Evacuare. Decizia nr. 157/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 157/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 157/R
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător A. P.
Judecător M. C. T.
Grefier G. G.
Pe rol se află judecarea contestației în anulare, formulată de contestatoarea M. V., împotriva deciziei civile nr. 1163/R din 15 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel B., în dosarul civil nr._/197/2010.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea M. V. și intimata M. A., lipsind intimații S. D. și . B..
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația în anulare nu este timbrată, conform dispozițiilor legale, cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Grefierul de ședință prezintă referatul cauzei, învederând instanței că la dosar s-a depus întâmpinarea formulată de intimata . B., nefiind comunicată celorlalte părți în proces.
Contestatoarea M. V., face dovada timbrării contestației în anulare conform dispozitivului de citare, cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța îi înmânează contestatoarei un exemplar al întâmpinării formulate în cauză de . B., aceasta solicitând a se lăsa cauza la a doua strigare pentru a o studia.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, punând, totodată în vedere contestatoarei ca la reluare, să precizeze și care este temeiul de drept, dintre textele cuprinse la art. 317, 318 Cod procedură civilă, pe care-și întemeiază contestația în anulare.
Contestatoarea susține că art. 318 Cod procedură civilă este temeiul de drept al contestației în anulare formulate, respectiv hotărârea atacată este rezultatul unei erori materiale.
La a doua strigare, revenind asupra cauzei deduse judecății, intimata M. A., învederează că nu a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata . și solicită a-i fi comunicat un exemplar al acesteia. Neexistând un al doilea exemplar al întâmpinării la dosar, contestatoarea îi oferă intimatei exemplarul ce i-a fost înmânat, însă aceasta refuză.
Instanța înmânează intimatei exemplarul aflat în dosarul cauzei pentru a-l studia, lăsând cauza la a treia strigare.
Reluând cauza, la a treia strigare, instanța constată că părțile nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, astfel că acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea susține că prezenta cauză este supusă dispozițiilor vechiului cod civil și de procedură civilă. În susținerea ei, învederează instanței că legea impune depunerea la dosar a actelor în integralitatea lor, or pe tot parcursul procesului nu s-a depus la dosar un contract de închiriere valabil încheiat.
Susține că este o eroare a sa, neobservată nici de avocații ce i-au reprezentat interesele în instanță.
Caracteristica principală a oricărui act juridic, este valabilitatea lui, or în speță, contractul depus nu poartă o dată a încheierii lui, fapt ce nu poate duce decât la nulitatea lui.
Faptul că intimata . a înțeles să depună la dosar, după 4 ani, contractul de închiriere, integral, nu poate fi primit, atâta vreme cât nici cererile sale, formulate în fața instanței de fond, nu au fost primite.
Susține că actul depus la dosar de intimată este lovit de nulitate absolută, deoarece nu cuprinde un termen de valabilitate, adică nu are o dată a încheierii și o dată a expirării închirierii. Un contract valabil încheiat cuprinde aceste date, pentru ca instanța să poată stabili data până la care este valabilă închirierea imobilului.
Solicită a se admite contestația în anulare astfel cum a fost formulată, considerând că în lipsa unui contract de închiriere valabil încheiat, cererea sa de evacuare a chiriașilor din spațiul de folosință comună este întemeiată.
Susține că lipsa de la dosar a unui contract valabil încheiat este în primul rând o greșeală a sa, deoarece nu a observat acest lucru nici la fond și nici în căile de atac, dar și a avocaților ce i-au reprezentat interesele pe parcursul judecății.
Învederează de asemenea că nu s-a făcut nici dovada existenței acordului tuturor vecinilor pentru folosirea exclusivă de către un locatar a spațiului de folosință comună, așa cum cere legea.
Instanța aduce la cunoștință contestatoarei faptul că în prezenta cauză nu pot fi puse concluzii decât strict asupra admisibilității contestației în anulare, deoarece, parte din membrii completului de judecată sunt incompatibili în a soluționa cauza în recurs. în concluzie, pune în vedere părților să pună concluzii strict numai în ceea ce privește contestația în anulare formulată, în limitele prevăzute de dispozițiile legale.
Contestatoarea, în încheierea cuvântului său, susține că trebuia să se facă dovada existenței unui contract de închiriere valabil încheiat, anume un contract care să cuprindă termenul de valabilitate al acestuia.
Precizează că, în prezent, intimații nu mai au un contract de închiriere pentru camera 16 și nici cu privire la spațiile de folosință comună intimații nu mai au nici un drept, însă cu toate acestea, le folosesc și în prezent. Precizează și că aceștia au un comportament deplasat la adresa sa, punând-o în situații umilitoare și în imposibilitatea folosirii spațiilor de uz comun, pentru care intimații nu plătesc impozit.
Având cuvântul asupra contestației în anulare, intimata M. A., susține că, într-adevăr, în cursul anului trecut i-a expirat contractul de închiriere deținut, iar în prezent se fac demersurile pentru încheierea unui alt contract de închiriere. Solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr. 1163/R din 15 decembrie 2014, Curtea de Apel B. a respins recursul declarat de recurenta M. V. împotriva deciziei civile nr. 277/. pronunțată de Tribunalul B., secția I civilă, în dosar nr._/197/2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit art. 309 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate expres și limitativ prevăzute la pct. 1-9.
Motivele invocate de recurenta Mincinoiu V. vizează aspecte ce țin de starea de fapt, respectiv de disconfortul creat de intimații pârâți, de imposibilitatea de a conviețui cu aceștia și de a folosi spațiile de uz comun, neîncadrându-se în nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 Cod procedură civilă.
În mod corect au reținut instanța de fond și cea de apel faptul că dreptul de proprietate comună pe cote părți, forțată și perpetuă, acordă titularilor acestui drept posibilitatea de a efectua fiecare acte materiale, fără a fi necesar acordul celorlalți coproprietari.
În această situație cererea de evacuare a intimaților pârâți din spațiul aflat în coproprietate forțată și perpetuă în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de anulare a contractului de închiriere și de evacuare a intimaților pârâți în mod corect s-a reținut că titularul dreptului de proprietate asupra camerei nr. 16 este ., și că acesta are dreptul de formula astfel de cereri. Ori, în cauză poziția intimatei ., exprimată și prin întâmpinarea depusă în recurs, a fost în sensul respingerii acțiunii.
Susținerile recurentei potrivit cărora la momentul soluționării apelului nu mai exista un contract de închiriere valabil pentru camera nr.16, pe care au deținut-o intimații pârâți, nu au relevanță având în vedere că litigiul dedus judecății se analizează în raport cu actele și faptele juridice existente la momentul promovării cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă recurenta M. V., iar în dezvoltarea motivelor contestației în anulare a arătat că, în fapt, cauza a fost judecată fără ca la dosar să se fi depus un exemplar al contractului de închiriere al pârâților valabil, exemplarul depus fiind nul, incomplet și cu data expirării lipsă. P. urmare, în mod greșit cele tei instanțe au respins cererea reclamantei de evacuare arătând că pârâții locuiesc în imobilul în litigiu în baza unui contract valabil, care expiră în data de 9 aprilie 2014, această dată fiind preluată din susținerile părților.
Analizând motivele contestației în anulare, invocate de contestatoare, curtea reține că în speță nu sunt întrunite dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Primul motiv prevăzut de art. 318 cod procedură civilă – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Sunt greșeli materiale în sensul art. 318 cod procedură civilă, respingerea unui recurs ca tardiv ori anularea ca netimbrat a acestuia, deși la dosar erau depuse dovezi de depunere în termen ori de plată a taxei de timbru.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de interpretare a probelor administrate în cauză.
În speță, chiar dacă la dosarul cauzei nu se află copia integrală a contractului de închiriere, acest aspect nu are relevanță, întrucât cererea de evacuare a pârâților nu a fost respinsă pe acest considerent, ci s-a avut în vedere faptul că evacuarea unor chiriași nu poate fi dispusă decât după rezilierea contractului de închiriere la cererea proprietarului.
În legătură cu termenul contractului de închiriere dintre pârâți și R. B., contestatoarea nu are posibilitatea de a invoca expirarea acestuia, întrucât termenul contractului privește doar relațiile dintre părțile contractante, iar după expirarea acestuia a intervenit tacita relocațiune ( pentru perioada 9 aprilie – 27 iunie 2014), iar ulterior au devenit aplicabile prevederile OUG nr. 43/2014, prin care durata contractelor de închiriere ce a făcut obiectul OUG nr. 44/2009, este de 5 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței.
Față de aceste considerente, în baza art. 318 și 320 Cod procedură civilă, contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea M. V. împotriva deciziei civile nr. 1163/R/15.12.2014 a Curții de Apel B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2015.
Președinte, C. Ș. | Judecător, A. P. | Judecător, M. C. T. |
Grefier, G. G. |
Red. CȘ – 12.03.15
Dact. GG – 3.04.15
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 212/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Legea 10/2001. Decizia nr. 1613/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
