Acţiune în constatare. Sentința nr. 151/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 151/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 2904/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia nr. 628/Ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 12 mai 2015
Complet constituit din:
Președinte: C. V. - judecător
M. L. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta J. D. Heda împotriva sentinței civile nr. 151/S din data de 25.09.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ precum și a cererilor de aderare la apelul principal formulate de pârâtele . și .>
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2015, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă precum și în baza art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 mai 2015.
CURTEA
Asupra cererilor de apel de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 151/S din data de 25.09.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei J. D. Heda.
S-a respins excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant pentru S. Român.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ..
S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a respins excepția cauzei ilicite.
S-a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta J. D. Heda în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. B. prin primar, ., SC I. SA B., ..
În motivarea hotărârii instanța a reținut că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, pentru următoarele motive:
Excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii au fost invocate de pârâtul M. B. cu motivarea că la dosar nu au fost depuse acte care să ateste dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor, iar potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001, preluarea imobilelor în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este abuzivă astfel că solicitarea de a se constata că imobilul a fost preluat fără titlu nu poate face obiectul de analiză al instanței.
Pârâta . susținut că în soluționarea acestor excepții este relevant a se avea în vedere interdicția aplicabilă cetățenilor străini de a dobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor teren. Din actele de stare civilă rezultă că reclamanta a domiciliat în Germania din anii *80, când a pierdut și cetățenia română. La data deschiderii succesiunii invocată reclamanta era cetățean german.
S-a mai arătat că în speță reclamanta nu a justificat folosul de tras deoarece, in ipoteza în care s-ar admite acțiunea, întabularea reclamantei ca proprietar ar fi imposibilă deoarece nu se judecă în contradictoriu cu proprietarul tabular.
Pârâta . a susținut că reclamanta trebuia să arate că are un titlu legal de dobândire în proprietate a cotei de ½ parte din imobil și că dreptul pretins se mai află în patrimoniul său. Pretinsul autor al reclamantei, după naționalizare, nu a mai avut nici un drept asupra imobilului, iar statul și-a transcris dreptul asupra terenului și a edificat construcții asupra acestuia.
Interesul reclamantei nu era actual în condițiile în care autorul său nu a urmat calea legilor reparatorii.
Toate aspectele invocate de pârâți în susținerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei au fost chestiuni care au dus la soluționarea fondului litigiului, nu a justificării legitimității procesuale active și a interesului în promovarea acțiunii.
Reclamanta, invocând rudenia cu proprietarul de carte funciară, urmărește să își aducă în patrimoniu, prin constatarea nevalabilității titlului statului și rectificarea cărții funciare, a unui imobil. Transmiterea sau a nu a dreptului de proprietate prin succesiunea invocată de reclamantă implică analiza temeiniciei nu a legitimității procesuale sau a interesului în promovarea acțiunii.
Astfel fiind, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român și a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru acesta nu au fost întemeiate pentru următoarele:
P. cererea de chemare în judecată s-au formulat pretenții în contradictoriu cu S. Român, privind nevalabilitatea titlului de proprietate al acestuia asupra imobilului în litigiu, ceea ce justifică legitimitatea sa procesuală pasivă.
Situarea imobilului în intravilanul Municipiului B. nu înlătură calitatea procesuală a Statului Român raportat la faptul că prin încheierea din data de 24.06.1991 s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea Statului Român și a dreptului de administrare operativă în favoarea .>
Potrivit art. 3 pct. 56 din HG nr. 208/2005 Ministerul Finanțelor Publice reprezintă S. R. în cadrul acțiunilor judiciare.
S. Român, în calitate de proprietar tabular, pentru o perioadă de timp, asupra imobilului în litigiu, nu poate fi reprezentat decât de Ministerul Finanțelor Publice, aplicabil fiind art. 25 din Decretul 31/1954. În raporturile juridice legate de dreptul de proprietate asupra acestui imobil și de valabilitatea titlului, statul participă în nume propriu.
În consecință, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru acesta nu au fost întemeiate și au fost respinse.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului . fost invocată cu motivarea că principala cerere a reclamantei este rectificarea cărții funciare și înscrierea acesteia în calitate de proprietar. O acțiune în rectificare de carte funciară poate fi pronunțată doar împotriva proprietarului tabular sau a unui subdobânditor care se întabulează după data notării în cartea funciară a acțiunii în rectificare. Față de faptul că pârâta nu are calitatea de proprietar tabular asupra imobilului s-a susținut că nu are nici calitate procesuală pasivă.
Așa cum s-a arătat anterior, prin încheierea din data de 24.06.1991 s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea Statului Român și a dreptului de administrare operativă în favoarea .>
Conform susținerilor din întâmpinarea depusă de această pârâtă, a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate ./0685/1992, a efectuat contopiri și dezmembrări ale loturilor de teren ce formează obiectul prezentului litigiu și apoi l-a înstrăinat.
Toate cele mai sus expuse duc la respingerea excepției invocată, calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte fiind justificată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SA B. I. SA a susținut că nu are calitate procesuală pasivă raportat la petitul subsidiar, acela privind obligarea la despăgubiri. S-a susținut că raportul juridic pretins de reclamantă nu se poate stabili decât cu statul sau entitățile menționate în Legea 10/2001, printre care nu se află această pârâtă.
Cu privire la această excepție instanța reține că acțiunea nu este întemeiată pe prevederile Legii 10/2001, ci pe dreptul comun, astfel că excepția va fi respinsă.
Excepția cauzei ilicite a acțiunii a fost invocată de pârâta . susținând că acțiunea drept cauză pretenția reclamantei privind recunoașterea dreptului de proprietate. P. această acțiune, reclamanta dorește să eludeze alte prevederi legale incidente cu privire la obiectul cauzei.
Cererea de chemare în judecată a reclamantei este întemeiată în drept pe prevederile Legii 213/1998 și ale codului civil. Analiza incidenței în cauză a prevederilor legale invocate nu echivalează cu aprecierea asupra cauzei licite a acțiunii, astfel că nici această excepție nu este întemeiată.
Excepția prescripției acțiunii în rectificarea cărții funciare a fost invocată de pârâta . raportare la prevederile art. 37 din Decretul 167/1958, arătând că a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii 15/1990.
Cu privire la această excepție, instanța a reținut că acțiunea, în ansamblul ei, este o acțiune în revendicare, care este imprescriptibilă. Rectificarea cărții funciare este solicitată ca o consecință a stabilirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, drept pe care reclamanții l-au invocat și în contradictoriu cu subdobânditorii.
Astfel fiind, instanța a respins excepția prescripției acțiunii de rectificare a cărții funciare.
Cu privire la fondul litigiului, instanța a reținut următoarele:
Imobilele înscrise în CF_ B., cu nr. top 8821, nr. top 8818 – provenite de CF_ B. – nr. top 8820 – provenit din CF_ B. – nr. top 8819 – provenit din CF_ – nr. top 8817 – provenit din CF 7672 – nr. top 8816 - provenit din CF 5749 – nr. top 8812/1/1/1/1, 8813/1/1/2, 8813/2/1, 8814/1/2, 8814/2/1 și 8815/2 a constituit proprietatea, în cote egale, a numiților H. Teutsch și Walter Teutsch.
Aceste imobile au fost preluate de S. Român în baza decretelor 218/1960 și 712/1966.
După preluarea imobilului de către stat, prin încheierea emisă de notariatul de Stat al Jud. B. la data de 11.12.2969 s-a respins cererea pârâtei I. B. de întabulare a dreptului de proprietate al statului și de administrare operativă în favoarea pârâtei I.. Motivul respingerii cererii a constat în aceea că nu au fost indicate adresele proprietarilor de carte funciară pentru a se putea efectua procedura de comunicare.
Ulterior, prin încheierea din 17.08.1990 emisă de Notariatul de Stat Județean B., Cartea Funciară, s-a dispus înscrierea în cartea funciară, asupra imobilelor în litigiu, dreptul de proprietate în favoarea Statului Român și dreptul de administrare operativă în favoarea pârâtei I. B..
Conform procesului verbal de constatare încheiat la data de 9 decembrie 1969, terenurile în litigiu au fost folosite de către I. B. încă din 11 iunie 1948, prin naționalizare. Aceeași situație este prezentată și în adresa_/1990 emisă de aceeași pârâtă.
P. actul de contopire autentificat sub nr. 4508/26.09.2002 terenurile în litigiu au fost contopite, împreună cu alte terenuri, într-un singur corp funciar, cu nr. top nou 8821, teren viran de fabrică în suprafață de_,9 mp, înscris în CT_ B., proprietar tabular figurând pârâta ., cu drept proprietate conform Legii 15/1990 și HG 834/1991.
S-au înscris în cartea funciară și construcțiile edificate pe teren și ulterior, imobilul cu nr. top 8821, descris ca fiind teren și construcții, a fost dezmembrat în 45 noi loturi.
În prezent, asupra imobilului cu nr. top 8821/1/1, teren în suprafață de_ mp și cu nr. top 8821/1/2, teren în suprafață de 9257 mp are calitatea de proprietar tabular pârâta ., cu titlu de drept cumpărare în baza unor contracte încheiate în anul 2006.
Coproprietarul Walter Friedrich Teusch a emigrat în Germania unde a primit despăgubiri de la S. G. pentru cota de ½ din imobil. A decedat la 31.03.1983 iar reclamanta este moștenitoare testamentară după acesta.
Coproprietarul H. Conrad Teutsch, tatăl reclamantei, a rămas în România și conform susținerilor reclamantei, necontestate de pârâți, acesta a decedat în anul 1975, lăsând ca moștenitor pe fratele reclamantei, Teutsch Dieter Horst.
Teutsch Dieter Horst, fratele reclamantei, a decedat la data de 28.10.2009, moștenitori ai acestuia fiind reclamanta, cu cota de ½ parte, și Teutsch E., soție, cu cota de ½ parte, conform certificatului de moștenitor 28/2010.
Obiectul material al prezentei acțiuni îl constituie cota de ½ parte din imobil care a aparținut tatălui reclamantei, Teutsch H. Conrad și care, conform susținerilor pârâtei a trecut în proprietatea fratelui său, Teutsch Dieter Horst, prin moștenire, și apoi în proprietatea sa, însă certificatul de moștenitor după defunctul Teutsch Dieter Horst nu figurează imobilul în litigiu ca făcând parte din masa succesorală.
În conformitate cu prevederile art. 2, alin. 1 lit. i din Legea 10/2001, prin imobile preluate abuziv se înțeleg orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
În baza normei legale citate, instanța a conchis că situația juridică a imobilului se circumscrie reglementării impuse prin Legea 10/2001, normă specială în materia restituirii imobilelor.
La data apariției actului normativ menționat, fostul proprietar al cotei de ½ parte din imobil pentru care s-a declanșat prezentul litigiu era decedat.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din aceeași lege de prevederile acesteia beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Fratele reclamantei, Teutsch Dieter Horst, indicat drept moștenitor al tatălui lor de către reclamantă prin acțiune, era în viață la data apariției legii 10/2001 și în perioada în care moștenitorii foștilor proprietari puteau formula cereri de restituire în baza acestei legi, însă nu a înțeles să uzeze de acest drept.
Reclamanta, în calitate de moștenitoare a fratelui său, decedat în anul 2009, nu a avut posibilitatea de a formula în termen cerere de retrocedare în conformitate cu prevederile Legii 10/2001 și în termenele impuse de această lege.
Prezenta cauză a fost întemeiată pe prevederile art. 6 din Legea 213/1998, art. 963 și urm, 557 și 563 și urm. Cod civil.
Temeiurile din codul civil invocate constituie dreptul comun în materie de revendicare și de moștenire legală, iar art. 6 din Legea 213/1998 se referă la posibilitatea revendicării imobilelor de către foștii proprietari sau de succesorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale și competența instanțelor de a stabili valabilitatea titlului.
Așa cum s-a arătat anterior, imobilul obiect al prezentului litigiu putea fi solicitat în baza legii speciale de către autorul reclamantei, astfel că reclamanta nu putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate în baza dreptului comun.
În calitate de moștenitoare a fratelui său a moștenit, în cotă de ½ parte, bunurile menționate în certificatul de moștenitor. În acest act nu sunt menționate terenurile în litigiu.
Dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu nu exista în patrimoniul fratelui reclamantei la data decesului acestuia. De asemenea, prin moștenire, reclamanta nu putea dobândi dreptul a solicita reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 10/2001 deoarece autorul său nu a înțeles să uzeze de prevederile acestei legi, iar dreptul de a solicita rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și revenirea la situația anterioară nu a existat în patrimoniul fratelui reclamantei în condițiile în care nu a apelat la prevederile legii speciale de reparație.
Reclamanta neavând niciun drept de proprietate asupra terenului, nu utea solicita nici acordarea de despăgubiri pentru acest teren.
De altfel, pentru a se reveni la situația de carte funciară anterioară naționalizării, era necesar să se radieze succesiv toate drepturile înscrise asupra acestui imobil.
Reclamanta a solicitat să constate nevalabilitatea titlului statului, fără a formula vreo cerere relativ la actele care au stat la baza înscrierilor ulterioare din cartea funciară, a contopirilor și a dezmembrărilor, precum și a actelor de înstrăinare succesivă.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că a se analiza nevalabilitatea titlului de proprietate al statului lipsit de eficiență juridică deoarece scopul urmărit de reclamantă prin formularea prezentei acțiuni, acela privind revenirea la situația de carte funciară anterioară naționalizării și înscrierea dreptului său cu titlu de moștenire nu se poate atinge.
Petitul de constatare a nevalabilității titlului de proprietate al statului nu este un petit independent, ci face parte din ansamblul acțiunii în realizare prin care se urmărește aducerea imobilului în patrimoniul reclamantei.
În consecință, față de considerentele mai sus amintite, instanța a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În esență, în motivarea căii de atac se susține că în mod greșit, după ce tribunalul a reținut calitatea sa procesuală activă, a reținut că imobilul nu a existat în patrimoniul fratelui său, întrucât nu este menționat în certificatul de moștenitor, dat fiind caracterul unitar al moștenirii. Se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că imobilul face parte din categoria celor reglementate de Legea nr. 10/2001, întrucât imobilul a trecut în proprietatea statului în anul 1990, încât a soluționat cauza pe un fine de neprimire, respectiv pe inadmisibilitatea acțiunii de drept comun, deși reține că acțiunea este admisibilă când a tratat excepția ca o apărare de fond.
În motivul patru se arată că pe petitul principal, privind nevalabilitatea titlului statului nu a fost analizat deloc, deși în aplicarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, trebuia să-l analizeze pe fond. Se mai arată că a fost depășit cadrul procesual întrucât nimeni nu a invocat că terenul nu ar fi existat în patrimoniul fratelui acesteia, fiind încălcat principiul contradictorialității.
În fața instanței de fond a solicitat ca pârâții să prezinte înscrisurile de care s-au prevalat în apărare, însă proba a fost respinsă, fiind nesocotit dreptul la apărare.
Pârâta B. I. SRL a formulat cerere de aderare la apel prin care a reiterat excepțiile invocate în fața primei instanțe, respectiv a insuficientei timbrări a acțiunii, lipsei calității procesuale active, inadmisibilității și lipsei de interes, prescripției dreptului material la acțiune, tardivității completării la acțiune.
P. întâmpinare, pârâta S.C. I. S.A. a invocat excepțiile de netimbrare, a lipsei de interes și inadmisibilitate a acțiunii și a solicitat pe fond respingerea apelului.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFP B., prin întâmpinare a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și de asemenea a făcut apărări pe fond, apărări formulate și de pârâtul M. B..
În aplicarea prevederilor art. 137 C. pr. civ., curtea se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate.
- Cu privire la excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice:
Conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954, „S. este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afara de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop”.
Potrivit normei, dacă legea nu stabilește alte organe care să reprezinte statul, când acesta participă în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligați, reprezentarea este asigurată de Ministerul Finanțelor Publice. Din extrasele de carte funciară reiese că asupra imobilului în litigiu dreptul de coproprietate este intabulat în favoarea statului și în consecință acesta este subiect titular de drepturi și obligații civile și cum prezenta acțiune poartă asupra acestui drept, este stabilită identitatea între calitatea de pârât și cea de titular a obligațiilor civile, fiind cazul unei acțiuni de drept comun în care se pune în discuție valabilitatea titlului său și nu a uneia întemeiată pe prevederile legii speciale.
- Întrucât excepțiile invocate de pârâta I. SA sunt identice cu cele ridicate prin cererea de aderare la apel, vor fi tratate împreună.
a) excepția de netimbrare a fost corect soluționată de tribunal, prezenta acțiune, care are ca principal capăt de cerere constatarea nevalabilității titlului statului, și prin care se tinde la readucerea în patrimoniul reclamantei, în calitate de succesor în drepturi a fostului proprietar, a imobilului preluat de stat, este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, în vigoare la data promovării acțiunii.
b) corect prima instanță a respins excepția lipsei de calitate procesuală activă, întrucât reclamanta este succesorul în drepturi a fostului proprietar al imobilului în discuție și care a fost preluat de stat, iar prin prezenta acțiune urmărește readucerea acestuia în patrimoniul său, încât există identitatea dintre calitatea de reclamant și titular al dreptului. În realitate, aspectele invocate în susținerea excepției privesc însăși fondul dreptului, cum corect a reținut și prima instanță și care trebuie analizate în contextul cadrului procesual în care a fost învestită instanța.
c) cu privire la excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei B. I. SRL, prima instanță a respins-o cu o motivare corespunzătoare, curtea reținând că prezenta acțiune nu este încadrabilă în prevederile Legii nr. 10/2001, ci ale dreptului comun, acțiune prin care se urmărește în realitate readucerea imobilului în patrimoniul reclamantei și cum pârâta îl deține, identitatea dintre calitatea sa de pârât și de titular al obligației corelative dreptului reclamantei există, încât și acest motiv din cererea de aderare la apel nu poate fi primit.
d) excepția de inadmisibilitate, ca și cea a lipsei de interes au fost corect respinse de tribunal. O acțiune este inadmisibilă numai dacă legea o interzice și nu poate primi o astfel de soluție în caz contrar, întrucât s-ar încălca dreptul de acces la justiție și s-ar nesocoti prevederile art. 6 din CEDO, ceea ce nu este permis. Cum s-a arătat deja, prezenta acțiune nu este fundamentată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci pe dreptul comun, având în vedere că dreptul de proprietate al statului s-a înscris în cartea funciară în anul 1990 și numai din acest moment s-a putut considera proprietar, având în vedere efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, consacrat de art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, în vigoare la aceea dată și faptul că emiterea unor decrete cum ar fi cele cu nr. 218/160 și nr. 712/1966, nu reprezintă titlu apt de transfer de proprietate până la întabularea în cartea funciară, astfel de acte nefiind incluse în excepțiile menționate limitativ în art. 26 din același act normativ. Mai mult acțiunea este permisă de prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, încât nu poate fi considerată inadmisibilă.
e) în ce privește interesul reclamantei, nu trebuie omis în primul rând că reprezintă o condiție de fond a oricărei acțiuni, iar reclamanta îl justifică prin prisma calității sale de succesor în drepturi al fostului proprietar tabular și nu putea să urmeze calea legilor reparatorii cum susțin pârâtele din moment ce imobilul nu se încadrează în cadrul stabilit de acestea, fiind preluat de stat în anul 1990.
f) cu privire la excepția de prescripție a acțiunii în rectificare, corect a fost respinsă de prima instanță. Conform art. 36 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripțiunii acțiunii de fond, va fi imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul său. Aceeași dispoziție a fost reluată prin art. 35 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în vigoare la datele când pârâtele și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară), și în consecință acțiunea în rectificare este imprescriptibilă din moment ce acțiunea de fond este una în constatarea nevalabilității titlului statului, care este imprescriptibilă. De observat că pârâta I. și-a întemeiat excepția pe dispozițiile art. 37 din Decretul nr. 167/1958, act normativ care nu conține o atare dispoziție și are mai puține articole, însă probabil din eroare.
g) în ce privește tardivitatea completării de acțiune, care nu a fost motivată, curtea reține că tribunalul a fost învestit cu această cerere prin sentința de declinare a competenței, încât corect a respins excepția și în consecință încheierea din 18.09 2014, este legală și temeinică.
În raport de considerentele expuse, excepțiile invocate prin cererea de aderare la apel și reiterate de pârâta I. SA nu sunt întemeiate încât cererea de aderare la apel va fi respinsă ca și apărarea pârâtei I. SA, formulată în acest sens.
Cu privire la cererea de aderare la apel mai trebuie spus că respingerea ei se impune și pe considerentul că nu se urmărește scopul arătat în art. 293 alin. 1 C. pr. civ., respectiv schimbarea hotărârii primei instanțe, ci păstrarea ei pe alte considerente, or schimbarea, în tot sau în parte, reprezintă o soluție din cele prevăzute la art. 296 C. pr. civ.
- Apelul principal este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Cum s-a reținut mai sus, prima instanță a fost învestită cu capătul principal de cerere prin care s-a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului statului, rectificarea fiind accesoriul. După ce este evocată în considerente starea de fapt, prima instanță conchide că situația juridică a imobilului se circumscrie reglementării impuse prin Legea nr. 10/2001, deși s-a susținut preluarea lui în anul 1990 și deci nu poate fi încadrat în prevederile legii speciale.
Curtea reține considerentele din prezenta decizie de la pct. 2.d. și nu este cazul a fi reluate, concluzionând că imobilul nu face parte din categoria celor menționate în Legea nr. 10/2001, iar acțiunea este una de drept comun. Deși tribunalul reține că petitul de constatare a nevalabilității titlului statului nu este unul independent, curtea reținând că este cel principal, totuși nu-l analizează sub aspectul prevederilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, deși reclamanta este succesoarea în drepturi a fostului proprietar tabular, imobilul a fost preluat pe baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966, aceasta în fapt, întrucât în drept abia în anul 1990, ci se cantonează pe un fine de neprimire, susținând lipsa de eficiență juridică dacă se analizează pe fond acest capăt de cerere. Pornind de la premisa greșită a încadrării imobilului în prevederile Legii nr. 10/2001, ajunge la concluzia greșită că în patrimoniul antecesorului reclamantei nu a existat vreun bun, deși moștenirea are caracter unitar și aceasta în condițiile în care nimeni nu a invocat această chestiune, fiind depășit astfel cadrul procesual, cu nesocotirea prevederilor art. 129 alin. 5 C. pr. civ. În schimb nu a analizat capătul principal de cerere deși acesta este esențial pentru analiza în continuare a rectificării de carte funciară, dată fiind accesorietatea acesteia față de principal.
Față de considerentele expuse, văzând că în realitate nu s-a intrat în cercetarea fondului, precum și cererea apelantei de trimitere spre rejudecare, în baza art. 297 alin. 1 C. pr. civ., apelul va fi admis, sentința desființată iar cauza trimisă spre rejudecare, urmând ca prima instanță să se pronunțe pe fond asupra capătului principal de cerere și să analizeze, funcție de soluția ce o va adopta sub acest aspect și rectificarea de carte funciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice invocată de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFP B..
Respinge excepțiile de netimbrare, a lipsei de interes și inadmisibilitate a acțiunii invocate de pârâta S.C. I. SA.
Respinge cererea de aderare la apel formulată de pârâta B. I. SRL.
Admite apelul declarat de reclamanta J. D. Heda împotriva Sentinței civile nr. 151/S/2014, a Tribunalului B., pe care o desființează. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul B..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 12.05.2015.
Președinte Judecător
C. V. M. L.
Grefier
G. P.
Red.ML/02.06.2015
Dact.GP/08.06.2015/8ex
Jud.fond:S.N.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 13-05-2015, Curtea de Apel BRAŞOV | Plângere contravenţională. Decizia nr. 256/2015. Curtea de... → |
|---|
