Validare poprire. Decizia nr. 1376/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1376/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 10432/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1376/R DOSAR NR._
Ședința publică din 03 iulie 2013
Completul constituit din:
Președinte - G. C. - judecător
- L. F. - judecător
- C. B. - judecător
- L. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea S.C. C. S G. S.R.L., împotriva deciziei civile nr.7/A din 29 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul B. - Secția civilă în dosarul nr._/197/2012. La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei creditoare S.C. C. S G. S.R.L., a intimatei terț poprit .., a intimatei debitoare S.C. Presz C. S.R.L. și a intimatei B. S. C..
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 03 iulie 2013.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2788 din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul civil nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit .., invocată de aceasta, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei B. S., invocată de aceasta.
S-a admis cererea formulată de către creditoarea S.C. C. G. S S.R.L. în contradictoriu cu debitorii S.C. P. C. S.R.L., B. S. și cu terțul poprit .. și, în consecință:
- s-a validat poprirea înființată în dosarul execuțional nr. 19/2012 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești M. A. – L. & I. A. și a obligat pe terțul poprit să plătească creditoarei suma de 678.676,14 lei la care au fost adăugate cheltuielile de executare în sumă de 10.244,11 lei;
- s-a validat poprirea înființată în dosarul execuțional nr. 20/2012 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești M. A. – L. & I. A. și a obligat pe terțul poprit să plătească creditoarei suma de 33.100 lei la care au fost adăugate cheltuielile de executare în sumă de 2.920,87 lei.
În temeiul art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă s-a aplicat terțului poprit .. sancțiunea de 600 de lei amendă judiciară.
A fost obligat pe terțul poprit să plătească creditoarei suma de 13.511,80 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul C., prin decizia nr. 7/A/29.01.2013 a admis apelul declarat de terțul poprit .. împotriva sentinței civile nr. 2788/24.10.2012 a Judecătorie Sf. G., pe care a schimbat-o în tot și în consecință a respins ca neîntemeiată cererea de validare a popririi formulată de creditoarea S.C. C. G. S.R.L. împotriva debitoarelor S.C. P. C. S.R.L. și B. S. C. în contradictoriu cu terțul poprit .., inclusiv cererea de amendare a terțului poprit pentru nerespectarea obligaților care îi revin în procedura popririi. A desființat popririle înființate asupra disponibilităților bănești ale terțului poprit prin adresele din 27.02.2012 emise în dosarele execuționale nr. 19/2012 și nr. 20/2012 ale Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești M. A.-L. & I. A.. A obligat-o pe intimata creditoare să-i plătească apelantei suma de 33.442,20 lei, cheltuieli de judecată în apel.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut în mod exact starea de fapt, în sensul că la momentul la care terțul poprit .. a primit adresele de înființare a popririi, respectiv în data de 05.03.2012, acesta predase între timp debitoarei urmărite S.C. P. C. S.R.L., în baza minutei de conciliere din data de 29.02.2012, un număr de șapte bilete la ordin pentru stingerea unei datorii în cuantum total de 1.058.240,07 lei, toate cele 7 bilete la ordin fiind având scadențele la 21.03.2012, 20.04.2012 și 30.04.2012, când potrivit trasului OTP Bank România S.A., acestea au și fost prezentate la plată și plătite unor diverși giratari.
Prin urmare se observă că popririle au fost înființate la 27.02.2012 însă atunci când adresele de înființare a popririlor au ajuns la cunoștința apelantei terț poprit (05.03.2012), moment de la care aceasta trebuie socotită ca având obligația de a consemna suma de bani și de a trimite dovada executorului judecătoresc, acea sumă de bani nu mai era sub puterea și controlul .., din moment ce plățile au fost încorporate în structura biletelor la ordin care au și fost predate intimatei S.C. P. C. S.R.L., care la rândul său le-a girat mai departe în favoarea unor creditori de-ai săi.
Este adevărat că aceste bilete la ordin au provocat o scadență anticipată a ceea ce se datora de .. intimatei S.C. P. C. S.R.L. în virtutea facturilor nr. 22/21.12.2011, nr. 29/31.01.2012 și nr. 30/31.01.2012, cele trei facturi fiind plătibile la 120 de zile de la emiterea lor, numai că tribunalul nu are la îndemână vreun alt mijloc de probă, în afară de simple prezumții, inconsistente de altfel ,pentru a putea afirma că scadențarea anticipată și realizarea plății prin bilete la ordin și nu prin ordine de plată, s-a realizat în scopul prejudicierii creditorului urmăritor și pentru a se înlesni sustragerea debitoarei de la plata datoriei sale.
Din moment de orice scadență a unei datorii are semnificația unui termen în favoarea debitorului, înseamnă ca acel debitor poate oricând renunța la beneficiul acelui termen și poate plăti datoria mai înainte de acea scadență convențională, același lucru fiind posibil și atunci când termenul a fost stabilit atât în favoarea creditorului cât și a debitorului, evident în situația în care partea creditoare acceptă o asemenea plată mai apropiată față de scadența inițială.
În cauza de față creditoarea terțului poprit, .., a preluat biletele la ordin ce i s-au înmânat în data de 29.02.2012, semn că a fost de acord cu această scadențare anticipată, așa încât din moment ce emiterea și predarea biletelor la ordin s-a realizat la o dată calendaristică la care terțul poprit nu putea fi învinuit că știa sau ar fi trebuit să știe despre poprirea unor sume de bani în mâinile sale, atunci tribunalul nu poate împărtăși opinia primei instanțe, aceea că terțul poprit a fost de rea - credință, conlucrând în mod fraudulos cu debitoarea urmărită pentru a zădărnici încasarea creanței care aparține S.C. C. S G. S.R.L., adevărat fiind că nu același lucru se poate afirma despre debitoarea urmărită care se cunoștea supusă executării silite.
Nu poate fi făcut răspunzător un terț poprit care predă bilete la ordin creditorului său în data de 29.02.2012, despre refuzul său de a consemna niște sume de bani executorului judecătoresc, sume încorporate în valorile bănești pentru care s-au emis biletele la ordin, în condițiile în care calitatea de terț poprit a devenit cunoscută .. numai din momentul primirii adresei de înființare a popririi, respectiv din data de 05.03.2013.
Odată emisele și predate biletele la ordin către S.C. P. C. S.R.L., terțul poprit nu mai putea bloca decontarea acestora, cu alte cuvinte, chiar înștiințând unitatea bancară despre poprirea înființată în mâinile sale asupra sumelor de bani care au prilejuit emiterea biletelor la ordin, acest lucru nu era suficient pentru a împiedica decontarea biletelor, singura modalitate pentru a se pune capăt circuitului cambial fiind aceea ca S.C. P. C. S.R.L. să fi restituit biletele emitentului, evident sub condiția de a nu le fi girat între timp ea însăși mai departe unor creditori de a-i săi, cum de altfel s-a și întâmplat în cauza de față.
Se poate observa că la 21.03.2013 terțul poprit în mod onest a comunicat executorului judecătoresc că a emis cele 7 bilete la ordin în favoarea S.C. P. C. S.R.L., prin urmare dacă se are în vedere că la 21.03.2012 nu fuseseră încasate decât două bilete la ordin (în valoare totală de 250.000 lei), celelalte 5 bilete devenind scadente doar la 20.04.2012 și 30.04.2012 (în valoare totală de peste 800.000 lei), atunci este evident că .. nu a încercat să ascundă modalitatea în care, cu acordul S.C. P. C. S.R.L., a ales să își plătească datoria.
Din acest punct de vedere trebuie ținut cont de faptul că potrivit art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă, ceea ce se execută silit prin poprire sunt „sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”, prin urmare se pot popri atât sume de bani cât și titluri de valoare, ori numai sume de bani sau numai titluri de valoare, dar în niciun caz nu se pot popri sume de bani când modalitatea în care terțul își achită datoria sa față de debitorul poprit nu o reprezintă plata sumei de bani în numerar sau cu ordin de plată, ci plata se realizează prin emiterea de titluri de valoare, așa cum sunt biletele la ordin.
Ca atare suma de bani se poate popri atâta timp cât între terț și debitorul poprit nu s-a creat un instrument de plată în varianta biletului la ordin, că este așa dovedind-o tocmai împrejurarea că art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă, distinge între sumele de bani și titlurile de valoare ca obiect al popririi, drept pentru care tribunalul socotește că în cauza de față popririle trebuiau să privească titlurile de valoare, respectiv biletele la ordin, cu atât mai mult cu cât chiar și după predarea biletelor la ordin și cea dintâi scadență a acestora (21.03.2012), existau un număr de 5 bilete la ordin neîncasate, așa încât de la indicarea acestora de către terțul poprit (21.03.2012) și până la scadența respectivelor bilete (20.04.2012 și 30.04.2012) rămânea creditoarei și mandatarului său specializat în efectuarea actelor de executare nu doar un interval de timp suficient pentru înființarea regulată a popririi dar și o sumă inclusă în cele 5 bilete la ordin, suficient de mare pentru acoperirea datoriei menționate în primele două adrese de înființare a popririi, cele din 27.02.2012.
Validarea popririi presupune o culpă, o neglijență a terțului poprit, o deplină ignorare a obligației sale prevăzute de art. 456 alin. 1 lit. „a” Cod procedură civilă – de a consemna suma de bani poprită în mâinile sale și de a trimite dovada executorului judecătoresc, or, așa cum mai sus s-a arătat, o asemenea neîndeplinire culpabilă a obligației terțului, nu poate exista în cauza de față, câtă vreme acesta nu mai putea consemna o sumă de bani deja eliberată spre plată ca urmare a emiterii biletelor la ordin, o sumă de bani pe care nu o mai putea retrage în mod unilateral și asupra căreia nu mai avea puterea de a dispune.
A păstra soluția de validare a popririi cu consecința faptului că terțul devine debitorul direct al creditorului urmăritor, cu toate că același terț a eliberat spre plată bilete la ordin și debitorului poprit într-un moment în care statutul său de terț poprit încă nu îi fusese comunicat de executorul judecătoresc, nu poate avea decât semnificația unei greșite înțelegeri a situației în care mecanismul popririi poate fi sancționat prin intervenția instanței, o consfințire a unui contract judiciar (așa cum e poprirea validată) atunci când nu este cazul.
Așa fiind, socotind că terțul nu putea da curs unei popriri pe care atunci când a cunoscut-o, nu o mai putea onora întrucât eliberase deja creditorului său suma datorată, mai exact o eliberase anterior comunicării popririi și pe calea emiterii unor bilete la ordin pe care nu le mai putea controla din punct de vedere al decontării lor, tribunalul va decide că nu sunt întrunite cerințele art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă și nici cele ale art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă pentru motivul esențial că la momentul înștiințării terțului despre înființarea popririi acesta nu mai datora vreo sumă de bani aptă de a fi poprită în mâinile sale.
Se poate valida o poprire atunci când terțul nu datorează nimic la momentul înființării acesteia dar va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice deja existente, or, sub acest aspect trebuie observat că din probele dosarului rezultă că între părți s-a derulat un contract de subantrepriză care s-a și executat din punct de vedere al prestațiilor bănești, astfel că raportul juridic de bază s-a stins, drept pentru nefiind dovedit că între terț și debitoarea poprită ar mai exista vreun alt raport juridic, susceptibil să antreneze și alte plăți, tribunalul nu poate păstra soluția de validare a popririi în contul unor datorii viitoare, lipsind un raport juridic în ființă.
Teza novației provocată de nașterea raporturilor cambiale, susținută de schimbarea simbolurilor de cont în care se operează evidențierea datoriei terțului față de S.C. P. C. S.R.L., deși strădalnic argumentată, este o teză de neprimit întrucât pretinsa novație nu aduce un element nou în sensul că în fapt nu se schimbă nici creditorul și nici debitorul ci doar condițiile executării obligației, respectiv prin asumarea și convenirea unor alte scadențe și prin oferirea unui instrument de plată mai flexibil, care permite girul, în rest emanciparea raportului cambial față de raportul fundamental, sau altfel spus abstractizarea raportului cambial, nu semnifică faptul că raportului fundamental i-ar fi fost adăugat un element nou, dimpotrivă raportul fundamental, înțeles ca și operațiune juridică care naște o creanță de plătit, rămâne neschimbat, fiindu-i indiferentă împrejurarea că s-a apelat la emiterea biletelor la ordin pentru executarea creanței.
Cu alte cuvinte, raportul cambial dă naștere un titlu autonom și abstract dar nu creează elemente noi asupra raportului fundamental, operațiunea juridică dintre terț și debitoarea poprită, în sensul de „negotium juris”, rămânând aceeași.
Împotriva deciziei a declarat recurs creditoarea, solicitând modificarea în tot a hotărârii, în sensul menținerii sentinței pronunțate de judecătoria Sf. G. și acordarea cheltuielilor de judecată.
Recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă..
În motivarea recursului recurenta susține că, potrivit art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă, pot fi supuse popririi inclusiv sumele nescadente la momentul înființării popririi dar care vor deveni scadente ulterior. La data comunicării adreselor de înființare a popririi, 5.03.2012, astfel cum rezultă din raportul de expertiză judiciară contabilă, .. avea evidențiată în contabilitate obligația de plată a sumei totale de 1.058.240,07 lei. Prin urmare, la data înființării popririi exista un raport juridic de creanță între debitorul urmărit și terțul poprit, scadent în 21.03.2012, 20.04.2012 și 30.04.2012, astfel încât executarea silită prin poprire a sumelor de bani datorate era juridic posibilă.
Cu toate acestea, terțul poprit a comunicat executorului judecătoresc faptul că nu avea datorii scadente față de S.C. P. C. S.R.L. în data de 5.03.2012, fiind emise titluri de credit pentru întreaga datorie și acestea au fost înmânate reprezentantului societății comerciale debitoare urmărite.
Instanța de apel a reținut în mod greșit că prin emiterea biletelor la ordin s-a stins creanța S.C. P. C. S.R.L. față de ...
Dacă emiterea sau predarea biletului la ordin ar valora stingerea unei obligații de plată, în caz de inexistență a disponibilului la scadență, executarea silită a acestor titluri de credit nu ar mai fi nici posibilă, nici legală, deoarece executarea silită ar avea ca obiect o obligație stinsă prin predarea unui titlu.
Prin urmare, începând cu data de 5.03.2012, când terțului poprit i s-a comunicat înființarea popririi, acesta avea obligația să indisponibilizeze sumele datorate către P. C. S.R.L., aflate la acel moment și ulterior în conturile sale.
Recurenta mai susține că în cauză sunt îndeplinite ambele condiții pretinse de lege pentru validarea popririi: existența unui raport de creanță între debitor și terțul poprit și neîndeplinirea de către terțul poprit a obligațiilor ce îi revin pentru efectuarea popririi. Nu interesează în speță faptul că terțul poprit a emis cele șapte bilete la ordin anterior comunicării înființării popririi și nici faptul că nu mai poate controla din punct de vedere al decontării lor aceste titluri de credit.
În opinia recurentei, neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege este imputabilă terțului poprit. Acesta în mod deliberat a comunicat executorului judecătoresc faptul că nu avea datorii față de S.C. P. C. S.R.L. în data de 5.03.2013, considerând în mod greșit și culpabil că emiterea biletelor la ordin a atras stingerea datoriilor sale.
Instanța de apel a omis să sesizeze faptul că executorul judecătoresc a emis în lunile ianuarie și februarie 2012 adese de înființare a popririi către absolut toate instituțiile bancare din Timișoara. Dacă debitoarea ar fi decontat biletele la ordin emise de terțul poprit, creditoarea ar fi putut popri respectivele sume de bani. Debitoarea a făcut însă tot posibilul pentru a evita poprirea și nu a decontat titlurile d valoare ci le-a girat mai departe, creditorilor săi, alții decât creditoarea din prezenta cauză.
Concluzia recurentei este că debitoarea și terțul poprit au încheiat o convenție frauduloasă, prin care au încălcat flagrant obligațiile reglementate în sarcina lor de codul de procedură civilă, cu unicul scop de a împiedica recuperarea creanței sale pe calea executării silite. Toate înscrisurile depuse ca probe la dosarul cauzei și completate cu însăși susținerile terțului poprit conturează înțelegerea frauduloasă între cei doi.
Intimatul terț poprit a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Cu privire la motivul de recurs referitor la existența unei datorii față de debitorul urmărit înregistrată în contabilitatea sa, intimata susține că după data emiterii biletelor la ordin, datoria nu mai era evidențiată nominal către furnizorul P. C. ci era evidențiată obligația impersonală de a plăti către persoana care va prezenta la plată biletul la ordin.
Referitor la afirmația recurentei că la data primirii adresei de înființare a popririi exista un raport juridic de creanță între debitorul urmărit și terțul poprit, se susține că acest raport comporta anumite particularități, pe care recurenta le ignoră.
Astfel, la momentul la care adresele de înființare a popririi au ajuns la terțul poprit, suma de bani datorată P. C. nu mai era sub puterea și controlul acestuia, din moment ce plățile au fost incorporate în structura biletelor la ordin. În acest sens sunt și dispozițiile speciale în materie cambială.
Referitor la ipoteza prezentată de recurentă că, dacă emiterea sau predarea biletului la ordin ar valora stingerea unei obligații de plată, în caz de inexistență a disponibilului la scadență, executarea silită a acestor titluri de credit nu ar mai fi nici posibilă, nici legală, deoarece executarea silită ar avea ca obiect o obligație stinsă prin redarea unui titlu, se susține că, chiar dacă emiterea unor bilete la ordin nu este de natură să aibă un efect extinctiv de obligație, totuși, emiterea acestora are un efect ireversibil în ceea ce privește stingerea obligației la scadență.
Referitor la motivul de recurs privind îndeplinirea cerințelor legale pentru validarea popririi, se susține că, din economia dispozițiilor art. 460 Cod procedură civilă, se desprinde și o altă cerință pentru a fi dispusă validarea popririi, aceea ca terțul poprit să datoreze sume de bani debitorului, simpla existență a unor raporturi juridice nefiind suficientă.
În plus, în cazul particular al prezentei cauze, alături de condițiile prevăzute de art. 460 Cod procedură civilă, se alătură și condițiile specifice în materie cambială, ținând cont că, alături de raportul juridic fundamental, în baza căruia a fost înființată poprirea, s-a mai născut anterior înființării popririi un raport juridic cambial, ca urmare a emiterii celor șapte bilete la ordin.
La momentul la care terțul poprit a primit adresa de înființare a popririi nu trebuia să mai facă nicio plată către debitorul urmărit, astfel că ar fi abuziv să fie obligat să facă o plată creditorului popritor.
Cu privire la afirmația recurentei că ar fi imputabilă terțului poprit neîndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau în această calitate, intimata susține că nu poate răspunde pentru conduita societății debitoare, care a girat biletele la ordin în favoarea altor agenți economici. Odată ce au fost emise titlurile de credit respective, intimata nu mai avea niciun control asupra acestora, neputându-se opune nici decontării lor la scadență dar nici girării în favoarea altor persoane.
Referitor la maniera frauduloasă în care au acționat debitorul și terțul poprit și referitor la faptul că prin minuta de conciliere s-a convenit achitarea mai devreme a unor facturi prin emiterea unor bilete la ordin, intimata arată că nu există niciun element probator care să demonstreze faptul că a acționat cu rea-credință. Dimpotrivă, achitarea mai devreme a sumelor datorate creditorului său a fost făcută cu bună credință, oferind debitorului urmărit resursele financiare necesare desfășurării activității.
Examinând decizia atacată, în limitele motivelor de recurs, în raport de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă, „Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care acesta le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.”
Conform art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă „dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi .”
Rezultă din interpretarea acestor texte de lege că poprirea presupune existența unui raport juridici de creanță stabilit între debitorul urmărit și un terț, în baza căruia terțul datorează ori va datora în viitor debitorului sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale.
Așadar, pentru validarea popririi nu este suficientă existența unui raport juridic între debitor și terțul poprit ci și existența unei datorii a terțului față de debitor și neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către terțul poprit.
În speță, este necontestat faptul că anterior primirii adresei de înființare a popririi, terțul poprit a emis în favoarea debitoarei un număr de șapte bilete la ordin pentru stingerea datoriei pe care o avea față de aceasta.
Față de funcția de instrument de plată a biletului la ordin și de particularitățile raportului juridic născut în baza acestui titlu de valoare, în soluționarea cererii de validare a popririi nu se poate face abstracție de emiterea de către terțul poprit a biletelor la ordin.
Astfel, chiar dacă raportul juridic care a generat emiterea biletului la ordin nu se stinge prin acceptarea acestuia, având în vedere că plățile au fost încorporate în structura biletelor la ordin predate debitorului urmărit, suma de bani datorată în baza raportului inițial nu mai era sub puterea și controlul terțului poprit, așa cum bine a reținut instanța de apel.
Din dispozițiile art. 64 din Legea nr.58/1934, aplicabile și în cazul biletului la ordin, potrivit art. 106 din aceeași lege, rezultă că posesorul unei cambii poate exercita împotriva debitorului acesteia drepturile izvorând din raportul care a dat naștere cambiei numai în cazul neacceptării la plată și cu condiția restituirii cambiei.
Creditorul urmăritor, care se subrogă în drepturile debitorului urmărit, nu poate invoca față de terțul poprit mai multe drepturi decât debitorul său.
Ca urmare, validarea popririi s-ar putea realiza doar în situația neacceptării la plată a biletului la ordin și cu condiția restituirii acestuia, ceea ce nu este cazul în speță.
Recurenta încearcă să dovedească obligația de plată a terțului poprit față de debitor la data primirii adresei de înființare a popririi prin concluziile expertizei contabile efectuate în cauză. Aceste concluzii sunt interpretate însă în mod greșit. La fila 12 din expertiză se precizează că la data emiterii biletelor la ordin, 29.02.2012, datoria către S.C. P. C. S.R.L., contabilizată pe contul 401 „Furnizori” a fost transformată într-o „obligație de plătit”, contabilizată pe contul 403 „Efecte de plătit”. Așadar, datoria nu mai era evidențiată nominal, fiind transformată într-o obligație impersonală, de a plăti către persoana care va prezenta biletul la ordin.
În condițiile în care terțul poprit nu avea nicio posibilitate de a opri plata către posesorul biletului la ordin, înființarea popririi pentru aceeași sumă ar fi însemnat o plată dublă, ceea ce ar fi inechitabil și lipsit de orice temei. De aceea, împrejurarea că obligația de plată nu s-a stins în momentul predării biletelor la ordin ci doar în cel al achitării acestora nu are relevanță în cauză.
Cu privire la culpa terțului poprit, recurenta invocă în primul rând neîncasarea de către debitorul urmărit a biletelor la ordin ci, girarea acestora către alți creditori ai săi, în scopul evitării executării silite. Terțul poprit nu poate fi însă răspunzător pentru conduita debitorului.
Acesta a procedat în mod corect, înștiințând executorul judecătoresc despre emiterea biletelor la ordin și scadența lor, dându-i astfel informațiile necesare pentru înființarea popririi asupra titlurilor de valoare.
Nici convenția de achitare a unor facturi înainte de scadență nu dovedește reaua credință a terțului poprit, atât timp cât nu există probe din care să rezulte că acesta cunoștea că au fost emise adresele de înființare a popririi. Renunțarea de către debitor la beneficiul termenului și plata datoriei anterior scadenței este pe deplin legală și nu poate constitui, în lipsa coroborării cu alte probe, un indiciu al intenției terțului poprit de fraudare a creditorului urmăritor.
Rezultă că în mod corect instanța de apel a reținut că la data primirii adresei de înființare a popririi terțul poprit era în imposibilitate de a indisponibiliza suma de bani datorată debitorului urmărit, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca neîntemeiat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursului declarat de creditoarea S.C. C. S G. S.R.L., împotriva deciziei civile nr.7/A/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. C. L. F. C. B.
Grefier,
L. N.
Red.G.C./04.07.2013
Tehnored. L.N. / 08.07.2013 / -2 ex-
Judecător fond: J. C.
Judecător apel:N. O.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2085/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Legea 10/2001. Decizia nr. 2144/2013. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
