Legea 10/2001. Decizia nr. 1953/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1953/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 23379/3/2012
Dosar nr._
(1859/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1953
Ședința publică de la 2 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - LUCREȚIA C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă U. R., împotriva sentinței civile nr. 589 din 20.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI .
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurenta-reclamantă U. R. și intimata-pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor Statului .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin registratura instanței, a unei întâmpinări formulate de intimata-pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor Statului, la data de 29.11.2013.
Se mai învederează lipsa părților și faptul că se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea având în vedere că se solicită judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și reține dosarul în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă sub număr_, la data de 21.06.2012, reclamanta U. R. a chemat în judecată pe pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună repunerea în termenul de 1 an prevăzut de art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, modificată și completată ulterior, pentru depunerea notificării de acordare măsuri reparatorii prin echivalent pentru cele 11.279 de acțiuni deținute de autorul reclamantei, I. A. - G., la fosta Societate S.A.R Creditul Minier, naționalizată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului ( fostă A. pentru Valorificarea Activelor Statului) a solicitat respingerea acțiunii. În primul rând, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii .Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art.22 alin.1 din Legea nr. 10/2001, prelungit succesiv cu încă 6 luni prin OUG 109/2001 și OUG 145/2001, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, în temeiul acestei legi. Practic, reclamanta a formulat acțiune pentru repunerea în termenul de formulare a notificării după 11 ani de la expirarea termenului prevăzut de legea nr. 10/2001 pentru formularea și depunerea notificărilor prevăzute de Legea nr. 10/2001.Pe fond, s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia acțiunii, deoarece reclamanta nu a depus notificarea în termenul imperativ prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel că a pierdut dreptul la măsurile reparatorii, în natură sau prin echivalent, prevăzute de această lege.
Prin sentința civilă nr.589/20.03.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită va notifica, în termen de 1 an, astfel cum a fost stabilit prin prelungirile succesive ale OUG nr.109//2001 și OUG 145/2001, de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare, pentru măsurile reparatorii.
În conformitatea cu art.22 alin.5 din Legea nr.10/2001, nerespectarea termenului de 1 an prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent.
Termenul de 1 an prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001 este un termen de decădere, iar nerespectarea acestuia duce la pierderea dreptului subiectiv la măsuri reparatorii. Calificarea termenului de 1 an pentru depunerea notificării ca fiind un termen de decădere duce la inaplicabilitatea cazurilor de suspendare, întrerupere și repunere în termen.
Pe de altă parte, termenul de 1 an reglementat de Legea nr.10/2001 nu este un termen procedural, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile art.103 Cod procedură civilă, relativ la repunerea în termenele procedurale.
Prin recursul formulat împotriva acestei hotărâri, reclamanta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001 cât și pe cele ale art.103 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în opinia sa, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.6028/27.05.2009 regimul juridic al termenului prevăzut la art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 este circumscris dispozițiilor art.103 din codul de procedură civilă și, prin urmare, recurenta poate cere repunerea în termen în condițiile în care orice persoană poate cere și obține efectuarea actului procedural după expirarea termenului legal.
Legea nr.10/2001 este o lege specială care cuprinde o . dispoziții procedurale care nefiind suficiente pentru a acoperi toate aspectele procedurale care s-ar putea ivi, se completează cu normele de drept comun potrivit cu dispoziția art.721 din Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, recurenta afirmă că a avut calitatea de proprietară a imobilului din ., sector 5 București, la data naționalizării acestuia în baza Decretului nr.92/1950 conform actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/1938. Recurenta arată că nu se află în situația în care, ca urmare a nerespectării termenului de notificare prevăzut de Legea nr.10/2001 era decăzută din dreptul de a-i fi recunoscută calitatea de proprietar a imobilului preluat abuziv.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 29.11.2013 intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat respingerea recursului, arătând că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs mai sus enunțate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat instanței de fond ca în temeiul dispoziției art.103 din Codul de procedură civilă să fie repusă în termenul de un an pentru depunerea notificării de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru acțiunile pe care autorul său le-a deținut la fosta societate SAR Creditul Minier, arătând că în privința calității sale de moștenitor al defunctei Bărdescu E., aceasta a fost stabilită începând cu data de 06.07.2011 în urma unor demersuri juridice desfășurate pe parcursul mai multor ani de anulare a certificatelor de moștenitor emise de pe urma defuncților I. A., Bărdescu T. și Bărdescu A. T..
Din interpretarea dispozițiilor legii speciale se reține că termenul reglementat prin art.22 din Legea nr.10/2001 este unul de decădere și, prin urmare, neavând caracter procedural, nu este susceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere în termen.
Termenul de 6 luni prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001 a fost prelungit succesiv cu încă 6 luni prin O.U.G. nr.109/2001 și, respectiv O.U.G. nr.145/2001, iar formularea unei cereri de repunere în acest termen după 10 ani de la expirarea termenului de exercitare a dreptului legal reglementat prin legea specială aduce atingere principiului securității raporturilor de drept civil, principiu avut în vedere de legiuitor la momentul emiterii normei speciale.
Concepția legiuitorului în adoptarea Legii nr.10/2001 a fost aceea de a institui o procedură prealabilă prin care persoana îndreptățită să se adreseze direct unității deținătoare, urmând ca decizia sau dispoziția emisă de aceasta să fie supusă controlului judecătoresc; faza judiciară a acestor proceduri începe în situația în care persoana îndreptățită este nemulțumită de actul prin care se finalizează faza administrativă.
Declanșarea fazei administrative este marcată de formularea unei notificări adresată unității deținătoare, în termen de 6 luni de la . legii nr.10/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1
nr. 279/4.04.2005, conform art. 21 alin. (1) ) devenit art. 22 alin. (1) după republicarea Legii 10/2001).
Conform dispozițiilor art. 21 alin.(5) din Legea 10/2001 (art. 22 alin. 5 după republicare), "Nerespectarea termenului de 6 luni (1 an - după prelungire) prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent".
Termenul de 6 luni, prelungit - 1 an, constituie un termen de decădere.
Recunoașterea sine die a posibilității persoanei îndreptățite de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalității reparatorii urmărite, dar intolerabil într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată.
Prin urmare, termenul pentru înregistrarea notificării se calculează începând cu data de 14 februarie 200 1, expirând la data de 14 februarie 2002, iar în raport de art.22 alin.(5) din lege, care prevede că nerespectarea termenului atrage "pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent", acest termen este de decădere.
În contextul pe care l-am menționat mai sus,este inutilă cercetarea motivului invocat de recurenta – reclamantă în susținerea cererii sale de repunere în termenul de formulare a notificării.
Susținerile relative la fondul cauzei nu pot fi examinate pe calea prezentului recurs, având în vedere faptul că prima instanță a limitat analiza cererii la soluția privind excepția inadmisibilității acțiunii.
P. argumentele menționate, Curtea va respinge în temeiul dispoziției art.312 din Codul de procedură civilă recursul formulat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă U. R., împotriva sentinței civile nr. 589 din 20.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
LUCREȚIA C.
Red. D.M.
Tehnored.D.M./cs
Ex.2/15.01.2014
T.B.Secția a V-a Civilă – C.D.C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 22/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1756/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
