Legea 10/2001. Decizia nr. 1613/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. Ș.

Judecător D. N.

Grefier E. P.

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul Prischack J. în nume propriu și în calitate de mandatar al T. A. G., W. D., K. M. F., S. C. M. și P. I. D., împotriva sentinței civile nr.99/S din data de 25 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 noiembrie 2015, apoi pentru astăzi, 26 noiembrie 2015.

CURTEA :

Constată că prin sentința civilă nr. 99/S din data de 25.05.2015 a Tribunalului B. a fost respinsă acțiunea civilă formulată și completată de reclamanții Prischack J., T. A. G., W. D., G. E. A., K. M. F., S. C. M., P. I. D., toți prin mandatar Prischack J., în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar, a fost respinsă contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, în dosarul conexat nr._, de contestatori în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar. Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului suma de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În primul rând, s-a reținut că acțiunea dedusă judecății în dosarul principal a fost formulată ca urmare a nesoluționării în termen a cererii de restituire de către pârât, fiind incidente dispozițiile Deciziei nr. XX/2007, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța judecătorească poate să dispună ea însăși, în mod direct, restituirea în natură a imobilului, atât în cazul în care constată nelegalitatea sau netemeinicia deciziei/dispoziției emise de unitatea deținătoare, cât și în cazul în care unitatea deținătoare a imobilului nu s-a pronunțat în termenul prevăzut de lege prin decizie, respectiv dispoziție motivată, cu privire la pretențiile reclamantului care a uzat de procedurile de restituire reglementate de lege.

În condițiile în care, pe parcursul judecății, pârâtul a emis dispoziția atacată în dosarul conexat, prin care a soluționat notificarea formulată de reclamantul contestator Prischack J., reținând exclusiv calitatea de persoană îndreptățită a acestuia și dispunând restituirea în natură a unei cote din terenul aferent construcției ce a avut destinația de grădiniță, precum și măsuri reparatorii prin compensare în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru alte imobile, ce nu pot fi restituite în natură, rezultă că, în ambele cauze, ceea ce este de analizat sunt aspectele referitoare la calitatea de persoane îndreptățite în privința celorlalți reclamanți, precum și legalitatea modalității de restituire, care face de asemenea obiectul criticii.

În consecință, analiza instanței a avut în vedere aceste aspecte comune ale celor două cauze, fiind de prisos analizarea lor separată.

În ceea ce privește cererea de restituire în natură, respectiv prin echivalent (mai precis, prin compensare cu alte imobile), respectiv contestația formulată de ceilalți reclamanți cu excepția reclamantului Prischack J., căruia i-a fost reținută calitatea de persoană îndreptățită, instanța a constatat că pârâtul susține în mod întemeiat, sens în care a și emis dispoziția atacată, că reclamanții T. A. G., W. D., G. E. A., K. M. F., S. C. M. și P. I. D. nu au formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 și în consecință nu pot beneficia de măsurile reparatorii reglementate de acest act normativ.

În acest sens, instanța a constatat că, prin notificarea formulată la data de 13.02.2002 (fila 5 din volumul I al dosarului), notificatorul Prischack J., invocând calitatea sa de moștenitor al defunctei Prischack E.-I., născută T., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B., .. 18 (fostă Bicazului), compus din casă și teren, preluat în mod abuziv prin Decretul nr. 92/1950.

De asemenea, notificatorul a făcut următoarea mențiune: „Proprietari anteriori au fost G. Dorothea (născ. T.), Hermann T., A. T. și A. T., și E.-I. Prischack (născ. T.).

Din cuprinsul acestei cereri nu rezultă intenția notificatorului de a solicita restituire imobilului în cauză și în numele altor persoane, ci doar aceea de a solicita restituirea în nume propriu, având în vedere că nu sunt indicate numele celorlalte eventuale persoane îndreptățite ori legăturile lor de rudenie cu foștii proprietari tabulari, iar notificatorul a invocat exclusiv calitatea sa de moștenitor după defuncta Prischack E.-I., născută T..

Mai mult, astfel cum rezultă din procurile acordate acestuia de ceilalți reclamanți (filele 17-27 din volumul I al dosarului), toți ceilalți reclamanți l-au împuternicit pe reclamantul Prischack J. în vederea aducerii la îndeplinire a operațiunilor juridice menționate în acest procuri la date ulterioare nu doar formulării cererii de restituire, ci ulterioare și expirării termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificărilor.

Astfel, procura dată de Tratler A. G. este acordată la data de 23.10.2002, cea acordată de reclamanta W. D. poartă data de 18.20.2002, cea provenind de la G. E. A., K. M. F. și S. C. M. este datată 27.02.2014, cea acordată de autorul acestor trei reclamante, defunctul G. Reinald, este acordată la data de 29.08.2005, iar cea acordată de P. I. D. datează din 28.02.2014.

Instanța a reținut de asemenea că nici una dintre aceste procuri nu cuprinde eventuale declarații de ratificare a actelor îndeplinite de mandatar anterior acordării împuternicirilor, în temeiul vreunei înțelegeri prealabile dintre părți.

Instanța nu a primit teoria susținută de reclamanți, în sensul că în cauză ar fi vorba despre o gestiune de afaceri, având în vedere că acest fapt juridic licit este o operațiune ce constă în aceea că, prin fapte voluntare și unilaterale, o persoană săvârșește acte materiale sau juridice în interesul altei persoane, fără să fi primit mandat din partea acesteia.

Cu privire la obiectul gestiunii, sub imperiul vechiului cod civil (aflat în vigoare la data formulării notificării), în doctrină și în practică s-a decis că acesta poate consta atât în acte materiale, cât și în acte juridice, acestea din urmă fiind încheiate în nume propriu de câtre gerant, însă cu intenția ca acestea să profite geratului; de regulă, se admite că actele de gestiune efectuate de gerant nu trebuie să depășească limitele unui act de administrare.

În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite, sub două aspecte: în primul rând, nici din notificarea formulată de reclamantul Prischack J. și nici din alte probe ale dosarului nu rezultă intenția acestuia de a acționa, la data formulării notificării, în interesul pretinșilor gerați, iar cererea de restituire a unui imobil, în formulată în baza unei legi speciale de reparație, depășește limitele unui act de administrare, fiind un veritabil act de dispoziție, întrucât prin acesta se tinde la reîntregirea patrimoniului unei persoane cu un drept de proprietate imobiliară.

În fine, instanța a reținut că este fără relevanță în cauză faptul că, prin Dispoziția nr. 283/7.11.2008 emisă de Consiliul Județean B. (filele 9-12 din volumul I al dosarului), s-a dispus restituirea în natură a imobilului cu destinația de construcție și curte, situat în B., .. 18, înscris în c.f. 6469 B., nr. top. 4799, către toți reclamanții din cauza de față, având în vedere că aceasta nu a fost supusă controlului judecătoresc, iar instanța nu este ținută, sub aspectele privind stabilirea calității de persoane îndreptățite a celor menționați și respectiv întinderea drepturilor acestora, de o decizie emisă de un organ al administrației de stat, ci este obligată să analizeze în mod concret pretențiile și apărările părților din cauza dedusă judecății, apărarea pârâtului M. B. fiind găsită întemeiată, pentru motivele expuse mai sus.

În ceea ce privește imobilul ce face obiectul cererii de restituire, Tribunalul a reținut că, prin Dispoziția nr. 4501/8.10.2014, ce face obiectul contestației în dosarul conexat, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 1/4 din imobilul teren înscris în c.f. 6469 B., nr. top. (4800/1/1, 4801/1/1, 4802/1/1)a, totul/1, loc de casă în suprafață de 1477,72 mp, către contestatorul Prischack J., reținându-se că acesta face dovada calității de persoană îndreptățită pentru cota de 1/4 din imobilul revendicat, cu nr. top. inițial 4799, 4800/1/1, 4801/1/1 și 4802/1/1, fiind moștenitorul proprietarei tabulare T. I.-E..

În ceea ce privește terenurile imposibil de restituit în natură, provenite din imobilul inițial, identificate prin documentația tehnică întocmită de ing. B. L. ca fiind următoarele: imobilul cu nr. top. (4800/1/1, 4801/1/1, 4802/1/1)d, din c.f._ – proprietate privată, nr. top. (4800/1/1, 4801/1/1, 4802/1/1)a totul/2, din c.f._ B. – proprietate privată, (4800/1/1, 4801/1/1, 4802/1/1)/b, din c.f. 6469 B. – proprietate privată și (4800/1/1, 4801/1/1, 4802/1/1)/c, din c.f._ și_ B. – proprietate privată, intimatul a constatat că acestea sunt actualmente în proprietatea privată a unor terțe persoane, pe acestea fiind edificate construcții.

În consecință, în privința acestora s-a propus persoanei îndreptățite Prischack J. acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, prin compensare prin puncte, în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru cota de 1/4 din imobilele identificate mai sus, cu motivarea că acestea de găsesc în proprietatea unor terțe persoane și nu pot fi restituite în natură.

Petitul cuprins în modificarea de acțiune din dosarul principal, respectiv cel de-al doilea capăt de cerere al contestației formulate împotriva Dispoziției nr. 4501/8.10.2014, are ca obiect obligarea pârâtului de a dispune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent constând în compensarea cu alte bunuri imobile, pentru suprafața de teren ce nu le poate fi restituită în natură, bunuri incluse în lista celor puse la dispoziția Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001.

În acest scop, a fost întocmită o lucrare de evaluare de către expertul Ț. D., prin care s-au stabilit valoarea imobilului imposibil de restituit în natură și respectiv valoarea imobilelor solicitate în compensare (finalmente, a unui singur imobil, astfel cum reclamanții au precizat la termenul de judecată din data de 20.04.2015).

Instanța a reținut însă că obiectivele expertizei tehnice propusă de reclamanții contestatori și respectiv echivalența valorică dintre imobilele imposibil de restituit în natură și imobilele solicitate la schimb s-au raportat la ipoteza în care și ceilalți reclamanți (cu excepția lui Prischack J.) ar fi fost îndreptățiți la restituirea în natură și respectiv prin echivalent a imobilelor preluate de la autorii lor, ori, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a considerat că numai reclamantul Prischack J. are calitatea de persoană îndreptățită, ceilalți reclamanți neformulând notificare în condițiile și termenele prevăzute de legea specială și fiind așadar decăzuți din acest drept, conform art. 22 alin. ultim din Legea nr. 10/2001.

C. reclamantului Prischack J. fiind de 1/4 din dreptul de proprietate, rezultă că, în echivalent, acestuia i-ar reveni o valoare de 49.096,835 euro.

Imobilul solicitat la schimb, situat în B., .., are o valoare de 189.994 mp, potrivit evaluării întocmite de expertul judiciar, astfel că nu poate fi acordat în compensare reclamantului Prischack J., fiind cu mult superior valoric cotei de 1/4 ce ar reveni acestuia din dreptul ce i s-ar fi cuvenit cu privire la imobilele imposibil de restituit în natură.

În consecință, instanța a constatat legalitatea dispoziției atacate în dosarul conexat, și, dată fiind legătura dintre cele două cauze, netemeinicia acțiunii formulate în dosarul principal, în considerarea faptului că reclamantul Prischack J. este singurul care are calitatea de persoană îndreptățită, iar măsurile reparatorii solicitate în echivalent nu îi pot fi acordate, pentru motivul arătat mai sus.

Față de aceste considerente, în baza art. 26 alin. 3, art. 4 alin. 2, art. 22 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a respins acțiunea civilă formulată și completată de reclamanții Prischack J., T. A. G., W. D., G. E. A., K. M. F., S. C. M., P. I. D., ultimii prin mandatar Prischack J., în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin Primar, precum și contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, în dosarul conexat nr._, de aceiași contestatori, în contradictoriu cu același intimat.

În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța a obligat reclamanții să plătească pârâtului suma de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, dovedit în condițiile art. 452 C.pr.civ.

Împotriva sentinței de mai sus au formulat apel reclamanții Prischack J., T. A. G., W. D., P. I. D., K. M. F., S. C. M. și G. E. A. iar prin motivele de apel soluția atacată este criticată pentru următoarele considerente:

În mod greșit, instanța de fond a apreciat că nu s-ar fi solicitat retrocedarea în întregime a imobilului notificat/revendicat, ci doar cota de ¼ aferentă reclamantului coproprietar Prischack J.. În principiu, s-a soluționat în mod greșit problema litigioasă a calității procesuale a reclamanților de către prima instanță.

Este adevărat că, fiind etnic german, notificatorul iniția, Prischack J. nu a folosit o terminologie juridică, ci un limbaj comun în notificarea depusă sub nr.350/2002, însă nu există o limitare a cotei revendicate, în notificare. Dimpotrivă, este notificată intenția de retrocedare pentru întreg imobilul și sunt menționați toți coproprietarii anteriori.

Ulterior depunerii acestei notificări, domnul Prischack a depus și procurile de reprezentare pentru toți moștenitorii foștilor coproprietari, ceea ce dovedește încă o dată că intenția de revendicare a fost pentru întreg dreptul de proprietate și nu doar pentru cota sa de ¼ ce-i revenea.

Consiliul Județean B. a ținut cont de această stare de fapt probată și a admis în întregime cererea de retrocedare a construcției.

Primăria B. nu a reținut această stare de fapt pentru terenul curții construcției, iar prima instanță a răsturnat această stare de fapt dând o interpretare greșită cuprinsului notificării, cu încălcarea principiilor de interpretare a actelor juridice (preluat din dreptul contractelor – Codul civil 1864 în vigoare la illo temporre 2001 – data notificării).

În mod greșit a reținut prima instanță că ceilalți moștenitori ai foștilor coproprietari nu ar fi ratificat actele îndeplinite de mandatar anterior comunicării procurilor.

În mod greșit a admis instanța cererile pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanții Prischack J., T. A. G., W. D., P. I. D., K. M. F., S. C. M. și-au completat motivele de apel la data de 05.10.2015 prin invocarea prevederilor art. 56 alin. 3 Cod procedură civilă, arătând faptul că reclamanta G. E. A. a decedat la data de 11.02.2015, anterior pronunțării sentinței apelate, astfel încât se impune anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Analizând soluția atacată prin prisma motivelor de apel precum și în baza caracterului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea reține următoarele:

Reclamanta G. E. A., care are și calitatea de contestatoare în dosarul conexat nr._, a decedat la data de 11.02.2015, conform certificatului de deces depus la dosar în apel (fila 39), adică anterior pronunțării hotărârii instanței de fond.

Potrivit art. 56 alin. 1 Cod procedură civilă, „poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile” iar potrivit alin. 3 „lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului” actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind „lovite de nulitate absolută”.

Decesul uneia dintre părți în timpul soluționării procesului atrage suspendarea de drept a cauzei, conform art. 412 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, cu excepția cazului în care partea interesată cere introducerea în cauză a moștenitorilor.

În speță, reclamanții au arătat că moștenitorii reclamantei G. E. A. sunt K. M. F. și S. C. M., în calitate de fiice ale defunctei, conform certificatelor de naștere depuse la dosar. Aceste persoane au figurat deja în cauză în aceeași calitate de reclamanți încă de la data introducerii celor două acțiuni conexate ce fac obiectul cauzei dedusă judecății, iar hotărârea atacată este pronunțată în contradictoriu cu acestea și cu respectarea prevederilor legale ce reglementează procedura de citare.

În acest context, curtea reține că nu sunt aplicabile prevederile art. 480 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă în baza cărora se poate dispune anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe la solicitarea expresă a apelanților, întrucât aceste dispoziții legale se referă doar în situația în care judecata cauzei în fond s-ar fi făcut în lipsa unei părți care nu a fost legal citată.

În acest caz sunt aplicabile prevederile art. 480 alin. 6 Cod procedură civilă potrivit cărora, când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. 5 (necompetența), iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel trebuie să anuleze în tot sau în parte procedura urmată în fața primei instanțe și hotărârea atacată și să rețină procesul spre rejudecare.

Procedând în acest fel, curtea va anula în parte procedura urmată în fața primei instanțe în ceea ce privește actele de procedură îndeplinite după data de 11.02.2015, data decesului reclamantei G. E. A.. De asemenea, va anula în tot sentința civilă nr. 99/S/25.05.2015 a Tribunalului B., secția I civilă și, reținând procesul spre rejudecare constată următoarele.

P. notificarea formulată la data de 13.02.2002 s-au solicitat măsuri reparatorii de către numitul Prischack J. pentru imobilul compus din casă și teren situat în B., .. 18 (fostă Ciocrac) și s-a arătat că acest imobil a aparținut, anterior naționalizării prin Decretul nr. 92/1950, numiților A. Petersberger (născută T.), I. E. Prischack (născută T.), D. G. (născută T.), și A. G. T..

Ulterior, la dosarul de retrocedare au fost depuse procurile date de către ceilalți reclamanți de împuternicire a notificatorului pentru efectuarea demersurilor pentru redobândirea dreptului de proprietate în baza legii nr. 10/2001 asupra imobilului naționalizat.

Întrucât imobilul revendicat a fost dezmembrat în mai multe loturi, notificarea moștenitorilor a fost parțial soluționată prin dispoziția nr. 283/07.11.2008 emisă de către Consiliul județean B. prin care s-a dispus restituirea în natură a construcției (fostă grădinița Specială „D. Minunată”) și a curții de 201,6 mp înscrise în CF 6469 B., top. 4799, restituire ce s-a realizat față de toți moștenitorii foștilor proprietari, reclamanți în prezenta cauză.

Pentru restul imobilului revendicat, constatându-se că se află în proprietatea Statului român notificarea a fost transmisă spre competentă soluționare Municipiului B. prin primar, care a emis dispoziția nr. 4501/08.10.2014 în timpul soluționării prezentei cauze contestată în dosarul conex, și prin care s-au acordat măsuri reparatorii doar pentru cota de ¼ din restul imobilului ce a făcut obiectul notificării, soluție menținută prin hotărârea instanței de fond.

Această soluție este dată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.

În speță, reclamantul Prischack J. are calitatea de fiu (CM nr. 609/1930) al fostei proprietare tabulare I. E. Prischack (decedată la data de 13.07.1991), aceasta din urmă fiind sora celorlalți proprietari, A. Petersberger, D. G. (născute T.), și A. G. T.. P. urmare, notificatorul ar fi avut vocație succesorală și pentru ceilalți proprietari tabulari, astfel încât în baza art. 4 alin. 4 din Legea nr.10/2001, imobilul în litigiu s-ar fi cuvenit în totalitate acestuia, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele succesorale ale celorlalți moștenitori.

Cu toate acestea, reclamantul Prischack J. a formulat notificare, potrivit declarației sale, în numele lui cât și al celorlalți reclamanți, iar această declarație nu poate fi cenzurată de către instanța de judecată întrucât normele privind devoluțiunea succesorală ocrotesc interese particulare ale moștenitorilor astfel încât pot fi invocate doar de către partea interesată, intimatului M. B. prin primar fiindu-i indiferent dacă imobilul trebuie restituit unuia sau tuturor reclamanților.

De asemenea, curtea reține că în mod greșit instanța de fond a reținut că în speță nu sunt întrunite condițiile gestiunii de afaceri.

Astfel cum rezultă din prevederile art. 987 Cod civil vechi, gestiunea de afaceri constă în aceea că o persoană intervine, prin fapta sa voluntară și unilaterală, și săvârșește acte materiale și juridice în interesul altei persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă.

Noțiunea actului de administrare în cadrul gerării intereselor altei persoane trebuie privită ca fiind orice act sau fapt juridic care, prin raportare la patrimoniul geratului, este util și are menirea de a preveni sărăcirea acestui patrimoniu.

P. urmare, noțiunea de gerare trebuie să capete un înțeles extensiv, deoarece, pe de o parte, textul art. 987 Cod civil nu prevede nici o îngrădire la acte de administrare, cum a reținut prima instanță, iar, pe de altă parte, interesele celui gerat pot îmbrăca forme multiple și variate iar hotărâtoare trebuie să fie aprecierea acestora cu privire la utilitatea actului de gestiune săvârșit de gerant, utilitate care, în speță, nu este pusă la îndoială.

În ceea ce privește condiția legală potrivit căreia geratul trebuie să fie străin de operația pe care gerantul o săvârșește în interesul său, curtea reține că, într-adevăr, art. 987 Cod civil prevede că gerarea se face „fără știrea proprietarului”. Dacă geratul, în speță ceilalți moștenitori care nu au formulat notificare, dovedesc că aveau cunoștință de operațiunea respectivă, atunci vom fi în prezența unui mandat tacit, adică a unui contract de mandat, și nu a unui simplu act de gestiune.

Distincția este relevantă deoarece ratificarea gestiunii de afaceri făcută ulterior de către ceilalți moștenitori are ca efect convertirea acesteia retroactiv într-un contract de mandat, situație incidentă în cauză și în mod nelegal nereținută de către instanța de fond.

Față de aceste motive, curtea va constata că toți reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 și, analizând pe fond cererea de restituire în natură a imobilului de la art. 1 din dispoziția contestată, imobil înscris în CF nr. 6469 B., top. (4800/1/1, 4801/1/1 și 4802/1/1)/a, totul/1- loc de casă în suprafață totală de 1477,72 mp, curtea constată că aceasta este întemeiată întrucât imobilul este liber în sensul legii.

În ceea ce privește celelalte terenuri menționate la art. 2 din dispoziția nr. 4501/08.10.2014 emisă de intimată, curtea reține că, astfel cum rezultă din documentația tehnică efectuată în timpul fazei administrative, respectivele terenuri constituie proprietatea privată a unor terțe persoane, astfel încât pentru acestea apelanților li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent sub forma compensării cu puncte, conform prevederilor Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Cererea de acordare în compensare a altor terenuri de valoare similară nu poate fi admisă deoarece, dintre cele trei terenuri identificate de către expert Ț. prin expertiza tehnică judiciară nr._/2015 reclamanții au fost de acord doar cu acordarea în compensare a terenului în suprafață de 537,5 mp intravilan, . 42 din HCL nr. 164/2014, însă acest teren este afectat de punerea în aplicare a unei alte hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 261/D/2009 pronunțată în dos. nr._ al Tribunalului B..

Față de aceste considerente, în baza art. 480 Cod procedură civilă apelul contestatorului va fi admis în parte, potrivit dispozitivului prezentei, iar în baza art. 453 din același cod intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată parțiale ocazionate de judecata în fond a cauzei constând în onorariul apărătorului ales de către reclamanți în sumă de 1000 lei. Onorariul expertului nu va fi acordat întrucât expertiza s-a dovedit a fi inutilă soluționării cauzei, cererea de acordare în compensare a terenurilor evaluate prin aceasta fiind respinsă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pentru judecata apelului, întrucât în această fază procesuală nu au fost dovedit nici un fel de cheltuieli.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE :

Admite apelul formulat de către apelanții reclamanți Prischack J., T. A. G., W. D., P. I. D., K. M. F. și S. C. M., ultimele două în nume propriu și în calitate de succesoare ale defunctei G. E. A., decedată la data de 11.02.2015 împotriva sentinței civile nr. 99/S/25.05.2015 a Tribunalului B., secția I civilă.

Anulează în parte procedura urmată în fața primei instanțe în ceea ce privește actele de procedură îndeplinite după data de 11.02.2015, data decesului reclamantei G. E. A..

Anulează în tot sentința civilă nr. 99/S/25.05.2015 a Tribunalului B., secția I civilă și, reținând procesul spre rejudecare, dispune:

Admite în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanți Prischack J., T. A. G., W. D., P. I. D., K. M. F. și S. C. M., ultimele două în nume propriu și în calitate de succesoare ale defunctei G. E. A., decedată la data de 11.02.2015, în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin primar.

Admite în parte contestația formulată în dosarul conexat nr._ de către contestatorii Prischack J., T. A. G., W. D., P. I. D., K. M. F. și S. C. M., ultimele două în nume propriu și în calitate de succesoare ale defunctei G. E. A., decedată la data de 11.02.2015, contestație formulată împotriva dispoziției nr. 4501/08.10.2014 emisă M. B. prin primar, pe care o anulează în parte, în sensul că:

Dispune restituirea în natură către contestatori a imobilului de la art. 1 din dispoziția contestată, imobil înscris în CF nr. 6469 B., top. (4800/1/1, 4801/1/1 și 4802/1/1)/a, totul/1- loc de casă în suprafață totală de 1477,72 mp.

Propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv compensarea prin puncte, în favoarea contestaorilor pentru imobilele teren menționate la art. 2 din dispoziția atacată.

Respinge restul pretențiilor privind acordarea de măsuri reparatorii constând în compensarea cu alte bunuri.

Obligă pe intimatul M. B. prin primar să plătească apelanților suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale pentru judecata în fond.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel ca nedovedită.

Definitivă.

Pronunțată azi, 26.11.2015, în condițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă.

Red.CȘ/26.11.2015

Tehnored.E.P. 2.12.2015-13 ex.

Jud fond C.F.