Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1441/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1441/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 12719/3/2012

ROMÂNIA

DOSAR NR._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI –SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU

CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr. 1441R

Ședința publică de la 13.06.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – S. T.

JUDECĂTOR – M. D. O.

JUDECĂTOR – C. B. T.

GREFIER - I. P.

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă H. S. C. împotriva sentinței civile nr.144/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul București –Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. – SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE AUTOR.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă H. S. C., prin avocat A. P., cu împuternicire avocațială . nr._/2013, lipsind intimata-pârâtă C. – SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE AUTOR.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 12.06.2013 intimata-pârâtă C. – SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE autor a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.

Recurenta-reclamantă H. S. C., prin avocat, depune la dosar chitanța nr._/13.05.2013, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

Curtea ia act de depunerea la dosar de către apărătorul recurentei-reclamante a chitanței nr._/13.05.2013, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 20 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și constatând legal timbrată cererea de recurs, procedează la anularea recipisei de consemnare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Curtea procedează la solicitarea apărătorului recurentei-reclamante la comunicarea unui exemplar al întâmpinării.

Recurenta-reclamantă H. S. C., prin avocat, solicită strigarea cauzei la urmă pentru a se lua cunoștință de întâmpinarea formulată intimata-pârâtă.

Curtea, după deliberare, dispune strigarea cauzei la ordine pentru ca apărătorul recurentei-reclamante să ia cunoștință de întâmpinare.

La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-reclamantă H. S. C., prin avocat Gil V., cu împuternicire avocațială . nr._/2013 și intimata-pârâtă C. – SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE AUTOR, prin avocat I. M. F. Melinești, cu împuternicire avocațială . nr._/2013.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de apel.

Recurenta-reclamantă H. S. C., prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei către prima instanță pentru rejudecare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apărătorul recurentei-reclamantei arată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă. Excepția lipsei calității procesuale active integrale invocate de intimata-pârâtă, în cauza este atât inadmisibilă, cât și nefondată.

Intimata-pârâtă C. – SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE AUTOR, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apărătorul intimatei-pârâte arată că excepția lipsei calității procesuale active integrale a recurentei-reclamantei este întemeiată, având în vedere faptul că între moștenitoare nu a operat vreun partaj de opere, iar recurenta-reclamantă nu are calitate procesuală activă asupra drepturilor patrimoniale și morale de autor ale defunctului scriitor M. S., aceste drepturi fiind exercitate în comun cu moștenitoarea G. V. ce deține o cotă de ¼ din acestea conform actelor de succesiune.

CURTEA,

Prin sentința civilă recurată, TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A

III- A CIVILĂ a dispus: „Admite excepția lipsei calității procesuale active integrale a reclamantei și pe cale de consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta H. S. C., cu domiciliul ales la av. Gil V., în București, .. 62, ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta C. – S. de gestiune colectivă a drepturilor de autor, cu sediul în București, ., ., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă integrală”.

A arătat următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2012, pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, sub nr._, reclamanta H. S. C., în contradictoriu cu pârâta C.- S. de gestiune colectiva a drepturilor de autor, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:

- să fie obligată pârâta C. la plata sumei de 100.000 lei, cu titlul de daune materiale, constând în câștigul nerealizat de reclamantă, și beneficiul realizat pe nedrept de C. din utilizarea ilicita a drepturilor patrimoniale de autor asupra operei literare a scriitorului M. S., respectiv triplul remunerației la care era legal îndreptățită;

- să fie obligată pârâta C. la plata sumei de 50.000 lei cu titlul daune morale;

- să fie obligată pârâta să publice, pe cheltuiala să, hotărârea instanței în 3 cotidiene de răspândire naționala, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii;

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că reclamanta este moștenitoarea autorului M. S., bunicul său, dobândind prin succesiune o cotă de 35/64 din drepturile patrimoniale de autor asupra operei literare a acestuia. Reclamanta a dobândit o cotă de 1/8 din drepturile de autor prin transmisiune succesorala după mama să M. D. I., în calitate de descendentă a autorului M. S., o altă cotă de 1/8 din drepturile de autor a dobândit-o prin succesiune după defuncta P. P., fiica lui M. S., decedată la data de 02.10.2003, prin Certificatul de moștenitor nr.39/2004, iar o altă cotă de 1/8 a dobândit-o prin Certificatul de moștenitor nr. 17/2008 din drepturile de autor deținute C. L. (1/8 din 1/8 din drepturile de autor asupra operei lui M. S.), decedată la 08.03.1992. Prin același certificat de moștenitor, reclamanta a dobândit și cotele din drepturile de autor deținute de Ș. T., decedată la data de 20.09.1992, și S. E., decedată la data de 01.12.1995, fiicele lui M. S., ajungând în final să dețină cota de 35/64 din drepturile patrimoniale de autor. Astfel, arată reclamanta, în conformitate cu prevederile art.13 din Legea nr.8/1996, coroborat cu art.25 din aceeași lege, are dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea operelor autorului M. S., distribuirea operelor, comunicarea publică a operelor, precum și realizarea de opere derivate după operele acestuia. Pârâta C., arată reclamanta, nu dispune de un mandat de gestiune din partea reclamantei, dar a solicitat și a obținut importante sume de bani pentru utilizarea operelor al căror autor este M. S., aspect dovedit de adresa nr. 1403/02.05.2007 emisă de C. către Teatrul „B." Bacău, adresa prin care solicită utilizatorului plata sumei de 6.000 lei, din care 2.000 de lei cu titlu de prejudiciu adus autorului M. S.. Aceasta suma a fost plătită de Teatrul „B." Bacău către C., după cum rezulta din Ordinul de Plata nr.446/31.05.2007. C. s-a pretins cu rea credință titular al drepturilor de autor cu privire la operele lui M. S. și a realizat un beneficiu, cauzând în același timp un important prejudiciu adevăraților titulari de drepturi de autor, moștenitorii lui M. S., fiind aplicabil art.139 alin.(l) din Legea nr. 8/1996 care prevede ca titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecata recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. În cauză, arată reclamanta, sunt întrunite condițiile existenței răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate. Fapta săvârșită de C. nu reprezintă exercitarea atribuțiilor sale în ceea ce privește gestiunea colectiva a drepturilor de autor, întrucât nu există în cauză nici un mandat, fiind o fapta ilicita săvârșita cu vinovăție, deoarece știa că reclamanta este moștenitoarea lui M. S..Reclamanta arată că estimează cuantumul prejudiciului la suma de 50.000 lei, cu titlu provizoriu, întrucât nu cunoaște toate convențiile încheiate de C., cu edituri de exemplu, care urmează a fi identificate cu prilejul expertizei contabile ce urmează a fi dispusa de instanța de judecata.

Parata C. nu numai ca în fapt s-a comportat ca deținând drepturile patrimoniale de autor asupra operei sadoveniene, dar a și formulat o acțiune în instanța în vederea constatării nulității certificatelor de moștenitor prin care reclamanta a dobândit drepturile patrimoniale de autor, aceasta fiind respinsa definitiv și irevocabil.

Referitor la prejudiciul moral cauzat care trebuie reparat, reclamanta solicită obligarea paratei la plata sumei de 50.000 lei.

Ca probe reclamanta solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul paratei, martori, expertiza contabila, anexând cererii legal timbrate: cert. moșt. nr. 278/1961, cert. moșt. nr. 576/1986, cert. moșt. de legatar nr. 39/2004, cert. moșt. nr. 17/2008, adr. Teatrul B. nr. 858/2010, nr. 506/2007, nr. 111/2010, adrese C. către Tatrul B., contract de reprezentare teatrală, adr. ORDA nr. 1075/2004, hotărâri judecătorești.

Pârâta C. - S. de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor a formulat întâmpinare, prin care arată că este desemnată de ORDA ca organism de gestiune colectivă în domeniul operelor scrise exercitând gestiunea operelor scrise pe bază de mandat, în baza disp. art. 13 din legea_, care prevede dreptul exclusiv de exploatare a operelor scrise de către autorul acestora.În speță, arată pârâta, drepturile patrimoniale de autor de pe urma defunctului autor M. S. aparțin, potrivit actelor succesorale depuse la societate de moștenitori, atât d-nei G. V., cât și reclamantei H. S. C.. Acești moștenitori s-au înscris ca n mandanți la C., la date diferite, ambii considerându-se unici moștenitori ai scriitorului M. S.. Reclamanta din cauză, pe baza declarației notariale nr. 1351/17.10.2003 emisă de BNP L. G., s-a pretins unica moștenitoare și beneficiară a integrală și exclusivă a tuturor drepturilor de autor ce îi reveneau pe urma defunctului scriitor M. S., creând astfel o falsă reprezentare în ceea ce privește calitatea de unică moștenitoare a drepturilor de autor. Moștenitoarea G. V. s-a înscris la C. ca mandantă la data de 13.07.2007, așa încât față de faptul că exercitarea drepturilor de autor, în cazul pluralității de proprietari este guvernată de principiul unanimității, exercitarea drepturilor de autor se efectuează prin acordul comun al moștenitorilor.

Pârâta invocă excepția inadmisibilității acțiunii în raport de capătul 1 și 2 al cererii introductive de instanță, privind utilizarea ilicită a drepturilor de autor aparținând lui M. S., de către C., precum și a încălcării drepturilor morale ale acestuia, având în vedere că legea 8/1996 nu prevede vreo încălcare a drepturilor de autor din partea organismelor de gestiune colectivă din domeniul de creație specific operelor scrise, organismele de gestiune colectivă fiind create de titularii de drepturi în baza disp. art. 124, 125 și urm tocmai pentru apărarea intereselor comune ale acestora. C. asigură ca organism de gestiune colectivă conform art. 130 autorizarea drepturilor patrimoniale de autor prin reprezentarea titularilor de drepturi mandanți, în raporturile cu utilizatorii, neputând utiliza în interes propriu drepturile acordate de titulari, iar legea 8/1996 interzice exploatarea drepturilor de autor de către organismele de gestiune colectivă.

Pârâta invocă excepția prematurității, având în vedere că s-a încheiat un contract cu Teatrul de copii și tineret Luceafărul din Iași care vizează doar drepturile de dramatizare aparținând autoarei Oltița Cântec.

Pârâta C. invocă și excepția lipsei calității procesuale active integrale a reclamantei, susținând că aceasta nu are calitate procesuală activă integrală asupra drepturilor patrimoniale de autor ale defunctului scriitor M. S., aceste drepturi fiind exercitate în comun cu moștenitoarea G. V. ce deține o cotă de ¼ din aceste drepturi, conform actelor de succesiune.

Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, solicitând proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.

Anexat întâmpinării s-au depus: mandat de gestiune H. S. C. din 24.03.2004, mandat de gestiune din 13.07.2007 G. V., dec. civ. nr. 7023/11.10.2011, ds. nr._ a Î.C.C.J., extras site ORDA ref. C., anexa privind moștenitorii autorilor membri C..

Reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare a acțiunii, prin care arată că solicită obligarea pârâtei la plata sumelor de bani arătate prin acțiune și în temeiul art. 134 și urm. din legea 8/1996, arătând că pârâta avea obligația să-i vireze sumele de bani care i se cuveneau în urma colectării acestora ca urmare a utilizării operei sadoveniene, dacă se va considera valabil mandatul acordat pârâtei C..

Examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârâta C. prin întâmpinare, în baza disp. art. 137 C.pr.civ., tribunalul va analiza mai întâi excepția lipsei calității procesuale active integrale a reclamantei că H. S. C.. Reclamanta este moștenitoarea autorului M. S., conform actelor depuse la dosar, respectiv certificate de moștenitor, aceasta acordând mandat de gestiune pârâtei C., în calitate de organism de gestiune colectivă a drepturilor autorilor de opere scrise, autorizată de ORDA în acest sens. Mandatul acordat la data de 24 martie 2004 către pârâta din cauză nu a fost revocat, reclamanta nefăcând nici o dovadă în acest sens, deși a afirmat la unul din termenele de judecată că a revocat mandatul acordat.

Tribunalul constată că reclamanta din cauză nu este singura moștenitoare a autorului M. S., întrucât și G. V. a acordat pârâtei C. mandat de gestiune a drepturilor de autor la data de 16.07.2007, în calitate de moștenitor al autorului M. S., așa cum rezultă din înscrisul de la dosar ( f.106 -111) și din tabelul membrilor C., în care se menționează și moștenitorii autorilor de opere scrise.

Tribunalul constată că prin acțiunea inițială reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta C. la plata sumei de 100.000 lei, cu titlul de daune materiale, constând în câștigul nerealizat de reclamantă, și beneficiul realizat pe nedrept de C. din utilizarea ilicita a drepturilor patrimoniale de autor asupra operei literare a scriitorului M. S., respectiv triplul remunerației la care era legal îndreptățită și ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 50.000 lei cu titlul daune morale. Prin precizarea acțiunii pe capătul 1 al acesteia s-au solicitat sumele cuvenite reclamantei din utilizarea operelor lui M. S., încasate de pârâtă ca organism de gestiune colectivă, în temeiul art. 134 din legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată. Potrivit acestui text, exercitarea gestiunii colective încredințate prin contractul de mandat nu poate restrânge în nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor, la alin. 2 fiind prevăzute regulile gestiunii colective, la alin.,3 fiind prevăzut că remunerațiile încasate de ogc-uri nu sunt și nu pot fi asimilate veniturilor acestora, iar la alin.4 se stabilește că ogc-urilor nu li se transferă sau ni li se transmit drepturi de autor ori utilizarea acestora. Din cele menționate, rezultă că pârâta C. acționează ca un mandatar al autorilor sau moștenitorilor acestora, obligația acestui organism de gestiune colectivă fiind aceea de a colecta sumele rezultate din utilizarea operelor scrise și apoi repartizarea acestor sume membrilor, în mod individual, proporțional cu utilizarea repertoriului fiecăruia.

Tribunalul reține că sumele cuvenite de regulă autorilor sau moștenitorilor membri la C. nu se referă numai la utilizarea operelor scrise ale acestora prin exploatarea sub forma editării, reproducerii și comercializării copiilor tipărite sau în format digital, sau ca urmare a reprezentării teatrale. Astfel, C. este colector și pentru sumele cuvenite din radiodifuzarea și retransmiterea prin cablu a operelor scrise, precum și pentru sumele cuvenite cu titlu de copie privată, remunerație datorată de fabricanții și importatorii de aparate care permit reproducerea operelor scrise.

Drepturile legale pentru aceste forme de utilizare nu se pot exercita decât prin intermediul organismului de gestiune colectivă C., conform disp. art. 123/1 din legea dreptului de autor, iar din totalul sumelor colectate cu acest titlu se cuvin autorilor sau moștenitorilor cote stabilite în funcție de ponderea utilizării respectivelor opere. Așa fiind, nu se poate ca un singur moștenitor să pretindă sume de bani rezultate din utilizarea operelor autorului defunct, ca în speța de față, fiind necesar ca o astfel de cerere să fie formulată de toți moștenitorii respectivului autor.

În consecință, tribunalul constată că reclamanta din cauză nu justifică în întregime calitatea procesuală activă, întrucât nu poate să pretindă obligarea pârâtei C. în raportul juridic dedus judecății, fără participarea celuilalt moștenitor al lui M. S., excepția lipsei calității procesuale active fiind întemeiată și urmând a fi admisă. Pe cale de consecință, având în vedere că această excepție este dirimantă și absolută, este de prisos analizarea celorlalte excepții.

Tribunalul nu va mai analiza excepția inadmisibilității și excepția prematurității invocate de pârâta din cauză, urmând să respingă cererea reclamantei H. S. C. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă integrală, în baza art. 137, coroborat cu art. 255 C.pr.civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta H. S. C., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei către prima instanța pentru rejudecare, pentru următoarele motive.

În fapt, prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Tribunalului București cu numărul_ a solicitat, în contradictoriu cu parata C., obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 de lei cu titlul de daune materiale, constând în câștigul nerealizat de subsemnata și beneficiul realizat pe nedrept de C. din utilizarea ilicita a drepturilor patrimoniale de autor asupra operei literare a scriitorului M. S., respectiv triplul remunerației la care era legal îndreptățită; la plata sumei de 50.000 lei cu titlul daune morale; la publicarea, pe cheltuiala să, hotărârea instanței în 3 cotidiene de răspândire naționala, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii;la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii de chemare în judecata a arătat ca este moștenitoarea autorului M. S., bunicul său, dobândind prin succesiune o cota de 35/64din drepturile patrimoniale de autor asupra operei literare a acestuia. Ca atare, în conformitate cu prevederile art.13 din Legea nr.8/1996. coroborat cu art.25 din aceeași lege, are dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea operelor, distribuirea operelor, comunicarea publica a operelor, precum și realizarea de opere derivate dupa operele al căror autor este M. S..Acest drept a fost încălcat în mod repetat de Copvro - S. de gestiune colectiva, care, fără să dispună de un mandat de gestiune din partea mea, a solicitat și a obținut importante sume de bani pentru utilizarea operelor al căror autor este M. S.. C., pretinzându-se cu rea credința titular al drepturilor de autor cu privire la operele lui M. S., a realizat un beneficiu, și în același timp, a cauzat un important prejudiciu adevăraților titulari de drepturi de autor, și anume moștenitorilor lui M. S..În aceste condiții, este aplicabil art.139 alin.(l) din Legea nr. 8/1996 care prevede ca titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecata sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Prin întâmpinarea depusă, parata a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, prematurității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active integrale, iar pe fondul pricinii a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata ca neîntemeiata. Prin sentința recurata, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active integrale și a respins acțiunea ca fiind formulata de o persoana fără calitate procesuala activa integrala.Pentru a pronunța o asemenea hotărâre instanța a reținut ca moștenitori ai lui M. S., deci titulari ai drepturilor patrimoniale de autor asupra operelor sadoveniene, sunt atât reclamanta, cat și G. V..În consecința, prima instanța a apreciat ca reclamanta nu poate să pretindă obligarea paratei în raportul dedus judecații, fără participarea celuilalt moștenitor al lui M. S., astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale active integrale.

Potrivit art.304 din Codul de procedura civila, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.Cu toate acestea, hotărârea recurata a fost data cu aplicarea greșita a legii, fiind astfel incident motivul de modificare a hotărârii prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedura civila. În primul rând, trebuie arătat ca excepția lipsei calității procesuale integrale, fie activa ori pasiva, vizează nerespectarea dispozițiilor legale ce impun coparticiparea procesuala obligatorie.

Astfel cum se arata în literatura de specialitate coparticiparea procesuala este facultativa, însă de la aceasta regula exista și o . excepții ce impun coparticiparea procesuala ca obligatorie.Exemple în acest sens sunt acțiunea în anulare a unui contract (când trebuie chemați în judecata toți cocontractanții), acțiunea în nulitatea căsătoriei (trebuie chemați în judecata ambii soți), acțiunea în revendicare a unui bun proprietate . de toți coproprietarii, în caz contrar urmând a fi respinsa ca inadmisibila), etc.Este important a sublinia ca în practica exista un singur caz în care dispozițiile legale impun coparticiparea procesuala activa, cazul acțiunii în revendicare a unui bun proprietate . caz acțiunea va fi respinsa ca inadmisibila, nu ca formulata de o persoana fără calitate procesuala activa integrala.

Excepția lipsei calității procesuale integrale poate viza doar cazul în care este obligatorie coparticiparea procesuala pasiva, o asemenea excepție neputând fi invocata în ceea ce privește coparticiparea procesuala activa.O asemenea concluzie este singura legala, dacă se are în vedere ca principiul disponibilității - principiu fundamental al procesului civil - cuprinde, am putea spune în primul rând, dreptul de a porni sau nu acțiunea civila.Or, dacă s-ar impune obligativitatea coparticipării procesuale active ar însemna ca unii dintre reclamanți să stea în judecata împotriva voinței lor, caz în care principiul disponibilității ar fi în mod evident încălcat.Acesta este motivul pentru care apreciez ca excepția lipsei calității procesuale active integrale este în primul rând inadmisibila, întrucât presupune introducerea în proces a unor persoane în calitate de reclamant împotriva voinței acestora, încălcându-se astfel principiul disponibilității.

În al doilea rând în speța de fata, a solicitat să fie obligata intimata-parata la acoperirea prejudiciului produs în urma folosirii de către C. a operelor sadoveniene.În acest sens a arătat ca în cauza trebuie angajata răspunderea civila a intimatei-pârâte, întrucât din culpa acesteia a suferit un prejudiciu. Astfel cum a arătat prin cererea de chemare în judecata, nu este singura moștenitoare a autorului și nici nu încearcă să uzurpe drepturile celeilalte moștenitoare, G. V.. Însă, este absurda susținerea primei instanțe în sensul ca acoperirea prejudiciului suferit nu poate fi solicitata decât dacă reclamanți în cauza sunt atât reclamanta, cât și cealaltă moștenitoare, despre care nu se știe dacă a suferit vreun prejudiciu în urma faptelor C.. Dacă am considera normal un asemenea raționament, s-ar ajunge în situația următoare: dacă organismul de gestiune colectiva achita remunerațiile cuvenite unui titular de drepturi ce deține 0,01% din drepturile patrimoniale asupra unei opere nu va mai trebui să achite și remunerația titularului de drepturi ce deține 99,99% din drepturile patrimoniale asupra acelei opere, întrucât acesta din urma va fi în imposibilitate de a se adresa justiției, deoarece nu are calitate procesuala activa integrala. În speța de fata reclamanta a întemeiat pretențiile pe prevederile art.139 din Legea nr.8/1996, considerând ca fapta C. este un ilicita cauzatoare de prejudicii. . este evident ca nu este necesara coparticiparea procesuala, întrucât a solicitat acoperirea prejudiciului produs reclaamntei de faptele ilicite ale C..

Precizarea formulata la termenul din 16.01.2013 a fost formulata întrucât intimata-parata a înțeles să depună mandatul prin care reclamanta, în anul 2004, a împuternicit organismul de gestiune colectivă să gestioneze drepturile mele patrimoniale de autor. Precizarea formulata are caracter subsidiar, întrucât contractul de mandat a încetat în anul 2008, însă pentru a nu pierde termenul în care puteam să precizeze temeiul acțiunii, a arătat instanței ca, indiferent dacă organismul de gestiune colectiva a acționat cu sau fără mandat, nu a primit nimic din sumele colectate de C. pentru utilizarea operei sadoveniene. Prin precizarea formulata a solicitat instanței obligarea paratei la acoperirea prejudiciului cauzat, iar în subsidiar, dacă instanța ar fi considerat valabil mandatul acordat, obligarea C. la plata remunerațiilor datorate reclamantei și nu altor moștenitori sau titulari de drepturi. Indiferent de temeiul acțiunii formulate, fie ca e art.139, fie ca e art.134 din Legea nr.8/1996, reclamanta are calitate procesuala activa, nefiind nevoie ca în cauza să stea în judecata și cealaltă moștenitoare a lui M. S..

Nu prezintă importanta pentru ce utilizări colectează intimata-parata remunerații, întrucât raporturile juridice intre părți, reclamanta în calitate de titular de drepturi, și C. colector sunt aceleași în fiecare caz. Ori organismul de gestiune colectiva a colectat sume de bani ca mandatar, fără să existe mandat, caz în care e în culpa, ori a colectat în baza unui mandat, caz în care trebuia să repartizeze sumele colectate.

De altfel prima instanța a ignorat și posibilitatea ca intimata-parata să fi achitat diverse sume de bani cu titlu de remunerație către moștenitoarea G. V., caz în care aceasta nu ar avea niciun interes să stea în judecata ca reclamanta în contradictoriu cu C.. Într-o asemenea situație drepturile patrimoniale ale subsemnatei vor fi pur și simplu pierdute, întrucât orice demers judiciar promovat împotriva organismului de gestiune colectiva ar respins ca formulat de o persoana fără calitate procesuala activa integrala.

În concluzie, excepția lipsei calității procesuale active integrale invocate de intimata-parata C. în cauza este atât inadmisibila, cat și vădit nefondata, iar admiterea acestei excepții reprezintă o reala îngrădire a accesului la justiție.

Pentru toate considerentele expuse solicită să se admită recursul astfel cum a fost formulat.

În drept, art.304 și următoarele din Codul de procedura civila, art.134 și următoarele din Legea nr.8/1996

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului în limitele criticilor formulate, conform art. 304 pct. 9, art.304 ind. 1 C. proc. civ., Curtea constată recursul formulat ca fiind fondat, pentru următoarele considerente urmând să-l admită.

Acțiunea precizată care a învestit prima instanță s-a respins de către aceasta nelegal pentru lipsa unei calități procesuale active integrale nereglementate legal(nici în dreptul material nici în dreptul procesual), adică în ciuda faptului că pretențiile bănești nu erau supuse vreunei „inadmisibilități” generale pentru vreun considerent de solicitare în coproprietate cum greșit a considerat prima instanță. Art. 123/1 din Legea nr.8/1996 invocat de prima instanță prevede cazurile pentru care gestiunea colectivă este obligatorie. Sentința recurată este pronunțată, într-adevăr, cum pretinde recurenta-reclamantă, cu aplicarea greșită a legii, prima instanță considerând nefondat că din dispozițiile art. 123/1 din Legea nr.8/1996 ar rezulta că, din totalul sumelor colectate de C., se cuvin, autorilor sau moștenitorilor, cote stabilite exclusiv în funcție de ponderea utilizării respectivelor opere, astfel încât pentru plata sumelor cuvenite în raport cu cotele lor succesorale nu ar avea acțiune în pretenții bănești față de organismul de gestiune colectivă, deși ei nu solicită plata tuturor sumelor colectate de organismul de gestiune colectivă în funcție de ponderea utilizării operelor autorului, pentru a încălca drepturile bănești ale comoștenitorului, ci numai plata în raport cu cotele lor succesorale care evident se aplică la suma rezultată în funcție de ponderea utilizării respectivelor opere, colectată de organismul de gestiune colectivă după deducerea comisionului. Bază de calcul a remunerației încasate de C. de la utilizatori în mod obișnuit nu o reprezentau veniturile din întreaga activitate a utilizatorilor, ci doar veniturile utilizatorilor rezultate din utilizarea repertoriului gestionat colectiv. Astfel, Legea nr. 8/1996 prevede: „ART. 131^1 (1) Metodologia se negociază de către organismele de gestiune colectivă cu reprezentanții prevăzuți la art. 131 alin. (2) lit. b), ținându-se seama de următoarele criterii principale: a) categoria titularilor de drepturi, membri sau nemembri, și domeniul pentru care se poartă negocierea; b) categoria de utilizatori pe care îi reprezintă la negocieri structurile asociative sau ceilalți utilizatori desemnați să negocieze;

c) repertoriul, confirmat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, gestionat de organismul de gestiune colectivă, pentru membrii proprii, precum și pentru membrii altor organisme străine similare, în baza contractelor de reprezentare; d) proporția utilizării repertoriului gestionat de un organism de gestiune colectivă; e) proporția utilizărilor pentru care utilizatorul a îndeplinit obligațiile de plată prin contracte directe cu titularii de drepturi; f) veniturile obținute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul ce face obiectul negocierii;g) în cazul în care nu există venituri se va folosi practica europeană în domeniu; h) practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori și organismele de gestiune colectivă. (2) Organismele de gestiune colectivă pot solicita de la aceeași categorie de utilizatori remunerații forfetare sau procentuale, raportate la veniturile obținute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul, cum ar fi: radiodifuzare, retransmitere prin cablu sau comunicare publică, ținând cont de practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori și organismele de gestiune colectivă. Pentru activitatea de radiodifuzare, remunerațiile procentuale se vor stabili diferențiat, direct proporțional cu ponderea utilizării repertoriului gestionat colectiv în această activitate, iar în lipsa veniturilor, în funcție de cheltuielile ocazionate de utilizare. (3) Remunerațiile forfetare sau procentuale, prevăzute la alin. (2), pot fi solicitate numai dacă și în măsura în care sunt utilizate opere pentru care drepturile de autor sau drepturile conexe protejate se află în termenele de protecție prevăzute de lege. (4) În cazul în care gestiunea colectivă este obligatorie conform prevederilor art. 123^1, metodologiile se negociază fără a se ține seama de criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c) și e), repertoriile fiind considerate repertorii extinse.

ART. 131^2 (1) Negocierea metodologiilor se desfășoară conform programului stabilit între cele două părți, pe o durată de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii comisiei. (2) Înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Protocolul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, conform art. 107. (3) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situații: a) entitățile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părți; b) cele două părți aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1); c) organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remunerațiilor și de stabilire a comisionului datorat colectorului unic. (4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la solicitarea arbitrajului, convoacă părțile în vederea desemnării, prin tragere la sorți, a 5 arbitri titulari, care vor constitui completul de arbitraj, și a 3 arbitri de rezervă. Aceștia din urmă îi vor înlocui, în ordinea tragerii la sorți, pe arbitrii titulari indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorți se face și în cazul absenței părților convocate. (5) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la data desemnării arbitrilor, convoacă la sediul său arbitrii desemnați și părțile, în vederea constituirii completului de arbitraj. Completul de arbitraj stabilește: onorariul brut, prin negociere cu părțile, primul termen, dar nu mai târziu de 5 zile, precum și locul arbitrajului și informează părțile. (6) Cele două părți aflate în arbitraj, organismele de gestiune colectivă și, respectiv, utilizatorii sau alți plătitori contribuie în mod egal la plata onorariului. Sumele se depun la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, înainte de primul termen de arbitraj. Neplata în termen atrage decăderea părții care nu a achitat onorariul din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii pe durata arbitrajului. (7) Arbitrii au obligația ca în termen de 30 de zile de la primul termen al arbitrajului să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor hotărârea cuprinzând forma finală a metodologiilor supuse arbitrajului, în vederea comunicării către părți. În mod excepțional, arbitrii pot solicita, motivat, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile. Arbitrii își pot ridica onorariul de la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor numai după depunerea hotărârii arbitrale.

(8) Hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor se comunică părților de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și nu se pot acorda reduceri la plata remunerațiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate. (9) În termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale, părțile pot face apel împotriva acesteia la instanța Curții de Apel București, care se va pronunța asupra cauzei în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunțarea soluției cu privire la menținerea sau modificarea metodologiilor. Soluția Curții de Apel București este definitivă și irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării”.

Față de toate cele arătate, se reține că în mod nelegal a considerat prima instanță că nu se poate ca un singur moștenitor să pretindă sume de bani rezultate din utilizarea operelor autorului defunct, de la organismul de gestiune colectivă. Nu este legal necesar ca o astfel de cerere pentru pretenții bănești, împotriva organismului de gestiune colectivă care a colectate drepturile bănești rezultate din utilizarea operelor autorului, de la utilizatorii operelor, să fie formulată de toți moștenitorii respectivului autor.

Obiectul acțiunii precizate care a învestit prima instanță îl reprezentau pretenții bănești, nu vreo revendicare(solicitare de recunoaștere exclusivă a drepturilor de autor în favoarea reclamantei cu înlăturarea comoștenitoarea). Mai mult, exemplificativ, și cel care are drept de coproprietate asupra unui bun corporal, mobil sau imobil, poate pretinde despăgubiri pentru daune cauzate bunului de un terț sau poate pretinde celuilalt coproprietar cota parte din fructele civile ale bunului(exemplu chirii) asupra cărora are o cotă-parte din dreptul de proprietate. Mai mult, și în materia revendicării imobiliare de bunuri care se transmiteau prin moștenire mai multor moștenitori, Curtea Europeană însăși a subliniat necesitatea respectării exigențelor dreptului de acces la instanță. Astfel, în cauza L. și alții împotriva României(Hotărâre din_, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 464 din_ ) CEDO a arătat: „71. În această privință, Curtea observă că părțile au puncte de vedere divergente în ceea ce privește necesitatea de a obține acordul tuturor coproprietarilor pentru a introduce o acțiune în revendicare. Reclamanții pretind că acțiunea în revendicare ar trebui considerată ca un act de conservare a bunului la dispoziția fiecărui coproprietar și că ar fi în avantajul tuturor coproprietarilor. Guvernul arată că, la vederea consecințelor importante pe care dreptul intern le atașează soluției unei astfel de acțiuni, este necesar acordul tuturor coproprietarilor, ca pentru orice act de dispoziție asupra bunului. 72. Curtea nu consideră necesar să soluționeze această controversă, ce ține de teoria și practica interrne de drept civil. 73. Într-adevăr, este suficient să constate că regula unanimității nu numai că i-a împiedicat pe reclamanți să obțină examinarea temeiniciei acțiunilor lor de către instanțe. În realitate, ținându-se cont de circumstanțele speciale ale speței și în special de data naționalizării și de dificultățile ce decurg din aceasta pentru a identifica moștenitorii unui fost coproprietar, precum și de refuzul moștenitorului unui alt fost coproprietar de a se alătura acțiunilor lor, ea reprezintă un obstacol insurmontabil pentru orice tentativă viitoare de revendicare a bunurilor indivize. 74. Desigur, Curtea observă că cea de-a doua acțiune în revendicare nu a fost introdusă decât de moștenitorii lui N. L.. Cu toate acestea, având în vedere imposibilitatea de a obține consimțământul tuturor moștenitorilor foștilor coproprietari, Curtea apreciază că o eventuală cerere de intervenție din partea celorlalți 14 reclamanți nu ar fi schimbat nimic în soluția acestei acțiuni. 75. Prin urmare, reamintind că orice prevedere a Convenției sau a oricăruia dintre protocoalele sale trebuie interpretată astfel încât să garanteze drepturi concrete și efective, iar nu teoretice sau iluzorii, Curtea nu poate accepta argumentul Guvernului conform căruia respingerea acțiunilor reclamanților nu reprezintă decât o limitare temporară a dreptului lor de acces la o instanță. În acest sens, Curtea observă, de asemenea, că, în afară de Hotărârea din 3 februarie 2005 a Înaltei Curți, Guvernul nu a indicat niciun alt mijloc juridic de natură să le permită reclamanților să își demonstreze drepturile succesorale. În fine, Curtea observă cu interes că, recent, a fost trimis în Parlament un proiect de lege referitor la modificarea Codului civil, care elimină în mod expres regula unanimității. 76. În lumina considerentelor de mai sus, Curtea apreciază că aplicarea strictă a regulii unanimității le-a impus reclamanților o sarcină disproporționată ce i-a privat de orice posibilitate clară și concretă de a obține examinarea de către instanțe a cererilor lor de restituire a terenurilor în litigiu, aducând astfel atingere substanței înseși a dreptului lor de acces la o instanță. 77. Prin urmare, a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție”. Și Noul Cod de procedură civilă prevede la art. 643 următoarele: „(1) Fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare. (2) Hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor. Hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari. (3) Când acțiunea nu este introdusă de toți coproprietarii, pârâtul poate cere instanței de judecată introducerea în cauză a celorlalți coproprietari în calitate de reclamanți, în termenul și condițiile prevăzute în codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane”. Conform art. 63 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 643 alin. (1) și (2) din Codul civil se aplică și în cazurile în care hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă până la data intrării în vigoare a Codului civil, iar cele ale art. 643 alin. (3) se aplică și în situațiile în care pricina nu a fost soluționată în primă instanță până la data intrării în vigoare a Codului civil.

În speță, așa cum corect a reținut prima instanță, sumele bănești pretinse de la C. de la reclamantă ca fiind încasate de acesta fără ca acesta să-i fi plătit reclamantei drepturile bănesti în raport cu cota succesorală ce i se cuvine, fac parte: atât din cele colectate de acesta în baza gestiunii colective facultative(având în vedere că prima instanță a relevat că în cauză deja există acordat mandat de gestiune colectivă facultativă de cealaltă comoștenitoare, cât și de reclamantă care nu a dovedit revocarea, acordarea mandatului pentru același autor apărând cea indivizibilă natural în sensul că se acordă de toți moștenitorii autorului sau nu se acordă), cât și din cele colectate de acesta în baza gestiunii colective obligatorii. De altfel, cu referire la gestiunea colectivă facultativă, potrivit ART. 1554 C.civ.vechi în vigoare până la 30.09.2011 „Revocarea mandatului, notificată numai mandatarului, nu se poate opune unei alte persoane care, în neștiință de aceasta, a contractat cu dânsul de bună-credință; în acest caz mandantul are recurs contra mandatarului său”.

Astfel, Legea nr. 8/1996 prevede: „ART. 123^1 (1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la remunerație compensatorie pentru copia privată;

b) dreptul la remunerație echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 14^4 alin. (2);

c) dreptul de suită;

d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;

e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepția proiecției publice a operelor cinematografice;

f) dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora;

g) dreptul de retransmitere prin cablu.

(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.

ART. 123^2 (1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:

a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;

b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepția operelor muzicale, și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual;

c) dreptul de împrumut, cu excepția cazului prevăzut la art. 123^1 alin. (1) lit. b);

d) dreptul de radiodifuzare a operelor și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual;

e) dreptul la remunerație echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 111^1 alin. (1);

f) dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora.

(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat și elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licență. Organismele de gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, consultarea la sediul organismelor a repertoriului de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 126 alin. (2), precum și lista titularilor de drepturi de autor și de drepturi conexe, români și străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea și controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii.

(3) Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creație intelectuală, numai în baza documentelor care certifică existența mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepția cazurilor de gestiune colectivă obligatorie.

ART. 123^3 Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepția celor prevăzute la art. 123^1 și 123^2, pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi”.

Așadar, prima instanță a dat aplicare gresită unei excepții de calitate procesuală activă integrală care nu avea bază legală ( practic aplicare greșită unei excepții de fond fără bază legală, de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, pentru despăgubiri bănești), excepție care nu se justifică nici măcar jurisprudențial prin analogie cu soluțiile jurisprudențiale anterioare noului Cod civil, care au privit acțiuni în revendicare imobiliară în natură.

Modul de soluționare de prima instanță pe capătul unu al cererii de chemare în judecată precizată, formulat de reclamantă asupra acestor pretenții bănești, relevă că sunt fondate criticile recurentei-reclamante referitoare la greșita respingere a acțiunii în întregime pe regula unanimității(aspect privind atributele conferite efectiv de coproprietate), iar, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a determinat nelegal respingerea întregii acțiuni a acesteia, fără bază legală atât cu privire la drepturi patrimoniale de autor cât și cu privire la drepturi morale de autor, cu înlăturarea nelegală de către prima instanță a analizei fondului cauzei pe baza unei excepții nelegale. Cum pretențiile bănești au fost greșit respinse ca inadmisibile pentru lipsa vreunei calități procesuale active pe regula de fond inexistentă juridic a unanimității în pretinderea de sume bănești corespunzătoare cotei succesorale din dreptul de autor, se observă că, dacă s-ar fi apreciat admisibil dreptul reclamantei de a acționa singură pentru despăgubiri, se putea măcar să se analizeze de prima instanță măsura temeiniciei lor în tot sau în parte în situația absenței vreunui alt impediment legal privind formularea acțiunii. Cum greșit s-a respins ca inadmisibilă(pentru o excepție inexistentă a lipsei calității active integrale) de către prima instanță întreaga acțiune a reclamantei, recursul se va admite, urmând a se dispune conform art. 312 alin. 5 C.proc.civ., casarea sentinței recurate, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă H. S. C. împotriva sentinței civile nr.144/23.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. – SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE AUTOR.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

S. T. M. D. O. C. B. T.

GREFIER

I. P.

Red.CTB/th.red... - …………………………

Tribunalul București - Secția a III-a Civilă

Judecător – C. M.

← Marcă. Decizia nr. 223/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 448/2013. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1642/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Marcă. Decizia nr. 223/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 448/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Marcă. Decizia nr. 221/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI