Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1642/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1642/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 50881/3/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IX A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA
INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1642 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03 SEPTEMBRIE 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN :
PREȘEDINTE - C. M. LĂMÂIȚA – LL.M.
JUDECATOR - P. A.
JUDECĂTOR - I. C. N.
GREFIER - A. G.-C.
**********
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta reclamantă U. P. de Fonograme din România și de recurenta pârâtă . SRL împotriva sentinței civile nr.880 din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: recurenta reclamantă U. P. de Fonograme din România, prin avocat S. A. I. cu împuternicirea avocațială . nr._/2013 și recurenta pârâtă . SRL, prin avocat T. F., cu împuternicirea avocațială . nr._/2013.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererile de recurs sunt motivate, că s-au formulat întâmpinări, depuse de recurentul reclamant la data de 19.08.2013 și de către recurenta pârâtă la data de 31.07.2013, acestea fiind comunicate.
Recurenta reclamantă U. P. de Fonograme din România, prin avocat, face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, consemnată pe chitanțele nr._(262)/12.08.2013, nr._(263)/12.08.2013, nr._(195)/06.12.2012 și timbre judiciare în valoare de 0,60 lei. Arată că nu mai are cereri prealabile.
Recurenta pârâtă . SRL, prin avocat, depune dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru pe cererea sa de recurs în sumă de 19,5 lei, consemnată pe chitanța . nr._/07.09.2013 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei. Arată că, de asemenea, nu mai are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul cererilor de recurs.
Recurenta pârâtă . SRL, prin avocat, apreciază că problema prioritară în cauză se referă la prescripția dreptului la acțiune, raportat la redevențele solicitate, din septembrie 2007 și anterior acestei date. O parte din redevențe nu au fost plătite, întrucât le-a apreciat prescrise, fiind scurs termenul de 3 ani, septembrie 2007 raportat la data introducerii acțiunii, octombrie 2010, cât și față de dispozițiile legale în vigoare de la acea dată. Instanța de fond a respins susținerea sa și a reținut că redevențele anterioare lunii septembrie 2007 nu sunt prescrise, apreciind că acestea au fost recunoscute în corespondența purtată cu apelanta reclamantă, fiind întrerupt astfel termenul de prescripție. Consideră că această susținere nu este reală, din actele dosarului nu rezultă această împrejurare, respectiv recunoașterea plății redevențelor. A existat o corespondență, la începutul anului 2011, ori termenul de prescripție, raportat la luna septembrie 2007 se împlinea în septembrie 2010, deci ceea ce se comunica în această corespondență era după ce termenul de prescripție era împlinit, astfel că nu se mai poate discuta despre întreruperea termenului unei prescripții care era deja împlinită. La instanța de fond reclamanta nu a pus în discuție obiectul litigiului, acest lucru fiind făcut numai în recurs, aceasta apreciind că nu este vorba despre un raport obligațional raportat la o redevență pentru drepturile de autor, ci de despăgubiri pentru o faptă delictuală, susținere falsă întrucât nu a fost vorba nici o clipă despre despăgubiri pentru o faptă culpabilă. Apreciază că nu poate fi vorba de despăgubiri pentru un delict civil, întrucât art.34 din Legea nr.8/l996, dă dreptul oricărei persoane să-și facă o copie privată, ceea ce nu constituie o faptă culpabilă. Solicită să se constate că reclamanta nu a solicitat în cursul judecării cauzei la instanța de fond plata TVA, această cerere fiind formulată doar la ultimul termen de judecată odată cu punerea concluziilor și nu mai putea fi primită, deoarece conform legii această cerere prin care se modifica cererea de chemare în judecată trebuia formulată la primul termen. Dacă UPFR consideră că obiectul cauzei îl constituie despăgubiri pentru o faptă culpabilă, instanța nu poate acorda TVA, întrucât despăgubirile nu sunt purtătoare de TVA, astfel că instanța urmează a respinge și această cerere. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond să se dispună respingerea tuturor pretențiilor UPFR față de . SRL.
Recurenta reclamantă U. P. de Fonograme din
România, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea recursului său, modificarea în parte a sentinței instanței de fond și obligarea intimatei la plata sumei de 1226,31 lei, sumă ce rezultă din actualizarea remunerației cu aplicarea indicelui de inflație. Arată că a solicitat cumularea penalităților de întârziere cu actualizarea sumei cu indicele de inflație. Actualizarea remunerației reprezint pierderea suferită cu erodarea monedei naționale, datorită inflației, din coroborarea art. 998-991 cod civil și art. 1084 Cod civil, rezultă că sancțiunile pot fi acordate de instanță în mod cumulativ.
Recurenta pârâtă . SRL, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de UPFR, apreciind că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu pot fi cumulate penalitățile cu rata inflației, nu pot fi cumulate două tipuri de daune moratorii. Decizia nr.61/2009, care se referă la plata pentru copie privată, prevede că se percep numai penalități, nu există alte sancțiuni. Depune note scrise. Cu cheltuieli de judecată.
Recurenta reclamantă U. P. de Fonograme din România, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de . SRL. Solicită să se constate că obiectul acțiunii îl constituie plata copiei private, iar remunerația copiei private este plătită de importatorul sau distribuitorul de echipamente IT sau care permit reproducerea muzicii. Arată că de existența acestei societăți au aflat în luna noiembrie 2009, dată la care i-au notificat, însă aceștia nu au înțeles să răspundă la notificare până în luna octombrie 2010, data introducerii acțiunii, sens în care au făcut dovada cu actele depuse la instanța de fond. Potrivit art.107 alin.2 și 3 din Legea nr.8/1996, atât obligația de plata cât și obligația recurentei pârâte de a se înscrie la ORDA în registrul copiei private pentru a i se emite un certificat de producător - importator pentru această activitate și fără de care nu ar putea desfășura această activitate sunt în sarcina recurentei pârâte. În calitatea lor de entitate privată nu li se dau relații de la Direcția Generală Vamală, de la Institutul de S., ș.a., cu privire la importuri, unde ar putea să mai depisteze potențiali plătitori de drepturi de autor și drepturi conexe. În ceea ce privește plata TVA, consideră că acesta nu este o sumă care se face venit la UPFR ci este o sumă datorată de recurenta pârâtă pentru serviciul prestat de UPFR, care se adaugă remunerației compensatorii pentru copia privată și deci pentru plata TVA nu trebuia formulată cerere separată. În ceea ce privesc cheltuielile de judecată acestea vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, la data de 21.10.2010, reclamanta U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA (UPFR), în contradictoriu cu pârâta . SRL, a solicitat instanței următoarele: a) obligarea pârâtei la plata sumei legal datorate cu titlu de remunerație compensatorie pentru copia privata a operelor reproduse după înregistrări sonore și audiovizuale, datorată pentru perioada iunie 2005 - prezent, reactualizată cu indicele de inflație, precum și la plata penalităților de întârziere aferente acestor sume; b) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia ORDA nr. 156/2005 și Decizia ORDA nr. 77/2009, UPFR a fost desemnat organism colector unic al remunerației compensatorii pentru copia privată a operelor reproduse după înregistrări sonore și audiovizuale. În virtutea acestei calități, UPFR a solicitat pârâtei plata remunerației compensatorii, în baza disp. art. 107 din Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe, având în vedere activitățile comerciale ale pârâtei, de fabricare a aparatelor și suporturilor care permit reproducerea operelor, respectiv de import sau achiziții intracomunitare de astfel de aparate si suporturi, sub marca „E-B.”, care sunt înscrise în Lista aparatelor și suporturilor pentru care se percepe remunerația compensatorie pentru copie privata, conform deciziilor ORDA nr. 107/2005 și nr. 61/2009.
Reclamanta arată că profilul activității comerciale desfășurate de parata este prezentat chiar pe propriul site (www.e-boda.ro), pârâta lansând pe piața din România o . produse producție proprie, cum ar fi „DVD player 555X” dotat cu hard pentru stocarea informației, cu funcție de MP3 player, „MP3 Player Marș”, „MP3 PlayerWygo Live”,”MP4Live Toch 2GB”, „MP3 Groove Shark 4GB”, „Live Beat Plus” etc. De asemenea, parata a devenit partener oficial DVICO KOREA in România, fiind astfel unicul importator si distribuitor de produse TViX - playere high definition (HD) cu funcții de stocare/reproducere a informației multimedia (audio, video, text, poze, etc), cum ar fi produsele „TViX HD M-6500A” si „HD for AII 500”.
Pârâta a fost notificată cu adresele nr._/18.11.2009, nr._/07.12.2009 și nr.6380/26.05.2010, în sensul furnizării tuturor datelor, informațiilor si documentelor necesare stabilirii remunerației compensatorii, dar nu a răspuns și nu a achitat obligația legală, conform art. 130 alin. 1 lit h) din Legea nr. 8/1996.
În dovedirea pretențiilor, reclamanta solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și cu expertiza contabila care sa evidențieze aparatele si suporturile introduse/fabricate pe teritoriul Românie de către parata, valoarea acestora si sa determine remunerația compensatorie datorata, reactualizata cu indicele de inflație si penalitățile de întârziere aferente remunerației, având in vedere perioada iunie 2005 - pana in prezent.
Pârâta . a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii reclamantei, invocând în primul rând excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele solicitate cu titlu de remunerație compensatorie pentru copia privată, pentru perioada iunie 2005 - septembrie 2007. Astfel, remunerația cuvenită pentru dreptul de autor este un drept de creanță al UPFR asupra pârâtului, fiind un drept patrimonial din . patrimoniale corespunzătoare dreptului de autor și drepturilor conexe. D. urmare, acțiunile de creanța sunt supuse regulilor generale si de principiu, înscrise în art. 1 din Decretul nr. 167/1958, fiind prescriptibile din punct de vedere extinctiv, în termenul general de prescripție de 3 ani, conform art. 3.
În cauză, conform Protocolului din_ privind Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privata pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remunerații, art. 5, „Remunerația compensatorie prevăzuta in prezentul protocol se plătește lunar, pana la data de 15 a fiecărei luni următoare celei pentru care este datorata.” Aceeași dispoziție exista și în Protocolul din_ privind Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privata pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remunerații Publicat in Monitorul Oficial nr. 516 din_ . În aceste condiții, raportat la data introducerii acțiunii, 21 octombrie 2010, sunt prescrise debitele corespunzătoare remunerațiilor lunare anterioare lunii septembrie 2007 inclusiv, precum și accesoriile acestor plăți. În ceea ce privește debitele ulterioare, cererea este rămasă fără obiect.
Pârâta precizează că a fost de bună credință și a pus la dispoziția reclamantei toate informațiile privind vânzările sale pentru bunurile care fac obiectul plății remunerației pentru copia privată, primind un calcul al pretențiilor UPFR, încercând încheierea unei tranzacții si soluționarea litigiului in afara instanței de judecata, însa nu s-a ajuns la o înțelegere, deoarece a existat o opinie diferită privind plățile.
Pârâta arată că a achitat anumite plăți, cu OP 370 din_ penalitățile în valoare de 2.473,35 lei, iar pentru remunerație soldul principal, a achitat cu alte OP-uri diverse sume, în total_,74 lei, considerând că soldul considerat prescris este de_,96 lei, pe când suma calculata de UPFR este de_,7 lei. Consideră pârâta că în acest moment și-a achitat toate obligațiile care nu sunt prescrise.
Prin Încheierea din 19.10.2011 tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei perioada iunie 2005 – septembrie 2007
Prin sentința civilă nr. 880/24.04.2013 s-a admis în parte cererea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.144,51 lei cu TVA inclus, reprezentând remunerație pentru copia privată, aferentă perioadei iunie 2005 martie 2012 și a sumei de 2.926,70 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată în sumă de 10.448 lei
A reținut Tribunalul că reclamanta UPFR este constituită ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe ale producătorilor de fonograme ( înregistrări sonore) în vederea exercitării colective a drepturilor conexe ale membrilor săi, printre care și dreptul la remunerația pentru copia privată, prevăzută la art. 107 din legea 8/1996 modificată, privind dreptul de autor și drepturile conexe. Prin Decizia ORDA nr. 156/2005 și Decizia ORDA nr. 77/2009, UPFR a fost desemnat organism colector unic al remunerației compensatorii pentru copia privată a operelor reproduse după înregistrări sonore și audiovizuale. activitățile comerciale ale pârâtei, de fabricare a aparatelor și suporturilor care permit reproducerea operelor, respectiv de import sau achiziții intracomunitare de astfel de aparate si suporturi, sub marca „E-B.”, care sunt înscrise în Lista aparatelor și suporturilor pentru care se percepe remunerația compensatorie pentru copie privata, conform deciziilor ORDA nr. 107/2005 și nr. 61/2009.
Reclamanta a dovedit că pârâta se încadrează în categoria celor obligați la plata remunerației pentru copia privată, întrucât profilul activității sale comerciale, prezentat chiar pe propriul site (www.e-boda.ro) arată că a lansat pe piața din România o . produse producție proprie, cum ar fi „DVD player 555X” dotat cu hard pentru stocarea informației, cu funcție de MP3 player, „MP3 Player Marș”, „MP3 PlayerWygo Live”,”MP4Live Toch 2GB”, „MP3 Groove Shark 4GB”, „Live Beat Plus” etc. De asemenea, parata a devenit partener oficial DVICO KOREA in România, fiind astfel unicul importator si distribuitor de produse TViX - playere high definition (HD) cu funcții de stocare/reproducere a informației multimedia (audio, video, text, poze, etc), cum ar fi produsele „TViX HD M-6500A” si „HD for AII 500”.
Tribunalul constată că deși nu se definește prin lege noțiunea de „copie privata”, aceasta se deduce din dispozițiile art. 34 și urm., care reglementează această excepție( printre altele) de la drepturile exclusive ale autorilor și titularilor de drepturi conexe, reglementate la art. 13, art. 98, art. 105 și art. 106/3 din legea 8/1996 modificată. În acest sens, se prevede că nu constituie o încălcare a dreptului de autor reproducerea unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, singura obligație instituită de lege fiind aceea de a se achita o remunerație compensatorie pentru copia privată, de către fabricanții și importatorii de aparate și suporturi ( art. 107 alin.2), care permit reproducerea operelor și înregistrărilor sonore și audiovizuale ( art. 34 alin.2).
Remunerația compensatorie este stabilita de lege sub forma unei cote procentuale din valoarea în vamă sau din valoarea achiziției intracomunitare a aparatelor și suporturilor introduse pe teritoriul României, iar din valoarea aparatelor și suporturilor fabricate în România, cu ocazia punerii lor în circulație, fără TVA, respectiv de 3% pentru suporturi, și 0,5% pentru aparate (art. 107 alin. 6 din Legea nr. 8/1996).
Tribunalul constată că nu era necesar ca reclamanta să solicite în cadrul cererii inițiale calcularea remunerației odată cu TVA-ul această taxă fiind datorată de reclamantă pentru prestarea serviciilor, așa încât este inclusă în calculul remunerației, neconstituind o cerere separată.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind actualizarea sumei cu titlu de remunerație pentru copia privată, având în vedere că pârâta este deja sancționată pentru neachitarea la termen a remunerației, prin aplicarea penalităților de întârziere.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs ambele părți.
U. P. de Fonograme din România (UPFR), în temeiul art.304, pct. 9 din C. solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței in sensul obligării paratei intimate la plata sumei de 1.226,31 lei ce rezulta din actualizarea remunerației cu indicele de inflație si menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței,
Se arată că cumularea penalităților de întârziere cu suma ce rezulta din actualizarea remunerației cu indicele de inflație, reprezintă o modalitate de reparare integrala a prejudiciului cauzat de parata prin neplata remunerației compensatorii, in baza art. 998-999 coroborate cu art. 1084 din Codul Civil, in sensul ca actualizarea remunerației reprezintă pierderea suferita de erodarea monedei naționale, datorita fenomenului inflaționist, respectiv damnum emergens, iar dobânda legala penalizatoare reprezintă beneficiul nerealizat (neutilizarea sumelor datorate), respectiv lucrum cesans. În speța, nu s-a pus niciodată problema „sanctionarîi”parateî pentru întârzierea la plata ci pentru repararea integrala a daunelor pricinuite de neplata remunerației compensatorii.
Cumularea celor doua forme reparatorii o regăsim ca si concept in OG nr. 5/2001 (deci la nivel legislativ), potrivit căreia debitorul poate fi obligat atat la plata penalităților de întârziere cat si la actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație, dar si in practica judiciara.
În ce privește cuantumul sumei solicitate, acesta este dedus ca urmare a diferenței dintre remunerația actualizata neplătită la data de 31.03.2012 (in valoare de 6.181,56 lei - fara TVA) si remunerația neplătită la 31.03.2012 (in valoare de 4.955,25 lei -fara TVA), astfel cum rezulta din răspunsul expertului la obiecțiunile raportului de expertiză (pagina 15)
În dovedire: înscrisuri.
Pârâta S.C. ROSAL EXPORT S.R.L., a solicitat admiterea recursului având în vedere următoarele motive:
1. Privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele solicitate cu titlu de remunerație compensatorie pentru copia privată pentru perioada iunie 2005-septembrie 2007.
Acțiunile privind creanțe sunt supuse regulilor generale si de principiu înscrise în art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 „sunt prescriptibile din punct de vedere extinctiv”.
Iar prin art. 12 din Decretul nr. 167 / 1958 se prevede ca: „în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebita”.
De asemenea, cu privire la penalități, prin art. 1 alin. 2 din decretul nr. 167/1958 se dispune: „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”
În cazul de față, potrivit Protocol din_ (Protocol din 2009) privind Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privata pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remunerații, art. 5, „Remunerația compensatorie prevăzută in prezentul protocol se plătește lunar, pana la data de 15 a fiecărei luni următoare celei pentru care este datorata.” Aceeași dispoziție exista și Protocol din_ (Protocol din 2005) privind Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privata pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remunerații Publicat in Monitorul Oficial nr. 516 din_ .
În aceste condiții, fiind dată data introducerii acțiunii, 21 octombrie 2010 sunt prescrise debitele corespunzătoare remunerațiilor lunare anterioare lunii septembrie 2007 inclusiv, precum și accesoriile acestor plăți.
Cauzele de suspendare a prescripției extinctive sunt definite de art. 13-14 din Decretul nr. 167/1958 și nu există vreun motiv de suspendare care să corespundă situației de fapt conținute în acele acte, neexistând nici cauzele de întrerupe a prescripției extinctive
Ca urmare a admiterii excepției rezultă că trebuie respinse pretențiile reclamantei cu privire la remunerația pentru copia privată și penalități în întregul său.
2. În ce privește pretenția reclamantului de a i se plăti și contravaloarea TVA această pretenție nu a fost exprimată prin cererea de chemare în judecată. Această pretenție a fost exprimată doar la momentul concluziilor.
Față de această situație am invocat excepția tardivității formulării unui capăt nou de cerere. Potrivit art. 132 C.pr. civ. (vechi) numai până la termenul următor primei zile de înfățișare se poate modifica cerea de chemare în judecată. Deoarece reclamantul UPFR a cerut să i se plătească și contravaloare TVA abia la termenul pentru concluzii pe fondul cauzei instanța trebuia să respingă această cerere ca fiind tardivă. Instanța de fond nici măcar nu a analizat această excepție hotărârea fiind astfel în mod clar viciată.
Oricum sumele plătite în plus de către noi cu titlu de remunerație acoperă și contravaloarea TVA așa cum a fost calculată de reclamant.
Analizând motivele de recurs se reține:
I recursul formulat de către U. P. de Fonograme din România.
În mod eronat nu au fost cumulate penalitățile cu actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație. Acesta pentru că au incidența în cauză dispozițiile art. 1084 C. civ. potrivit cărora reclamantei, pentru repararea prejudiciului suferit, i se cuveneau daune interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflației (damnum emergens), cât și penalitățile prevăzute de lege.
Actualizarea sumei în raport de rata inflației nu poate fi considerată o sancțiune, ci mai degrabă o modalitate de asigurare a unui echilibru valoric în condițiile de instabilitate a monedei naționale, menită să îl protejeze pe creditor în fața debitorului rău-platnic. Acordarea sumei reactualizată în raport de rata inflației se impune și ca urmare a respectării principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de dispozițiile articolului 1084 C. civ., potrivit căruia riscul devalorizării monedei naționale aparține debitorului.
Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de penalități, în timp ce ultima reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește conservarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având în vedere că natura juridică a penalităților este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plata) iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, (daune compensatorii), se ajunge la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu se poate vorbi despre o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justa cauza a creditorului.
În consecință, este nu numai posibil, dar și legal cumulul, prin această modalitate respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 C. civ., este asigurată, urmând ca acest recurs să fie admis raportat la dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 9 cpc.
II. recursul formulat de către . SRL.
- Prescripția extinctivă stinge dreptul la acțiune neexercitat în limita intervalului de timp stabilit de lege și răspunde astfel cerinței de a asigura fluiditate și securitate juridică circuitului civil. În acord cu cele reținute de către Tribunalul, se observă că, atâta timp cât partea reclamata nu a cunoscut că are calitatea de creditor nu putea nici pretinde suma datorată, fiind astfel incident art. 8 din decretul nr. 167/1985.
Nu se poate reține apărarea în sensul că textul nu este aplicabil cât timp cererea introductivă nu este întemeiată pe o răspundere civilă delictuală. Aceasta pentru că pe de o parte răspunderea invocată nu este una contractuală și pe de altă parte chiar art. 139 din Legea nr. 8/1996 stabilește căîncălcarea drepturilor recunoscute și garantate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, potrivit legii.
Răspunderea atrasă nu poate fi una contractuală în lipsa unei convenții ci doar una delictuală pentru încălcarea obligațiilor legale de plată a remunerației compensatorii. Or, cât timp nu s-a cunoscut paguba nu se poate pretinde la că termenul de prescripției a început să curgă anterior acestui moment.
Aspectele privind suspendarea și întreruperea prescripției nu vor fi analizate cât timp Tribunalul în mod corect a făcut aplicarea și a art. 8 din decret, nefiind făcută o probă contrară, în sensul cunoașterii pagubei la data când conform legii trebuiau efectuate plățile. Nu se pune problema incidenței acestor două instituții, cererea fiind introdusă la data de 21.10.2010.
Restul aspectelor cu privire la sumele datorate de parte, care decurgeau din aplicare prescripției urmează a nu fi analizate ca urmare a celor stabilite anterior.
- Obligația de achitare a taxei pe valoarea adăugată este una legală astfel că nu este necesară menționarea sa în mod expres și neechivoc. Într-adevăr conform art. 132 cpc o cerere modificatoare se poate formula doar cu respectarea momentelor prevăzute de lege, însă situația de fapt nu privește această instituție ci achitarea unei obligații legale stabilite și datorate conform legii. De altfel potrivit art. 139 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 se poate pretinde repararea prejudiciului calculat potrivit normelor legale.
Având în vedere considerentele anterioare, raportat la dispozițiile art. 312 cpc,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de U. P. de Fonograme din România (UPFR) împotriva sentinței civile nr.880 din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că suma stabilită în sarcina pârâtei cu titlu de remunerație, în cuantum de 6.144,51 cu TVA va fi indexată cu rata inflației în cuantum de 1226,31 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul recurentei pârâte . SRL împotriva sentinței civile nr.880 din 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă..
Irevocabilă.
Dată în ședință publică azi 3.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. LĂMÎIȚA P. A. I. C.
C. LL.M N.
GREFIER
A. G.-C.
Red. CNI
2 ex. / ………………..
Tribunalul București – Secția a III-a Civilă -Judecător: C. M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Marcă. Decizia nr. 223/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
