Legea 10/2001. Hotărâre din 22-09-2015, Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1073/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia nr. 1073/Ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 22 septembrie 2015
Complet constituit din:
Președinte: C. B. - judecător
C. V. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul P. M. S. G. împotriva sentinței civile nr. 253 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 08 septembrie 2015, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă precum și în baza art. 396 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 15 septembrie 2015 și, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 septembrie 2015.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 253 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior de reclamanții B. L. și A. A. (născ. B.), în contradictoriu cu pârâtul P. M. S. G., și, în consecință, s-a dispus anularea în parte a Dispoziției nr. 761/2013 emisă de pârât, doar în sensul că, având în vedere imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a altor imobile, bunuri sau servicii disponibile, se acordă reclamanților măsuri compensatorii în condițiile Legii 165/2013 pentru:
- terenul înscris în CF_ Sf. G., top. 152/1/1/1, în suprafață de 130 m.p. și terenul înscris în CF_ Sf. G. sub top. 151/2/1, 153/1, în suprafață de 39 m.p.;
- cota de 1865/2140 din suprafața de 707 m.p. teren din CF_ înscrisă sub nr. top 151/2/2; 152/1/2, 152/1/1/2; 152/2; 153/2.
Pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată
În motivarea hotărârii se arată că, prin Dispoziția nr. 761/2013 a Primarului mun. Sf. G. s-au dispus următoarele:
- prin art. 1 s-a constatat lipsa competenței materiale a Primarului municipiului S. G. privind cota de 17,62 parte din suprafața de terenul în suprafață de 876 m.p., proprietatea unor societăți comerciale cu capital privat: . „BABETTE" S.R.L. Tg. S., cu cota de 4,77 parte, ..R.L. Sf. G., cu cota de 7,15 parte și ..R.L. S. G., cu cota de 5,70 parte,
- prin art. 2, având în vedere lipsa bunurilor sau serviciilor ce ar putea fi oferite ca măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul preluat în mod abuziv, situat în mun. S. G. la intersecția străzii 1 Decembrie 1918 (fostă . Grof Miko I. (fostă . funcțional de blocul de locuințe nr. 13, ., cu partere comerciale, respectiv de terenuri aferente blocului și circulației, înscris inițial în C.F. nr. 1226 S. G. sub nr. top. 152/1/1 - casă de piatră și curte, în suprafață de 580 m.p. și C.F. nr. 1214 S. G. sub nr. top. 152/1/2, 153/1 - casă de cărămidă și grădina, în suprafață totală de 296 m.p., s-a propus acordarea de măsuri compensatorii în condițiile Legii 165/2013, pentru cota de 82,38 parte din terenul în suprafață totală de 876 m.p., respectiv pentru construcțiile (două locuințe) demolate, având aria desfășurată totală de 336 m.p., stabilită potrivit valorii de piață a terenului, respectiv al construcțiilor de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, petenților B. L. și A. A. (născ. B.), în cote de câte 1/2 parte fiecare.
S-a arătat, în cuprinsul dispoziției, că numitul B. A., decedat la data de 07.02.2004, a depus notificarea nr. 365/04.05.2001, înregistrată la Primăria municipiului Sfantu G. sub nr. TV 1/12.04.2001 prin care, în calitate de moștenitor legal după antecesorii B. A. și Fako I., a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, teren în suprafață de 2.140 m.p. și două construcții în suprafață de 242 m.p. și 106,25 m.p., demolate în anul 1976 de fosta întreprindere de Gospodărie Orășenească (I.G.O.) S. G., în centrul orașului S. G., ., ulterior .. Reclamanții, prin declarația înregistrată la Primăria municipiului S. G. cu nr._/03.12.2010, în calitate de moștenitori legali ai notificatorului, și-au însușit această notificare și au continuat procedura legală pentru finalizarea dosarului aferent notificării nr. 365/2001.
În fapt, s-a constatat că petenții au calitatea de persoane îndreptățite conform art. 3 alin. (1) lit. a), coroborat cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în baza actelor de stare civilă și a certificatului de calitate de moștenitor nr. 19/02.03.2010 eliberat de Notarul Public T. V..
Din evidențele de carte funciară și documentele care au stat la baza înscrierilor în CF nr. 1226 S. G., a rezultat că imobilul având nr. top. 152, 153 - casă din piatră, curte și grădină de sub A+l, în suprafață totală de 120 stj., a format proprietatea lui B. A. și soția Fako I. (căs. B.), părinții notificatorului B. A., cu titlu de drept de schimb. Acest imobil a fost dezmembrat, astfel cum rezultă din încheierile C.F. nr. 41/1946 și nr. 1367/1948 în:
- .. 152/2, 153/2 - teren în suprafață de 40 sțj., parcelă care s-a transcris în CF nr. 1014 S. G., în favoarea lui B. Dezideriu și soția Veress I., cu titlu de drept de cumpărare;
- .. 152/1 - casă de piatră și curte în suprafață de 60 stj. și nr. top. 153/1 - grădină în suprafață de 20 stj., parcelă care s-a readnotat sub A+2 și care, în baza Actului de partaj din data de 01.12.1948 s-a dezmembrat din nou în două parcele:
- .. 152/1/2 - grădină în suprafață de 22 stj. și nr. top. 153/1 - casă din cărămidă în suprafață de 20 stj., care s-a transcris în C.F. nr. 1214 S. G., în proprietatea lui B. A., cu titlu de drept de partaj;
- .. 152/1/1 casă din piatră și curte în suprafață de 38 stj. s-a readnotat sub A+3 în proprietatea lui B. I. (născ. Fako), cu titlu de drept de partaj.
Așa cum a reieșit din încheierile de sub B+19-21 din cuprinsul C.F. nr. 1226 S. G. și încheierile de sub B+24 din cuprinsul C.F. nr. 1214 S. G., asupra imobilelor cu nr. top. 152/1/1, 152/1/2, 153/1, în baza Decretului nr. 92/1950 a fost intabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu titlu de naționalizare, iar dreptul de folosință în favoarea Sfatului Popular al orașului S. G. (ulterior fiind transmis în favoarea întreprinderii de Gospodărie Raională S. G.) în baza Deciziunii nr. 38/1958 al Sfatului Popular al Regiunii Autonome Maghiare Târgu M..
În baza cererii și a adeverinței nr. 3366/1976 a Consiliului Popular al Orașului S. G., s-a rectificat suprafața terenului cu nr. top. 152/1/1, mărindu-se la 580 m.p. și s-a radiat casa de piatră de pe terenul de mai sus, fiind demolată, apoi s-a transcris în C.F. nr. 1014 în favoarea Statului Român, potrivit încheierilor nr. 1107/1976 și 604/1977 din C.F. nr. 1226 S. G..
A fost rectificată suprafața imobilului cu nr. top. 152/1/2, mărindu-se la 224 m.p., respectiv s-a radiat casa de cărămidă de pe terenul de mai sus, fiind demolată. Ulterior, după ce s-a schimbat ramura de cultură a terenului de mai sus din grădină în teren de construcție, a fost transcris în C.F. nr. 1014 în favoarea aceluiași proprietar - Statul Român - conform încheierilor nr. 1107/1976 și 604/1977 din C.F. nr. 1214 S. G..
Prin Decizia Consiliului Popular Județean C. nr. 30/1977, terenurile cu nr. top. 152/1/1, 152/1/2, 153/1, în anul 1977 au fost transmise din administrarea operativă a Întreprinderii Județene de Gospodărie Comunală și Locativă S. G., în administrarea operativă a Biroului Executiv al Consiliului Popular al Orașului S. G., în vederea atribuirii terenurilor în folosință comună beneficiarilor de apartamente, pe durata existenței blocului de locuințe construit pe terenurile respective.
Așa cum a reieșit din evidențele istoricului CF. nr. 1014 S. G., imobilele cu nr. top. 152/1/1, 152/1/2 și 153/1 au fost contopite cu alte imobile, care nu fac obiectul notificării depuse de către B. A., imobilul astfel contopit fiind dezmembrat după cum urmează:
-nr. ord. A+2, nr. top. 151/2/1, 153/1 - trotuar cu 177 m.p.;
-nr. ord. A+3, nr. top. 152/1/1/1 - trotuar cu 135 m.p.;
-nr. ord. A+4, nr. top. 151/2/2, 152/1/2, 152/1/1/2, 152/2, 153/2 - teren de construcție cu 2.140 m.p., această parcelă fiind transcrisă în C.F. nr. 1226 S. G., în favoarea Statului Român prin folosința blocului din ..
Potrivit evidențelor C.F. nr._ S. G. (provenită din conversia de pe hârtie a CF. nr. 1226 S. G.), o parte din imobilul transcris în această carte funciară, în suprafață totală de 2.140 m.p., a intrat în proprietatea societăților comerciale cu capital privat (..L., ..L. și ..R.L.), restul de 1763/2140 parte (82,38%) din imobilul în cauză fiind intabulat în continuare în proprietatea Statului Român, proprietarii de locuințe având și în prezent drept de folosință pe durata existenței blocului.
Așadar, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de proprietate aferentă Statului Român, din suprafața de teren de 876 m.p. și pentru construcțiile demolate, ce au format proprietatea antecesorilor notificatorilor, iar pentru cota de proprietate a societăților comerciale cu capital privat s-a invocat lipsa competenței materiale a Comisiei, autoritatea administrației publice locale neavând calitatea de unitate deținătoare în înțelesul prevederilor Legii nr. 10/2001.
Anexa Decretului nr. 92/1950 confirmă că, din proprietatea lui B. A. (tatăl notificatorului), a fost trecut în proprietatea Statului Român imobilul în cauză fără nici o despăgubire și liber de orice sarcini sau drepturi reale de orice fel.
Nu s-a contestat în speță de către reclamanți faptul că, prin anunțul primarului municipiului S. G., afișat cu procesul-verbal nr._/01.07.2013, s-a arătat că nu există bunuri sau serviciilor disponibile ce ar putea fi acordate total sau parțial prin echivalent.
În drept, dispoziția a fost fundamentată pe prevederile art.1 alin. (2) și (3), art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 250/2007, Legea nr. 165/2013 și art. 63 alin. (1) lit. e) și art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. (f.7-12 vol. I)
S-au depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisurile care au făcut parte din dosarul aferent soluționării notificării nr. 365/2001, din care a rezultat că reclamanții au calitatea de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 din Legea 10/2001, iar imobilul aparținând antecesorilor lor a fost preluat de stat fără despăgubire, clădirile fiind demolate. (f. 47-153 vol. I).
S-a întocmit în cauză, de către expert A. A. C., un raport de expertiză tehnică în materie topografică pentru identificarea terenului în litigiu, în suprafața de 876 m.p., corespunzător nr. top 152/1/1, 152/1/2,153/1. (f. 70-78 vol. II). În urma măsurătorilor efectuate, a rezultat că terenul ce formează obiectul litigiului este în suprafață de 876 m.p., corespunzător vechilor nr. top 152/1/1, 152/1/2,153/1.
În prezent, însă, imobilele care fac obiectul expertizei nu mai există în această formă înscrise în CF, deoarece au suferit dezmembrări și alipiri. Astfel, totalul de 876 m.p. s-a identificat astfel:
- 130 m.p. pe top. 152/1/1/1 din CF vechi 1014, CF nou_,
- 39 m.p. pe nr. top 151/2/1 și 153/1 din CF 1014 și CF nou_,
- 707 m.p. pe nr. top 151/2/2, 152/l/2, 152/l/l/2, 152/2 și 153/2 din CF vechi 1226 și CF nou_.
Expertul a mai menționat că, la data naționalizării, suprafața de teren deținută în proprietate de părinții notificatorului B. A. era, în acte, de 288 m.p. Astfel, în CF nr. 1226 S. G., în ianuarie 1948, B. A. și Fako I. figurau cu suprafața de 288 m.p. (60+20 stânjeni). A+2 nr. top 153/1 și 152/1. Apoi, în decembrie 1948, în urma unui partaj, Fako I. primește 137 m.p. (38 stânjeni) identificat pe nr. top 152/1/1, A+3, iar B. A. primește suprafața de 151 m.p. (22+20 stânjeni) nr. top 152/1/2 și 153/1, ce se înscrie în CF 1214 Sf. G..Totuși, în anul 1976 se rectifică ambele suprafețe: cea de sub nr. top. 152/1/1 de la 137 m.p. la 580 m.p. (transcrisă în CF nr. 1014), iar cea de sub nr. top. 152/1/2 de la 151 m.p. la 224 m.p.
Așadar, în fapt, terenul naționalizat a avut suprafața totală de 876 m.p.
Referitor la situația juridică a terenului la data formulării notificării – 13.03.2001- s-a arătat că. potrivit evidenței de carte funciară, la data menționată anterior erau vândute de către Statul R. următoarele cote:
a) în CF_ Sf. G.
- cota de 122/2140 a fost vândută către ., fiind înscrisă în CF conform încheierii 1229/01.03.2001;
- cota de 153/2140 a fost vândută către . și înscrisă în CF conform încheierii 919/14.02.2001;
- cota de 1865/2140 aparținea la momentul formulării notificării cu nr. 365/2001 Statului Român conform încheierii nr. 17/1975.
b) imobile înscrise in CF 1014 (CF nou_) nu au suferit modificări recente ale situației juridice astfel ca nr. top 151/2/1; 153/1 și 152/1/1/1 sunt în proprietatea Satului Român cu titlul de expropriere in baza Decretului nr. 250/1974 prin încheierea nr. 604/1977
S-a arătat că, în prezent, în CF_ Sf. G., Statul R. mai deține cota de 1763/2140. C. de 153/2140 a fost vândută și înscrisă în CF conform încheierii nr. 3079/25.05.2001. Această cotă în prezent este înscrisă pe numele lui Bokor Z. și soțul Bokor Karoly.
Suprafața totală de 876 m.p. are următoarea destinație:
- 130 m.p. de sub nr. top. 152/1/1/1 din CF_ este ocupată de trotuar,
- 39 m.p. de sub nr. top151/2/1; 153/1 din CF_ este ocupată de trotuar,
- suprafața de 707 m.p. de sub nr. top 151/2/2; 152/1/2; 152/1/1/2; 152/2; 153/2 din CF_ este teren aferent unui .>
Concluzionând, instanța a reținut că, astfel cum a arătat și expertul, la data formulării Notificării nr. 365/13.03.2001, Statul Român avea în proprietate cota de 1865/2140 din CF_ Sf. G..
Din acest CF, o suprafață de 707 m.p. se suprapune cu imobilul în litigiu. Conform identificării realizate, restul suprafeței de 169 m.p. se suprapune cu trotuarul înscris în CF_ și CF_ S. G. cu un singur proprietar, Statul Român.
Instanța a soluționat acțiunea în limitele investirii, având în vedere precizarea de acțiune formulată de reclamanți la data de 05.03.2015 și anume anularea parțială a Dispoziției nr. 761/2013 emisă în baza Legii 10/2001 și obligarea pârâtului să emită dispoziție în sensul propunerii acordării de măsuri compensatorii pentru suprafața de teren aflată în proprietatea Statului la momentul depunerii notificării de către autorul contestatorilor, suprafață rezultată din concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de A. A. C..
Unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este cel al disponibilității, în conținutul căruia intră dreptul reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect și la părți.
Cu privire la motivul de nulitate al Dispoziției nr. 761/2013 pentru necompetența primarului, instanța a reținut că notificarea nr. 365/2001 formulată de defunctul B. A. a fost înaintată de executorul judecătoresc Kolcza Jeno Primăriei mun. Sf. G., fiind înregistrată cu nr. TV 1/12.04.2001 (f. 69 vol. I).
Potrivit prevederilor art. 22 alin. 1 din Legea 10/2001 (art. 21 în varianta în vigoare la data de 13.03.2001), persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni, ulterior prelungit, de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, iar conform art. 25 din lege, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire.
Prin urmare, în aplicarea prevederilor Legii 10/2001, entitatea obligată să primească și să soluționeze notificarea este proprietarul sau deținătorul bunului solicitat (acesta din urmă fiind și persoana care are un drept de folosință).
Conform art. 21 alin. 1 din același act normativ ,,imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare”.
Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 definesc unitatea deținătoare ca fiind ,,fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste)”.
De asemenea, entitatea învestită cu soluționarea notificării ,,este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate).”
Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, ,,Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.”
Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, HG 250/2007 precizează în art. 9.1 că ,,Sintagma indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificația, pe de o parte, că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului (minister, primărie, instituție publică, societate comercială cu capital de stat, organizație cooperatistă și altele asemenea) și, pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii (prezent se raportează la momentul nașterii juridice a dreptului la restituire). În cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entități, aceasta din urmă devine entitate deținătoare învestită cu soluționarea notificării. Entitatea inițial notificată are obligația de a transmite notificarea și documentația aferentă entității deținătoare și totodată de a înștiința în mod expres persoana îndreptățită despre această situație.
La pct. 27.1 și 27.2 se prevede că, în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării entității învestite cu soluționarea acesteia, fie unității deținătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entității învestite cu soluționarea acesteia, după caz.
Prevederile pct. 27.1 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate, caz în care, după ce va emite decizia motivată de restituire pentru partea de imobil pe care o deține, va proceda la direcționarea notificării unității deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat sau, după caz, entității învestite cu soluționarea acesteia.
Prin urmare, în afara persoanelor juridice de natura celor expres și limitativ prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și HG nr. 250/2007, mai au calitatea de unități deținătoare „orice alte persoane juridice de drept public”, conform tezei finale a aceluiași articol.
Noțiunea de „unitate deținătoare” nu poate fi extinsă la orice persoană juridică ce deține bunul, indiferent că aceasta este de drept public sau de drept privat, iar obligația de a răspunde la notificare și de a acorda măsuri reparatorii nu aparține oricărui deținător actual al imobilului, ci numai categoriilor de persoane juridice prevăzute la art. 21 din lege.
Este adevărat că art. 9 prevede obligația de restituire în natură a imobilelor preluate în mod abuziv „indiferent în posesia cui se află în prezent”, numai că această sintagmă nu dă un sens mai larg decât cel din art. 21 alin. (1) noțiunii de unitate deținătoare.
Entitatea notificată, respectiv Primăria municipiului Sf. G., este una dintre persoanele juridice expres prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001, în calitate de deținătoare a unei părți din imobilul notificat, și anume a cotei de 1865/2140 asupra căreia, în momentul formulării notificării cu nr. 365/2001, dreptul de proprietate aparținea Statului Român.
Așadar, P. mun. Sf. G., ca reprezentant al unității deținătoare, este obligat să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire a imobilului în baza art. 25 din Legea 10/2001, cu excepția părților înstrăinate către cele două societăți comerciale (instanța fiind investită în mod expres de reclamanți să analizeze notificarea în aceste limite).
Sub acest aspect, Dispoziția nr. 761/2013 este în parte nelegală, constatându-se competența Primarului mun. Sf. G. de a dispune potrivit celor de mai sus.
Prin Decizia XX din 19.03.2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 al. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în argumentarea aceste soluții, că în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuția instanței de judecată este de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură și nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în aceasta materie prin vreo dispoziție legală, să dispună direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
Pe cale de consecință, instanța, constatând că în mod nefondat P. a constatat că nu este competent să soluționeze notificarea și pentru cota de 4,77 parte din terenul în suprafață de 876 m.p. și, de asemenea, nu s-a avut în vedere la soluționarea notificării faptul că o anumită suprafață de teren este ocupată de trotuar, aflat în proprietatea Statului, s-a admis în parte contestația formulată, astfel cum a fost precizată de reclamanți și s-a dispus anularea în parte a dispoziției menționate anterior în sensul că, având în vedere imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a altor imobile, bunuri sau servicii disponibile, să se acorde reclamanților măsuri compensatorii în condițiile Legii 165/2013 pentru:
- terenul înscris în CF_ Sf. G., top. 152/1/1/1 în suprafață de 130 m.p. și terenul înscris în CF_ Sf. G. sub top. 151/2/1, 153/1 în suprafață de 39 m.p., în total 169 m.p. în proprietatea Statului Român,
- cota de 1865/2140 din suprafața de 707 m.p. teren din CF_ înscrisă sub nr. top 151/2/2; 152/1/2, 152/1/1/2; 152/2; 153/2, cotă asupra căreia Statul Român avea drept de proprietate la data formulării notificării.
S-au menținut restul prevederilor, necontestate, din cuprinsul Dispoziției nr. 761/2013.
Reclamanții au dovedit că au suportat suma de 2.000 lei onorariu avocațial și 1700 lei onorariu expert.
Împotriva hotărârii a declarat apel primarul municipiului S. G. solicitând schimbarea în parte a hotărârii în ceea ce privește competența de soluționare a notificării referitor la cota de 4,77 parte din terenul în suprafață de 876 mp și terenul ocupat de trotuar.
În motivarea apelului se arată că o parte din imobilul transcris în CF nr.1226 S. G. a intrat în proprietatea unor societăți comerciale, astfel că s-a dispus direcționarea notificării la Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, iar pentru partea de trotuar s-au propus măsuri compensatorii însă intimații nu au răspuns la ofertă. Cum municipiul S.-G. nu este unitatea deținătoare a întregului imobil, aceasta nu poate acorda despăgubiri pentru cotele ce nu-i aparțin. S-a omis clarificarea situației privind cota de 153/2140 ce în prezent aparține persoanelor fizice Bokor Z. și Bokor Karoly. Prin urmare, se impune schimbarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtului municipiul S. G. de a propune măsuri compensatorii pentru cota de 1865/2140 din suprafața de 707 mp din CF_ înscrisă sub nr.top 151/2/2, 152/1/2, 152/1/1/2, 152/2, 153/2 cât și a respingerii cheltuielilor de judecată.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel și actele dosarului, în baza art. 480 NCPC se constată următoarele:
În raport de decizia XX din 19.03.2007 pronunțată în recursul în interesul legii, instanța de fond a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 761/2013 în sensul acordării măsurilor compensatorii în condițiile Legii 165/2013.
Hotărârea judecătorească a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului S. G., astfel că este greșită solicitarea apelantului de a schimba hotărârea în ceea ce privește obligarea municipiului S. G. față de care s-a reținut lipsa calității procesuale pasive prin încheierea din 13.12.2013.
Prin dispoziția de restituire nr. 761/2013, apelantul pârât a considerat că nu este competent a soluționa cererea notificatorilor cu privire la cota de 17,62 parte din suprafața de 876 mp reprezentând cota de 102/2140 a . Tg. S., cota de 153/2140 a . și cota de 122/2140 a ., această câtime fiind raportată la momentul soluționării notificării, astfel cum rezultă din mențiunile de la pct.9 și 14 și nu la momentul notificării. Cum expertiza efectuată în cauză a stabilit că la momentul notificării cota aparținând Statului Român era de 1865/2140, rezultă că solicitarea apelantului pârât de a stabili o altă cotă nu este justificată prin nici un act doveditor.
Instanța de fond nu a dispus cu privire la măsurile reparatorii aferente cotelor de proprietate aparținând societăților comerciale . și . întrucât nu a fost investită cu această solicitare din partea notificatorilor, însă a dispus cu privire la cota de 102/2140 aparținând . Tg. S. având în vedere că transferul dreptului de proprietate a avut loc ulterior notificării depuse la 13.03.2001. Susținerile apelantei pârâte cu privire la cota de 102/2140 reprezentând 4,77% parte din imobil, urmează a fi înlăturate în condițiile în care transferul dreptului de proprietate cu privire la această cotă s-a realizat la 25.05.2001 conform extrasului de CF 1226 S. G. -fila 103 apel, ulterior depunerii notificării. Or, potrivit art. 9 din legea 10/2001, momentul față de care se stabilește unitatea deținătoare competentă să soluționeze notificarea, este momentul depunerii notificării și nu momentul soluționării acesteia cum greșit apreciază apelantul.
Pretinsa omisiune a instanței de a analiza dreptul de proprietate aferent cotei de 153/2140 aparținând în prezent persoanelor fizice Bokor Z. și Bokor Karoly, urmează a fi înlăturată întrucât instanța nu a fost investită cu o atare cerere și nici nu putea să dispună cu privire la dreptul de proprietate al unor persoane care nu au fost chemate în judecată.
În privința cheltuielilor de judecată, susținerile apelantului pârât urmează a fi respinse față de culpa procesuală stabilită în sarcina sa prin admiterea contestației notificatorilor, fiind respectate prevederile art. 453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de P. municipiului S. G. împotriva sentinței civile nr.253/9.04.2015 pronunțate de Tribunalul C. secția I civilă pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.09.2015.
Președinte Judecător
C. BujanCodruța V.
Grefier
G. P.
Red.CB/22.09.2015
Dact.GP/22.09.2015/5ex
Jud.fond:M.D.V.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 425/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
