Marcă. Decizia nr. 223/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 44242/3/2010
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI –SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 223A
Ședința publică de la 28.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
JUDECĂTOR – C. B. T.
GREFIER - I. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă R. B. GMBH împotriva sentinței civile nr.2086/24.11.2011, pronunțată de Tribunalul București –Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ și a cererii de apel formulată apelanții-pârâți . și . EXPORT SRL împotriva sentinței civile nr.2086/24.11.2011, precum și a sentinței civile nr.1410/28.06.2012, pronunțată de Tribunalul București –Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.11.2013, 21.11.2013 și 28.11.2013 când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelurilor civile de față,deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2010, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._ , reclamanta R. B. GmbH, contradictoriu cu pârâtele S.C. E. F. S.A. și S.C. T. G. IMPORT EXPORT S.R.L., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, cu modificările aduse prin Legea nr. 66/2010, Regulamentului UE nr. 207/2009 privind mărcile comunitare, art. 14 și 16 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligate pârâtele:
1) să înceteze imediat comercializarea, producția, ambalarea, transportul, importul, exportul și/sau utilizarea în cursul comercializării a produselor etichetate RIENERGY, care imită în mod fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau a altor produse care imită în mod ilegal mărcile R. B. GmbH;
2) să înceteze imediat orice formă de publicitate sau promovare a produselor etichetate RIENERGY care imită în mod fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau alte produse care imită în mod ilegal mărcile R. B. GmbH;
3) să retragă imediat de pe piață toate produsele etichetate RIENERGY care imită în mod fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau orice alte produse care imită în mod ilegal mărcile R. B.®;
4) să distrugă toate ambalajele, orice materiale publicitare, ceea ce include și ștergerea tuturor referirilor de pe siturile web controlate de pârâte a produselor etichetate RIENERGY care imita în mod fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau a altor produse care imită în mod ilegal mărcile R. B. .
5) să plătească reclamantei R. B. GmbH o despăgubire cu titlu de daune materiale și morale cauzate ca urmare a încălcării mărcilor reclamantei, estimate provizoriu la 10.000 Euro.
În motivarea cererii, reclamanta R. B. GmbH a arătat că „este liderul mondial în sectorul băuturilor energizante. în România, vânzările au crescut de la peste 10,8 milioane unități in 2005 la peste 22,0 milioane unități în 2009. În 2003, cifra de vânzări anuală a reprezentat aproximativ 1,3 miliarde Euro. În prezent, R. B. are o cifră de afaceri anuală de aproape 3,2 miliarde Euro. Vânzările de Unități între anii 2005 - 2009 sunt de aproximativ 22 milioane de unități în 2009 în România și o cotă de piață de 41% .
Investițiile semnificative realizate de către reclamanta R. B. GmbH de-a lungul anilor în marketing, publicitate, protecția brandului și afirmarea brandului pentru mărcile R. B. precum și diferitele elemente ale prezentării sale comerciale (denumite în continuare "mărci R. B.") urmate de o incredibilă creștere a vânzărilor pe piața din România, au dus la dobândirea de către mărcile R. B. a statutului de mărci notorii pe segmentul relevant al publicului și se bucură astfel de o protecție sporită.
În România, reclamanta R. B. GmbH a autorizat vânzarea bine-cunoscutei băuturi energizante R. B. ENERGY DRINK®" caracterizată de un design distinctiv albastru/argintiu, în principal în doze de aluminiu de 250 ml și/sau pachete de 4 doze, astfel cum se arată mai jos.
R. B. este oferită spre vânzare în mijloace de prezentare proprii și/sau frigidere speciale care expun mereu culorile R. B. specifice - albastru/argintiu. Combinația de culori albastru/argintiu este tocmai caracteristica esențială pe care consumatorul o va recunoaște într-o situație în care trebuie să facă o alegere de cumpărare.
MĂRCILE R. B.®
Mărcile R. B.® au fost folosite în România încă din 1996 pe ambalaje în culorile protejate, albastru și argintiu, care sunt aranjate în forma unui trapez, elementele verbale - denumirea mărcii și elementul figurativ cu doi tauri si soare (care sunt de asemenea protejate) fiind de culoare roșie-galbena si poziționate central pe ambalaj.
Brandul R. B. este protejat în 203 jurisdicții din întreaga lume. Reclamanta R. B. GmbH este titulara unor cereri și înregistrări pentru designul trapezoidal albastru și argintiu, inclusiv design-ul albastru/argintiu al dozei și trapezul albastru/argintiu cu soare în 123 jurisdicții din întreaga lume.
Reclamanta R. B. GmbH este de asemenea titulara cererilor și înregistrărilor pentru marca abstractă albastru/argintiu în diverse jurisdicții din întreaga lume (printre altele, înregistrările naționale AT_, BX_, CH_ și înregistrările comunitare/internaționale CTM_, CTM_ si IR_ - în conformitate cu reprezentările de mai jos).
Aceste cereri și înregistrări întăresc asocierea R. B. cu aceste culori invocate, albastru și argintiu. Culorile invocate de către reclamanta R. B. GMBH prin înregistrarea cererilor sunt albastru și argintiu, într-un raport de aproximativ 50% - 50% în fiecare combinație.
Elementul dominant al mărcilor R. B. este combinația dintre cele două culori pe care reclamanta le-a folosit în mod constant în legătură cu produsele sale R. B. ENERGY DRINK®.
Având în vedere vânzările considerabile și pe termen lung4 ale produselor sub mărcile R. B.®, precum și investițiile în publicitate, protejarea brandului prin marketing și consolidarea brandului5, mărcile R. B. sunt notorii pe piața din România, conform anumitor studii, notorietatea spontană fiind de 78% și cea asistată de 91% la nivelul anului 2009.
R. B. este titulara a numeroase înregistrări pentru mărci R. B., precum și elementele diferite ale prezentării sale comerciale în vigoare în România.
Acestea includ, de exemplu:
Marca figurativă comunitară astfel cum este prezentată mai jos, pentru care s-a depus cerere la 15 ianuarie 2002 și fost înregistrată la 25 iulie 2005 sub numărul_ pentru produsele din clasa 32 ;
Înregistrarea internațională astfel cum este prezentată mai jos, înregistrată la 7 octombrie 2004 sub numărul_ intre altele pentru produse din clasa 32;
Pentru marca figurativă comunitară astfel cum este prezentată mai jos a fost solicitată înregistrarea la 8 aprilie 2005 și înregistrată la 15 martie 2006 sub numărul_ pentru produsele din clasa 32;
Este solicitată protecție pentru culorile albastru și argintiu juxtapuse astfel cum se arată în reprezentarea mărcii figurative a cărei înregistrare se solicită. Proporția culorilor este de aproximativ 50% - 50%.
Băutura energizantă R. B. este mereu prezentată consumatorilor astfel încât să expună culorile albastru/argintiu. Din acest motiv consumatorii recunosc astăzi culorile albastru/argintiu ca fiind o emblemă a originii Băuturii Energizante R. B..
Se oferă câteva exemple cu privire la modul în care băutura energizantă R. B. este prezentată în magazine, benzinării și în alte spații.
PÂRÂTELE
Pârâtele S.C. E. F. S.A. și S.C. T. G. IMPORT EXPORT S.R.L. fac parte din grupul de societăți E. DRINKS și RIENI DRINKS, așa cum rezultă din Anexa 3, cunoscut pe piața românească ca fiind implicat în proceduri de înregistrare cu rea credință a unor mărci identice, similare sau mărci bine-cunoscute în alte țări sau pentru efectuarea unor activități comerciale contrare practicilor loiale.
De fapt, una dintre societățile din acest grup - S.C. RIENI DRINKS S.A. - a încercat să înregistreze în 1995 o marcă "R. B." în clasele 5, 19, 29, 30, 31, 32 si 35, și doar după ce pârâta R. B. GmbH a formulat opoziție împotriva acestei înregistrări S.C. RIENI DRINKS S.A. și-a retras această marcă din procedura de înregistrare.
Cele de mai sus confirmă încă o dată că încălcarea mărcii de către produsele cu eticheta RIENERGY ce imită în mod fraudulos mărcile R. B.® nu reprezintă doar o pură coincidență și că același grup de societăți acționează cu intenția de a uzurpa mărcile R. B.® și renumele de care se bucură aceste mărci.
PRODUSELE CARE ÎNCALCĂ MĂRCILE R. B.®
Pârâtele au început producția, vânzarea, marketing-ul și publicitatea de produse identice (băuturi energizante care conțin aproximativ aceleași ingrediente), în doze de aceeași cantitate — 250 ml, folosind în mod fraudulos culorile albastru și argintiu protejate prin toate înregistrările reclamantei R. B. GmbH precum și proporția lor de aproximativ 50% - 50% din doză/ambalaj.
TEMEI LEGAL
Reclamanta R. B. GmbH, în calitate de titulară exclusivă a mărcilor R. B. nu a permis în niciun moment pârâtelor, prin licență, franciză sau oricare alt contract, să folosească mărcile sale.
În conformitate cu Legea nr. 84/1998, cu modificările aduse prin Legea nr. 66/2010 precum și potrivit art. 9 (2) din Regulamentul UE nr. 207/2009 privind Mărcile Comunitare, titularul mărcii poate solicita ca următoarele acțiuni să fie interzise terților:
a) aplicarea semnului pe produse sau ambalajele acestora;
b) oferirea bunurilor, plasarea lor pe piață sau depozitarea acestora în aceste scopuri sub acest semn sau oferirea sau prestarea serviciilor în baza acestuia;
c) importul sau exportul produselor sub acest semn;
d) folosirea semnului pe documente comerciale și în publicitate.
ÎNCĂLCAREA MĂRCII DE CĂTRE PÂRÂTE
1) risc de confuzie
În conformitate cu art. 9 al Regulamentului Comisiei Europene nr. 207/2009 și Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare aduse prin Legea nr. 66/2010 "înregistrarea mărcii acordă titularului un drept exclusiv asupra mărcii", titularul mărcii putând solicita instanței competente să interzică terților să utilizeze în cursul activității: "un semn pentru care, datorită faptului că este o marcă identică sau asemănătoare unei mărci și deoarece produsele și serviciile pe care se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, inclusiv riscul de asociere între semn și marcă"
Atunci când se analizează existența unui risc de confuzie, trebuie apreciat la nivel global dacă publicul relevant poate crede că bunurile sau serviciile în cauză provin de la aceeași societate sau de la o societate afiliată din punct de vedere economic. . apreciere toate circumstanțele relevante trebuie luate în considerare, inclusiv gradul de similaritate dintre marca invocată și seninul care o încalcă, similaritatea/identitatea bunurilor sau serviciilor pentru care sunt folosite și natura distinctivă a mărcii.
Conform doctrinei unitare a Curții Europene de Justiție (*ECJ), riscul de confuzie poate include și riscul ca publicul să creadă că bunurile sau serviciile în cauză provin de la aceeași societate (confuzie directă) sau, după caz, să fie de la societăți asociate din punct de vedere economic (confuzie indirectă) (ECJ 22 iunie 1999, C-342/97, LLOYD SCHUHFABRIK MEYER/ KLIJSEN HANDEL, punctul 17).
A) identitatea bunurilor
Pârâtele produc și vând produse identice (băuturi energizante), ce conțin aproximativ aceleași ingrediente și în doze de aceeași cantitate - 250 ml. Având în vedere că bunurile menționate sunt produse de consum în masă, se poate deduce că un consumator mediu nu este atât de atent atunci când cumpără sau comandă aceste produse. Acest fapt sporește potențialul existenței unui risc de confuzie.
B) similaritatea mărcilor
De asemenea, pârâtele folosesc ambalaje extrem de similare din punct de vedere vizual, care imita în mod fraudulos culorile protejate de mărcile înregistrate albastru și argintiu ale reclamantei R. B. GmbH precum și proporția lor generală de aproximativ 50% - 50% din doză/ambalaj.
Se atrage atenția în special cu privire la ambalajul pentru patru băuturi energizante ale pârâtelor în care sunt vândute produsele pârâtelor. Pârâtele nu folosesc numai culorile protejate de înregistrările mărcilor reclamantei (albastru și argintiu) și proporția lor de aproximativ 50% - 50% pentru doza/ambalajul lor, ci și semnul trapezoidal care este de asemenea protejat de reclamantă și este un element distinctiv al prezentării comerciale R. B..
Similaritatea culorilor utilizate de către pârâte și identitatea produselor poate crea, fără niciun dubiu, un risc de confuzie cu mărcile reclamantei R. B. GmbH și, în același timp, un risc de asociere ca urmare a similarității vizuale puternice dintre mărcile R. B. și semnul utilizat de către pârâte, astfel încât un consumator cu un nivel mediu de atenție va fi în mod clar tentat să asocieze produsele vândute de către pârâte cu produsele renumite ale reclamantei sau, cel puțin, să creadă că respectivele produse aparțin aceluiași producător renumit - reclamanta R. B. GmbH.
Adeseori, este puțin probabil ca respectivii consumatori atunci când se află în fața unui raft sau într-o cafenea, să citească denumirea R. B.. Totuși, consumatorii recunosc în mod spontan culorile distinctive albastru/argintiu cu care sunt familiarizați și le asociază cu produsele binecunoscute care îi aparțin reclamantei R. B. GmbH.
Cele de mai sus descriu în mod clar faptul că, în cazul cumpărării de bunuri de consum cu mișcare rapidă, cum ar fi băuturile, consumatorul recunoaște „semnalul" unic și distinctiv R. B. dat de culorile albastru/argintiu pe care le poate identifica la prima vedere chiar si de departe drept indicație a originii Băuturii Energizante R. B.. Această recunoaștere de către consumatori a „culorilor" este confirmată de un studiu efectuat de către "British Brands Group" în luna mai 2009, ale cărui concluzii indică faptul că ambalarea produselor pentru a arăta ca niște branduri familiare îi induce în eroare pe cumpărători, percepția similarității fiind stimulată de culoare, formă, design-ul per total și mărimea ambalajului. În plus, există o corelare puternică între ambalaje similare și credința că produsul provine de la același producător ca și brandul original. Ambalajul similar provoacă o tendință sporită pentru consumatori de a cumpăra produsul, afectând astfel comportamentul lor de cumpărători, în baza aceluiași studiu, ambalajul similar prin care se profită de reputația unui produs cu un anumit brand poate crește vânzările produsului cu mai mult de 50%, culoarea ambalajului fiind principalul motiv pentru care cumpărătorii percep ambalajul ca fiind similar în 79% din cazuri.
c) caracterul distinctiv al mărcilor R. B.
Datele disponibile pentru piața românească - volumele de vânzări de la mai mult de 10,8 milioane de unități în 2005 la peste 22,0 milioane de unități în 2009, cheltuielile de publicitate în mass media de la aproximativ 411.000 Euro în 2005 la 516,000 Euro în 2009, cheltuielile de marketing de la mai mult de 2,0 milioane Euro în 2005 la mai mult de 4,7 milioane Euro în 2009, sponsorizarea/ participarea la atât de multe evenimente internaționale (cum ar fi Formula l, NASCAR, Raliul Dakar, WRC, MotoGP) și naționale și o valoare a brandului de 12,74 milioane de Euro9- confirmă faptul că brandul și mărcile R. B. sunt binecunoscute și distinctive la nivel internațional și pe teritoriul României.
Testele și Studiile de Recunoaștere (spontană și asistată) efectuate de diverse institute de top (de exemplu, Athena Marketing Research, Compagnie, Demoscopia, DOXA, Fessel-GfK, Flexo Hiner & Partners, Nielsen, Taylor Nelson Sofres și Wings) în Uniunea Europeană și în alte câteva țări confirmă faptul că R. B. este o marcă notorie sau binecunoscută, cu un grad de recunoaștere spontană de 78% și de recunoaștere asistată de 91% în România (cifre stabilite în_).
Or, așa cum s-a reținut in doctrină dar și în practica instanțelor comunitare, cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare este mai puternic, cu atât va fi mai mare posibilitatea de confuzie.
Brandul și mărcile R. B. au fost confirmate ca fiind binecunoscute și distinctive de diverse Instanțe și Oficii ale Mărcilor din Europa și din lume, inclusiv România, așa cum indică hotărârile detaliate în lista de cazuri atașată.
D) concluzie
Având în vedere identitatea bunurilor, gradul ridicat de similaritate vizuală dintre mărcile reclamantei și semnul pârâtelor și reputația mărcilor reclamantei, există în mod clar un risc de confuzie indirectă din partea publicului, însemnând că publicul poate crede că băutura energizantă denumită Rienergy este produsă, vândută sau comercializată de o societate având legătură din punct de vedere economic cu reclamanta R. B..
În plus, ar trebui de asemenea ținut cont de faptul că un consumator obișnuit are rareori ocazia de a face o comparație directă între marcă și semn și are în minte doar înfățișarea imperfectă a acestora pe care a reținut-o.
De asemenea, ar trebui reținut faptul că nivelul de atenție al consumatorului obișnuit variază și în funcție de categoria de bunuri în cauză (CEJ 22 iunie 1999, C-342/97, LLOYD SCHUHFABRIK MEYER/ KLIJSEN HANDEL, punctul 26), ceea ce face și mai probabil riscul de a se produce o confuzie indirectă.
2) MĂRCILE R.-B. SUNT NOTORII / RISCUL DE ASOCIERE
Chiar dacă s-ar susține - indirect și în ciuda celor de mai sus - că nu există nicio probabilitate de confuzie din partea consumatorului obișnuit în baza similarității dintre semnul utilizat de către pârâte și mărcile înregistrate ale reclamantei, utilizarea semnului folosit de către pârâte trebuie să fie considerată o încălcare a dreptului exclusiv al pârâtei conform art. 35 din Legea nr. 84/1998, modificată ulterior prin Legea nr. 66/2010 și art. 9 (1) (c) din Regulamentul UE nr. 207/2009, o marcă comunitară va conferi proprietarului drepturi exclusive și acesta va fi îndreptățit să împiedice utilizarea pentru comercializare de către terții care nu au acordul său a:
c) unui semn care este identic sau similar cu marca în legătură cu bunuri sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care este înregistrată marca, aceasta din urmă având o reputație, iar utilizarea respectivului semn fără justă cauză profitând pe nedrept de sau fiind în detrimentul caracterului distinctiv sau al reputației mărcii.
c) oricărui semn care este identic sau similar cu marca comunitară cu privire la bunurile și serviciile care nu sunt similare cu cele pentru care marca comunitară este înregistrată, cea din urmă având o reputație în Comunitate și utilizarea respectivului semn fără justă cauză profitând pe nedrept de sau fiind în detrimentul caracterului distinctiv sau al reputației mărcii comunitare.
Notorietatea unei mărci este o consecință directă a utilității sale economice, dovedind faptul că o marcă este un real succes și a fost apreciată de clienții săi13.
La acest punct reclamanta face referire la paragraful „caracterul distinctiv al mărcilor R. B." (supra) ce indică toate elementele relevante ce confirma caracterul de mărci notorii în ceea ce privește mărcile reclamantei.
a) Bunuri identice
În ceea ce privește articolul 9 (1) (c) din Regulamentul privind Mărcile Comunitare s-a considerat în practica europeană ca acest articol se aplică de asemenea și cazurilor în care semnul disputat este folosit pentru bunuri similare sau identice cu cele pentru care marca anterioară este înregistrată (CEJ 23 octombrie 2003, C-408/01, ADIDAS/FlTNESSWORLD, punctul 19; CEJ 9 ianuarie 2003, C-292/00, Davidoff Gofkid, punctele 24-26).
b) Stabilirea unei legături dintre semnele concurente este suficientă
În ceea ce privește mărcile binecunoscute, aria de protecție este mai largă și trebuie să existe numai un anumit grad de similaritate între mărcile reclamantei și semnul pârâtei prin care o parte relevantă a publicului stabilește o legătură între semn și marcă, adică stabilește o legătură între acestea deși nu le confundă (CEJ 23 octombrie 2003, C-408/01, ADIDAS/FITNESSWORLD, punctul 29).
c) Profitarea pe nedrept de caracterul distinctiv sau de reputația mărcii
Utilizarea semnelor care încalcă mărcile de către pârâte, printre altele, profită pe nedrept de caracterul distinctiv și reputația mărcilor înregistrate de către reclamantă, prin faptul că pârâtele caută „să profite de marca având o reputație pentru a beneficia de puterea de atracție, reputația și prestigiul respectivei mărci și pentru a exploata, fără a plăti vreo compensație financiară, efortul de marketing al proprietarului mărcii pentru a crea și păstra imaginea mărcii (CEJ 18 iunie 2009, C-487/07, L"OREAL/BELLURE, punctul 50).
d) Concluzie
În concluzie, nu este necesară nici măcar existența unui risc de confuzie deoarece mărcile reclamantei sunt binecunoscute, ci doar o „legătură" între mărcile reclamantei și semnul pârâtelor. Această „legătură" poate fi stabilită cu certitudine în cazul de față având în vedere că pârâtele folosesc culorile precum și trapezoidul protejate de înregistrările mărcilor reclamantei (albastru și argintiu) în proporție de aproximativ 50% - 50% - elemente distinctive ale produselor reclamantei, pentru bunuri identice și evident caută să profite de reputația mărcilor R. B. ce au o bună reputație pentru a beneficia nejustificat de puterea de atracție, reputația și prestigiul acestora și pentru a exploata, fără plata vreunei compensații financiare, efortul de marketing al reclamantei pentru a crea și păstra imaginea mărcilor R. B. .
DESPĂGUBIRI PRETINSE DE LA PÂRÂTE
Din acțiunile descrise mai sus, rezultă fără dubiu că pârâtele au desfășurat în mod intenționat acțiuni ilicite de încălcare a mărcilor R. B. prin imitarea frauduloasă a culorilor și a combinației de culori albastru/argintiu care se află sub protecția exclusivă a reclamantei.
Conform art. 14 paragraful l din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială:
(1) La cererea părții prejudiciate, instanța competentă o va obliga pe persoana care a încălcat intenționat o marcă să plătească titularului dreptului încălcat daune care corespund prejudiciului pe care l-a suportat în mod efectiv, ca urmare a respectivei încălcări.
În scopul stabilirii prejudiciului, solicită instanței:
- să ia în considerare criteriile stabilite în art. 14 paragraful 2 din O.U.G. nr. 100/2005 și, în special, beneficiile obținute pe nedrept de către pârâte sau cuantumul redevențelor care ar fi fost cuvenite în cazul în care pârâtele ar fi solicitat autorizarea folosirii mărcilor R. B. de la reclamantă;
- să ordone pârâtelor, în conformitate cu art. 8 paragrafele l și 2 din O.U.G. nr. 100/2005:
- să furnizeze informații complete privind originea și distribuția rețelelor de produse etichetate RIENERGY care imită fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de mărcile înregistrate de reclamanta R. B. GmbH sau alte produse care imită ilegal mărcile R. B.®.
- să furnizeze documente care arată volumul de vânzări și venitul obținut de către pârâte ca urmare a producerii și/sau comercializării produselor etichetate RIENERGY.
In baza acestor motive, se impune ca instanța să admită prezenta acțiune așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces”.
În drept, au fost invocate: Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, cu modificările ulterioare aduse prin Legea nr. 66/2010, Regulamentul UE nr. 207/2009 privind marca comunitară, art. 14 si 16 din O.U.G. nr. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională depuse la data de 06.12.2010, pârâta S.C. E. F. S.A., în temeiul art. 115 și 119 C. pr. civ. solicită:
A. In ceea ce privește întâmpinarea
I. Anularea pentru lipsa caracterului determinat al obiectului a capetelor de cerere 1-4 ale cererii de chemare în judecată.
II. In subsidiar pentru capetele 1-4 ale cererii de chemare în judecată și, în principal, pentru capătul 5 al cererii de chemare în judecată, respingerea acțiunii formulate în cauză de către reclamanta R. B. GMBH (în continuare, R. B.) ca neîntemeiată.
B. In ceea ce privește cerere reconvențională
I. Anularea mărcii internaționale cu desemnare Uniunea Europeană nr._ aparținând reclamantei-pârâte R. B..
II. Obligarea reclamantei-pârâte R. B. la plata de daune morale evaluate provizoriu la suma de 50.000 RON.
A. Scurtă prezentare a situației de fapt
l. E. F. și TGIE fac parte din cel mai mare grup de companii alimentare est-europene și reprezintă unele dintre cele mai mari investiții private din România. Arată sub acest aspect că investițiile efectuate, inclusiv cele privitoare la promovarea brandurilor utilizate de pârâtele, sunt protejate și de Acordul încheiat între Guvernul României și Guvernul Regatului Suediei pentru protejarea și promovarea reciprocă a investițiilor din 22 mai 2002.
2. De-a lungul timpului, E. F. și TGIE au dezvoltat o gamă variată de produse, care se bucură de apreciere și recunoaștere atât la nivel național cât și european.
3. Printre produsele dezvoltate, comercializate și promovate de E. F. și TGIE se numără și produsele purtând marca RIENERGY.
4. Marca RIENERGY, sub care pârâtele comercializează băuturi energizante, a fost înregistrată ca marcă comunitară sub nr._, pentru clasa 32 (bere; apă minerală și apă aerată, alte băuturi non-alcoolice; băuturi din fructe și sucuri din fructe; siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor) și beneficiază de protecția instituită de Regulamentul UE nr. 207/2009, dovadă fiind extrasul de pe site-ul Oficiului pentru Armonizarea Pieței Interne, (a se vedea Anexa 1). Această marcă a fost înregistrată de ., societate membră a aceluiași grup de firme ca și pârâtele, care și-a dat acordul pentru utilizarea mărcii de către pârâte, (a se vedea Anexa 2) Marca RIENERGY a fost intens promovată, dovadă fiind investițiile substanțiale făcute în acest scop precum și prezența produselor RIENERGY - Energy Drink la diverse târguri internaționale, (a se vedea Anexa 3). Totodată, arată că produsele RIENERGY-Energy Drink au fost comercializate de pârâtele încă din anul 2007. (a se vedea Anexa 4)
5. Totodată, este înregistrată la nivel național și marca RIENERGY nr._ (a se vedea Anexa 5), pentru care pârâtele au acordul titularului mărcii . în vederea folosirii, (a se vedea Anexele 2 și 6)
6. La 08.09.2010, reclamanta R. B. a formulat cererea de chemare în judecată prin care solicită instanței să oblige pârâtele: „l) să înceteze imediat comercializarea, producția, ambalarea, transportul, importul, exportul și/sau utilizarea în cursul comercializării a produselor etichetate RIENERGY care imită în mod fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau a altor produse care imită în mod ilegal mărcile R. B. GmbH.; 2) să înceteze imediat orice formă de publicitate sau promovare a produselor etichetate RIENERGY care imită în mod fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau a altor produse care imită în mod ilegal mărcile R. B. GmbH; 3) să retragă imediat de pe piață toate produsele etichetate RIENERGY care imită în mod fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau orice alte produse care imită în mod ilegal mărcile R. B.; 4) să distrugă toate ambalajele, orice materiale publicitare, ceea ce include și ștergerea tuturor referirilor de pe siturile web controlate depărate a produselor etichetate RIENERGY care imită m mod fraudulos culorile și combinația de culori culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau a altor produse care imită în mod ilegal mărcile R. B. GmbH; 5) să plătească reclamantei R. BUL GmbH o despăgubire cu titlu de daune materiale și morale cauzate ca urmare a încălcării mărcilor reclamantei, estimate provizoriu la 10.000 Euro.".
7. Așa cum se argumentează pe larg în cele de urmează, se impune respingerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta R. B..
B. Aspecte privind întâmpinarea.
I.Excepția nulității capetelor l, 2, 3 și 4 ale cererii de chemare în judecată pentru lipsa caracterului determinat al obiectului
8. Așa cum se arată în doctrină, obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretențiile reclamantului, sau, altfel spus, de ceea ce cere reclamantul prin acțiunea formulată.
9. Prin petitul capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată reclamanta R. B. solicită obligarea pârâtelor: „l)să înceteze imediat comercializarea, producția, ambalarea, transportul, importul, exportul și/sau utilizarea în cursul comercializării a produselor etichetate RIENERGY care imită în mod fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau a altor produse care imită în mod ilegal mărcile R. B. GmbH; 2) să înceteze imediat orice formă de publicitate sau promovare a produselor etichetate RIENERGY care imită în mod fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau a altor produse care imită în mod ilegal mărcile R. B. GmbH; 3) să retragă imediat de pe piață toate produsele etichetate RIENREGY care imită în mod fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau orice alte produse care imită în mod ilegal mărcile R. B.; 4) să distrugă toate ambalajele, orice materiale publicitare, ceea ce include și ștergerea tuturor referirilor de pe siturile web controlate de pârâte a produselor etichetate RIENERGY care imită în mod fraudulos culorile și combinația de culori culori (albastru și argintiu) protejate de înregistrările mărcilor reclamantei R. B. GmbH sau a altor produse care imită în mod ilegal mărcile R. B. GmbH;".
10. Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să fie determinat, astfel încât, în urma judecării cauzei, să fie posibilă pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să aibă autoritate de lucru judecat între părți cu privire la pretențiile ce au făcut obiectul litigiului. Așadar, finalitatea oricărui litigiu este, în mod necesar, pronunțarea unei hotărâri judecătorești apte de a fi pusă în executare și care să soluționeze litigiul dintre părți. Prin urmare, în ipoteza unui obiect al cererii introductive de instanță insuficient determinat este imposibilă pronunțarea unei astfel de hotărâri judecătorești.
11. Or, în speță, având în vedere modalitatea în care capetele cererii de chemare în judecată au fost formulate, nu este posibilă o determinare clară, aptă de a fi, eventual, pusă în aplicare, a obiectului pretențiilor reclamantei.
12. In primul rând, descrierea produselor la care se referă aceste capete de cerere - și anume acele produse etichetate RIENERGY care „imită fraudulos" anumite culori sau combinații de culori protejate de înregistrările reclamantei sau acele produse care „imită în mod ilegal" mărcile R. B., este vagă și nu permite o determinare clară și obiectivă a produselor în cauză. Astfel, în cazul pur ipotetic în care instanța ar admite aceste capete de cerere, la momentul executării hotărârii, s-ar pune în mod inevitabil problema care dintre produsele purtând denumirea RIENERGY „imită" înregistrările reclamantei sau „mărcile R. B.".
13. In al doilea rând, reclamanta face referire la culorile și combinația de culori protejate prin „înregistrările reclamantei R. B. GmbH", fără a preciza însă în mod exact la care anume înregistrări se referă, ceea ce face practic imposibilă orice determinare exactă și obiectivă.
14. În al treilea rând, reclamanta face referire la „mărcile R. B.", fără a preciza la care anume mărci R. B. se referă.
15. In mod evident, din cele prezentate mai sus, rezultă imposibilitatea determinării în mod clar și obiectiv a produselor la care reclamanta face referire în capetele 1-4 din cererea de chemare în judecată, ceea ce atrage în mod necesar imposibilitatea pronunțării unei hotărâri judecătorești privind aceste capete de cerere.
16. Or, așa cum a arătat deja, obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să fie astfel determinat încât să facă posibilă pronunțarea unei hotărâri judecătorești în legătură cu el, în măsura în care aceasta nu este posibilă, impunându-se anularea cererii de chemare în judecată.
17. Așadar, având în vedere argumentele expuse pe larg mai sus, apreciem că se impune constatarea nulității capetelor de cerere 1-4 ale cererii de chemare în judecată pentru lipsa caracterului determinat al obiectului.
II. Contrar susținerilor reclamantei, pârâta arată că nu încalcă drepturile R. B. asupra mărcilor acesteia.
a. In speță nu s-a prezentat nici un indiciu în sensul existenței unei încălcări a mărcilor reclamantei de către pârâte din perspectiva unui risc de confuzie între semnul utilizat de pârâte pentru produsele RIENERGY și mărcile reclamantei
i. Semnele în litigiu prezintă diferențe esențiale
18. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta arată că „pârâtele folosesc ambalaje extrem de similare din punct de vedere vizual, care imită în mod fraudulos culorile protejate de mărcile înregistrate albastru și argintiu ale reclamantei R. B. GmbH precum și proporția de aproximativ 50%-50% din doză/ambalaj".
19. Or, așa cum se va argumenta în continuare, între mărcile invocate de reclamanta R. B. prin cererea de chemare în judecată și semnul utilizat de pârâtele pentru produsele RIENERGY-Energy Drink există diferențe esențiale.
20. Astfel, în cazul produselor RIENERGY-Energy Drink la doză, grafica este alcătuită din culoarea naturală a aluminiului, imprimată cu albastru plin opac Pantone 2736C, culorile succedându-se pe verticală, granița dintre cele două culori nefiind clar definită, ci prezentându-se sub forma unui degrade - un model abstract (care reprezintă, de fapt, și unul dintre elementele de distinctivitate ale semnului utilizat de pârâtele), în timp ce mărcile R. B. constau fie din alăturarea simplă, pe orizontală a anumitor nuanțe de albastru (R. 5002) și argintiu (R. 9006), fie din alăturarea culorii albastru (Pantone 2747 C) culorii argintiu (Pantone 877 C) pe diagonală, fie din dispunerea pe diagonală a culorilor albastru și argintiu.
21. De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile reclamantei potrivit cu care pârâtele ar folosi semnul trapezoidal care se regăsește în marca R. B. întrucât în cazul semnului RIENERGY nu se pune problema unui semn trapezoidal, ci a transformării progresive a culorii albastru plin opac Pantone 2736C în culoarea naturală a aluminiului prin intermediul unui model abstract, (a se vedea Anexa 7)
22. Mai mult, arată că, în cazul produselor RIENERGY - Energy Drink la pet, ambalajul este imprimat într-o proporție covârșitoare cu albastru (pet-ul este de culoare albastră), ceea ce îl diferențiază în mod net de mărcile reclamantei în care culorile albastru și argintiu sunt prezente în proporții aproximativ egale.
23. Totodată, trebuie subliniat faptul ca elementul dominant al semnului utilizat de pârâtele constă în elementul verbal RIENERGY (element fantezist format prin combinarea numelui orașului Rieni - locul de proveniență al E. F., și a cuvântul energy) însoțit de un element figurativ inscripționat cu alb. (a se vedea Anexa 7)
24. In consecință, având în vedere elementele prezentate mai sus, se apreciază că nu există similaritate între semnele în litigiu. Oricum, în cazul în care se va aprecia că există o anumită similaritate, arată că aceasta nu este în nici un caz de natură să cauzeze un risc de confuzie, mai ales având în vedere lipsa distinctivității mărcilor aparținând reclamantei.
ii. Inexistența unui risc de confuzie a mărcilor invocate de R. B. cu semnul folosit de pârâtele E. F. și TGIE.
25. In primul rând, mărcile aparținând reclamantei R. B. și constând în combinații ale culorilor albastru și argintiu sunt mărci lipsite de caracter distinctiv sau, cel mult, având un caracter distinctiv slab. Prin urmare, nivelul de protecție de care se bucură aceste mărci este unul foarte scăzut.
26. Astfel, așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții de Apel București, menținută de instanța supremă, deși mărcile în discuție erau similare, s-a apreciat că reclamanta din cauza respectivă nu putea invoca încălcarea mărcii sale întrucât caracterul slab al acesteia nu permitea un asemenea nivel de protecție. In acest sens, s-a reținut că ,,(...)deși similare mărcile apelantei (primele două), cu cele ale pârâtei, întrucât acestea sunt mărci slabe, apelanta reclamantă nu poate invoca încălcarea dreptului său la marcă prin înregistrarea ulterioară de către pârâtă a unor mărci similare și pe cale de consecință, să obțină anularea acestora, deoarece caracterul slab al mărcilor sale nu îngăduie un asemenea grad de protecție, (...)" (Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 95A din 24 aprilie 2008 - Anexa 8)
27. Prima dintre mărcile opuse de reclamanta R. B. constă într-o simplă alăturare a respectivelor nuanțe de albastru și argintiu. Or, în mod evident, un comerciant nu poate pretinde monopol cu privire la orice combinație a unor nuanțe de albastru și argintiu. In plus, nuanțele de albastru și argintiu pentru care este înregistrată marca respectivă nu coincid cu nuanțele culorile utilizate pe ambalajul produselor RIENERGY-Energy Drink.(a se vedea Anexa 7)
28. În ceea ce privește ce-a de-a doua dintre mărcile comunitare opuse, aceasta constă în alăturarea pe diagonală a anumitor nuanțe de albastru și argintiu. Or, în speță, așa cum arată și mai jos, culorile albastru și argintiu sunt dispuse într-o cu totul altă formă pe ambalajul produselor RIENERGY - Energy drink. Mai mult, nuanțele de albastru și argintiu pentru care este înregistrată marca comunitară respectivă nu coincid cu nuanțele utilizate pe ambalajul produselor RIENERGY-Energy Drink. Totodată, în ceea ce privește marca internațională aparținând R. B., înregistrată pentru culorile albastru și argintiu, fără precizarea unei nuanțe anume, dispuse pe diagonală, aceasta este nulă, așa cum demonstrează în cadrul cererii reconvenționale, întrucât nu este aptă de reprezentare grafică și, în orice caz, un comerciant nu poate pretinde un monopol cu privire la orice combinație a oricăror nuanțe de albastru și argintiu.
29. In consecință, având în vedere caracterul slab distinctiv al mărcilor sale, reclamanta R. B. nu se poate opune utilizării de către pârâta a combinației de culori albastru-argintiu, dispusă de o manieră total diferită față de cea utilizată de reclamantă pentru produsele sale.
30. In al doilea rând, elementul dominant și distinctiv al ambalajelor produselor R. B. constă în marca verbala R. B. inscripționată cu roșu și însoțită de elementul figurativ reprezentând doi tauri de culoare roșie și un soare galben și plasată în centrul ambalajului. Astfel, contrar susținerilor reclamantei, elementul distinctiv, după care consumatorii recunosc produsele R. B. nu este combinația de culori albastru-argintiu, care, așa cum a arătat, are un slab caracter distinctiv, ci marca verbală R. B. inscripționată cu roșu. Consumatorul nu este obișnuit să perceapă culoarea ca semn al originii ci ca o simplă trăsătură a ambalajului. Cu atât mai greu se poate forma o asemenea obișnuință atunci când culoarea este mereu însoțită de semne verbale și figurative care sunt mult mai frecvent percepute ca semne distinctive ale originii comerciale a produsului. In acest caz consumatorii vor asocia această origine comercială mărcii cu elementele verbale și figurative în cauză iar nu cu fondul lor cromatic care în plus este uzual în domeniul produselor vizate (culorile albastru și argintiu sunt asociate în general cu energia)
31. In al treilea rând, în ceea ce privește produsele în discuție, contrar susținerilor reclamantei, arată, pe de o parte, că reclamanta R. B. comercializează produsul respectiv nu numai în doze de 250 ml, ci și în doze de 350 ml, în timp ce pârâtele comercializează produsele RIENERGY - Energy drink și în peturi de 0,5 l și 11.
32. În al patrulea rând, produsele RIENERGY - Energy drink și, respectiv, R. B. se adresează unor categorii diferite de consumatori din perspectiva posibilităților materiale. Astfel, produsele R. B. de 2-3 ori mai scumpe decât produsele RIENERGY - Energy drink, ceea ce înseamnă că, din moment ce consumatorii sunt diferiți, nu se poate pune problema unui risc de confuzie.
33. In al cincilea rând, în ceea ce privește pretinsa distinctivitate a mărcilor opuse de reclamanta R. B., arată, mai întâi, că reclamanta face referire pentru a argumenta caracterul distinctiv al mărcilor sale la o declarație dată de unul dintre avocații acesteia. Astfel, această declarație nu provine de la un terț independent (spre exemplu, institut de sondare a opiniei publice sau orice altă entitate care se ocupă cu studiul și evaluarea brandurilor), ci de la unul dintre reprezentanții reclamantei. Or, în mod evident, o astfel de declarație, dată de unul dintre avocații reclamantei cu privire la mărcile acesteia, nu poate reprezenta o dovadă sau, cel puțin, nu o dovadă concludentă a caracterului distinctiv al mărcilor reclamantei.
34. In orice caz însă, informațiile prezentate în respectiva declarație nu sunt, în niciun caz, de natură să probeze distinctivitatea mărcilor reclamantei constând în combinații de albastru și argintiu.
In cererea de chemare în judecată reclamanta face trimitere la respectiva declarație pentru a arăta că s-au efectuat cheltuieli importante de către reclamantă pentru publicitate și marketing, valoarea brandului R. B. fiind una ridicată. Aceste cheltuieli, făcute pentru promovarea brandului R. B., nu sunt însă de natură să probeze faptul că mărcile reclamantei constând în combinații ale culorilor albastru și argintiu se bucură de o distinctivitate ridicată așa cum pretinde reclamanta. Astfel, așa cum a arătat deja, elementul dominant și distinctiv al ambalajelor produselor R. B. constă în marca verbala R. B. inscripționată cu roșu și însoțită de elementul figurativ reprezentând doi tauri de culoare roșie și un soare galben, iar nu combinație albastru-argintiu care, de altfel, se regăsește pe ambalajele a numeroase băuturi energizante. Așadar, investițiile respective nu au fost făcute pentru promovarea mărcilor reclamantei constând în combinația de culori albastru-argintiu, ci pentru promovarea brandului R. B. al cărui element dominant și distinctiv este cel descris mai sus.
Mai mult, această situație este confirmată chiar de către reclamantă care arată în cererea de chemare în judecată, citând din declarația anexată, că „R. B.® este o marcă notorie sau binecunoscută, cu un grad de recunoaștere spontană de 78% și de recunoaștere asistată de 91 %". Prin urmare, cea care se bucură într-adevăr de recunoaștere și distinctivitate este marca verbală R. B.®, iar nu combinațiile de albastru-argintiu, frecvent utilizate pentru băuturi energizante. Totodată, trebuie precizat că înscrisurile constând în grafice privind recunoașterea spontană și asistată a R. B. nu pot fi utilizate pentru a proba distinctivitatea/ notorietatea mărcilor reclamantei constând în combinații ale culorilor albastru și argintiu întrucât nicăieri în aceste înscrisuri nu se face referire la nivelul de recunoaștere al respectivelor mărci.
Totodată, în ceea ce privește referirile reclamantei la deciziile diferitelor instanțe judecătorești și administrative naționale și străine, arată că este imposibil de stabilit relevanța acestor decizii în prezenta cauză atâta timp cât nu se poate determina în mod clar, pe baza informațiilor oferite de reclamantă, care au fost mărcile în litigiu în respectivele spețe. Mai mult, în orice caz, instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze nu este în nici un caz ținută de soluții pronunțate de instanțe din Germania, Austria sau Polonia, care au în vedere un public țintă complet diferit în raport cu care se apreciază distinctivitatea. Astfel, este perfect posibil ca o anumită combinație de culori să fi dobândit distinctivitate prin utilizare și promovare pentru publicul dintr-o țară și să nu fi dobândit pentru publicul dintr-o altă țară.
35. In consecință, singurul aspect care rezultă din declarația anexată de reclamantă la cererea de chemare în judecată este notorietatea și distinctivitatea mărcii verbale R. B., însoțită de logo-ul binecunoscut al reclamantei (respectiv, cei doi tauri și soarele de culoare galbenă). Or, faptul că marca verbală R. B. este notorie și are un nivel de distinctivitate ridicat vine doar să demonstreze că elementul dominant, pe care consumatorii îl observă cu precădere în momentul achiziționării de astfel de produse, este semnul R. B. inscripționat cu roșu, cu caractere mari, în centrul ambalajului produselor reclamantei, iar nu culorile albastru și argintiu în care este colorat ambalajul.
36. In al șaselea rând, arată că în prezent sunt comercializate o multitudine de produse similare celor în discuție, al căror ambalaj este colorat cu precădere în albastru și argintiu, ceea ce demonstrează lipsa de distinctivitate a acestor culori și caracterul lor uzual pentru produsele în discuție, (a se vedea Anexa 10).
b. In speță, nu s-a prezentat niciun indiciu în sensul existenței unei încălcări de către pârâtele a mărcilor pretins notorii ale reclamantei R. B.
37. In primul rând, reclamanta nu a prezentat nicio probă de natură să demonstreze notorietatea mărcilor invocate de aceasta. Sub acest aspect, arată că reclamanta face referire la anumite înscrisuri care nu sunt în nici un caz apte să argumenteze notorietatea mărcilor invocate de aceasta.
38. In al doilea rând, pârâtele nu utilizează semnul respectiv fără justă cauză, așa cum cer normele legale aplicabile, ci în temeiul existenței mărcii comunitare nr._.
39. În al treilea rând, nu există similaritate între mărcile invocate de reclamanta R. B. și marca utilizată de pârâtele pentru produsele RIENERGY - Energy Drink și, în orice caz, nu există nici un risc de confuzie între acestea. Prin urmare, în absența oricărui risc de confuzie, în mod evident nu se poate pune problema ca pârâtele să profite sau să prejudicieze pretinsul caracter distinctiv sau reputația mărcilor invocate de reclamantă.
III. Capătul de cerere 5 al cererii de chemare în judecată este lipsit de temei legal, impunându-se respingerea acestuia.
40. Mai întâi, arată că reclamanta nu justifică în nici un mod acest capăt de cerere, motiv pentru care se impune respingerea sa ca neîntemeiat.
41. În orice caz însă așa cum a argumentat pe larg mai sus, pârâta nu a săvârșit nici un fapt juridic ilicit întrucât nu a încălcat în nicio modalitate drepturile la marcă ale reclamantei.
42. De asemenea, arată că, potrivit art. 14 (1) din OUG 100/2005 urmează să fie reparat doar prejudiciul suferit în mod real. Or, în speță, reclamanta nu a adus nicio probă privind suportarea unui prejudiciu material sau moral ca urmare a pretinsei încălcări de către pârâtele a drepturilor sale la marcă.
43. Totodată, în ceea ce privește solicitările întemeiate pe art. 8 (1) și (2) din OUG 100/2005, arată că acestea nu pot fi admise de către instanță decât în măsura în care sunt justificate și proporționale în raport cu cauza. Or, așa cum a arătat pe larg mai sus, în speță, reclamanta nu a adus nicio probă a încălcării de către pârâtele a drepturilor sale la marcă, orice obligare a pârâtelor la furnizarea de informații potrivit textelor legale susmenționate apărând în aceste condiții ca neîntemeiată și disproporționată.
44. In același sens, în ceea ce privește solicitarea reclamantei în sensul obligării pârâtelor la furnizarea de informații privind "originea și distribuția rețelelor de produse etichetate RIENERGY care imită fraudulos culorile și combinația de culori (albastru și argintiu) protejate de mărcile înregistrate de reclamanta R. B. GmbH sau alte produse care imită ilegal mărcile R. B.", arată că pârâtele nu produc, comercializează sau distribuie produse care imită fraudulos vreuna dintre mărcile reclamantei. Prin urmare, solicitarea reclamantei este lipsită de obiect. In ceea ce privește solicitarea reclamantei în sensul obligării pârâtelor de a furniza „documente care arată volumul de vânzări și venitul obținut de către pârâte ca urmare a producerii și/sau comercializării produselor etichetate RIENERGY", arată că pârâtele folosesc marca RIENERGY pentru mai multe produse. Or, este dificil de înțeles care este legătura dintre toate aceste produse Rienergy și prezenta cauză.
C. Aspecte privind cererea reconvențională.
I. Marca internațională cu desemnare Uniunea Europeană nr._ nu este aptă de reprezentare grafică și nu este distinctivă, impunându-se anularea sa.
45. Mărcile internaționale desemnând Uniunea Europeană sunt reglementate de Regulamentul Consiliului nr. 207/2009 privind marca comunitară, direct aplicabil de către instanțele române.
46. Potrivit art. 52 din Regulamentul Consiliului nr. 207/2009 privind marca comunitară: „O marcă comunitară va fi anulată pe baza unei cereri formulate la Oficiu sau pe baza unei cereri reconvenționale formulate în cadrul unei acțiuni în contrafacere: a) atunci când marca a fost înregistrată cu încălcarea prevederilor Articolului 7;"
47. Iar potrivit art. 158 din Regulamentul nr. 207/2009: "Efectele unei mărci internaționale desemnând Comunitatea Europeană pot fi declarate nule. 2. Cererea de anulare a efectelor unei mărci internaționale desemnând Comunitatea Europeană va lua locul unei cereri de revocare prevăzute de Articolul 51 sau al unei cereri de anulare prevăzute de Articolul 52 sau 53. "
48. Potrivit art. 7 din același act normativ comunitar (se precizează că aceste prevederi erau în vigoare și la data înregistrării mărcii în discuție): „Nu vor fi înregistrate: (...) a)mărcile care nu respectă cerințele articolului 4; (b) mărcile lipsite de caracter distinctiv;
a. Marca nr._ nu este aptă de reprezentare grafică
49. Articolul 4 din Regulamentul UE nr. 207/2009 prevede că: „Marca comunitară constă în semnul apt a fi reprezentat grafic (...) ".
50. Marca în discuție nu este aptă a fi reprezentată grafic, motiv pentru care se impune anularea sa.
51. Marca internațională nr._ este înregistrată pentru orice combinație de nuanțe de albastru și argintiu, fără a se specifica în nici un mod pentru care anume nuanțe (dintre sutele existente) este înregistrată marca.
52. Or, lipsa oricărei precizări cu privire la nuanțele exacte (determinate potrivit unui sistem de clasificare internațional) atrage în mod evident imposibilitatea reprezentării grafice a respectivei combinații de culori.
53. In jurisprudența instanțelor comunitare s-a reținut că, pentru a-și îndeplini funcția, reprezentarea grafică în sensul articolului 2 din Directivă (omologul Articolului 4 din Regulamentul 207/2009) trebuie să fie clară, precisă, autonomă, ușor accesibilă, inteligibilă, durabilă și obiectivă și că „înregistrarea unei mostre de culoare nu constituie în sine o reprezentare grafică în înțelesul Articolului 2 din Directivă" (a se vedea decizia CJCE în cauza C-104/01).
54. Așadar, marca nr._ nu este aptă de reprezentare grafică întrucât, așa cum s-a reținut în jurisprudența sus-citată, o simplă mostră a culorilor a căror înregistrare se solicită nu constituie o reprezentare grafică, iar descrierea verbală constând în desemnarea, în general, a culorilor albastru și argintiu, fără nicio altă precizare, nu este în nici un caz de natură să confere precizie și obiectivitate reprezentării grafice a mărcii în discuție.
55. In consecință, având în vedere aspectele prezentate mai sus, rezultă că marca nr._ nu este aptă de reprezentare grafică, impunându-se anularea sa.
b. Marca nr._ este lipsită de caracter distinctiv
56. Distinctivitatea este acea calitate esențială a mărcii care permite îndeplinirea de către aceasta a funcției ei principale - informarea consumatorilor cu privire la proveniența comercială a produselor/serviciilor la care se aplică.
57. Or, din moment ce marca în cauză nu este aptă a fi reprezentată grafic cu atât mai mult ea nu poate servi drept indicator pentru proveniența unor bunuri sau servicii. Altfel spus, nu se poate susține caracterul distinctiv pentru anumite produse al oricăror combinații de nuanțe de albastru și argintiu. Dimpotrivă, distinctivitatea ar presupune ca o singură combinație a anumitor nuanțe ale unor culori să fie atribuită de consumatori unor anumite produse sau unui anumit producător, în mod evident această legătură între semn și produs nu poate exista în condițiile în care semnul respectiv (combinația de culori) nu poate fi individualizată, putând să apară într-o multitudine de variante.
58. în consecință, având în vedere aspectele prezentate mai sus, rezultă că marca nr._ nu are caracter distinctiv, impunându-se anularea sa.
59. Totodată, potrivit art.100 (4) din Regulamentul Consiliului nr. 207/2009, se solicită instanței să informeze Oficiul pentru Armonizarea Pieței Interne cu privire la formularea prezentei cereri reconvenționale.
II. Calomniile proferate prin intermediul cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, precum și prin intermediul cererii de ordonanță președințială ce face obiectul dosarului nr._/3/2010, impun obligarea reclamantei-pârâte R. B. la repararea prejudiciului moral suferit de pârâtele reclamante, pe care îl evaluează provizoriu la 50.000 RON.
60. Atât prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, cât și prin cererea de ordonanță președințială ce face obiectul dosarului nr._/3/2010, reclamanta a proferat la adresa pârâtelor și a grupului de firme din care acestea fac parte o . insulte și calomnii, de natură să prejudicieze grav imaginea și bunul renume al acestora și al grupului de firme din care acestea fac parte.
61. Astfel, prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de ordonanță președințială se arată că: „Pârâtele ..A și . EXPORT S.R.L fac parte din grupul de societăți E. DRINKS și RIENI DRINKS, așa cum rezultă din Anexa 3, cunoscut pe piața românească ca fiind implicat în proceduri de înregistrare cu rea-credință a unor mărci identice, similare sau mărci bine-cunoscute în alte țâri sau pentru efectuarea unor activități comerciale contrare practicilor loiale."
62. Aceste susțineri nu prezintă nicio relevanță pentru fondul acțiunilor formulate de reclamanta-pârâtă, fiind în mod evident introduse în cererile de chemare în judecată cu unicul scop de a denigra pârâtele și de a prejudicia reputația acestora.
63. În mod evident, ca urmare a proferării unor astfel de acuze false, lipsite de orice suport factual, imaginea și reputația pârâtelor reclamante și a grupului de firme din care acestea fac parte a suferit grave prejudicii de imagine, acestea din urmă fiind prezentate ca fiind implicate în multiple activități contrare practicilor comerciale loiale.
64. E. F. și TGIE reprezintă unele dintre cele mai mari investiții private din România și fac parte dintr-un grup de firme cu o solidă reputație pe piața produselor alimentare, reputație care a fost prejudiciată în ochii clienților și partenerilor comerciali prin acuzele defăimătoare proferate de reclamanta-pârâtă.
65. In concluzie, precizează că fapta reclamantei-pârâte de a profera acuze calomnioase la adresa pârâtelor reclamante reprezintă în opinia acestora o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii morale, pe care le evaluează provizoriu la 50.000 RON.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și 119 C.pr.civilă, 998-999 C.civil, Legea nr. 84/1998, Regulamentul UE nr. 207/2009, precum și orice alte texte legale aplicabile, inclusiv cele invocate prin prezenta întâmpinare și cerere reconvențională.
În susținerea întâmpinării și a cererii reconvenționale s-au depus la dosar înscrisuri.
La data de 11.02.2011 reclamanta R. B. GmbH a formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia, ca nefondată.
La termenul din 17.02.2011 instanța a pus în discuția părților excepțiile inadmisibilității acțiunii și necompetenței generale a instanțelor de judecată, invocate de pârâte, excepții care au fost respinse cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată.
La termenul din 14.04.2011 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, excepție care a fost respinsă cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată.
La termenul din 09.06.2011, instanța a încuviințat proba cu acte și probe materiale pentru reclamantă și proba cu îscrisuri pentru pârâte, considerându-le utile în soluționarea cauzei.
La termenul din 13.10.2011 părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.2086 din 24.11.2011 pronunțată de Tribunalul București/Secția a V/a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată, în totalitate acțiunea principală formulată de reclamanta R. B. GmbH în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. F. S.A. și S.C. T. G. IMPORT EXPORT S.R.L.,
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. E. F. S.A. în contradictoriu cu reclamanta R. B. GmbH și pârâta S.C. T. G. IMPORT EXPORT S.R.L.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta R. B. GmbH este titulara mărcilor comunitare înregistrate: CTM -_ - marcă figurativă abstractă - în care albastru și argintiu se regăsesc într-o proporție de 50%-50% care a fost înregistrată la data de 25.07.2005 cu prioritate începând cu data de 15.01.2002 pentru produsele din clasa 32 din clasificarea de la Nisa pentru băuturi energizante precum și CTM -_ - marcă figurativă abstractă ce prezintă două culori, albastru și argintiu, separate de linii diagonale și orizontale, înregistrată la data de 15.05.2006 cu prioritate începând cu data de 08.04.2002 pentru produsele din clasa 32 din clasificarea de la Nisa pentru băuturi energizante.
La rândul lor, pârâtele . și . Export SRL au început producția, vânzarea, marketing-ul și publicitatea produselor energizante Rienergy în ambalaje care conțin culorile albastru și argintiu, în baza unui drept de folosință acordat de . (titular al modelelor comunitare nr._-0002, nr._-0001,_-0003 și titular al mărcii naționale_ Rienergy, precum și al mărcii europene_ Rienergy), astfel cum rezultă din declarația de la fila 20 ,vol II din dosar.
Analizând riscul de confuzie între mărcile în litigiu instanța a reținut că reclamanta invocă faptul că acesta ar rezulta din folosirea de către pârâte a unor culori asemănătoare cu cele protejate de către reclamantă și într-un procent similar pe doza/ambalaj.
Pentru a stabili existența unui risc de confuzie între cele două mărci, acesta trebuie apreciat în mod global, ținând cont de similaritatea vizuală, auditivă sau conceptuală a mărcilor.
Sub aspect conceptual, marca reclamantei este aplicată pe ambalaje în culorile protejate, albastru și argintiu, elementul verbal R. B. și elementul grafic constând în doi tauri și un soare de culoare roșie-galbenă fiind poziționate central pe ambalaj.
Marca pârâtei este o marcă individuală combinată, compusă dintr-un element verbal și unul grafic.
Elementul verbal, Rienergy, reprezintă o juxtapunere între denumirea orașului Rieni, unde este sediul fabricii E. F. și cuvântul din limba engleză “energy”, care înseamnă energie, iar elementul grafic constă într-o formă stilizată a logoului RI.
Din punct de vedere fonetic cele două mărci nu sunt similare deoarece marca reclamantei este formată din două cuvinte distincte-R. B.-, fiecare alcătuit dintr-o singură silabă, iar marca utilizată de pârâtă constă într-un singur cuvânt-Rienergy-alcătuit din patru silabe.
Sub aspect vizual, mărcile supuse analizei sunt diferite, neexistând niciun risc de confuzie între acestea.
Astfel mărcile R. B. se caracterizează prin următoarele elemente:culorile protejate, albastru și argintiu, sunt aranjate sub forma unui trapez, într-un procent de 50%-50% în fiecare combinație.
În cazul băuturilor energizante Rienergy la doză, grafica este alcătuită din culoarea naturală a aluminiului, imprimată cu albastru plin opac Pantone 2736C, culorile succedându-se pe verticală, granița dintre cele două culori nefiind clar definită, ci prezentându-se sub forma unui degrade-un model abstract.
În ceea ce privește culorile protejate, marca reclamantei revendică culoarea albastru transparent (cod pantone 2747 C), în timp ce culorile mărcii Rienergy sunt albastru opac (cod pantone 2736 C ) și roșu (cod pantone 485C).
Instanța a reținut în plus că ceea ce a reținut consumatorul mediu, avizat, de băuturi energizante este elementul dominant al mărcii, în cazul mărcilor reclamantei –denumirea R. B. și elementul figurativ constând în doi tauri și un soare de culoare roșie-galbenă, poziționat central pe ambalaj, nicidecum nu va alege produsele orientându-se după culorile albastru argintiu de pe ambalaj.
De asemenea, elementul dominant al mărcii pârâtei constă în denumirea Rienergy și elementul figurativ abstract poziționat în partea superioară a ambalajului.
Cu privire la notorietate, instanța a constat că niciunul din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă nu probează notorietatea mărcii acesteia constând în combinația de culori albastru argintiu, pe teritoriul României, în condițiile în care, pe de o parte, studiile de piață și hotărârile judecătorești vizează alte țări și, pe de altă parte, chiar din conținutul acestora rezultă că notorietatea se referă fie la marca verbală R. B., fie la elementul figurativ constând în doi tauri și un soare de culoare roșie-galbenă.
Marca verbală R. B. însoțită de logo-ul R. B. indică originea comercială a produselor. Consumatorul nu este obișnuit să perceapă culoarea ca semn al originii, ci ca o simplă trăsătură a ambalajului, cu atât mai mult cu cât culoarea este mereu însoțită de elemente verbale și figurative care sunt semne distinctive ale originii comerciale a produsului.
În ceea ce privește pretinsa notorietate a mărcilor opuse de către reclamantă, instanța nu a reținut ca relevantă declarația(filele 73-84, vol.I) depusă de reclamantă în care se arată că s-au efectuat cheltuieli importante de către aceasta pentru publicitate și marketing, valoarea brandului R. B. fiind una ridicată deoarece investițiile respective nu au fost făcute pentru promovarea mărcilor reclamantei constând în combinația de culori albastru-argintiu, ci pentru promovarea brandului R. B. care constă în marca verbală R. B. inscripționată cu roșu și însoțită de elementul figurativ reprezentând doi tauri de culoare roșie și un soare galben.
Nici înscrisurile constând în grafice privind recunoașterea spontană și asistată a R. B. nu pot fi reținute ca probând notorietatea mărcilor reclamantei constând în combinații ale culorilor albastru-argintiu deoarece nicăieri în aceste înscrisuri nu se face referire la nivelul de recunoaștere al respectivelor mărci.
În ceea ce privește studiile de piață privind pretinsa notorietate și recunoaștere a mărcilor R. B. efectuate în Suedia, Germania, Polonia, Austria, Olanda și Elveția precum și declarațiile obținute de la diferite entități din Marea Britanie, Irlanda și Suedia, instanța a reținut că acestea nu atestă notorietatea de care s-ar bucura aceste mărci pe teritoriul României, din perspectiva consumatorilor români.
De asemenea, studiul referitor la impactul ambalajului similar asupra comportamentului consumatorilor realizat în Marea Britanie nu poate fi reținut ca relevant deoarece în speță instanța analizează riscul de confuzie din perspectiva consumatorilor români.
Față de cele reținute, instanța, în temeiul dispozițiilor art.36 alin.2 litera b) din Legea nr.84/1998 cu modificările ulterioare aduse prin Legea nr.66/2010, coroborat cu art.9 din Regulamentul Comisiei Europene nr.207/2009, va respinge acțiunea principală, ca neîntemeiată.
Având în vedere că nu s-a reținut imitarea frauduloasă a culorilor și a combinației de culori albastru-argintiu care se află sub protecția exclusivă a reclamantei, de către pârâte, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de despăgubiri formulată de reclamantă.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a reținut că pârâta reclamantă a solicitat anularea mărcii internaționale cu desemnare Uniunea Europeană nr._ invocând faptul că aceasta nu este aptă de reprezentare grafică și nu este distinctivă (art.7 din Regulamentul Consiliului nr.207/2009).
Cu privire la primul aspect instanța a constat că marca internațională figurativă nr._ este formată dintr-o combinație a culorilor albastru și argintiu dispuse într-o formă trapezoidală.
Împrejurarea că nu se specifică pentru care anume nuanțe este înregistrată marca este lipsită de relevanță căci normele legale nu prevăd în mod expres necesitatea indicării nuanțelor exacte ale culorilor din care este alcătuită marca.
Referitor la cel de-al doilea motiv de anulare, instanța a reținut că distinctivitatea reprezintă o condiție esențială pentru obținerea protecției unei mărci, astfel cum rezultă din definiția mărcii cuprinsă în art.3 litera a) din Legea nr.84/1998, precum și în reglementările internaționale.
Așa cum rezultă din practica instanțelor europene, distinctivitatea poate fi una inerentă sau poate rezulta din cunoașterea mărcii pe piață. Pentru a determina caracterul distinctiv al unei mărci și, în consecință, a evalua dacă are un caracter distinctiv ridicat, trebuie apreciată global aptitudinea mai mare sau mai mică a mărcii de a identifica produsele pentru care a fost înregistrată ca provenind de la o întreprindere determinată și deci, să distingă aceste produse de cele ale altor întreprinderi( Hotărârile Curții de Justiție din 4 mai 1999, Windsurfing Chiemsee, C-108/97 și C-109/97, R..p.1-2779, par.49; Lloyd Schuhfabrik Meyer, C-342/07, par.22).
Cu privire la distinctivitatea inerentă a mărcii cu element figurativ în formă de trapez albastru-argintiu, instanța a reținut că aceasta este slab distinctivă, deoarece această marcă este folosită împreună cu alte mărci pe doza de băutură R. B.. În atare situație, această marcă nu îndeplinește decât într-o foarte mică măsură funcția de a identifica produsul ca provenind de la un anume întreprinzător, respectiv de la reclamantă.
Așa fiind, puterea slab distinctivă a acestei mărci a reclamantei o obligă a permite înregistrarea și a altor mărci de către alți competitori care să includă în ansamblul protecției culorile albastru și argintiu, astfel cum rezultă din dovezile depuse la dosar la filele 82-86, vol.II.
Totuși, nu s-a putut reține lipsa caracterului distinctiv al acestei mărci ca motiv de anulare a mărcii prevăzut de art.7 litera b) din Regulamentul CE 207/2009, căci marca a dobândit distinctivitate prin folosire, marca albastru-argintiu fiind aplicată pe dozele de R. B. vândute de către reclamanta-pârâtă (astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamanta-pârâtă la termenul din 06.10.2011).
Față de cele reținute, instanța, în temeiul dispozițiilor art.47, alin.1 litera a) raportat la art.5 literele a) și b) din Legea nr.84/1998, coroborat cu art.7 din Regulamentul Consiliului nr.207/2009, a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu moral pârâtelor reclamante, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a reclamantei-pârâte R. B. la plata sumei de 50.000 lei.
Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2012, pe rolul aceleiași instanțe, pârâtele reclamante . și . Export SRL, în contradictoriu cu R. B. GmbH, au formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 2086 din data de 24 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București solicitând instanței ca, în temeiul art. 281/2 C.pr.civilă să admită cererea de completare și să se pronunțe asupra cererii de obligare a reclamantei - pârâte reconvenționale R. B. la plata, către pârâtele reclamante, a cheltuielilor de judecată, potrivit dovezilor depuse în acest sens la dosarul cauzei la data de 10.11.2011.
S-a arătat în motivarea cererii că apărătorul pârâtelor - reclamante reconvenționale a solicitat, în conformitate cu art. 274 C.pr.civilă, obligarea reclamantei R. B. GmbH la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum rezultă din dovezile depuse la dosarul cauzei, însă, prin dispozitivul hotărârii, instanța s-a pronunțat asupra cererii principale și asupra cererii reconvenționale, însă a omis să se pronunțe asupra cererii accesorii a pârâtelor de obligare a reclamantei - pârâte reconvenționale la suportarea cheltuielilor de judecată.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 281/2 C.pr.civilă.
Prin cererea de completare a dispozitivului aceleiași sentințe civile, formulată la data de 30.05.2012 de pârâta reclamantă . Export SRL, s-a solicitat obligarea reclamantei pârâte R. B. GmbH, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 21.314,11 lei, astfel cum rezultă din dovezile depuse la dosar.
Prin întâmpinarea formulată la cererile de completare a sentinței civile nr. 2086/24.11.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, reclamanta-pârătă R. B. GmbH, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, respingerea cererilor de completare a sentinței civile nr. 2086/24.11.2011 ca nefondate, iar în subsidiar, admiterea cererilor de completare a sentinței și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. In motivarea cererii s-au arătat următoarele:
Cererile de completare formulate de pârâtele-reclamante . și . EXPORT SRL sunt nefondate pentru următoarele motive:
1. în condițiile în care a fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante, nu se impunea acordarea cheltuielilor de judecată către pârâtele-reclamante.
Prin Sentința Civilă nr. 2086/24.11.2011 s-a respins atât cererea principală de chemare în judecată a reclamantei pârâte, dar și cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante. Or, în conformitate cu prevederile art. 274 C.pr.civilă „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."
Insă, în speță atât reclamanta-pârâtă cât și pârâtele-reclamante au căzut în pretenții prin respingerea ambelor cereri. Prin urmare, câtă vreme și pârâtele-reclamante au căzut în pretenții față de reclamanta-pârâtă, în ceea ce privește cererea reconvențională, câtă vreme au fost respinse cele cinci excepții procesuale invocate de pârâtele-reclamante, iar reclamanta-pârâtă a solicitat și ea cheltuieli de judecată (a se vedea pag. 1 par. 6 din încheierea din data de 10.11.2011), corect nu au fost acordate de instanță cheltuieli de judecată către pârâtele-reclamante.
2. Cererea pârâtelor-reclamante referitoare la obligarea reclamantei - pârâte R. B. GmbH la plata cheltuielilor de judecată corespunzătoare acestei faze procesuale este neîntemeiată în raport cu art. 276 C.pr. civilă.
Instanța în mod corect nu a dispus obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată aferentei acestei faze procesuale, în raport cu prevederile art. 276 Cod Proc. Civ, în conformitate cu care atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Acest text legal este aplicabil, în mod corespunzător, și în cazul în care pretențiile ambelor părți au fost respinse, astfel încât prin compensarea cheltuielilor de judecată se impune respingerea cererii pârâtelor-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată."
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118; art. 274 și următoarele, art. 2812C.pr.civilă.
Prin sentința civilă nr.1410/28.06.2012, pronunțată de Tribunalul București –Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2086/ 24.11.2011, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ /2012, formulată de pârâtele reclamante S.C. E. F. S.A. și S.C. T. G. IMPORT EXPORT S.R.L. și,
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2086/24.11.2011, în sensul că: s-a respins cererea pârâtelor reclamante ., și . EXPORT SRL de obligare a reclamantei pârâte R. B. GmbH la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, pârâtele reclamante . și . Export SRL au solicitat instanței obligarea reclamantei pârâte R. B. GmbH la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, însă instanța a omis să se pronunțe, astfel încât, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.281/2 C. pr.civ, în temeiul cărora instanța a admis cererea și a completat dispozitivul sentinței civile nr.2086/24.11.2011.
Cu privire la cererea de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată instanța a reținut că în cauză, prin sentința civilă nr.2086/24.11.2011, s-au respins atât cererea principală, cât și cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante.
Așa fiind, câtă vreme și pârâtele reclamante S.C.E. F. SA și . Export SRL au căzut în pretenții față de reclamanta pârâtă, în ceea ce privește cererea reconvențională, instanța, în temeiul dispozițiilor art.274 C.pr.civ, a respins cererea reclamantelor pârâte S.C.E. F. SA și . Export SRL de obligare a reclamantei pârâte R. B. GmbH la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, reținând culpa procesuală a acestora.
Împotriva acestor sentințe și a încheierii de ședință din 24.02.2011 au formulat în termenul legal apel motivat apelanta-reclamantă R. B. GmbH și apelantele-pârâte S.C. E. F. S.A. și S.C. T. G. IMPORT EXPORT S.R.L..
Prin apelul formulat împotriva sentinței nr.2086/24.11.2011, apelanta-reclamantă-pârât R. B. GmbH a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacată în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, să se mențină sentința în ceea ce privește soluția respingerii cererii reconvenționale formulată de intimatele-pârâte-reclamante, cu înlocuirea considerentelor privind reținerea caracterului slab distinctiv (inerent) al mărcii internaționale nr._ aparținând apelantei-reclamante;
Apelanta-reclamantă R. B. GmbH a sesizat Tribunalul București cu o acțiune civilă reclamând contrafacerea mărcilor sale comunitare figurative CTM_ și CTM_ precum și a mărcii sale internaționale figurative IR_ de către intimatele-pârâte S.C. E. F. S.A. și S.C. T. G. IMPORT EXPORT S.R.L. ca urmare a utilizării de către acestea a combinației de culori albastru-argintiu în proporții de aprox. 50/50% pentru produse identice (băuturi energizante).
Intimatele-pârâte S.C. E. F. S.A. și S.C. T. G. IMPORT EXPORT S.R.L. au formulat întâmpinare prin care în esență au afirmat că utilizează marca națională nr._ (RIENERGY) și marca comunitara CTM_ înregistrate de către un terț formulând de asemenea și o cerere reconvențională prin care au solicitat anularea mărcii internaționale IR_ aparținând apelantei-reclamante R. B. GmbH.
Prin sentința atacată Tribunalul București a respins ca neîntemeiate atât cererea principală, cât și cererea reconvențională. Sentința atacată este în opinia apelantei nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii cererii de chemare în judecată pentru următoarele motive:
(I) Prima instanță a analizat alte mărci față de cele invocate de către reclamantă
Prima instanță a analizat în ceea ce o privește pe apelanta-reclamantă R. B. GmbH mărcile "conținând elementul verbal R. B. și elementul figurativ constând în cei doi tauri și un soare de culoare roșie-galbenă poziționat central", cu toate că reclamanta R. B. GmbH prin acțiunea introductivă nu invocase decât următoarele mărci (exclusiv figurative):
(i) Marca color abstractă comunitară CTM_ | |
(ii) Marca figurativă internațională IR_ | |
(iii) Marca color abstractă sub forma de trapez comunitară CTM_ |
Se poate observa că niciuna din înregistrările de mai sus invocate de reclamanta R. B. GmbH nu conține nici elementul verbal R. B. și nici alte elemente figurative ca cele reținute de prima instanță (doi tauri, soare de culoare roșie-galbenă poziționat central).
Este astfel de neînțeles în opinia apelantei cum prima instanță a putut prelua fară nicio rezervă toate apărările subiective formulate de intimatele-pârâte dar a ignorat cu desăvârșire ceea ce reclamanta R. B. GmbH a reclamant prin acțiunea introductivă și mărcile pe care reclamanta a înțeles să le invoce și nu a analizat deloc conflictul dintre cele trei mărci invocate de reclamanta R. B. GmbH și semnele utilizate de către intimatele-pârâte.
Pe de altă parte, prima instanță nu a comparat în opinia apelantei mărcile invocate de reclamanta cu semnul folosit de intimatele-pârâte, ci a procedat la o analiză nefirească și stângace a ambalajelor reclamantei cu cele ale intimatelor-pârâte deși nu asta solicitase reclamanta.
Procedând în acest fel prima instanță a încălcat principiul disponibilității reglementat de art. 129 alin. 6 Cod proc. civ., în conformitate cu care „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Sentința atacată reprezintă în opinia apelantei din acest punct de vedere un caz de gravă eroare judiciară, instanța de apel fiind chemată să procedeze la o analiză a pretențiilor reclamantei astfel cum au fost acestea formulate.
II)În ceea ce privește similaritatea dintre mărcile invocate și semnele în conflict, apelanta susține că prima instanță a procedat la o analiză inutilă a similarității fonetice și conceptuale, deși, în raport de mărcile exclusiv figurative color abstracte invocate de către reclamantă singura analiză posibilă și necesară era analiza similarității la nivel vizual.
Astfel, întreaga analiză cu privire la similaritate efectuată de către prima instanță este viciată pe de o parte de faptul că nu au fost analizate mărcile invocate de reclamanta R. B. GmbH iar pe de altă parte de faptul că prima instanță a pus accentul pe deosebirile existente între ambalajele părților.
În consecință, analiza primei instanțe este în opinia apelantei complet eronată, întrucât comparația corectă care trebuie făcută într-o acțiune în contrafacere este între mărcile reclamantei și ambalajul contrafăcut al pârâtei, nu între ambalajul reclamantei și ambalajul contrafăcut al pârâtei, așa cum a făcut în mod eronat prima instanță.
În realitate, singurul aspect care trebuia analizat de către prima instanță în opinia apelantei era acela dacă există similaritate la nivel vizual între mărcile invocate de reclamanta R. B. GmbH ce protejează combinația de culori albastru-argintiu într-o proporție de aprox. 50/50% (inclusiv marca IR_, care se pare că nu a fost analizată de prima instanță în acțiunea principală - vezi pagina 23 din decizia primei instanțe) cu semnele utilizate în comerț de către pârâte ce conțin combinația de culori albastru-argintiu în proporții de aprox. 50/50%, pentru produse identice (băuturi energizante).
Or, tocmai folosirea de către pârâte a aceleiași combinații de culori albastru-argintiu în proporții de aprox. 50/50% protejată de către reclamantă și imitarea de către pârâte pe anumite ambalaje (ca de ex. ambalajul 3+1) a semnului trapezoidal protejat lipsesc din analiza primei instanțe.
Prima instanță a considerat în mod eronat că în cazul băuturilor energizante Rienergy la doză grafica este alcătuită din culoarea naturală a aluminiului.
În realitate, doza Rienergy are și un strat de culoare argintie (ca și mărcile anterioare R. B., precum și ambalajul băuturii energizante R. B.) întrucât altfel nu ar fi atât de strălucitor, ci mult mai fad, mai șters.
Prin urmare, culoarea argintie este identică cu cea de pe mărcile anterioare R. B., la fel ca și culoarea albastru.
În ceea ce privește culoarea albastru, apelanta subliniază că nuanța exactă a culorii (codul Pantone) nu contează în percepția consumatorului mediu, ci doar impresia pe care culoarea o lasă asupra memoriei consumatorului, care atunci când vede semnul pretins contrafăcut nu are în memorie decât o imagine imperfectă a mărcilor anterioare ale apelantei-reclamante, astfel încât pretinsa diferență a nuanțelor de albastru va fi insesizabilă.
Această concluzie este întărită de faptul că între semnele în conflict este necesar să fie efectuată o apreciere asupra imaginii de ansamblu din perspectiva similarității și a riscului de confuzie.
În acest sens, apelanta-reclamantă R. B. GmbH a adăugat și faptul că băuturile energizante sunt bunuri de consum cu mișcare rapidă iar consumatorul va apuca doar să arunce o privire rapidă asupra lor atunci când le cumpără. Din acest punct de vedere culorile reprezintă unul din principalii factori de identificare a bunurilor respective, întrucât consumatorul le va percepe în ansamblu și nu va percepe detaliile de pe fiecare doză/ambalaj.
În plus, este de subliniat faptul că fiind percepute de departe, culorile sunt singura caracteristică care atrage consumatorul în cazul achiziționării de băuturi energizante.
În schimb, prima instanță s-a limitat în opinia apelantei să rețină în principal deosebirile existente între ambalaje:
- că elementele dominante ale mărcilor reclamantei R. B. GmbH ar fi elementul verbal R. B. și cei doi tauri cu soare de culoare roșie-galbenă (portocaliu), și nu combinația de culori albastru-argintiu; și
- că elementele dominante ale semnelor folosite de intimatele-pârâte ar fi elementul verbal Rienergy și elementul figurativ abstract prezent în partea superioară a ambalajului și nu culorile utilizate.
Or, combinația de culori utilizată de intimatele-pârâte pe produsele comercializate sub denumirea RIENERGY este foarte similară, dacă nu aproape identică cu cea protejată de mărcile reclamantei, ceea ce trebuia să conducă prima instanță la concluzia existenței similarității între semnele în conflict.
(III) Caracterul distinctiv al mărcilor reclamantei
Din probatoriile administrate în fața primei instanțe a rezultat cu prisosință în opinia apelantei distinctivitatea intrinsecă și dobândită prin folosință a mărcilor reclamantei R. B. GmbH, din care menționează cu titlu de exemplu:
- înscrisuri care atestă comercializarea și promovarea acestor mărci;
- declarație solemnă autentificată a reprezentantului legal al reclamantei R. B. GmbH care face trimitere la documente, informații si date publice și la recunoașterea de care se bucură mărcile reclamantei R. B. GmbH pentru perioada 2005-2010, inclusiv în România;
Apelanta-reclamantă R. B. GmbH a menționat că folosirea combinației de culori albastru-argintiu de către R. B. este o parte importantă a identității societății înseși, această combinație de culori fiind folosită în publicitate, pe toate ambalajele și produsele și de asemenea pe vehicule și chiar pe atleții care participă la diferite competiții (a se vedea Anexa 1 conținând o prezentare cu privire la importanța combinației de culori albastru-argintiu pentru compania R. B., aceasta identificând practic societatea). Prin urmare, combinația de culori nu poate fi separată de brandul R. B., astfel încât toate cheltuielile efectuate sunt în conexiune și cu combinația de culori albastru-argintiu contrar celor reținute de prima instanță.
- studii de piață privind gradul de notorietate și de recunoaștere a mărcilor R. B. de către consumatori, inclusiv în ceea ce privește combinația de culori albastru-argintiu;
- lista litigiilor privind mărcile reclamantei R. B. GmbH în perioada 2001-2011, precum și tabelul de hotărâri favorabile acesteia (a se vedea Anexa 2 la concluziile scrise depuse în fața primei instanțe).
-testele și studiile de Recunoaștere (spontană și asistată) efectuate de diverse institute de top (de exemplu, Athena Marketing Research, Compagnie, Demoscopia, DOXA, Fessel-GfK, Flexo Hiner & Partners, Nielsen, Taylor Nelson Sofres și Wings) în Uniunea Europeană și în alte câteva țări confirmă faptul că R. B.® este o marcă notorie sau binecunoscută (a se vedea și datele menționate supra, pag. 2).
Mărcile reclamantei R. B. GmbH au fost confirmate ca fiind binecunoscute și distinctive de către numeroase instanțe și Oficii ale Mărcilor din Europa și din lume, inclusiv România, așa cum indică hotărârile detaliate în lista de cazuri depusă la dosarul primei instanțe .
De altfel, chiar în sentința atacată prima instanță reține că mărcile R. B. (inclusiv marca IR_) au dobândit distinctivitate prin folosință.
În ceea ce privește marca comunitară_, aceasta a dobândit distinctivitate prin folosire, așa cum rezultă din extrasul din baza de date a OHIM (atașat), acesta fiind un motiv pentru înregistrarea acestei mărci.
Or, așa cum s-a reținut in doctrină dar și în practica instanțelor comunitare, cu cât caracterul distinctiv al mărcii anterioare este mai puternic, cu atât va fi mai mare posibilitatea de confuzie.
(IV) Existența riscului de confuzie
Similaritatea la nivel vizual ce rezultă din utilizarea acelorași combinații de culori și împărțiri ale culorilor de către intimatele-pârâte și identitatea produselor conduce la existența unui risc de confuzie cu mărcile apelantei-reclamante R. B. GmbH și, în același timp, la existența unui risc de asociere ca urmare a similarității vizuale puternice dintre mărcile apelantei-reclamante R. B. GmbH și semnul utilizat în comerț de către intimatele-pârâte.
Similaritatea ridicată dintre semnele în conflict și existența riscului de confuzie rezultă în opinia apelantei cu evidență din exemplul de mai jos:
În cazul cumpărării de bunuri de consum cu mișcare rapidă, cum sunt băuturile, consumatorul recunoaște „semnalul" unic și distinctiv al R. B. dat de culorile albastru/argintiu pe care le poate identifica la prima vedere chiar și de departe drept indicație a originii Băuturii Energizante R. B..
În acest sens, se prezintă mai jos exemple de culori/combinații de culori folosite de diverse societăți pentru a indica originea produselor/serviciilor lor. Dacă cineva dorește o ciocolată Milka, nu va căuta elementul verbal, ci va căuta culoarea specifica MILKA.
Asocierea de către consumatori a culorilor cu un anumit producător/cu o anumită marcă rezulta și din studiul efectuat de către "British Brands Group" în luna mai 2009, studiu care evidenția comportamentul consumatorului universal de bunuri de consum cu mișcare rapidă, din ale cărui concluzii rezultă următoarele:
Și faptul că ambalarea produselor pentru a arăta ca niște branduri familiare îi induce în eroare pe cumpărători, percepția similarității fiind stimulată de culoare, formă, design-ul per total și mărimea ambalajului.
Se observă că toate aceste elemente se regăsesc în cazul de față pârâtele utilizând aceleași culori, forma identică a cutiei, același dozaj de 250ml.
Există în opinia apelantei o corelare puternică între ambalaje similare și credința că produsul provine de ia același producător ca și brandul original. Ambalajul similar provoacă o tendință sporită pentru consumatori de a cumpăra produsul, afectând astfel comportamentul lor de cumpărători.
Utilizarea unui ambalaj similar prin care se profită de reputația unui produs cu un anumit brand poate crește vânzările acelui produs cu mai mult de 50%, culoarea ambalajului fiind principalul motiv pentru care cumpărătorii percep ambalajul ca fiind similar în 79% din cazuri.
Concluziile acestui studiu deși erau de mare ajutor primei instanțe, au fost ignorate de către prima instanță întrucât nu privesc consumatorii români, deși acest studiu a tras concluzii generale cu privire la comportamentul consumatorului de bunuri de consum cu mișcare rapidă. Culorile sunt principalul element de identificare și determină comportamentul de consum al consumatorilor și impulsul acestora de cumpărare.
Argumentul primei instanțe cu privire la relevanța percepției de către consumatorul român în opinia apelantei nu poate fi primit. Culorile fiind independente de orice limbaj sau tehnică de citire, nu se poate vorbi de percepție națională sau de consumator național (e.g., consumatorul român). Ceea ce trebuie avut în vedere în materia contrafacerii de marcă comunitară este consumatorul mediu din Uniunea Europeană astfel încât studiul realizat de British Brands Group este cu siguranță aplicabil.
Deși instanța reține că la nivelul culorilor utilizate există o diferență tehnică între culori (coduri PANTONE diferite), este de principiu că un consumator nu va putea compara niciodată culorile în funcție de codurile PANTONE, întrucât acesta va avea în memorie doar imaginea imperfectă a mărcii anterioare iar în cazul bunurilor de larg consum nivelul de atenție este foarte scăzut, astfel cum au reținut și instanțele române.
Prima instanță a încălcat regulile de apreciere a riscului de confuzie conturate în practica națională, cea a OHIM dar mai ales cele care s-au desprins din practica îndelungată a Curții de Justiție a Uniunii Europene din care citează cu titlu de exemplu:
(i) Dosarul C-251 /95 Sabel BVv Puma AG, R. Dassler Sport [ 1997]:
Riscul de confuzie trebuie apreciat global, luându-se în considerare toți factorii relevanți circumstanțelor cauzei (paragraful 22 din Decizia CJUE);
Aprecierea riscului de confuzie depinde de numeroase elemente și în mod specific de recunoașterea de care se bucură mărcile pe piață, de asocierea pe care publicul ar putea să o facă între cele două mărci și de gradul de similaritate între produse și servicii (paragraful 22 din Decizia CJUE);
Apelanta-reclamantă R. B. GmbH notează că binecunoscuta combinație de culori albastru/argintiu a R. B. s-au bucurat întotdeauna de un grad ridicat de recunoaștere în rândul consumatorilor
Aprecierea globală asupra similarității vizuale, fonetice sau conceptuale a mărcilor în conflict trebuie să se bazeze pe impresia generală a acestor mărci, ținându-se seama de elementele lor distinctive și dominante (paragraful 23 din Decizia CJUE);
Consumatorul mediu avizat percepe o marcă în mod normal, ca un întreg și nu procedează la analiza diferitelor detalii ale acesteia (paragraful 23);
Apelanta-reclamantă notează că astfel, diferența invocată dintre nuanțele semnelor în conflict este irelevantă, întrucât consumatorul va percepe semnul contrafăcut în întregime ca fiind identic sau foarte similar cu mărcile anterioare R. B. datorită combinației de culori albastru-argintiu.
Cu cât marca anterioară este mai distinctivă, cu atât mai mare va fi posibilitatea existenței unui risc de confuzie (paragraful 24);
(ii)Dosarul C-39/97 Canon Kabushiki Kaisha v Metro-Goldwyn-Mayer Inc [1998]:
Mărcile cu un caracter distinctiv ridicat, fie intrinsec, fie din cauza reputației acestora pe piață, se bucură de o protecție mai extinsă față de mărcile al căror caracter distinctiv este mai redus (paragraful 18);
Caracterul distinctiv al mărcii anterioare și, în special reputația acesteia trebuie să fie luate în considerare atunci când se stabilește dacă similaritatea dintre produse și servicii este suficientă pentru a da naștere la riscul de confuzie (paragraful 24);
Apelanta-reclamantă notează că întrucât gradul de distinctivitate a mărcilor R. B. este foarte ridicat și acestea se bucură o reputație recunoscută în UE și în România, acestea au o protecție ridicată și mai mare și, în consecință, datorită identității bunurilor, riscul de confuzie este clar.
Apelanta arată că poate exista risc de confuzie chiar dacă publicul poate considera că bunurile au diferite locuri de producție (paragraful 30).
(iii)Dosarul C-342/97 Lloyd Schuhfabrik Meyer v Klijsen Handel BV [1999]:
Gradul de atenție al consumatorului mediu, care este considerat a fi suficient de bine informat și suficient de atent și de avizat - cu o memorie de nivel mediu și un grad scăzut de atenție (prima impresie fiind decisivă), variază în funcție de categoria de bunuri și servicii în cauză; cu toate acestea, ar trebui să se țină seama de faptul că numai rareori consumatorul mediu are posibilitatea de a face o comparație directă între diferitele mărci, ci trebuie să se bazeze pe imaginea imperfectă memorată a acestora (paragraful 26);
Apelanta-reclamantă notează că în cazul de față, ceea ce ar trebui să rețină consumatorul ar fi tocmai combinația de culori albastru-argintiu și proporția acestora, de aproximativ 50%-50%, elemente pe care le va regăsi în semnele utilizate de pârâte.
În plus, consumatorul obișnuit din UE nu va memora nuanța exactă a semnului contrafăcut, ci va identifica combinația de culori ca fiind aceeași în ambele semne aflate în conflict.
În raport de cele anterior menționate, având în vedere identitatea bunurilor, gradul ridicat de similaritate vizuală dintre mărcile apelantei-reclamante și semnul utilizat de intimatele-pârâte, precum și reputația mărcilor apelantei-reclamante, există în opinia apelanteimod clar un risc de confuzie între mărcile apelantei-reclamante și semnul utilizat de intimatele-pârâte, incluzând și un risc de asociere.
În conformitate cu teoria interdependenței prevăzută de deciziile CJE Canon și Lloyd (menționate mai sus) ""evaluarea globală a riscului de confuzie implică și o interdependență între factorii relevanți și, în special, o similaritate între mărci și între bunurile și serviciile acoperite de respectivele mărci. In consecință, un grad mai scăzut de similaritate dintre acele bunuri și servicii poate fi compensat printr-un grad mai mare de similaritate între mărci și viceversa. Totuși, cu cât este mai distinctivă marca anterioară, cu atât este mai mare riscul de confuzie, mărcile cu un caracter distinctiv puternic, fie per se, fie din cauza reputației pe care o au pe piață, se bucură de o protecție mai largă decât mărcile cu un caracter distinctiv mai puțin pronunțat. " [a se vedea par. 1 din rezumatul deciziei Canon]
Concluzia riscului de confuzie, incluzând riscul de asociere cu mărcile anterioare ale R. B., rezultă inclusiv din studiul de piață „Probabilitatea asociației băuturii energizante RIENERGY în ceea ce privește R. B." din 09.08.2012 redactat de GfK, ale cărui concluzii sunt edificatoare în acest sens: 55,6% din publicul relevant mai apropiat asociază băutura energizantă RIENERGY, la cerere sau în lipsa unei cereri, cu „RedBull"
In concluzie, o mare parte din oamenii care cumpără sau consumă băuturi energizante sau pentru care cumpărarea sau consumarea de băuturi energizante este o opțiune asociază în mod clar băutura energizantă „RIENERGY" cu marca „R. B.".
Un argument important din care rezultă chiar recunoașterea de către intimatele-pârâte a riscului de confuzie este schimbarea de către intimatele-pârâte a ambalajului pentru patru doze de produse Rienergy.
Astfel, dacă până în octombrie 2011 ambalajul era ca in figura 1 de mai jos, începând cu octombrie 2011, intimatele-pârâte au revenit la ambalajele anterioare - a se vedea figura nr. 2 de mai jos, respectiv:
Această schimbare echivalează, în opinia apelantei cu o recunoaștere tacită a existenței riscului de confuzie între produsele comercializate de intimatele-pârâte și Mărcile R. B..
Concluzia riscului de confuzie, inclusiv a riscului de asociere cu mărcile anterioare R. B. rezultă din articolul independent de pe internet atașat, care indică faptul că în opinia consumatorilor români produsul Rienergy este o copie a R. B. Energy Drink.
V) Reputația mărcilor albastru/argintiu ale R. B.
Prima instanță a interpretat greșit în opinia apelantei ori a nesocotit probatoriile administrate în fața primei instanțe, prin care a fost dovedită reputația mărcilor reclamantei R. B. GmbH respectiv:
Lista litigiilor referitoare la mărcile reclamantei în perioada 2001-2011 din care rezultă că diferite instanțe din Europa și din lume au reținut „reputația și puterea distinctivă a combinației de culori albastru-argintiu" și notorietatea și distinctivitatea combinației de culori albastru-argintiu, renumele combinației de culori albastru-argintiu drept desemnare a originii pentru băutura energizantă a apelantei-reclamante
Faptul că și instanțele din România și OSIM au reținut notorietatea și distinctivitatea mărcilor R. B. compuse din combinația de culori albastru-argintiu, din care menționează cu titlu de exemplu:
Hotărârea OSIM nr. 194/21.09.2010 pronunțată de Comisia de Contestații Mărci în dosarul CRM nr. 54/2009;
Decizia Civilă nr. 260/16.02.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 2323/2005 (R. B./R. FORCE);
Decizia CEO a OSIM nr. 1636/28.02.2006 (R. B./CARABAO);
Sentința civilă nr. 421/22.03.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2006 prin care s-a reținut notorietatea mărcii IR_, invocată și în prezentul proces.
Înscrisurile administrate la prima instanță pentru dovedirea caracterului distinctiv (a se vedea supra pct. III);
Declarațiile diverselor Camere de comerț ori asociații de producători de băuturi nealcoolice privind larga cunoaștere și reputație de care se bucură mărcile REDBULL pe teritoriul Uniunii Europene - aceste ultime două categorii de documente duc la concluzia că mărcile R. B. sunt notorii pe întreg teritoriul Uniunii Europene, inclusiv România;
Cele două studii de piață GfK România, efectuate pentru anii 2007 și 2009 și care au analizat inclusiv mărcile reclamantei R. B. GmbH constând în combinația de culori aibastru-argintiu; se menționează cu titlu de exemplu ca in studiul GfK pentru anul 2009 sunt prezentate și studii comparative față de celelalte băuturi energizante în care se menționează inclusiv băutura energizantă Rienergy (la acel moment într-o altă prezentare);
Cu toate acestea prima instanță a concluzionat în opinia apelantei în mod neîntemeiat că apelanta nu ar fi dovedit notorietatea mărcilor sale pe teritoriul României.
In plus, apelanta-reclamantă menționează că în mod eronat prima instanță a considerat că o . documente depuse de apelanta-reclamantă nu ar atesta notorietatea mărcilor R. B. pe teritoriul României, încălcând astfel jurisprudența CJUE în materie (a se vedea Hotărârea CJUE din 06.10.2009 în cauza C-301/07, PAGO).
Prin această decizie s-a statuat că art.9 alin. 1 lit.c) din Regulamentul 40/1994 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că pentru a beneficia de protecția prevăzută de această dispoziție, o marcă comunitară trebuie să fie cunoscută de o parte semnificativă a publicului vizat de produsele sau de serviciile acoperite de ea, într-o parte substanțială a teritoriului Comunității Europene și că având în vedere circumstanțele cauzei principale, se poate considera că teritoriul statului membru în cauză constituie o parte substanțială a teritoriului Comunității.
Se observă că apelanta-reclamanta a invocat în susținerea acțiunii două mărci comunitare cu privire la care a dovedit că sunt notorii în Uniunea Europeană sau cel, puțin, conform celor indicate de prima instanță, într-o . state din Uniunea Europeană.
Chiar dacă ar fi așa (respectiv, că nu s-ar dovedi notorietatea și în România) oricum concluzia primei instanțe este nelegală în opinia apelantei întrucât dacă mărcile comunitare sunt notorii în unul din statele membre acest lucru este suficient pentru a dovedi notorietatea mărcilor respective în întregul spațiu al Uniunii Europene.
In plus, apelanta-reclamantă R. B. GmbH a menționat că din cazul concret al deciziei PAGO (un caz din Austria privind o marcă austriacă) rezultă faptul că dacă o marcă comunitară constă dintr-un semn care este binecunoscut în Austria, acest lucru este suficient ca să se stabilească, că respectiva marcă comunitară este binecunoscută în întreaga Uniune Europeană.
Așa cum se menționează în decizia indicată, „din punct de vedere teritorial, cerința privind renumele trebuie să fie considerată îndeplinită atunci când marca comunitară are un renume într-o parte substanțială din teritoriul UE". După această afirmație, instanța a statuat că, având în vedere că în acel caz obiectul era o marcă comunitară al cărei renume exista pe întregul teritoriu al Austriei, se poate considera că cerința teritorialității este îndeplinită.
In cazul apelantei-reclamante, combinația binecunoscută de culori albastru-argintiu a R. B. este unul dintre cele mai cunoscute și cu reputație semne din Austria și, în consecință (conform deciziei PAGO), mărcile comunitare ale R. B. constând din combinația de culori albastru și argintiu se bucură de asemenea de statutul de mărci binecunoscute pe întregul teritoriu al Uniunii Europene.
In plus, apelanta-reclamantă face trimitere la lista deciziilor deja depusă la dosar care cuprinde decizii ale diverselor instanțe statuând notorietatea mărcilor R. B. compuse din combinația de culori albastru-argintiu în tot spațiul Uniunii Europene.
VI) Încălcarea drepturilor exclusive notorii ale reclamantei R. B. GmbH
Utilizarea de către intimatele-pârâte a combinației de culori albastru-argintiu în proporții de aprox. 50/50% pentru produse identice (băuturi energizante) reprezintă în opinia apelantei o încălcare a drepturilor exclusive ale apelantei-reclamante. Astfel:
a) Produse identice
În ceea ce privește articolul 9 (1) (c) din Regulamentul privind Mărcile Comunitare s-a considerat în practica europeană ca acesta se aplică de asemenea și cazurilor în care semnul disputat este folosit pentru produse identice sau similare cu cele pentru care marca anterioară este înregistrată.
b) Stabilirea unei legături dintre semnele concurente este suficientă
În ceea ce privește mărcile binecunoscute, aria de protecție este mai largă și trebuie să existe numai un anumit grad de similaritate între mărcile apelantei-reclamante și semnul intimatei-pârâte prin care o parte relevantă a publicului stabilește o legătură între semn și marcă, adică stabilește o legătură între acestea deși nu le confundă.
c)Profitarea pe nedrept de caracterul distinctiv sau de reputația mărcii
Intimatele-pârâte profită în opinia apelantei pe nedrept de caracterul distinctiv și reputația mărcilor sale, respectiv caută „să profite de marca având o reputație pentru a beneficia de puterea de atracție, reputația și prestigiul respectivei mărci și pentru a exploata, fără a plăti vreo compensație financiară, efortul de marketing al proprietarului mărcii pentru a crea și păstra imaginea mărcii"".
Reiese că în condițiile în care mărcile apelantei-reclamante sunt binecunoscute, este suficientă doar existența unei „legături" între mărcile apelantei-reclamante și semnul folosit de intimatele-pârâte. Or, această „legătură" este tocmai utilizarea cu intenție a combinației de culori și a formei protejate de înregistrările mărcilor apelantei-reclamante pentru bunuri identice și care este evident făcută în scopul profitării pe nedrept de reputația mărcilor apelantei-reclamante.
Acest lucru înseamnă, după cum a statuat CJE în cazul Adidas vs. Fitnessworld, că nu este necesară existența unui grad de similaritate între marca având o reputație și semn, astfel încât să existe un risc de confuzie între acestea din partea secțiunii relevante a publicului. Este suficient ca gradul de similaritate dintre marca având o reputație și semn să aibă ca efect stabilirea de către secțiunea relevantă a publicului a unei legături între semn și marcă, [vezi par. 29-31 din cazul C-408/01, Adidas vs. Fitnessworld]
(VII) Inexistența unor drepturi opozabile apelantei-reclamante
Intimatele-pârâte nu sunt în opinia apelantei titularele niciunei mărci și al niciunui drept opozabil apelantei-reclamante.
Intimatele-parate nu sunt titularele mărcii comunitare Rienergy iar pe de altă parte „contractul de licența" încheiat între Intermark și intimatele-pârâte nu este opozabil R. B. întrucât acesta nu este înregistrat la OHIM (Oficiul pentru Armonizare in Piața Interna), neîndeplinind cerințele art. 23 alin. 1 din Regulamentul CE 207/2009.
Pe de altă parte intimatele-pârâte folosesc o altă proporție a combinației de culori pe doza de produse Rienergy, față de marca pe care o invocă în apărare.
In ceea ce privește marca națională „Rienergy", această marcă este foarte diferita de semnul folosit în fapt de către intimatele-parate.
Întrucât licența nu este înscrisă în Registrul mărcilor, rezultă că aceasta nu este opozabilă terților, deci nici apelantei-reclamante, în conformitate cu art. 43 alin. 4 teza a doua din Legea nr. 84/1998, și în consecință, intimatele-pârâte nu folosesc marca comunitară și națională asa cum acestea au fost înregistrate.
În plus, chiar dacă s-ar trece peste aceste argumente, se arătă că în conformitate cu decizia CJUE din data de 21.02.2013 în cauza C-561/11, art. 9 alin. 1 din Regulamentul 207/2009 privind marca comunitară trebuie interpretat în sensul că dreptul exclusiv al titularului unei mărci comunitare de a interzice oricărui terț utilizarea în comerț a semnelor identice sau similare cu marca sa îl include pe terțul titular al unei mărci comunitare ulterioare, fără a fi necesară declararea prealabilă a nulității acestei din urmă mărci.
Prin urmare, indiferent de existența mărcii comunitare anterioare și fără a fi necesară anularea prealabilă a acesteia, apelanta-reclamantă este îndreptățită să interzică comercializarea unui semn identic sau similar cu marca sa, inclusiv împotriva unui terț titular al unei mărci comunitare, și cu atât mai mult împotriva unui terț care nu are decât un drept de folosință decurgând dintr-o marcă comunitară.
În ceea ce privește modelele comunitare invocate de intimatele-pârâte se arată următoarele:
Acestea aparțin unui terț (Intermark), deci nu intimatelor-pârâte;
Au fost înregistrate la 02.11.2010, după depunerea cererii introductive (16.09.2010);
Creează doar o aparență de legalitate;
Declarațiile depuse la dosar de intimatele-pârâte prin care Intermark se declară de acord cu folosirea de către intimatele-pârâte a acestor modele nu sunt opozabile apelantei-reclamante, nefiind înscrise în Registrul modelelor comunitare, contrar dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Regulamentul CE nr.6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare, în conformitate cu care „actele juridice menționate la art. 32 [licența -n.n.] devin opozabile terților numai după înscrierea în registru "
Pe de altă parte, se subliniază că în conformitate cu decizia CJUE din data de 16.02.2012 pronunțată în cauza C-488/10, s-a statuat că în cadrul unei acțiuni privind încălcarea dreptului exclusiv conferit de un desen sau model industrial comunitar înregistrat, dreptul de a interzice utilizarea acestuia de către terți se extinde la orice terț care utilizează un desen sau model industrial care nu produce utilizatorilor avizați o impresie globală diferită, inclusiv terțul titular al unui desen sau model comunitar ulterior înregistrat.
Prin urmare, chiar dacă s-ar trece peste argumentele anterior arătate, de plano justificarea utilizării unui semn indentic ori similar cu mărcile anterioare ale apelantei-reclamante nu poate fi efectuată în baza unor desene comunitare, dreptul R. B. de a interzice folosirea semnului identic ori similar cu mărcile sale extinzându-se și asupra terțului titular al unui desen comunitar înregistrat ulterior și evident cu atât mai mult asupra terțului care are doar un drept de folosință inopozabil.
Oricum, potrivit actelor anexate este ușor de observat că modelele comunitare invocate de intimați sunt nule pentru lipsa noutății, întrucât între produsele Rienergy și mărcile anterioare R. B. constând din combinația de culori albastru și argintiu există un risc de confuzie, așa cum confirmă consumatorii români.
(VIII) În ceea ce privește cererea reconvențională, în mod eronat în opinia apelantei a considerat prima instanță că marca internațională_ a cărei anulare a fost solicitată este slab distinctivă intrinsec (a se vedea pag. 26, paragrafele 7 și 8 din sentința atacată)
Apelanta-reclamantă R. B. GmbH a precizat că solicită menținerea sentinței atacate în ceea ce privește celelalte aspecte reținute cu privire la soluționarea cererii reconvenționale.
Marca internațională nr._ are caracter distinctiv intrinsec ridicat și este o marcă notorie.
Argumentele reținute de prima instanță în motivarea acestei teze se impun în opinia apelantei a fi respinse ca nefondate pentru următoarele motive:
1.Simplul fapt că această marcă este folosită împreună cu alte mărci pe doza de băutură R. B. nu poate conduce în opinia apelantei, per se, la concluzia potrivit căreia această marcă ar avea caracter distinctiv inerent scăzut.
Câtă vreme s-a dovedit reputația dobândită de combinația de culori albastru-argintiu în rândul consumatorilor și asocierea de către consumatori a combinației de culori albastru-argintiu cu mărcile reclamantei este evident că simplul fapt al eventualei folosiri a acestei combinații de culori - respectiv a mărcii internaționale - împreună cu alte mărci/semne pe doza de băutură R. B. este irelevantă și nu împiedică dobândirea unei distinctivitați inerente a acestei mărci, în mod independent.
De altfel așa apelanta-reclamantă a arătat, analiza primei instanțe nu trebuia să privească ambalajul produselor R. B., ci doar marca internațională a cărei anulare se cere; or, prin dovezile administrate a dovedit folosirea și reputația dobândită de către marcă.
2.Marca internațională a apelantei-reclamante R. B. este o marcă cu caracter distinctiv inerent ridicat sens în care face trimitere astfel la decizia CEJ din data de 7 iulie 2005, C-353/03, HAVE A BREAK, prin care Curtea a considerat la paragraful 30 ca dobândirea unui caracter distinctiv se poate obține si prin folosirea unei mărci separate in legătura cu o marca inregistrata. Acest principiu se aplica si in cazul in care semnul este folosit împreuna cu alta marca si consta dintr-o combinație de culori având o anumita forma.
Apelanta-reclamantă R. B. a fondat categoria de băuturi energizante.
Băuturile energizante ce conțin taurina si cafeina au fost populare in zone din Orientul îndepărtat inca de la sfârșitul anilor 1970. Dl. Mateschitz, in prezent administrator cu puteri executive al R. B. GmbH, a inceput sa se ocupe de băutura energizanta R. B. din 1982, cand s-a stabilit ca se va ocupa de marketing-ul la nivel mondial pentru acest produs, cu excepția unor tari din Orientul îndepărtat. După adaptarea formulei, crearea unui nou ambalaj, in special incluzând marca figurativa sub forma de trapez albastru-argintiu si conceptul culorilor albastru/argintiu, R. B. ENERGY DRINK® a fost lansata in 1987 in Austria si ulterior in 157 de tari din intreaga lume.
Ca fondatoare a acestui sector, apelanta-reclamantă R. B. a fost prima companie care a vândut băutura energizanta cu eticheta albastră-argintie.
Astfel, marca internațională figurativă nr._ sub forma de trapez albastru-argintiu a avut mereu un caracter distinctiv în mod inerent pentru apelanta-reclamantă R. B., fiind fondatorul și totodată liderul acestei categorii de produse.
Apelanta-reclamantă a folosit această marca pe produsele comercializate în mod continuu, în aceeași reprezentare grafică, neschimbată de circa 25 de ani
Aceasta combinație și dispunere de culori în forma trapezoidală nu exista pe piața băuturilor energizante înainte de lansarea produsului de către apelanta-reclamantă R. B..
Tocmai din aceste motive fondatoarea categoriei de băuturi energizante, apelanta-reclamantă R. B. s-a preocupat mereu ca pe piață să nu fie utilizate pentru alte produse identice combinații de culori identice sau similare.
Pe piața băuturilor energizante, contrar celor susținute de intimatele-pârâte utilizarea culorilor albastru si argintiu nu este comună absolut deloc.
În speță, marca internațională nr._ nu este o marca abstractă constituită din culori, ci o marcă figurativă ce se bucura de protecție pentru cuiorile albastru-argintiu dispuse într-o formă trapezoidală. Culorile servesc în mod clar ca o indicație privind originea, astfel cum se menționează și în sentința CEJ din dosarul Heidelberger Bauchemie, astfel încât marca internațională nr._ ce protejează culorile albastru-argintiu in forma de trapez are un caracter distinctiv inerent, îndeplinind inclusiv funcția de a identifica produsul ca provenind de la apelanta-reclamantă R. B. GmbH.
In raport de cele de mai sus, precum și de gradul mare de libertate de care dispuneau intimatele-pârâte în alegerea combinației de culori pentru produsele lor - astfel cum rezultă din Anexa 1 - în condițiile în care combinația de culori albastru-argintiu identifică practic apelanta-reclamantă iar consumatorii asociază această combinație de culori cu apelanta-reclamantă, apelanta-reclamantă este îndreptățită să se opună la înregistrarea/folosirea de către alți comercianți, inclusiv de intimatele-pârâte a oricăror semne pentru produse identice care să conțină această combinație de culori.
3. Distinctivitatea inerenta rezultă si din notorietatea mărcii internaționale_
După cum a indicat și mai sus, această marca este notorie pe teritoriul României (a se vedea supra, pct. V).
Or, notorietatea mărcii presupune prin sine însăși o distinctivitate ridicată inerentă a mărcii și desigur o protecție chiar în afara claselor de produse și servicii pentru care marca este înregistrată.
Câtă vreme combinația de culori albastru-argintiu este asociată de consumatori cu numele și mărcile R. B., nu se poate așadar susține că aceasta ar avea o distinctivitate inerentă slabă.
În acest sens, potrivit deciziei CEJ din data de 4 mai 1999, C-108/97 si C-109/07, Chiemsee, s-a reținut că „57. Pentru stabilirea caracterului distinctiv al unei mărci cu privire la care s-a depus cerere de înregistrare, următoarele aspecte pot de asemenea fi luate in considerare: cota de piața deținuta de catre marca; cat de mult este răspândita din punct de vedere geografic si cat de mult a fost folosita ca durata; suma investita de catre societate pentru a promova marca; proporția clasei relevante de persoane care, din cauza mărcii, identifica bunuri care provin de la o anumita societate; si declarații de la camerele de comerț si industrie sau alte asociații comerciale si profesionale."
Or, toate aceste elemente au fost probate în fata primei instanțe.
4. Sentința primei instanțe în opinia apelantei conține o motivare contradictorie cu privire la distinctivitatea mărcii a cărei anulare s-a cerut.
Aceasta întrucât a statuat pe de o parte că această marcă este slab distinctivă inerent, dar pe de altă parte că a dobândit distinctivitate prin folosință, însă prima instanță a omis faptul că în condițiile în care o marcă a dobândit distinctivitate prin folosință, acea marcă are și o distinctivitate inerentă cel puțin medie, dacă nu foarte ridicată.
5. Notorietatea mărcilor comunitare ale R. B. compuse din combinația albastru-argintiu determină notorietatea mărcii internaționale a R. B. formată din aceeași combinație
Dacă mărcile comunitare CTM_ și_ au dobândit distinctivitate prin folosință și numeroase instanțe au statuat că acestea sunt notorii în Uniunea Europeană, cu atât mai mult forma concretă a combinației albastru-argintiu ca un trapezoid pe ambalajul cutiei este necesar să fie considerată mult mai notorie și distinctivă. Prin urmare, marca internațională IR_ este puternic distinctivă.
Pentru toate aceste motive, apelanta-reclamantă R. B. GmbH a solicitat admiterea apelul astfel cum a fost formulat.
În drept: art. 129, art. 282 și urm C. pr. civ.; OUG nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, cu modificările ulterioare, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, cu modificările aduse prin Legea nr. 66/2010 și Regulamentul UE nr. 207/2009 privind marca comunitară, precum și orice alte dispoziții legale incidente ori indicate în cuprinsul prezentelor motive.
În probatoriu se solicită înscrisuri, interogatoriul intimatelor-pârâte.
Prin cererea de aderare la apelul formulat de apelanta reclamantă împotriva sentinței nr.2086/24.11.2011 și a încheierii de ședință din 24.02.2011 apelantele-pârâte . și . EXPORT SRL solicitând admiterea cererii de aderare la apel cu consecința modificării sentinței nr. 2086/24.11.2011 și a încheierii pronunțate de Tribunalul București în prezentul dosar pe data de 24.02.2011 în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii formulate de R. B. GmbH.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantele au arătat următoarele:
Prin încheierea din 24.02.2011, Tribunalul București reține că "împrejurarea potrivit căreia marca Rienergy este înregistrată la nivel comunitar de către . nu înseamnă o prezumție absolută a caracterului licit al comercializării băuturii Rienergy de către pârâte."
Apelantele arată că nu au invocat doar marca comunitară în sprijinul excepției inadmisibilității, ci și desenele comunitare nr._-0001, 0G17759"33-0002 și_-0003, și că în speță nu este pus în discuție caracterul licit sau ilicit al comercializării băuturii Rienergy, ci al folosirii ambalajelor pentru băuturile Rienergy - Energy Drink - ambalaje care încorporează titluri comunitare de proprietate industrială.
Se susține că prima instanță a respins în mod eronat excepția inadmisibilității invocată de acestea.
A. în primul rând, în opinia apelantelor, hotărârea apelată încalcă prevederile Regulamentului nr.207/2009 și ale Regulamentului nr.6/2002 care reglementează procedura specială a anulării unei mărci și, respectiv, a unui desen/model comunitar.
a) Admiterea cererii de chemare în judecată formulată în cauză echivalează cu lipsirea de efecte a mărcii comunitare nr._ și, respectiv, a desenelor comunitare nr._-0001,_-0002 și_-0003, utilizate de apelante.
Prin cererea de chemare în judecată apelanta reclamantă R. B. GmbH urmărește să interzică apelantelor folosirea ambalajelor utilizat pentru produsele Rienergy - Energy Drink. Or, aceste ambalaje sunt chiar încorporarea mărcii nr._ și, respectiv, a desenelor comunitare nr._-0001,_-0002 și_-0003, pentru a căror folosire acestea dețin acordul titularului-..
În măsură în care ar soluționa acest conflict în favoarea apelantei reclamante R. B. GmbH (admițând cererea de chemare în judecată și interzicându-le să folosească ambalajele în discuție) instanța, în opinia apelantelor, ar lipsi cel puțin parțial de efecte mărcile și desenele comunitare susmenționate, ceea ce echivalează cu anularea acestora.
b) Lipsirea de efecte a unor titluri de proprietate industrială în cadrul unei acțiuni în contrafacere echivalează cu anularea acestora și, pe cale de consecință, este inadmisibilă.
După cum rezultă din jurisprudența constantă a instanței supreme (a se vedea, ICCJ secția
civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6754 din 15 decembrie 2010; ICCJ secția civilă și de
proprietate intelectuală, decizia; nr. 7925 din 6 octombrie 2006), nu se poate tinde la anularea unei
mărci și, prin analogie, nici a unui desen industrial în cadrul unei alte acțiuni decât cea de anulare,
întrucât s-ar aduce atingere condițiilor de fond și de procedură specifice unei acțiuni în anulare.
În acest sens se arată că atât Regulamentul nr.6/2002, cât și Regulamentul nr.207/2009
stabilesc în mod expres procedura care trebuie urmată pentru anularea unui desen comunitar și,
respectiv, a unei mărci comunitare, inclusiv sub aspectul competenței.
Astfel, potrivit art.24 (l) din Regulamentul nr.6/2002, "Un desen sau un model industrial comunitar înregistrat este declarat nul în urma unei cereri înaintate Oficiului în conformitate cu procedura prevăzuta de VI și VII sau de către o instanța competenta în materia desenelor si modelelor industriale comunitate, ca urmare a unei cereri reconventionale în cadrul unei acțiuni în contrafacere.”
În același sens art.52(1) din Regulamentul nr. 207/2009 prevede: „Se declară nulitatea mărcii comunitare, ca urmare a unei cereri depuse la Oficiu sau a unei cereri reconventionale în cadrul unei acțiuni în contrafacere."
Așadar, Regulamentul nr. 6/2002 și, respectiv, Regulamentul nr. 207/2009 stabilesc în mod clar că au competentă pentru a se pronunța cu privire la nulitatea unui desen comunitar si, respectiv, a unei mărci comunitare OHIM pe cale principală, si, respectiv, instanțele naționale, dar doar ca urmare a unei cereri reconventionale formulate în cadrul unei acțiuni în contrafacere.
În consecință, lipsirea de efecte a unui desen comunitar sau a unei mărci comunitare de către o instanță națională în cadrul unei acțiuni în contrafacere, formulate pe cale principală, contravine în mod flagrant normelor de repartizare a competenței prevăzute de Regulamentul nr. 6/2002 și, respectiv, Regulamentul nr. 207/2009. Prin urmare, permițând ca prin intermediul unei acțiuni în contrafacere formulate pe cale principală să se interzică folosirea unui desen comunitar, prima instanță, în opinia apelantei, a încălcat normele comunitare susmenționate.
c) în sensul necesității respectării repartizării competenței între OHIM și instanțele naționale este și jurisprudența recentă a CJUE.
Astfel, potrivit deciziei nr.C-196/2011 din 24.05.2012 a CJUE: "validitatea unei mărci
internaționale sau naționale, (…) nu poate fi pusă în discuție în cadrul unei proceduri de înregistrare
a unei mărci comunitare, ci numai în cadrul unei proceduri de declarare a nulității inițiate în statul
membru respectiv (...)
Verificările menționate nu pot conduce la constatarea lipsei caracterului distinctiv al unui semn identic cu o marcă națională înregistrată și protejată, (...) constatarea menționată nu ar respecta sistemul instituit prin Regulamentul nr. 40/94, care se bazează pe coexistența mărcilor comunitare și a mărcilor naționale, după cum prevede al cincilea considerent al acestui regulament, dat fiind că validitatea unei mărci internaționale sau naționale poate fi pusă în discuție în temeiul lipsei caracterului distinctiv numai în cadrul unei proceduri de declarare a nulității inițiate în statul membru respectiv, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Directivele 89/104 și"2008/95”.
Din jurisprudența CJUE citată mai sus rezultă că OHIM nu poate lipsi de efecte un titlu de proprietate industrială național în cadrul unei proceduri de înregistrare a unui titlu comunitar întrucât singurele instanțe competente, potrivit normelor comunitare, să se pronunțe cu privire la validitatea unui titlu național sunt instanțele statului membru respectiv, în cadrul unei acțiuni în anulare.
Prin urmare, din moment ce OHIM nu ar putea să lipsească de efecte o marcă națională sau un desen industrial național, rezultă ca evident că nici instanțele naționale nu pot lipsi de efecte o marcă comunitară sau un desen comunitar, cu încălcarea normelor de competență expres stabilite prin Regulamentul nr. 207/2009 și Regulamentul nr. 6/2002.
Așadar, raționamentul făcut de instanța comunitară în decizia sus-citată este perfect aplicabil și în speță de față.
Astfel, în opinia apelantelor, în speța de față, așa cum a arătat deja, admiterea cererii de chemare în judecată ce face obiectul cauzei ar echivala cu lipsirea de efecte, cel puțin parțial, a mărcii comunitare nr._ și, respectiv, a desenelor comunitare nr._- 0001,_-0002 și_-0003, utilizate de acestea.
În prezenta cauză, în opinia apelantelor, ca și în decizia CJUE de mai sus, se tinde la lipsirea de efecte a unui titlu de proprietate industrială în mod indirect, în cadrul unei proceduri diferite de cea de anulare, normele comunitare incidente repartizează în mod clar competența de soluționare a aspectelor care țin de nulitatea titlului de proprietate industrială între OHIM și instanțele naționale, iar instanța sesizată nu este competentă să se pronunțe, nici măcar indirect, cu privire la validitatea titlului de proprietate industrială pus în discuție.
În consecință, având în vedere și decizia CJUE citată mai sus, rezultă că a permite ca prin
intermediul unei acțiuni în contrafacere să se tindă la lipsirea de efecte a unor titluri de
proprietate industrială comunitare reprezintă o încălcare flagrantă a reglementărilor comunitare
relevante, impunându-se respingerea ca inadmisibilă a acțiunii ce face obiectul prezentei cauze.
B. în al doilea rând, decizia atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor Regulamentului nr. 6/2002 și ale Regulamentului nr. 207/2009 privind drepturile titularului unui desen comunitar înregistrat și, respectiv, unei mărci comunitare înregistrate.
Potrivit reglementărilor comunitare relevante, desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat și, respectiv, marca comunitară înregistrată conferă titularului lor un drept exclusiv de folosință. Așadar, utilizarea unui desen comunitar și, respectiv, a unei mărci comunitare se face în exercitarea unui drept conferit expres de normele comunitare.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze se solicită instanței să se constate că tocmai o astfel de utilizare a unor desene comunitare și, respectiv, a unei mărci comunitare reprezintă un fapt ilicit. Or, instanța nu poate stabili caracterul licit sau ilicit al utilizării unui titlu de proprietate industrială comunitar atâta timp cât această folosire se face în exercitarea unui drept conferit de normele comunitare aplicabile.
Se face trimitere sub acest aspect la doctrina bazată pe Codul Civil 1864 (în vigoare la momentul săvârșirii pretinsei fapte ilicite), care arată că exercitarea unui drept nu poate reprezenta o faptă ilicită: "Cel care exercita prerogativele pe care legea le recunoaște dreptului sau subiectiv nu poate fi considerat că acționează ilicit chiar dacă prin exercițiul normal al dreptului său au fost aduse anumite restrângeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane." (a se vedea C. S., C. B., D. civil. Teoria generală a obligațiilor, ediția a IX-a, editura Hamangiu, 2008, p. 181).
Această regulă a fost de altfel preluată și în Noul Cod Civil, actualmente în vigoare care prevede în cadrul art.1353 (exercițiul drepturilor): "Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat sa îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv."
În speța de față, în opinia apelantelor, reclamanta R. B. GmbH susține că folosirea de către acestea a mărcii nr._ și, respectiv a desenelor comunitare nr._-0001,_-0002 și_-0003 ar reprezenta o faptă ilicită. Așadar, reclamanta R. B. solicită instanței să determinare caracterului ilicit ail unei fapte constând în exercițiul unui drept în limitele sale externe și interne - ceea ce, așa cum a arătat deja mai sus, este inadmisibil.
În concluzie, având în vedere că soluționarea cererii de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze presupune lipsirea de efecte a unor titluri de proprietate industrială valabile și că presupune stabilirea caracterului ilicit al unei fapte constând în exercițiul unor drepturi în limitele lor externe și interne, se concluzionează că se impune respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de R. B. GmbH.
În drept: art. 293 Cod proc. civ. Regulamentul UE nr. 207/2009, Regulamentul UE nr. 6/2002
precum și orice alte texte legale aplicabile.
Probe: înscrisuri, precum și orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
Prin apelul formulat împotriva sentinței civile nr.2086/24.11.2011 și a sentinței 1410/28.06.2012, apelantele-pârâte . și . EXPORT SRL solicită admiterea apelului împotriva sentințelor menționate și să se modifice aceste sentințe, în sensul admiterii cererii reconvenționale astfel cum aceasta a fost formulată, cu consecința anulării mărcii internaționale cu desemnare Uniunea Europeană nr._, al cărei titular este pârâta reconvențională R. B. GmbH, a obligării pârâtei reconvenționale la plata către reclamantele reconvenționale a daunelor morale evaluate la suma de 50.000 de lei și a obligării intimatei R. B. GmbH la plata cheltuielilor de judecată solicitate în fața primei instanțe, menținând hotărârea primei instanțe în ceea ce privește soluția de respingere în totalitate a cererii principale.
Apelantele au criticat hotărârile ca netemeinice și nelegale prin prisma următoarelor motive:
I. Prima instanță a respins în mod eronat în opinia apelantelor cererea reconvențională.
A. Contrar celor reținute de Tribunalul București, se impune anularea mărcii internaționale, cu desemnare Uniunea Europeană, nr._.
i. Marca nr._ nu este aptă de reprezentare grafică.
1. în cadrul sentinței nr. 2086/24.11.2011, prima instanță reține că împrejurarea că nu se specifică pentru care anume nuanțe este înregistrata marca este lipsită de relevanță căci normele legale nu prevăd în mod expres necesitatea indicării nuanțelor exacte ale culorilor din care este alcătuită marca."
2. Aceste considerente formulate de prima instanță sunt în opinia apelantelor lipsite de temei prin raportare la prevederile legale aplicabile și la jurisprudența în materie a instanțelor comunitare.
3. Astfel, art.4 din Regulamentul UE nr. 207/2009 prevede că:„marca comunitară consta în semnul apt a fi reprezentat grafic (...)", această regulă fiind reluată și în art. 2 al Legii nr. 84/1998. Pentru modalitatea de interpretare are a acestor prevederi legale, este relevantă decizia instanței comunitare în cauza C-104/01 Libertel) .
4. În acest sens, în decizia susmenționată s-a reținut că ,,o culoare în sine, nedelimitată spațial, poate avea caracter distinctiv în sensul articolului 3 (l) (b) și articolului 3 (3) din Directiva nr.89/104/din 21 decembrie 1988 privind corelarea legislației statelor membre privind mărcile, cu condiția ca, printre altele, să poată fi reprezentată grafic într-un mod clar, precis, autonom, ușor accesibil, inteligibil, durabil și obiectiv. Aceasta condiție nu este satisfăcută prin simpla reproducere culorii pe hârtie, dar poate fi îndeplinită prin desemnarea culorii prin intermediul unui cod internațional de clasificare a culorilor"
5. Așadar, descrierea precisă și obiectivă a mărcii constând într-o culoare sau combinații de culori nu poate fi substituită prin prezentarea unei mostre de culoare. Dimpotrivă, instanța comunitară arată că o formă de îndeplinire a acestei condiții este desemnarea culorii pe baza unui sistem internațional de clasificare a culorilor.
6. În consecință, deși este adevărat că normele aplicabile nu prevăd în mod expres necesitatea indicării nuanțelor exacte ale culorilor din care este alcătuită marca, această condiție rezultă ca evidentă având în vedere prevederile art. 4 din Regulamentul UE nr 207/2009 în interpretarea CJUE într-o speță vizând chiar înregistrarea mărcilor-culori.
7. Prin urmare, așa cum s-a arătat în mod expres în jurisprudența comunitară, reprezentarea grafică a unei mărci în sensul prevederilor Regulamentul UE nr. 207/2009 trebuie să fie clară, precisă, autonomă, ușor accesibilă, inteligibilă, durabilă și obiectivă. Or,este evident că pentru a putea fi astfel reprezentată grafic, descrierea mărcii trebuie să cuprindă o . criterii obiective apte să conducă la o singură posibilă reprezentare. După cum s-a arătat în decizia Libertel citată mai sus, folosirea unui sistem internațional de clasificare a culorilor ar permite o astfel de reprezentare.
8. Pe de altă parte, simpla menționare a denumirii unei culori însoțită de o mostră de culoare nu este de natură să permită o reprezentare grafică precisă și obiectivă, în special întrucât o astfel de mostră de culoare nu este durabilă în timp, nuanța respectivă putându-se deteriora și modifica cu trecerea timpului, (a se vedea în acest sens, decizia din cauza C-104/01 Libertel para. 31-33) într-o asemenea ipoteză descrierea respectivă ar permite sute combinații de nuanțe, în funcție de percepția fiecăruia asupra culorilor respective. Or, tocmai asta încearcă să prevină atât Regulamentul nr. 207/2009 cât și jurisprudența comunitară înregistrarea unor mărci a căror descriere permite un număr nedeterminat de reprezentări grafice diferite. Rațiunea acestor exigențe ale reprezentării grafice este aceea de a permite terților să identifice cu precizie limitele libertății lor de acțiune comercială în conformitate cu principiile de previzibilitate și securitate juridică.
9. În speță, ne regăsim chiar în ipoteza unei astfel de descrieri imprecise și neclare - marca internațională nr._ este înregistrată pentru orice combinație de nuanțe de albastru și argintiu, fără a se specifica în vreun mod pentru care anume nuanțe de albastru și argintiu este protejat semnul.
10. Mai mult, potrivit Manualului OHIM privind mărcile: "în cazul în care există mai mult de o culoare, proporția fiecărei culori si modalitatea în care aceasta va apărea trebuie specificate".{a se vedea în acest sens și decizia în cauza C49/02 Heidelberger). Așadar, în vederea unei înregistrări valabile este strict necesar ca proporția și modalitatea îr. care culorile se regăsesc în cadrul mărcii să fie precizate cu exactitate. Or, în speță, în cadrul descrierii mărcii a cărei anulare se solicită nu este precizată proporția în care culorile albastru și argintiu sunt combinate.
11. În consecință, având în vedere argumentele prezentate mai sus, rezulta cu evidență că marca nr._ nu este aptă de reprezentare grafica, ceea ce impune anularea sa.
ii. Marca nr._ este lipsită de caracter distinctiv.
12. În cadrul sentinței nr. 2086/24.11.2011 se reține că nu se poate reține lipsa caracterului distinctiv al acestei mărci ca motiv de anulare prevăzut de art.7 litera b) din Regulamentul CE 207/2009, căci marca a dobândit distinctivitate prin folosire, marca albastru-argintiu fiind aplicată pe dozele de R. B. vândute de către reclamanta pârâtă."
13. Aceste considerente ale primei instanțe sunt nefondate după cum se va argumenta în continuare.
14. Astfel, după cum intimatele-pârâte au arătat pe larg mai sus, marca internațională nr._ este descrisă ca fiind reprezentată de orice combinații de nuanțe de albastru și argintiu.
15. Or, în mod evident, reclamanta R. B. GmbH nu a folosit în comerț toate combinațiile posibile de nuanțe de albastru și argintiu. Un astfel de demers este practic imposibil și, în orice, caz, folosirea mai multor combinații de nuanțe de albastru și argintiu (lucru practicat de R. B. în activitatea sa) nu este în niciun caz de natură să atragă distinctivitatea respectivelor semne ci, din contră, să confere publicului impresia că aceste culori sunt uzuale pentru produsele comercializate. De altfel, se precizează că în prezent sunt comercializate o multitudine de produse similare celor în discuție al căror ambalaj este colorat cu precădere în diverse nuanțe de albastru și argintiu (a se vedea Anexa 10 la întâmpinarea și cererea reconvențională depuse în primă instanță).
16. Așadar, pentru a putea dobândi distinctivitate prin folosință, o marcă trebuie să fie în prealabil aptă de a fi reprezentată într-un singur mod, iar acea unică posibilitate de reprezentare grafică trebuie folosită în scopul identificării provenienței comerciale a produsului.
17. Or, în speță, marca în discuție este imposibil de reprezentat grafic și, prin urmare, inaptă de a fi folosită în comerț astfel încât să poată dobândi pretinsa distinctivitate.
18. De asemenea, trebuie observat că pentru a dobândi caracter distinctiv prin uz, semnul trebuie să fie folosit în comerț ca marcă - respectiv, cu scopul de a informa consumatorii cu privire la proveniența comercială a produsului. în acest sens, în Partea a 6-a secțiunea II.1 a Manualului OHIM, citându-se jurisprudența instanțelor comunitare în materie (a se vedea decizia din cauza C-40/01 Ansul BV v Ajax Brandbeveiiiging BV), se arată că pentru ca o marcă să fie cu adevărat folosită, semnul trebuie folosit într-o manieră distinctivă - respectiv, în scopul identificării originii comerciale a produselor sau serviciilor în cauză. Or, în prezenta cauză, R. B. GmbH nu a adus nicio dovadă a folosirii combinației de culori albastru/argintiu în scopul identificării originii comerciale a produselor. Dimpotrivă, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, de fapt, marca combinată R. B. însoțită de logo-ul cu doi tauri și un soare este semnul distinctiv după care consumatorii recunosc produsele reclamantei R. B. GmbH.
19. în consecință, având în vedere aspectele prezentate mai sus, în opinia apelantelor rezultă că marca nr._ nu are caracter distinctiv, impunându-se anularea sa.
B. Contrar celor reținute de Tribunalul București, în opinia apelantelor se impune obligarea R. B. GmbH la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale.
20. În cadrul sentinței nr. 2086/24.11.2011 se arată că având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu moral pârâtelor reclamante, instanța respinge a neîntemeiată cererea de obligare a reclamantei-pârâte R. B. la plata sumei de 50.000 lei.
21. Sub acest aspect, intimatele-pârâte au arătat că, în cazul prejudiciului moral, acesta rezultă din chiar natura faptei ilicite săvârșite. Așadar, existența unui prejudiciu moral în speță rezultă din chiar caracterul calomniator al afirmațiilor intimatei R. B. GmbH la adresa apelantelor - caracter calomniator pe care prima instanță nu l-a negat, (a se vedea, CSJ, secția civilă, decizia nr. 62/2001)
22. Cât privește cuantumul prejudiciului, acesta trebuie determinat prin raportare la gravitatea faptei ilicite și la persoana calomniată, (a se vedea, CSJ, secția civilă, decizia nr. 62/2001)
23. În speță, calomniile proferate au vizat pretinse practici concurențiale neloiale pe care apelantele și grupul de firme din care acestea fac parte s-ar face vinovate - acuzații nesusținute în niciun mod. Se precizează de apelante că aceste acuzații sunt extrem de grave și sunt de natură să cauzeze prejudicii importante reputației acestora.
24. Totodată, intimatele-pârâte au menționat că ele și grupul de firme din care acestea fac parte reprezintă una dintre cele mai importante investiții private din România și se bucură de o foarte bună reputație pe piața produselor alimentare din România și din Europa. Prin urmare, în opinia apelantelor acuze calomnioase de tipul celor proferate de intimata R. B. GmbH sunt de natură să prejudicieze în mod grav buna reputație și poziția de care se bucură acestea atât în relație cu consumatorii cât și cu partenerii comerciali.
25.În consecință, având în vedere atât gravitatea acuzelor aduse, cât și buna reputație de care se bucură intimatele-pârâte, au apreciat că se impune obligarea intimatei R. B. la plata de daune morale în cuantum de 50.000 RON.
II. Prima instanță a respins în mod eronat solicitarea apelantelor de obligare a intimatei R. B. GmbH la plata cheltuielilor de judecată.
26. Prin sentința nr. 1410/28.06.2012 se arată că întrucât intimatele-pârâte au căzut în pretenții față de intimata R. B. GmbH cu privire la cererea reconvențională urmează să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată făcând aplicarea art. 274 C. Proc. civ..
27. Argumentele reținute de Tribunalul București sunt în opinia apelantelor nefondate.
28.Astfel, art. 274 C. Proc. Civ. invocat de prima instanță prevede doar că partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata de cheltuieli de judecată. Așadar, este irelevant din perspectiva aplicării acestui text de lege dacă doar una dintre părți a căzut în pretenții sau dacă ambele părți au căzut în pretenții. Cu alte cuvinte, odată ce s-a constat că una dintre părți a căzut în pretenții instanța (în cazul în care partea adversă a solicitat) trebuie să stabilească în sarcina acesteia
obligația de a plăti cheltuieli de judecată.
29. Mai mult, intimatele-pârâte au subliniat sub acest aspect că cererea reconvențională formulată de apelante reprezintă, de fapt, o simplă reacție de apărare prin raportare la cererea principală formulată de reclamanta R. B. GmbH. Cu alte cuvinte, intimatele-pârâte au formulat cererea de anulare a mărcii internaționale cu desemnare Uniunea Europeană nr._ strict în răspuns la acțiunea în contrafacere formulată de reclamanta R. B. GmbH și întemeiată, între altele, pe această din urmă marcă. Interesul intimatei-pârâte de a introduce cererea reconvențională s-a mobilizat tocmai în urma acuzelor aduse de reclamantă prin intermediul cererii introductive. Câtă vreme reclamanta nu a încercat să își exercite în mod agresiv drepturile, pârâtele nu au contestat validitatea lor întrucât erau pe deplin conștiente că nu încalcă aceste drepturi.
30. Numai când reclamanta a pretins (fără temei) că faptele pârâtelor ar fi contrarii mărcilor sale, apelantele au decis să chestioneze validitatea acestor mărci pe calea procedurală pe care normele legale europene o oferă în asemenea situații - respectiv, calea unei cereri reconvenționale. De altfel, potrivit prevederilor exprese ale Regulamentul nr. 207/2009 privind mărcile comunitare, anularea unei mărci comunitare (sau a unei mărci internaționale cu desemnare Uniunea Europeană) se poate cere în fața unei instanțe naționale doar pe calea unei cereri reconvenționale formulate în cadrul unei acțiuni în contrafacere.
31. Așadar, cererea de anulare formulată de intimatele-pârâte în speță are, de fapt, valoarea unui argument împotriva acțiunii în contrafacere formulată de reclamanta R. B., care a fost respinsă. In măsura în care reclamanta R. B. nu ar fi pretins existența unui risc de confuzie între mărcile R. B. și semnele folosite de apelante, acestea în calitate de pârâte-reclamante nu ar fi formulat niciodată (și, de altfel, nici nu ar fi avut posibilitatea) o cerere de anulare a mărcii nr._ cerere care a avut ca unic scop înlăturarea protecției pentru unul dintre titlurile de proprietate industrială invocate de reclamanta R. B. ca temei al acțiunii în contrafacere.
32. Prin urmare, culpa pentru sesizarea instanței cu prezenta cauză și pentru irosi resurselor instanței și ale părții adverse cu soluționarea acestei cauze revine în opinia apelantelor în integralitate reclamantei R. B..
33. Totodată, intimatele-pârâte au subliniat că cererea reconvențională formulată, inclusiv sub aspectul prejudiciului moral, nu a întârziat în niciun mod judecarea cauzei, neadministrându-se probe care să vizeze strict această cerere.
În concluzie, față de argumentele prezentate anterior, intimatele-pârâte au solicitat instanței de apel să admită cererea de apel împotriva sentințelor menționate și să se modifice aceste sentințe, în sensul admiterii cererii reconvenționale astfel cum aceasta a fost formulată, cu consecința anulării mărcii internaționale cu desemnare Uniunea Europeană nr._, al cărei titular este pârâta reconvențională R. B. GmbH, a obligării pârâtei reconvenționale la plata către reclamantele reconvenționale a daunelor morale evaluate la suma de 50.000 de lei și a obligării intimatei R. B. GmbH la plata cheltuielilor de judecată solicitate în fața primei instanțe, menținând hotărârea primei instanțe în ceea ce privește soluția de respingere în totalitate a cererii principale.
În drept: art. 282 alin (1) și 297 alin. (2) teza ultimă Cod proc. civ., Regulamentul UE nr. 207/2009, precum și orice alte texte legale aplicabile.
Probe: înscrisuri, precum și orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
Apeluri legal timbrate cu taxă de timbru și timbru judiciar.
Apelanta R. B. Gmbh a formulat întâmpinare la apelurile formulate de apelantele . și . EXPORT, invocând excepția inadmisibilității cererii de aderare la apelul principal, și în subsidiar a solicitat respingerea acestui apel și a celorlalte apeluri ca nefondate.
Apelantele-pârâte . și . EXPORT SRL au formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanta R. B. Gmbh prin care, în esență, au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 12.09.2013
În dovedirea, respectiv în combaterea apelurilor formulate, prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 12.09.2013, Curtea a încuviințat apelantei reclamante pârâte și apelantelor pârâte reclamante proba cu înscrisuri și interogatorii reciproce pentru considerentele menționate în încheierea de la acel termen.
La termenul de judecată din 10.10.2013, Curtea a administrat proba cu interogatoriile părților.
La dosarul cauzei s-au depus în copie următoarele înscrisuri în copie: studiul GFK intitulat ,,probabilitatea asociației băuturii energizante RIENERGY în ceea ce privește R. B.,, studiul de piață realizat de C. cu privire la piața băuturilor energizante, extras din cererea de anulare a desenului comunitar nr._-0003, certificatul nr.1773/12.08.2013 al Camerei de Comerț și Industrie a României, studiul efectuat de British Brands Group, decizia Diviziei de opoziții a OHIM în cauza B 1 831 141 din 17.04.2012, decizia celei de-a doua Camere a OHIM din 6.05.2014, extras cu litigiile internaționale ale R. B., extrase WIPO, OHIM privind mărci figurative conținând combinații de culori, cererile adresate OHIM de R. B. de anulare a desenelor industriale comunitare_-002 și_-003, decizia Diviziei de anulare a OHIM din 26.06.2013 privind desenul industrial_-002, planșe fotografice privind evoluția ambalajelor produselor comercializate de pârâte, extrase OHIM privind desenele industriale comunitare_-00,_-002 și_-003, decizia Diviziei de anulare a OHIM din 09.10.2013 privind marca comunitară 2 534 774, hotărârea Comisiei Contestații Mărci a OSIM nr.166/29.04.2013 privind marca ENERGY COBRA ENERGY DRINK TAURINĂ CAFEINĂ ENERGIE în care s-au opus mărcile R. B. MC nr._, MC nr._ și MI nr._, sentința civilă nr.421/122/22.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._/3/2004, Hotărârea nr. 194/21.09.2010, pronunțată de OSIM - Comisia de Contestații Mărci în dosarul CRM nr. 54/2009 și hotărâri ale CJUE, precum și dovada achitării taxelor de timbru și a timbrului judiciar de către recurenți.
Analizând sentințele și încheierea apelată prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat atât la prima instanță cât și în apel, Curtea reține următoarele:
Astfel, în ceea ce privește apelul formulat de apelanta-reclamantă R. B. GMBH împotriva sentinței civile nr.2086/24.11.2011, este de reținut că obiectul acțiunii principale îl constituie contrafacerea reclamată de apelanta reclamantă a mărcilor sale comunitare figurative CTM_ și CTM_ precum și a mărcii sale internaționale figurative IR_ de către apelantele-pârâte ca urmare a utilizării de către acestea a combinației de culori albastru-argintiu în proporții de aprox. 50/50% pentru produse identice (băuturi energizante) pe ambalajele produselor comercializate de acestea din urmă, respectiv a produselor energizante Rienergy, apelantele pârâte afirmând în apărare că utilizează marca națională nr._ (RIENERGY) și marca comunitara CTM_ înregistrate de . în baza unui drept de folosință acordat de acesta din urmă, în calitate de titular al modelelor comunitare nr._-0002, nr._-0001,_-0003 și titular al mărcii naționale_ Rienergy, și al mărcii europene_ Rienergy.
Curtea reține în analiza primului motiv de apel formulat, că contrar susținerilor nefondate ale apelantei, tribunalul a analizat în cauză conflictul dintre cele trei mărci anterioare invocate de aceasta și semnul folosit de apelantele pârâte pe ambalajele produselor comercializate de acestea. Tribunalul a analizat riscul de confuzie între mărcile invocate de apelanta reclamantă și semnele folosite de apelanții pârâți în raport de impresia de ansamblu ce rezultă din analiza similitudinii semnelor în conflict, examinând amănunțit mărcile invocate de apelata reclamantă sub aspect vizual, chiar dacă a inclus în cuprinsul considerentelor sale și analiza riscului de confuzie determinat de lipsa similitudinii fonetice și conceptuale datorat modului concret de comercializare a produselor vizate de aceste mărci, în condițiile în care prezenta acțiune este o acțiune în contrafacere și în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată apelanta face numeroase referiri la ambalajele produselor sale comercializate vizate de mărcile sale combinate și verbale, conținând elementul verbal red bull și cei doi tăurași roșii cu un soare galben pe care o susține și prin probe referitoare la aceleși mărci.
În acest sens, este de reținut că tribunalul a avut în vedere însă într-o analiză extinsă, în raport de faptul că a fost investită cu o acțiune în contrafacere și prin urmare fără a încălca principiul disponibilității, cum fără temei se susține, nu doar mărcile invocate de apelantă, (și care fiind mărci figurative constau într-adevăr doar în reprezentarea culorilor albastru și argintiu, fiind constituite CTM -_ din culorile albastru și argintiu juxtapuse ce se regăsesc într-o proporție de 50%-50% iar mărcile CTM -_ și IR_, mărci figurative ce prezintă cele două culori, separate de linii diagonale și orizontale) ci, și modul în care mărcile apelantei reclamante sunt utilizate uzual pe ambalajele produselor sale, respectiv însoțite de elementul verbal ,,red bull,, și de elementul grafic constând în cei doi tauri și un soare de culoare roșie-galbenă, în condițiile în care după cum s-a reținut mai sus, probele administrate de apelanta reclamantă se refereau la acel mod de utilizare a mărcilor invocate în acțiune, după cum se va expune în cele ce preced.
Curtea apreciază ca nefondate și cel de –al doilea și al patrulea motiv de apel prin care apelanta susține că tribunalul a reținut greșit lipsa similarității dintre mărcile anterioare invocate și semnele folosite de apelantele pârâte și inexistența riscului de confuzie, incluzând și riscul de asociere.
Este adevărat că fiind vorba de un conflict dintre mărcile anterioare ale apelantei reclamante cu caracter abstract/figurativ și semnul combinat utilizat de apelantele pârâte pe ambalajele produselor sale RIENERGY, se cuvenea ca instanța să evalueze pretinsa similaritate a acestora sub aspect vizual, însă Tribunalul a realizat, contrar susținerilor nefondate ale apelantei reclamante, o corectă analiză a acestora din acest punct de vedere, reținând în mod just lipsa similarității semnelor în conflict cu aplicarea corectă a principiilor consacrate în doctrina și jurisprudența europeană (cazul C-39-97 Canon ECR1-5507), conform cărora analiza riscului de confuzie din punct de vedere al similarității (vizuale, fonetice și conceptuale) a mărcilor în conflict se face global și trebuie să se bazeze pe impresia de ansamblu asupra mărcilor având în vedere elementele lor dominante si distinctive.
Potrivit principiilor jurisprudenței constante în materia mărcilor, similaritatea mărcilor se analizează în strînsă legătură cu riscul de confuzie și se concluzionează în sensul existenței unui risc de confuzie între două mărci cînd publicul vizat poate crede că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi între care există legături economice (hotărîrea din 29 septembrie 1998 a CJUE în cauza C-39/97 CANON). Totodată, potrivit acestei jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat global potrivit percepției pe care publicul pertinent o are asupra semnelor și produselor sau serviciilor în cauzăși ținând cont de toți factorii relevanți în cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate, astfel că un grad mai mare de similaritate între produsele/ serviciile relevante poate fi compensat de un grad mai mic de similaritate a semnelor comparate este mic și invers, existența unui grad mai mare de similaritate între mărcile analizate poate fi acceptat în situația în care există un grad mai mic de similaritate între produsele/ serviciile relevante /(hotărîrea CJUE din 9 iulie 2003 din cauza T-162/2001din cauza GIORGIO BEVERLY HILLS paragr.29-33).
Potrivit orientării jurisprudențiale constante a CJUE, (Decizia CJUE din 22 iunie 1999, C-342/97, Lloyd Schuhfabrik, paragr. 26, 27) trebuie avut în vedere faptul că consumatorul mediu are foarte rar ocazia să facă o comparare directă între diferite mărci, fiind nevoit să facă comparația acestora pe baza imaginii imperfectepe care acesta a reținut-o, iar nivelul de atenție al consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria produselor sau serviciilor în discuție, astfel că similaritatea semnelor în conflict va fi reținută de către consumatori mult mai ușor decât diferențele existente între aceste semne (Decizia CJUE din 4 mai 2005, Cauza T-22/04, [WEST vs. WESTLIFE].
Pentru aprecierea riscului de confuzie, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică și conceptuală a semnelor aflate în conflict, analiza trebuie să se întemeieze pe impresia de ansamblu produsă de cele două mărci, ținînd cont de elementele distinctive și dominante. Aceste elemente nu trebuie examinate separat, succesiv, ci împreună, pentru a se determina impresia de ansamblu cu privire la mărci. Elementele verbale ale semnelor comparate trebuie a fi avute în vedere împreună.
Totodată, potrivit jurisprudenței, mărcile cu un caracter distinctiv ridicat, fie intrinsec, fie din cauza reputației acestora pe piață, se bucură de o protecție mai extinsă față de mărcile al căror caracter distinctiv este mai redus iar caracterul distinctiv al mărcii anterioare și, în special reputația acesteia trebuie să fie luate în considerare atunci când se stabilește dacă similaritatea dintre produse și servicii este suficientă pentru a da naștere la riscul de confuzie, astfel cum s-a statuat prin hotărârea CJUE din 29.09.1998 din cauza C-39/97 Canon Kabushiki Kaisha v Metro-Goldwyn-Mayer Inc [1998].
Prima instanță, făcând aplicarea principiilor jurisprudențiale de mai sus, a analizat mărcile aflate în conflict (inclusiv marca apelantei reclamante IR_, care din punct de vedere grafic, respectiv a reprezentării culorilor, proporțiilor și formei este identică cu marca comunitară CTM_) și a constat că sub aspect vizual, mărcile supuse analizei sunt diferite, neexistând niciun risc de confuzie între acestea deoarece semnul folosit de pârâtă este o marcă individuală combinată, compusă dintr-un element verbal și unul grafic, elementul verbal, Rienergy, reprezintă o juxtapunere între denumirea orașului Rieni, unde este sediul fabricii E. F. și cuvântul din limba engleză “energy”, care înseamnă energie, iar elementul figurativ constă într-o formă stilizată a logoului ,,RI,,.
A mai reținut tribunalul că din punct de vedere vizual, mărcile/semnele supuse analizei sunt diferite, neexistând niciun risc de confuzie între acestea deoarece mărcile R. B. se caracterizează prin următoarele elemente: culorile protejate, albastru și argintiu, sunt alăturate, respectiv sunt aranjate sub forma unui trapez, într-un procent de 50%-50% în fiecare combinație, că în cazul băuturilor energizante Rienergy la doză, grafica este alcătuită din culoarea naturală a aluminiului, imprimată cu albastru plin opac Pantone 2736C, culorile succedându-se pe verticală, granița dintre cele două culori nefiind clar definită, ci prezentându-se sub forma unui degrade-un model abstract.
În ceea ce privește culorile protejate, instanța a reținut că mărcile reclamantei revendică culoarea albastru transparent (cod pantone 2747 C), în timp ce culorile mărcii Rienergy sunt albastru opac (cod pantone 2736 C ) și roșu (cod pantone 485C), și că ceea ce a reținut consumatorul mediu, avizat, de băuturi energizante este elementul dominant al mărcilor, în cazul mărcilor reclamantei astfel cum sunt ele aplicate pe ambalaje și cum sunt ele de fapt folosite–denumirea R. B. și elementul figurativ constând în doi tauri și un soare de culoare roșie-galbenă, poziționat central pe ambalaj, iar acesta nu va alege produsele orientându-se după culorile albastru argintiu de pe ambalaj.De asemenea, elementul dominant al semnului pârâtei constă în denumirea Rienergy și elementul figurativ abstract poziționat în partea superioară a ambalajului.
Curtea constată că analizând similitudinea vizuală a semnelor aflate în conflict în raport de impresia de ansamblu produsă de cele două semne și ținînd cont de elementele distinctive și dominante, elemente examinate împreună iar nu separat și succesiv cum de fapt solicită apelanta reclamantă, semnele în conflict nu sunt similare. În acest sens, mărcile R. B. reprezentate prin culorile protejate, albastru și argintiu, alăturate în cazul mărcii CTM_, respectiv prin culorile menționate aranjate distinct, sub forma unui trapez în cazul mărcilor CTM_ și IR_, separat oblic din punctul de vedere al culorilor demarcate, într-un procent de 50%-50% în fiecare marcă diferă de semnul folosit de pârâte deși culorile se aseamănă și proporția utilizării lor este aceiași, deoarece în cazul celui de al doilea culorile se succed pe verticală iar granița dintre cele două culori nu este clar definită, ci se prezintă sub forma unui degrade, alcătuind un model abstract.
Comparând cele două categorii de semne aflate în conflict, Curtea apreciază că elementul dominant al mărcii pârâtei constă în denumirea Rienergy și elementul figurativ abstract poziționat în partea superioară a ambalajului produsului Rienergy și este colorat în roșu și argintiu (iar nu în combinația de culori a fundalului ambalajului produsului, cum tinde de fapt a considera apelanta reclamantă), iar acest element dominant este de natură să distingă acest semn de mărcile figurative bicolore ale apelantei reclamante.
Prin urmare, în condițiile în care elementul dominant al semnului folosit de apelantele pârâte este diferit de cel al mărcilor opuse, chiar și în condițiile în care semnele utilizate de apelantele pârâte folosesc o combinație de culori asemănătoare și proporția utilizării lor este aceiași, în condițiile în care din punct de vedere al impresiei de ansamblu create de mărci nu există vreo similitudine între reprezentarea grafică a culorilor folosite, susținerile apelantei reclamante potrivit cărora semnele sunt similare datorită utilizării culorilor asemănătoare și a aceleiași proporții de utilizare a lor sunt contrare principiului analizei de ansamblu în raport de elementele distinctive și dominante, elemente examinate împreună.
În ceea ce privește diferențele de nuanță ale culorilor folosite reținute de instanță, este adevărat, consumatorul mediu are foarte rar ocazia să facă o comparare directă între diferite mărci, fiind nevoit să facă comparația acestora pe baza imaginii imperfecte pe care acesta a reținut-o, și că nivelul de atenție al consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria produselor sau serviciilor în discuție, iar similaritatea semnelor în conflict va fi reținută de către consumatori mult mai ușor decât diferențele existente între aceste semne însă în cazul băuturilor energizante, consumatorul relevant acesta poate fi considerat a avea un grad mediu de atenție.
În acest sens, în ceea ce privește aspectul relevant al consumatorului relevant, Curtea reține că potrivit jurisprudenței CJUE acesta este considerat a aveau un grad scăzut de atenție doar în cazul produselor curente, de utilizare frecventă, și care au un preț mic, ceea ce nu este cazul în materia produselor energizante, al căror preț este relativ ridicat, și care nu sunt de utilizare frecventă, zilnică; dimpotrivă, în cazul băuturilor energizante, dată fiind natura acestor produse, publicul țintă este alcătuit din persoane de vârstă tânără, dinamice și mediu informate, și având prin urmare un nivel mediu de atenție; în cauză, un raționament analog a fost statuat în practica OAPI și CJUE în privința produselor din tutun, pentru care s-a reținut în privința consumatorilor că manifestă în general un nivel de atenție ridicat în achizițiile lor, din rațiuni de fidelitate față de marcă (paragraful 47, hotărîrea din 22 iunie 2005 a CJUE în cauza T-34/04 TURKISH P.), iar loialitatea consumatorilor apelantei reclamante față de mărcile sale nu a fost de altfel contestată de apelantă.
În ceea ce privește susținerile referitoare la nivelul de atenție redus al consumatorului de bunuri cu mișcare rapidă susținut de apelanta reclamantă și cele referitoare la asocierea de către consumatori a culorilor cu un anumit producător, respectiv cu o anumită marcă, aspect ce ar fi susținut de studiul efectuat de British Brands Group din luna mai 2009, Curtea reține că concluziile studiului se referă la folosirea parazitară a asemănării cu ambalajele unor mărci foarte cunoscute, respectiv a asemănării de culoare, design, mărime și nu se concluzionează după cum pretinde apelanta în sensul că doar asemănarea de culoare ar fi relevantă și ar conduce prin ea însăși la crearea de confuzii. Or în cauză, tocmai diferențele de design a mărcilor/ambalajelor produselor vizate de cele două categorii de semne după cum s-a reținut mai sus și de mărime a ambalajului în care sunt comercializate, nu sunt de natură a conduce la crearea unui risc de confuzie (în condițiile în care apelanta reclamantă comercializează produse ambalate de 250 ml iar apelanta pârâtă și produse ambalate de 500 ml și 1000 ml). Mai mult, reținerea caracterului determinant doar al aspectului culorii asemănătoare în cazul unor mărci/ambalaje în cazul în care, ca în speță, impresia desprinsă la analiza de ansamblu a similarității mărcilor și a riscului de confuzie apreciat global în raport de elementele distinctive și dominante este diferită contravine principiilor enunțate de CJUE și OHIM și în consecință nu poate fi primită.
În ceea ce privește teritoriul relevant pentru analiza conflictului între semnele opuse, Curtea constată că, într-adevăr, acesta este teritoriul comunitar deoarece mărcile opuse sunt comunitare, respectiv marca internațională cu desemnare a Uniunii Europene chiar dacă produsului Rienergy în privința căruia apelanta reclamantă reclamă contrafacerea este comercializat îndeosebi pe teritoriul României, și prin urmare, este relevantă percepția consumatorului mediu din teritoriul comunitar.
Revenind la analiza aspectului diferențelor de nuanță între semnele în conflict, Curtea constată că este adevărat în raport de principiile jurisprudențiale menționate că diferențele de nuanță între semnele comparate nu sunt deosebite însă ele nici nu pot fi ignorate și exclud riscul de confuzie în condițiile în care culorile ambalajului Rienergy includ pe lângă culorile comune semnelor în conflict, albastru și argintiu și culoarea roșu, culoare care de altfel nici nu este prezentă în mărcile opuse ci doar în semnul folosit de apelantele pârâte. Prin urmare apare nefondată susținerea apelantei reclamante potrivit căreia diferențele dintre semnele în conflict ar fi nerelevante.
Toate considerentele de mai sus sunt relevante și în privința comparației dintre mărcile apelantei reclamante și desenele industriale folosite de apelantele pârâte.
Curtea reține că apelanta reclamantă susține prin cele de-al șaptelea motiv de apel inopozabilitatea semnelor folosite de apelantele pârâte ca urmare a faptului că acestea nu sunt titularele mărcilor Rienergy și a desenelor industriale aparținând . nu s-a înscris cesiunea de licență în Registrul mărcilor/Registrul semnelor comunitare, însă în cauză fiind vorba de o acțiune în contrafacere are semnificație folosirea în fapt de către uzurpator a semnului Rienergy/desenelor industriale pretins asemănătoare cu mărcile apelantei reclamante, aceasta fiind ceea ce contestă însăși apelanta reclamantă, neavând relevanță cine este titularul mărcilor sau desenelor industriale. Mai precis, în cadrul acțiunii în contrafacere calitatea de pârât o are, potrivit art.36 din Legea nr.84/1998, orice uzurpator ce folosește în fapt un semn/desen identic cu cel al titularului dreptului la marcă iar nu neapărat titularul vreunei mărci/desen industrial ulterior, deși și acesta din urmă poate avea calitate pasivă într-o asemenea acțiune. În ceea ce privește susținerile apelantei reclamante potrivit cărora desenele industriale ale . fi nule pentru lipsa noutății, acestea nu pot fi primite deoarece au fost formulate direct în apel, cu încălcarea art.294 alin.1 C.pr.civ. și fără respectarea principiului contradictorialității, în condițiile în care titularul lor, . este parte în prezentul litigiu.
În cea ce privește susținerea apelantei reclamante potrivit căreia riscul de confuzie, incluzând riscul de asociere cu mărcile anterioare ale R. B., ar rezulta din studiul de piață „Probabilitatea asociației băuturii energizante RIENERGY în ceea ce privește R. B." din 09.08.2012 redactat de GfK, și acestea este nefondată în condițiile în care concluziile acestuia nu sunt susținute de alte probe și sunt contrare celor ale studiului de piață realizat de C. cu privire la piața băuturilor energizante depus de apelantele pârâte, și în cuprinsul căruia se concluzionează în sensul în care consumatorii confruntați cu produsele vizate de semnele în conflict le disting cu succes și se orientează între aceste produse în raport de preț, iar consumatorii produselor vizate de mărcile apelantei reclamante sunt fideli acestui brand.
În cea ce privește susținerea apelantei reclamante potrivit căreia riscului de confuzie ar fi fost recunoscut de apelantele pârâte prin schimbarea de către intimatele-pârâte a ambalajului pentru produsele Rienergy Curtea o apreciază ca nefondată deoarece pentru a produce efecte juridice, recunoașterea trebuie să fie verbală și expresă ceea ce nu este cazul, (deoarece în răspunsul la interogatoriul administrat apelantele pârâte au arătat că schimbarea ambalajului a fost dictată de considerente de marketing), după cum nu se poate considera că existența riscului de confuzie poate fi dovedită printr-un articolul de pe internet care nu este certificat de o instituție specializată și credibilă și nu este susținut de alte probe.
De asemenea referitor la ambalajul 3+1 a produsului Rienergy, Curtea constată că acesta a fost realizat de apelantele pârâte în baza desenului industrial nr._-001 al cărui titular este terțul . că este singura variantă de ambalaj ce prezintă un grad redus de similaritate cu mărcile apelantei, similaritate ce exclude însă riscul de confuzie în condițiile în care culorile ambalajului Rienergy includ pe lângă culorile comune semnelor în conflict, albastru și argintiu și culoarea roșu, culoare care nu este prezentă în mărcile opuse ci doar în semnul folosit de apelantele pârâte iar elementul dominant al mărcii pârâtei constând în denumirea Rienergy și elementul figurativ abstract poziționat în partea superioară a ambalajului produsului Rienergy colorat în roșu și argintiu este de natură să distingă acest semn de mărcile figurative bicolore ale apelantei reclamante iar granița dintre cele două culori în cazul semnului apelantelor pârâte nu este clar definită, ci se prezintă sub forma unui degrade, alcătuind un model abstract.
Contrar susținerilor apelantei reclamante, nu se pot reține criticile acesteia referitoare la caracterul distinctiv ridicat al mărcilor sale, nici al celui intrinsec și nici a celui dat de renumele/reputația acestor mărci ci doar un nivel mediu de distinctivitate în ceea ce privește mărcile CTM_ și IR_ și a unei distinctivități reduse a mărcii comunitare CTM_, motivele trei, patru, șase și opt de apel fiind nefondate.
În ceea ce privește distinctivitatea inerentă a combinației de culori albastru și argintiu este de reținut și faptul că aplicând prin analogie raționamentul statuat potrivit jurisprudenței CJUE, astfel din cauzele T-312/03 WASSEN INTERNATIONAL vs. OAPI paragraful 36 și T-104/01 –Oberhauser/OHMI - Petit Liberto (Fifties), paragrafele 47 și 48, elementul verbal al unei mărci este cel considerat a fi cel mai relevant în cuprinsul unei mărci deoarece este cel folosit de consumator pentru a se referi la produs, citându-i denumirea mai degrabă decât descriind elementul figurativ. Totodată, combinația de culori albastru, și argintiu este folosită și pe ambalajul altor băuturi energizante, astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 82-86 din dosarul tribunalului, respectiv în cazul produselor Nos, Rockstar, Blue acai energy, Hype, Full throtlle, Bawls guarana, Blue energy, Shark etc.
În ceea ce privește distinctivitatea mărcilor apelantei reclamante (intrinsecă și cea dobândită prin folosință), Curtea apreciază că, contrar susținerilor apelantei reclamante aceasta este de un nivel mediu iar nu una ridicată în cazul mărcilor CTM_ și IR_. În acest sens, aceste mărci nu au un caracter distinctiv inerent ridicat ci mediu deoarece sunt figurative și sunt alcătuite din alăturarea unor culoridelimitate într-un trapez, și fiind alcătuite exclusiv din combinații de culori, diferențiate sumar sub aspect grafic, în conformitate cu jurisprudența CJUE (cauza C-49/02 Heidelberger Bauchemie, paragraful 41) au o distinctivitate inerentă medie decurgând din interesul general de a nu restrânge disponibilitatea culorilor pentru alți comercianți.
Mai mult, simplul fapt că această marcă este folosită împreună cu alte mărci pe ambalajul produselor R. B., mărci distinctive și notorii, nu poate conduce la concluzia unui caracter distinctiv inerent ridicat al acestor mărci figurative cum susține nefondat apelanta reclamanta ci doar la caracterul distinctiv dobândit, ceea ce nu este cazul în speță deoarece, după cum se va expune și mai jos, apelanta reclamantă nu a dovedit reputația combinației de culori albastru-argintiu și nici asocierea de către consumatori a combinației de culori cu mărcile sale, ci doar reputația brandului R. B..
În ceea ce privește împrejurarea că mărcile menționate ar fi dobândit un caracter distinctiv ridicat prin folosirea lor separată însă în legătură cu o marcă inregistrată, Curtea le apreciază ca nefiind pertinente în condițiile în care prin decizia CEJ din 7 iulie 2005, C-353/03, HAVE A BREAK, Curtea a statuat că dobândirea distinctivității prin folosire a unei mărci la înregistrare, în sensul art.3 alin.3 al Directivei 89/104/EEC din 1988, se poate obține si prin folosirea unei mărci separate in legătura cu o marca inregistrată, însă acest principiu nu se aplica în cauză în care nu este vorba de înregistrarea unei mărci .
În ceea ce privește referirile apelantei reclamante la distinctivitatea inerentă a mărcii internaționale_, și despre care afirmă că culorile ar servi ca o indicație privind originea, Curtea reține pe de-o parte că în cauza C-49/02 Heidelberger Bauchemie, paragraful 41 menționat mai sus, s-a statuat în sensul că deși combinațiile de culori pot fi înregistrate ca mărci, este necesar ca autoritatea competentă în materia înregistrării de mărci să țină cont de folosirea mărcii ce va fi înregistrată, în special de interesul general de a nu restrânge disponibilitatea culorilor pentru alți comercianți, iar nu în sensul în care la mărcile formate din culori acestea ar îndeplini funcția de a identifica produsul ca provenind de la un comerciant. Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada că combinația de culori albastru argintie ar fi asociată ea însăși cu mărcile figurative ale apelantei sau ar fi notorie pe teritoriul României.
Mai mult, Curtea reține că contrar susținerilor nefondate ale apelantei reclamante, sentința apelată nu conține vreo motivare contradictorie cu privire la distinctivitatea mărcii IR_ deoarece
Tribunalul reține că respectiva marcă are o distinctivitate inerentă slabă deoarece această marcă este folosită împreună cu alte mărci pe doza de băutură R. B., însă că totuși marca a dobândit distinctivitate prin folosire, marca albastru-argintiu fiind aplicată pe dozele de R. B. vândute de către reclamanta-pârâtă astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamanta-pârâtă. Așa fiind, în condițiile în care potrivit doctrinei mai sus menționate și jurisprudenței CJUE se face distincția dintre distinctivitatea intrinsecă a mărcii și cea dobândită prin folosire, prima instanță nu a motivat contradictoriu sentința atacată.
Curtea apreciază că, contrar susținerilor apelantei reclamante distinctivitatea mărcii apelantei reclamante este una redusă în cazul mărcii comunitare MC_ deoarece chiar dacă este adevărat că întregistrarea unei mărci naște prezumția caracterului distinctiv al acesteia, în cazul mărcii comunitare_ nu este mai puțin adevărat în privința distinctivității inerente că, așa cum se menționează în cauza Heidelberger menționată mai sus, o marcă alcătuită dintr-o simplă juxtapunere de culori desemnate abstract și fără contururi, juxtapunere ce presupune prin chiar natura sa existența unei linii de contur și nu oferă informații cu privire la modul în care sunt asociate culorile între ele are un slab caracter distinctiv. Mai mult pentru această marcă apelanta reclamantă nici nu a dovedit dobândirea distinctivității prin folosință.
În privința susținerilor apelantei potrivit cărora mărcile apelantei reclamante ar fi mărci reputate, respectiv mărci notorii, Curtea constată că după cum corect a reținut și tribunalul, toate probele invocate de apelantă se referă la mărcile verbale ori combinate R. B., și nu pot fi extinse în privința mărcilor color, figurative mai sus menționate. Astfel, toate înscrisurile invocate ce vizează comercializarea și promovarea R. B. se referă la mărcile combinate și verbale R. B., astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele filele 163-179 din dosarul Curții coroborate cu cele de la filele 74-229 din dosarul tribunalului, volumul I .
Declarația autentificată a reprezentantului legal al reclamantei R. B. GmbH care face trimitere la documente, informații si date publice și la recunoașterea de care se bucură mărcile reclamantei R. B. GmbH pentru perioada 2005-2010, inclusiv în România nu poate fi avută în vedere ca făcând proba caracterului distinctiv ridicat al mărcilor reclamantei deoarece pe de-o parte provine de la chiar reprezentantul părții în litigiu iar rezultatele vânzării, investițiile și cheltuielile făcute se referă la promovarea per ansamblu a brandului R. B. iar nu al mărcilor figurative color în discuție. Mai mult, din înscrisurile de la dosar nu rezultă folosirea de către apelanta reclamantă în mod exclusiv în publicitate, media, competiții sportive și evenimente muzicale a combinației culorilor albastru argintiu ci îndeosebi a elementului figurativ constând în tăurașii roșii și a soarelui galben și a elementului verbal red bull și a combinației de culori roșu- albastru, roșu -galben- albastru, argintiu- roșu –albastru, argintiu- roșu-galben – albastru ( filele 163-179, din dosarul Curții coroborate cu cele de la filele 104-156, și 217-227 din dosarul tribunalului).
În ceea ce privește lista litigiilor privind mărcile reclamantei R. B. GmbH în perioada 2001-2011, precum și tabelul de hotărâri favorabile acesteia și acestea nu sunt relevante în cauză în condițiile în care din conținutul lor nu rezultă care anume mărci ale reclamantei au fost opuse în aceste cauze, respectiv dacă acestea se referă la mărcile figurative albastru-argintii sau la mărcile verbale și combinate ale apelantei reclamante.
Totodată, studiile de piață privind gradul de notorietate și de recunoaștere a mărcilor R. B. de către consumatori, nu se referă nici ele la mărcile invocate în cauza de față constând exclusiv în combinația de culori albastru-argintiu, ci (astfel cum rezultă din analiza înscrisurilor de la filele 157 și următoarele din dosarul tribunalului, volumul I) la mărcile verbale și combinate ale apelantei reclamante, având reprezentat elementul verbal red bull și cel grafic constând în cei doi tăurași roșii și soarele galben.
Nefondate sunt și susținerile apelantei reclamante potrivit cărora prima instanță ar fi interpretat greșit și ar fi nesocotit probatoriile administrate în fața primei instanțe, prin care a fost dovedită reputația și notorietatea mărcilor apelantei reclamante R. B. GmbH deoarece instanțele din România și OSIM au reținut notorietatea mărcilor R. B. combinate și verbale prin hotărârile invocate, iar nu a celor compuse doar din combinația de culori albastru-argintiu. În acest sens, hotărârea Comisiei Contestații Mărci a OSIM nr.166/29.04.2013 privind marca ENERGY COBRA ENERGY DRINK TAURINĂ CAFEINĂ ENERGIE privește și marca combinată MC nr._ și nu a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească, hotărârea nr.194/21.09.2010 pronunțată de OSIM - Comisia de Contestații Mărci în dosarul CRM nr. 54/2009 privea mărcile sale anterioare M_ - R. B., Ml_ - R. B., Ml_ - R. B.:_ R., Ml_ - R. B. iar prin sentința civilă nr.421/122/22.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._/3/2004, aflată la filele nu s-a reținut notorietatea mărcilor ci s-a reținut contrafacerea mărcilor apelantei reclamante iar decizia civilă nr. 260/16.02.2006 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a Civilă în speța R. B./R. FORCE, precum și decizia CEO - OSIM nr. 1636/28.02.2006, în speța R. B./CARABAO, Tribunalul București și respectiv OSIM au fost doar menționate în considerentele hotărârii nr. 194/21.09.2010 pronunțată de OSIM - Comisia de Contestații Mărci, astfel că nu rezultă dacă acestea se referă exclusiv la mărcile figurative din speță.
În ceea ce privește certificatul nr.1773/12.08.2013 al Camerei de Comerț și Industrie a României privind notorietatea mărcilor opuse, și care face trimitere la declarațiile diverselor Camere de Comerț ori a asociațiilor de producători de băuturi ne-alcolice invocate de apelanta reclamantă în sprijinul notorietății celor trei mărci figurative, Curtea constată că acesta nu este în măsură a face dovada notorietății mărcilor în conformitate cu prevederile art.19 ale HG nr.1134/2010.
Potrivit dispozițiilor art.19 din HG nr.1134/2010 intitulată ,,determinarea și dovedirea notorietății,, se prevede că: ,, (1) Pentru a aprecia dacă o marcă este notorie este suficient ca aceasta să fie larg cunoscută:
a) pe teritoriul României; și
b) pentru segmentul de public din România căruia se adresează produsele sau serviciile pentru care marca este utilizată.
(2) În sensul alin. (1) lit. b), segmentul de public va fi stabilit pe baza următoarelor elemente:
a) categoria de consumatori vizată pentru produsele sau serviciile la care se referă marca; identificarea categoriei de consumatori se face pe grupe de consumatori ai unor anumite produse sau servicii în legătură cu care marca este utilizată;
b) rețelele de distribuire a produselor sau serviciilor la care se referă marca.
(3) La opoziție sunt examinate motivele de refuz privind mărcile notorii, cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 24 din lege. OSIM poate cere de la autoritățile publice, instituțiile publice, precum și de la persoane juridice de drept privat documente în vederea aprecierii notorietății în România.
(4) În aplicarea criteriului prevăzut la art. 24 lit. c) din lege, gradul de cunoaștere al unei mărci de către public poate fi apreciat în funcție de promovarea acesteia, inclusiv publicitatea și promovarea la târguri sau expoziții a produselor ori serviciilor la care se aplică marca.
(5) Notorietatea unei mărci poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.
(6) În susținerea notorietății unei mărci pe teritoriul României pot fi prezentate acte cum ar fi cele privind:
a) comercializarea sau punerea în vânzare a produselor ori prestarea de servicii sub marca notoriu cunoscută;
b) importul sau exportul produselor pe care marca notorie este aplicată;
c) publicitatea sau reclama produselor și serviciilor sub marca notoriu cunoscută în România etc.,,
În cauză, apelanta nu a făcut dovada notorietății mărcilor sale figurative invocate în prezenta cauză, respectiv a faptului că acestea sunt larg cunoscute pe teritoriul României pentru segmentul de public căruia se adresează produsele sau serviciile pentru care mărcile sunt utilizate, deoarece, înscrisurile anexate la dosarul tribunalului, referitoare la investițiile făcute pentru promovarea mărcilor, necoroborate cu alte probe, nu fac ele însele dovada faptului că acestea sunt cunoscute pe scară largă în România pentru segmentul de public căruia se adresează produsele sau serviciile pentru care mărcile sunt utilizate.
Tot astfel, și studiile de piață efectuate de GFK România pentru anii 2007 și 2009 nu se referă, după cum s-a expus mai sus la mărcile figurative în litigiu, ci la alte mărci ale apelantei reclamante.
Curtea mai reține că sunt nefondate și celelalte susțineri ale apelantei reclamante potrivit cărora apelantele ar fi încălcat drepturile sale exclusive notorii.
În sensul prevederilor art.9 alin.1 lit.c din Regulamentului Consiliului (CE) nr. 40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, se prevede că ,,marca comunitară conferă titularului său un drept exclusiv. Titularul este abilitat să interzică oricărui terț, fără acordul său, să folosească în domeniul afacerilor… (c) un semn identic sau asemănător cu marca comunitară pentru produse sau servicii care nu sunt asemănătoare cu cele pentru care este înregistrată marca comunitară, atunci când aceasta se bucură de renume în Comunitate și când folosirea semnului fără motiv întemeiat aduce un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare sau le aduce un prejudiciu.,,
Prin urmare, după cum a reținut de altfel și doctrina (Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul Proprietății industiale. Mărcile și indicațiile geografice de V. R., O. S. M. și D. B., E.. All B., 2003, pag.101 și următoarele și pag.217 și următoarele), pentru a se putea reține încălcarea drepturilor exclusive ale titularului mărcii comunitare anterioare trebuie îndeplinite pe lângă condiția notorietății mărcii anterioare comunitare opuse, și condiția ca folosința mărcii notorii să indice o legătură între proprietarul mărcii anterioare și notorii și produsele și serviciile (asemănătoare sau nu) vizate de semnul ulterior, utilizare care riscă să dăuneze caracterului distinctiv sau renumelui mărcii comunitare sau folosința semnului ulterior să aducă un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare.
În cauză, apelanta reclamantă nu a făcut dovada că folosința mărcilor sale ar indica o legătură între aceasta ca titular al mărcilor anterioare produsele și serviciile asemănătoare vizate de semnul ulterior, utilizare care ar risca să dăuneze caracterului distinctiv sau renumelui mărcilor comunitare, respectiv că prin folosirea semnului Rienergy s-ar diminua atractivitatea mărcilor apelantei, și nici dovada că prin folosința semnului ulterior s-ar aduce un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor comunitare ale apelantei reclamante, respectiv că urmare a folosirii semnului apelantelor pârâte, înafara unor investiții sau cheltuieli de publicitate, ar fi crescut gradul lui de atragerea a consumatorilor.
În cauză, făcînd aplicarea în cauză a principiilor mai sus menționate, și cu deosebire al celui al interdependenței între factorii relevanți și dată fiind lipsa de similaritate a mărcilor/semnelor aflate în conflict, diferențele între semnele aflate în conflict exclud riscul de confuzie în percepția publicului pertinent, astfel că criticile recurentei sunt nefondate.
Trecând la analiza apelului incident formulat împotriva sentinței nr.2086/24.11.2011 și a încheierii de ședință din 24.02.2011, Curtea reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, este adevărat că apelantele pârâte au invocat în sprijinul excepției inadmisibilității atât marca comunitară înregistrată de terțul . și desenele comunitare nr._-0001, 0G_ și_-0003 înregistrate de același terț și că în speță se analizează pretinsa folosire a semnului Rienergy - Energy Drink pe ambalajele folosite de pârâte însă hotărârea apelată prin care se respinge excepția invocată nu contravine, contrar suținerilor nefondate ale acestora,
prevederilor Regulamentului nr.207/2009 și ale Regulamentului nr.6/2002.
În acest sens, prezenta acțiune în contrafacere este întemeiată pe dispozițiile art.9 alin.1 lit.b și c și alin.2 din Regulamentul CE nr.207/2009 și art.36 al Legii nr.86/1998, dispoziții ce prevăd posibilitatea pentru titularul unei mărci comunitare de a interzice oricărui terț, să folosească un semn identic sau asemănător cu marca comunitară pentru produse sau servicii asemănătoare sau diferite de cele pentru care este înregistrată marca comunitară, în materia acțiunii în contrafacere terț fiind nu doar titularul unei mărci comunitare ulterioare sau a unui alt drept de proprietate industrială ulterior înregistrat ci și cel ce folosește un semn care nu este înregistrat ca marcă.
Având în vedere faptul că cesiunea mărcilor și desenelor comunitare folosite de apelantele pârâte nu este înscrisă în Registrul mărcilor/modelelor comunitare în conformitate cu prevederile art.42 alin.3 al Legii nr.86/1998, acțiunea de contrafacere de față este perfect admisibilă, fiind îndreptată împotriva apelantelor pârâte ce folosesc un semn pretins asemănător cu mărcile anterioare ale apelantei reclamante, fără a opune acesteia un drept propriu sau derivat dintr-o cesiune de marcă sau desen industrial opozabilă apelantei reclamante. Mai mult, obiectul acțiunii în contrafacere nu conduce la anularea mărcii comunitare nr._ și, respectiv, a desenelor comunitare nr._-0001,_-0002 și_-0003, utilizate de apelante ci poate conduce în caz de izbândă doar la interzicerea folosirii acestora de apelantele pârâte.
Totodată, este de reținut că jurisprudența CJUE statuează în sensul admisibilității acțiunii în contrafacere independent de exercitarea acțiunii în anularea titlurilor de proprietate industrială invocate chiar în cazul în care pârâtul invocă asemenea titluri, respectiv este titularul unei mărci sau desen industrial comunitar înregistrat, în acest sens fiind hotărârea CJUE din 21 februarie 2013 din cauza C-561/11, Federation Cynologique Internationale vs. Federacion Canina de Perros de P. Raza, în care s-a statuat că ,,art.9 alin.1 din Regulamentul CE nr.207/2009 trebuie interpretat în sensul că dreptul exclusiv al titularului unei mărci comunitare de a interzice oricărui terț utilizarea în comerț a semnelor identice sau similare cu marca sa îl include pe terțul titular al unei mărci comunitare ulterioare, fără a fi necesară declararea prealabilă a nulității acestei din urmă mărci.,, În același sens s-a pronunțat CJUE prin hotărârea pronunțată la data de 16.02.2012 în cauza C-488/10, în cauza Celaya Emparanza y Galdos Internacional SA vs. Proyectos Integrales de Balizamiento SL în privința modelelor industriale, statuând că ,,art. 19, paragraf 1, din Regulamentul CE nr.6/2002 al Consiliului privind desenele și modelele comunitare trebuie interpretat în sensul că, într-un litigiu purtând asupra violarea dreptului exclusiv conferite de un desen sau model comunitar înregistrat, dreptul de a interzice terților utilizarea respectivului desen sau model se referă la toți terții care utilizează un desen sau model ce nu produce asupra consumatorului avizați o impresie globală diferită, incluzând și pe terțul titular al unui desen sau model industrial comunitar înregistrat ulterior.
Mai mult, analiza prezentei acțiuni în contrafacere nu echivalează cu vreo încălcare a repartizării competenței între OHIM și instanțele naționale cum susțin nefondat apelantele pârâte, deoarece jurisprudența CJUE invocată de acestea, respectiv statuările din deciziei nr.C-196/2011 din 24.05.2012 a CJUE privesc recunoașterea gradului de distinctivitate al mărcilor anterioare opuse în cadrul formulării procedurii de opoziție la înregistrarea unor mărci ulterioare, ceea ce nu este cazul în speță, unde se analizează admisibilitatea acțiunii în contrafacere. Totodată, în cauza invocată de apelantele pârâte nu se statuează în sensul inadmisibilității acțiunii în contrafacere în cazul în care nu s-a declarat anularea mărcilor anterioare opuse sau a unui alt titlu de proprietate industrială în cadrul unei proceduri de anulare.
Trecând la analiza apelului formulat de apelantele pârâte împotriva sentinței nr.2086/24.11.2011 și a sentinței 1410/28.06.2012, Curtea reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, este nefondat primul motiv de apel prin care se susține eronata respingere a cererii de anulare a mărcii internaționale cu desemnare Uniunea Europeană nr._ deoarece, contrar susținerilor apelantelor pârâte, marca este aptă de reprezentare grafică și are distinctivitate, chiar dacă aceasta este de un nivel mediu, cum s-a arătat mai sus.
În acest sens, potrivit prevederilor art.4 a Regulamentului UE nr.207/2009 intitulat ,,Semne care pot constitui o marcă comunitară,, se prevede că ,,pot constitui mărci comunitare toate semnele care pot avea o reprezentare grafică, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său, cu condiția ca astfel de semne să fie în măsură să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altora,, iar potrivit prevederilor art.47 ali.1 lit.a și b ale aceluiași Regulament intitulată ,,motive absolute de refuz,, se prevede că ,,(1) Se respinge înregistrarea următoarelor: (a) semne care nu respectă cerințele de la articolul 4; (b) mărci care sunt lipsite de caracter distinctiv.,,
În ceea ce privește reprezentarea grafică, este de observat că marca invocată este o marcă figurativă, și este aptă de reprezentare grafică în sensul dat acestei noțiuni de jurisprudența CJUE, în cauzele Heidelberger menționată mai sus și în cauza Libertel (hotărârea CJUE din 6 mai 2001 cauza C-104/01), contrar susținerilor nefondate ale apelantelor pârâte, deoarece este alcătuită dintr-o alăturare de culori care sunt separate printr-o linie de demarcație trapezoidală, ce realizează un contur și oferă informații cu privire la modul în care sunt asociate culorile între ele. Mai mult, această reprezentare grafică a culorilor îndeplinește funcția de diferențiere a produselor și serviciilor vizate de cele provenind de la alți comercianți deoarece este clară, precisă, autonomă, ușor accesibilă, inteligibilă, durabilă și obiectivă în sensul dat de jurisprudența CJUE acestor noțiuni, și nu constă în înregistrarea unei ,,mostre de culoare,, în sensul(deciziei CJCE în cauza C-104/01 Libertel, ci constituie în sine o reprezentare grafică în înțelesul articolului 4 din Directivă.
În acest sens, în cauza Libertel se statua în privința unei mărci constituite dintr-o singură culoare, nedelimitată spațial, ceea ce nu este cazul în speță unde nu este vorba de o simplă menționare a denumirii unei culori ci culorile sunt delimitate grafic în privința conturului acestora. În acest sens, se statua prin decizia CJCE în cauza C-104/01 Libertel că ,,o culoare prin ea însăși, fără delimitări spațiale, este susceptibilă de a prezenta pentru anumite produse și servicii, un caracter distinctiv în sensul articolului 3, paragraful 1, b), și 3, al Directivei 89/104/CEE a Consiliului, cu condiția, ca ea să poată face obiectul unei reprezentări grafice clare, precise, complete prin ea însăși, ușor accesibile, inteligibile, durabile și obiective. Această ultimă condiție nu poate fi considerată a fi satisfăcută de simpla reproducere pe hârtie a culorii în discuție, dar poate fi prin desemnarea acestei culori printr-un un cod de identificare international recunoscut,,.
Mai mult, chiar dacă nu sunt specificate nuanțele culorilor, prevederilor art.4 și art.7 alin.1 ale Regulamentului UE nr.207/2009 nu sancționează lipsa indicării nuanței culorii, ci inaptitudinea semnului ales de a fi reprezentat grafic, în condițiile în care considerentele din cauzele Heidelberger și Libertel nu sunt aplicabile în speță deoarece vizează situații premisă diferite.
Și susținerile apelantelor pârâte referitoare la lipsa de distinctivitate a mărcii nr._ sunt nefondate deoarece aceasta este aptă de reprezentare grafică și îndeplinește funcția de diferențiere a produselor și serviciilor vizate de cele provenind de la alți comercianți, având o distinctivitate medie, determinată tocmai de folosirea acesteia în combinație cu mărcile combinate și verbale ale apelantei reclamante, astfel cum a reținut și tribunalul.
Curtea reține că chiar dacă în cuprinsul mărcii nu sunt descrise nuanțele exacte ale culorilor albastru argintii, nu era necesar ca reclamanta să folosească în comerț toate combinațiile posibile de nuanțe de albastru și argintiu câtă vreme combinația de culori poate fi reprezentată grafic, astfel cum s-a reținut mai sus, și este în măsură a diferenția a produsele și serviciilor vizate de cele provenind de la alți comercianți.
Mai mult, apelantele reclamante nu au dovedit faptul că folosirea de către apelantă a mai multor combinații de nuanțe de albastru și argintiu ar fi determinat degenerarea mărcii, respectiv să determine publicul să considere că reprezentarea mărcilor apelantei ar fi devenit uzuală pentru băuturile energizante. În acest sens, nu s-a făcut dovada că în comerț, combinația de culori desemnează în mod necesar și generic băuturile energizante, respectiv că băuturile comercializate purtând această combinație de culori sunt cele energizante.
Este adevărat că pentru a dobândi caracter distinctiv prin uz, semnul trebuie să fie folosit în comerț ca marcă în scopul identificării originii produselor sau serviciilor în cauză, însă în cauză, R. B. GmbH a dovedit folosirea combinației de culori albastru/argintiu tocmai în scopul identificării originii comerciale a produselor ca provenind de la acest producător prin chiar înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că marca în discuție a fost folosită alături de marca combinată R. B. însoțită de logo-ul cu doi tauri și un soare este semnul distinctiv după care consumatorii recunosc produsele reclamantei.
Curtea va respinge ca nefondat și cel de de-al doilea motiv de apel al apelului apelantelor pârâte reținând că în mod corect a respins Tribunalul cererea de obligare a R. B. GmbH la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale.
În acest sens este de remarcat că potrivit prevederilor art.998 raportat la art.1169 C.civ., aplicabile în raport de data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, cel ce pretinde că a suferit un prejudiciu are obligația de a dovedi producerea în persoana sa, în mod cumulativ, a condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv a unui prejudiciu produs ca urmare a unei fapte culpabile și ilicite săvârșite de pretinsul autor al faptei, respectiv a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. În cauză, apelantele pârâte nu au făcut dovada condițiilor legale necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a apelantei reclamante pârâte, respectiv a faptei ilicite, a culpei apelantei reclamante, a prejudiciului moral săvârșit sau a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Curtea constată că contrar susținerilor nefondate ale apelantelor pârâte, prejudiciul moral, trebuie dovedit, și nu rezultă din chiar natura faptei ilicite săvârșite, ci trebuie dovedită lezarea imaginii, respectiv scăderea credibilității și renumelui societăților apelantelor pârâte ca urmare a formulării unei cereri de chemare în judecată de către apelanta reclamantă, cerere în cuprinsul căreia afirmă, fără a face dovezi solide, că părțile pârâte au înregistrat cu rea credință alte mărci similare unor mărci bine cunoscute.
Mai mult, afirmațiile apelantei pârâte se circumscriu apărării în justiție a intereselor acestea referitoare la mărcile sale și nu reprezintă calomnii după cum susțin apelantele pârâte. Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, calomnia este o afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva, defăimare; or în cauză, apelanta reclamantă a formulat menționatele susțineri în cadrul unei acțiuni judiciare, pentru a-și apăra interesele sale.
Curtea apreciază ca fondat însă cel de-al treilea motiv de apel, prin care susține respingerea eronată a solicitării apelantelor pârâte de obligare a apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În acest sens, potrivit art. 274 C. Proc. civ. partea care a căzut în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată iar potrivit art.276 C.pr.civ., atunci ,,când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.,,
În cauză, atât apelantele pârâte (ce au invocat mai multe excepții procesuale și au formulat cerere reconvențională ce a fost respinsă ca nefondată) cât și apelanta reclamantă (ce a formulat acțiune de asemenea respinsă) se regăsesc în situația în care pretențiile lor au fost încuviințate parțial, astfel că făcând aplicarea prevederilor art.276 C.pr.civ. tribunalul avea a obliga părțile la cheltuieli de judecată, însă în urma compensării lor apelanta reclamantă se cuvenea a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către apelantele pârâte proporțional cu capetele de cerere respinse în cazul apelantei, reclamante, acestea fiind cinci în cazul acțiunii principale, comparativ cu două capete de cerere respinse în cazul cererii reconvenționale .
Prin urmare, (chiar dacă prin formularea unei cereri reconvenționale nu se formulează astfel cum susțin apelantele pârâte, simple apărări prin raportare la cererea principală ci dimpotrivă, în conformitate cu prevederile art.119 C.pr.civ. se formulează pretenții proprii împotriva reclamantului) nu este mai puțin adevărat că ulterior compensării cheltuielilor, proporțional pretențiilor fiecărei părți compensarea fiind doar parțială, potrivit dovezilor de plată a cheltuielilor de judecată de la dosar constând în taxe de timbru și onorarii avocațiale se cuvenea ca în aplicarea art.276 C.pr.civ., tribunalul să oblige pe reclamant să achite pârâtei . 22.490 lei cheltuieli de judecată parțiale și pârâtei . Export SRL 10.657 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art.296 C.pr.civ., va respinge apelurile formulate de apelanta-reclamantă R. B. GMBH și de apelanții-pârâți . și . EXPORT SRL, împotriva sentinței civile nr.2086/24.11.2011 și a încheierii de ședință din 24.02.2011ca nefondate, va admite apelul formulat de apelantele-pârâte . și . EXPORT SRL împotriva sentinței 1410/28.06.2012, va schimba în tot sentința apelată în sensul va obligă pe reclamant să achite pârâtei . 22.490 lei cheltuieli de judecată parțiale și pârâtei . Export SRL 10.657 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Văzând și dispozițiile art.276 C.pr.civ. și împrejurarea că ambele părți au căzut în pretenții în privința apelurilor formulate, respectiv atât apelantele pârâte ce au formulat două cereri de apel din care una a fost respinsă ca nefondată cât și apelanta reclamantă ce a formulat un apel de asemenea respins se regăsesc în situația în care pretențiile lor au fost încuviințate parțial, astfel că făcând aplicarea prevederilor art.276 C.pr.civ. Curtea, în urma compensării lor totale, proporțional pretențiilor respinse în privința celor două părți, va respinge cererile părților de obligare la cheltuieli de judecată ca neîntemeiate deoarece apelanta reclamantă se cuvenea a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către apelantele pârâte proporțional cu apelul respins în cazul apelantei reclamante, acestea vizând patru capete de cerere în cazul acțiunii principale, comparativ cu apelul apelantelor pârâte ce viza două capete de cerere respinse în cazul cererii reconvenționale și soluționarea apelului incident ce privea modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii.
Prin urmare, potrivit dovezilor de plată a cheltuielilor de judecată de la dosar constând în taxe de timbru și onorarii avocațiale Curtea, în aplicarea art.276 C.pr.civ., va compensa în totalitate cheltuielile de judecată suportate de părți, și în consecință, va respinge cererile părților de obligare la cheltuieli de judecată în faza apelului ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelurile formulate de apelanta-reclamantă R. B. GMBH, cu sediul în Fuschl am See, . A – 5330 Austria, cu sediul ales la SCP V. & Mitel, în Calea Griviței, nr.143, sector 1, București și de apelanții-pârâți ., cu sediul în ., județul Bihor și . EXPORT SRL, cu sediul în loc. oradea, .-2, județ Bihor împotriva sentinței civile nr.2086/24.11.2011 și a încheierii de ședință din 24.02.2011 ca nefondate.
Admite apelul formulat de apelantele-pârâte . și . EXPORT SRL împotriva sentinței 1410/28.06.2012.
Schimbă în tot sentința apelată.
Obligă pe reclamant să achite pârâtei . 22.490 lei cheltuieli de judecată parțiale și pârâtei . Export SRL 10.657 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Respinge cererile părților de obligare la cheltuieli de judecată ca neîntemeiate.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. B. S. C. B. T.
GREFIER
I. P.
R.. SB
Tehnored. SB/NS
03.09.2014
Tribunalul București – Secția a V a civilă
Jud. fond: O. S.
| ← Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1642/2013.... | Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1441/2013.... → |
|---|
