Obligaţie de a face. Sentința nr. 308/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 308/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 653/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 653/R
Ședința publică din 11 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P. G.
Judecător C. B.
Judecător L. F.
Grefier I. I.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul S. S. C., împotriva sentinței civile nr. 308/A din 03.04.2015 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă: av. D. M. pentru recurentul reclamant S. S. C. și intimatul pârât S. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registraturii relațiile solicitate de la Consiliul Local – Direcția fiscală.
Nemaifiind cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului:
Avocat D. M. pentru recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată, potrivit concluziilor expuse anterior rămânerii cauzei în pronunțare.
De asemenea în nota de concluzii scrise depusă la dosarul cauzei s-au detaliat pe larg concluziile în sensul admiterii recursului.
Intimatul pârât S. G., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nedovedit. Arată că a dus hotărârea de la fond la poliție și i s-a comunicat faptul că poate efectua nici un demers.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 308/03.04.2015, Tribunalul B. a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. S. C., în contradictoriu cu pârâtul S. G., ca neîntemeiată. A obligat reclamantul S. S. C. la plata către stat a sumei de 900 lei, contravaloarea onorariului expert de plata căruia a fost scutit pârâtul urmare admiterii cererii de ajutor public judiciar și la plata sumei de 250 lei, cheltuieli de judecată către pârâtul S. G..
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamantul-intimat oscilează în legătură cu semnarea contractului între a afirma că a fost scris în integralitate de către pârât, semnătura aparținând acestuia, sau că acesta a fost scris de către soția pârâtului și semnat de pârât, cum rezultă din încheierea de ședință din data de 13.05.2013 (fila 28 dosar fond), și concluziile scrise formulate de reclamant în fața instanței de fond (fila 35).
Urmare concluziilor expertului, este de prisos a mai analiza celelalte probe din care rezultă convenția de vânzare cumpărare încheiată între părți privind autoturismul în litigiu, existența autovehiculului la domiciliul pârâtului și solicitările de efectuarea a demersurilor privind înmatricularea.
Mai mult, deși rezultă din susținerile reclamatului și posibilitatea scrierii contractului de către soția pârâtului, în condițiile în care s-a constatat prin expertiză că înscrisul nu este semnat de pârât, soția acestuia nu a fost chemată în judecată de către reclamant.
Astfel singura certitudine în cauză o reprezintă lipsa semnăturii pârâtului de pe contractul care constituie temei de fapt al pretențiilor reclamantului, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii reclamantului S. S. C., în contradictoriu cu pârâtul S. G., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 18 din OU.G. 80/2013, reclamantul S. S. C. a fost obligat la plata către stat a sumei de 900 lei, contravaloarea onorariului expert de plata căruia a fost scutit pârâtul urmare admiterii cererii de ajutor public judiciar și la plata sumei de 250 lei, cheltuieli de judecată către pârâtul S. G. reprezentând onorariu apărător (fila 32 dosar apel).
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul S. S. C., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului ca nefondat.
În motivarea cererii de recurs a arătat acesta că instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății.
Că între el și intimat a avut loc o tranzacție având ca obiect vânzarea autoturismului marca Opel Omega cu nr. de înmatriculare_, contra sumei de 3500 euro, preț achitat integral de intimat.
Odată cu predarea acestui autoturism au fost înmânate pârâtului și actele mașinii, inclusiv certificatul de înmatriculare și cartea mașinii și, ulterior, a fost încheiat și un contract de vânzare cumpărare care a fost semnat de soția reclamantului.
Martora P. L. Oliver a arătat în fața instanței de fond că a fost de față la momentul încheierii tranzacției și ulterior a asistat la discuții referitoare la radierea autoturismului de pe numele reclamantului și înmatricularea acestuia pe numele pârâtului, autoturismul aflându-se în posesia și folosința pârâtului.
În mod greșit instanța de apel a apreciat că susținerea sa referitoare la semnarea contractului de vânzare cumpărare este oscilatorie, în condițiile în care nu a susținut niciodată că semnătura aparține pârâtului, ci soției sale.
În mod greșit instanța de apel a luat în considerare doar acest înscris, neevaluând și celelalte probe administrate deși conform art. 971 și 1295 alin. 1 Cod civil, vânzarea se face la momentul transmiterii bunului și a primirii prețului.
În drept, recurentul a indicat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât S. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului arătând în esență, că nu este proprietarul autoturismului în discuție, că probele indicare de reclamant (declarația testimonială și planșele foto) nu sunt relevante și că, potrivit art. 4 din OU nr. 92/2003, din moment ce existau datorii către administrația locală, nu se putea obține vreun certificat de atestare fiscală pentru înmatricularea autoturismului.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri și planșe foto.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs invocate de către parte, dar și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu de către instanță. Curtea apreciază că prezentul recurs este nefondat, urmând a respins ca atare pentru următoarele considerente :
Ca o chestiune preliminară se constată că admiterea apelului declarat de pârât și anularea sentinței primei instanțe s-a făcut prin decizia nr. 482/17.12.2013.
Chiar dacă recurentul a atacat formal decizia nr. 308/03.04.2015 a instanței de apel, Curtea apreciază că prin recursul declarat acesta solicită și reformarea primei decizii a Tribunalului B..
Se mai reține că, în sens contrar față de susținerile din cerere4a de recurs, în fața primei instanțe, reclamantul a susținut în cadrul acțiunii că la data de 22.06.2007 a încheiat cu pârâtul respectivul contract de vânzare cumpărare și că tot atunci a înmânat actele autovehiculului. De asemenea, la momentul în care s-a pus în discuție prima dată proba cu expertiză grafologică (13.05.2013) reclamantul, prin apărător, a susținut că respectivul contract a fost scris în totalitate și semnat de pârât.
În ceea ce privește criticile recurentului în sensul că nu au fost luate în considerare celelalte probe. Curtea reține că într-adevăr, contractul de vânzare cumpărare a unui autoturism are caracter consensual fiind suficientă existența acordului de voință cu privire la bun și la preț.
În ceea ce privește, însă, coroborarea probatoriului, se reține că planșele foto nu sunt relevante, ele neindetificând automobilul fotografiat (din planșele foto nu rezultă nr. de înmatriculare sau alte elemente particulare ale acestuia).
De asemenea, nici depoziția martorului audiat în cauză nu este concludentă, singurele fapte atestate de martor fiind acelea că s-au purtat discuții referitoare la vânzarea unui autoturism Opel Omega alb în anul 2007 sau 2008 și că la 3 – 4 luni autoturismul se afla în posesia pârâtului.
Din depoziția martorului nu rezultă că părțile ar fi stabilit efectuarea vânzării – cumpărării sau că s-ar fi predat chei, acte sau bani. De altfel, nici bunul la care se referă martorul nu este identificat suficient de precis, în speță fiind vorba doar de un Opel Omega de culoare albă.
De altfel, însuși recurentul reclamant a avut o poziție oscilantă nu numai în fața instanțelor judecătorești ca în chestiunea semnării contractului de vânzare cumpărare ci și în fața altor organe. Astfel din cuprinsul declarației autentificate la data de 11.04.2013 sub nr. 295 la BNP Frates M. și a cererii formulate la data de 12.04.2013 către Direcția Fiscală B. rezultă că la data de 24.02.2012 acesta declarase că autoturismul din prezenta cauză a fost dezmembrat și predat la Remat
Prima declarație, cea autentificată sub nr. 204/24.02.2012, produsese efecte juridice în condițiile în care încetarea fiscală a mijlocului de transport în cauză se făcuse la data de 24.02.2012.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății și a normelor aplicabile în cauză.
Pentru aceste motive, văzând și faptul că decizia recurată nu conține cauze de nulitate absolută, urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul S. S. C. împotriva deciziei civile nr. 308/03.04.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.11.2015
Președinte, S. P. G. | Judecător, C. B. | Judecător, L. F. |
Grefier, I. I. |
Red. S.P.G./19.11.2015
Dact. I.I./24.11.2015
Jud. fond: I.R.D.
Jud. apel: V.M. - A.Gârlonta
| ← Pretenţii. Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţie de a face. Decizia nr. 696/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
