2006 de NP Domokos Erno A., contract de credit nr. 290/27.09.2006, contract de ipotecă nr. 290/IPO/01/27.09.2006 autentificat sub nr. 2317/03.10.2006 de N.P. Domokos Erno A..
Apreciind că, potrivit art. 650 Ncpc „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea” iar biroul executorului judecătoresc I. H. se află în orașul B., Judecătoria Sf. G., prin sentința civilă nr. 25/C/06.04.2013, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite imobiliare în favoarea Judecătoriei B..
Judecătoria B., prin Încheierea din 21.05.2013, a apreciat că, fiind vorba de o executare silită imobiliară, instanța de executare competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Sf. G. în raza căreia este situat imobilul întrucât devin aplicabile prevederile derogatorii ale art. 818 și art. 819 NCPC, astfel încât a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sf. G., a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre cele două judecătorii și a trimis cauza spre soluționarea acestui conflict Curții de apel B..
Analizându-și competența, Curtea de apel B. constată că aceasta este competentă potrivit art. 135 alin. 1 NCPC, întrucât este instanța imediat superioară și comună Tribunalului C. și Tribunalului B..
Analizând conflictul de competență ivit între cele două instanțe curtea reține că instanța de executare competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite imobiliare este instanța (judecătoria) în circumscripția căreia este situat imobilul supus urmăririi silite, chiar dacă biroul executorului sesizat cu executarea se află în raza altei instanțe (judecătorii) pentru următoarele considerente:
Textul art.373 alin.(2) C. anterior stabilea competența în materială a încuviințării executării silite în favoarea instanței în raza căreia urma a se face executarea, dacă legea nu prevedea altfel. Întrucât executarea silită se poate desfășura în mai multe modalități și forme, instanța unde ”urma a se face executarea” putea fi oriunde pe teritoriul României (de pildă, în raza imobilului urmărit, în raza unde se aflau bunurile mobile urmărite,în raza sediilor terților popriți.etc).
Legiuitorul Noului Cod, prin art. 650 a introdus un criteriu ușor verificabil, în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc care face executarea, exceptând cazul când legea prevede altfel. Însă, pentru a stabili instanța competentă potrivit criteriului stabilit de art. 650 alin.(1) NCPC e necesar să stabilim care executor judecătoresc este competent să efectueze executarea, iar răspunsul îl oferă articolul următor 651 NCPC, care stabilește o competență funcționalăa oricărui executor din raza curții de apel, existând practic 3 ipoteze principale în art.651 alin. (1) lit a, b, c) NCPC, în timp ce art. 651 alin. (2) NCPC stabilește o prorogare de competență funcțională pentru situația în care bunurile urmăribile mobile sau imobile se găsesc în raza mai multor curți de apel (ipoteză în care oricare dintre executorii judecătorești din raza acelor curți de apel e competent să realizeze executarea chiar cu privire la bunurile situate în raza altor curți de apel, decât cea în care acesta funcționează).
Astfel, din coroborarea art. 650 cu art. 651 NCPC rezultă că va fi competentă să încuviințeze executarea silită, după caz:
- fie instanța de la locul situării imobilului, în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare,
- fie instanța de la domiciliu / sediul debitorului, în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare,
- fie instanța unde urmează să se facă executarea pentru ipoteza executării silite a obligațiilor de a face sau de a nu face
La aceste text se mai adaugă și cel al art.781 NCPC, în materie de poprire.
În materia urmăririi silite imobiliare, prevederile art. 650 alin. (1) lit. a.) NCPC trebuie corelate cu dispozițiile art. 818-819 NCPC. Astfel, potrivit art. 818 alin. (1) NCPC, în materia urmăririi silite imobiliare, cererea de urmărire se va adresa unui executor judecătoresc din raza curții de apel unde se află imobilul urmărit, iar potrivit art. 819 NCPC, instanța de executare în raza căreia se află imobilul va încuviința urmărirea lui silită, fiind, deci, vorba, despre o normă specială care stabilește o competență teritorială absolută în cazul urmăririi silite imobiliare. Pentru interpretarea corectă a acestor prevederi legale este necesar să se facă distincția și relația dintre competența birourilor judecătorești și competența instanței de executare în cazul urmăririi imobiliare.
Art. 818 alin 1 NCPC prevede expres că cererea de urmărire imobiliară se depune „la executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul”, ceea ce însemnă poate fi vorba de orice executor judecătoresc din raza teritorială a curții de apel unde se află imobilul, rază care, după cum se știe, se extinde pe teritoriul mai multor orașe și județe, multe dintre ele cu judecătorii și tribunale proprii. În consecință, raportat la speța dedusă judecății, deși imobilul se află situat în orașul Sfântul G., creditorul poate trimite cererea de urmărire oricărui executor din raza Curții de apel B., respectiv unui executor din alte localități precum B., Tg. S., C., F., S., etc., toți aceștia fiind deopotrivă competenți să efectueze executarea.
În ceea ce privește instanța de executare imobiliară, derogatoriu de la prevederile generale ale art. 650 alin 1 NCPC, potrivit art. 819 din același cod, executorul judecătoresc poate solicita încuviințarea executării silite doar „instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul”, în speță Judecătoria Sf. G.. Dacă legiuitorul ar fi vrut ca instanța de executare imobiliară să fie orice judecătorie din raza curții de apel în care este situat imobilul ar fi prevăzut expres acest lucru așa cum a procedat prin art. 650 alin 1 Ncpc.
Prevederile art. 819 Ncpc instituie norme de competență teritorială exclusivă a instanței judecătorești de la locul situării imobilului, inclusiv în ipoteza în care acesta cade în raza teritorială a mai multor instanțe. Faptul că dispozițiile art. 818 alin 2 Ncpc lasă creditorului posibilitatea alegerii executorului judecătoresc care funcționează în raza instanțelor din circumscripția întregii curți de apel pe teritoriul căreia se află imobilul nu înseamnă că și executorul judecătoresc, la rândul lui, are posibilitatea alegerii instanței de executare, prevederile art. 819 fiind imperative și absolute determinate de considerente ce țin de necesitatea îndeplinirii actelor de executare la locul situării imobilului pentru o mai bună valorificare a acestuia.
pentru aceste motive
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de încuviințare silită imobiliară formulată de creditoarea B. T. SA –sucursala Sf. G. în contradictoriu cu debitorii K. J. și K. K. în favoarea Judecătoriei Sf. G..
Definitivă.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 2o noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
C. Ș. M. C.
red. C. Ș – 2o.11.2o13
tehnored. M.C – 2o-11.2o13
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2077/2013. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 878/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
