Conflict de competenţă. Sentința nr. 44/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 44/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 4526/2/2013
Dosar nr._
(1289/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 44-F
Ședința din Camera de Consiliu de la 12.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 6 București și Tribunalul București-Secția a III a Civilă, în cauză privind soluționarea cererii reclamantei R.A.-A.P.P.S.-S. PENTRU ADMINISTRAREA FONDULUI IMOBILIAR și pârâta CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ “ CARTEL ALFA”.
Conflictul se soluționează, potrivit art.135 alin. 4 C. proc. civ.
Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 12.07.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3447 din 27 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de instanța din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat în contradictoriu cu pârâta Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa”, în favoarea Tribunalului București, căruia i s-a înaintt dosarul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2010, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, reclamanta Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat – S. pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar a chemat în judecată pe pârâta Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa”, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 506.686,93 lei, reprezentând debit neachitat compus din: chirie în sumă de 131.848,52 lei pentru perioada iunie 2008 – decembrie 2008; folosință spațiu fără titlu – 113.665,60 lei pentru perioada ianuarie 2009 – iunie 2009; penalități de 258.947,32 lei pentru perioada 31 martie 2008 – 30 iunie 2009; dobândă legală de 2.223,49 lei pentru perioada 31 martie 2008 – 30 iunie 2009; evacuarea pârâtei din spațiul deținut în imobilul din Splaiul Independenței nr. 202A, ., 02, 09, 10 - 23, 27, . - 17, 23 - 26, 28 - 40, ., curte 1.361,00 mp., sector 6, București.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între ea și pârâtă s-a încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr. 336 din 04 iunie 2004, modificat și prelungit prin actele adiționale nr. 590 din 01 august 2005, nr. 405 din 10 iulie 2006, nr. 19 din 10 ianuarie 2007, nr. 727 din 21 august 2007, nr. 565 din 14 iunie 2007, nr. 31 din 03 ianuarie 2008 și nr. 511 din 23 iulie 2008 având ca obiect închirierea spațiului situat în Splaiul Independenței nr. 202A, ., 02, 09, 10 - 23, 27, . - 17, 23 - 26, 28 - 40, ., curte 1.361,00 mp., sector 6, București, contract care a încetat la data de 31 decembrie 2008.
Pârâta trebuia să achite chirie și plata prestărilor de serviciu și a utilităților, la plata penalităților de întârziere pentru neefectuarea la termen a obligațiilor contractuale. Pârâta nu a achitat chiria, debitul a ajuns la suma de 506.686,93 lei.
Începând cu data de 01 iunie 2008 s-au aplicat alte tarife pentru chirie, ulterior la data de 23 octombrie 2008 datorită unor contestații, o parte din tarife s-au diminuat. Pârâtei i s-au trimis două acte adiționale cu nr. 418 din 04 iunie 2008 și nr. 638 din 30 octombrie 2008, dar aceasta a refuzat să le semneze, pe motiv că există un alt act adițional autentic valabil până la data de 31 decembrie 2008 cu o valoare mai mică a chiriei. Pârâta a continuat să achite chiria la valoarea stabilită anterior prin actul adițional nr. 31 din 03 ianuarie 2008.
Pârâta a fost invitată la conciliere la data de 09 septembrie 2009 pentru data de 06 octombrie 2009, aceasta s-a prezentat și s-a constatat că a achitat suma de 29.942,98 lei, iar debitul de 513.897,84 lei s-a diminuat, valoarea acestuia fiind de 506.686,93 lei. S-a încheiat procesul verbal de conciliere nr. 418 din 18 ianuarie 2010 trimis la semnat la pârâtă, unde a ajuns la data de 20 ianuarie 2010, la data de 26 ianuarie 2010, pârâta a trimis o adresă către reclamantă în care precizează că nu recunoaște sumele datorate.
S-au calculat penalități pentru facturile de chirie, prestări servicii și utilități din perioada 31 martie 2008 – 20 decembrie 2008, perioadă când a existat un contract valabil între părți. S-au calculat penalități pentru facturile achitate cu întârziere în sumă de 258.947,32 lei, calculate până la data încasării efective a debitului datorat.
Pentru perioada în care un spațiu este deținut fără titlu de către cineva, altul decât proprietarul sau cel care îl are în administrare, se datorează acestuia din urmă, conform art. 998 cod civil despăgubiri echivalente cu contravaloarea lipsei de folosință.
Dobânda legală s-a calculat pentru facturile emise începând cu data de 01 ianuarie 2009, deci după data încetării valabilității contractului. Pentru facturile emise după expirarea termenului de valabilitate a contractului și neachitate sau achitate cu întârziere, s-a perceput dobândă legală de întârziere de 2.223,49 lei, calculată până la data încasării efective a debitului datorat. Pârâta a acționat cu vinovăție, știind că ocupă spațiul în mod abuziv, creând un prejudiciu reclamantei. Dobânda legală s-a calculat conform OG nr. 9/2000.
În baza art. 43 Cod comercial coroborat cu art. 1 din OG nr. 9/2000, în materie comercială, debitorul este de drept pus în întârziere, reclamanta fiind îndreptățită să solicite daune pentru această perioadă.
Cu privire la capătul de cerere privind evacuarea pârâtei din imobilul situat în Splaiul Independenței nr. 202A, ., 02, 09, 10 - 23, 27, . - 17, 23 - 26, 28 - 40, ., curte 1.361,00 mp., sector 6, București, reclamanta a arătat că imobilul aparține domeniului privat al statului român și aflat în administrarea reclamantei conform HG nr. 60/2005 cu modificările și completările ulterioare, astfel că consideră că sunt privați de dreptul lor de folosință, ca atribut al proprietății, de exercitare a stăpânirii efective asupra spațiului în materialitatea sa, direct și nemijlocit, în putere proprie și interes propriu.
Reclamanta, în calitate de administrator al acestui spațiu, a considerat că pârâta ocupă spațiul în mod abuziv prin folosința spațiului fără titlu. A solicitat instanței să dispună evacuarea pârâtei din spațiul deținut în Splaiul Independenței nr. 202A, ., 02, 09, 10 - 23, 27, . - 17, 23 - 26, 28 - 40, ., curte 1.361,00 mp., sector 6, București, ca o consecință a expirării contractului de locațiune și prestări servicii nr. 336 din 04 iunie 2004, cu modificările ulterioare.
Întrucât reclamanta este o instituție publică care gestionează fonduri ce reprezintă venituri ale statului, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, aceasta este scutită de la plata taxei de timbru.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 480, 969, 973, 998, 999, 1069, 1439 Cod civil, art. 7201 Cod de procedură civilă.
La cerere au fost anexate înscrisuri doveditoare în copie și anume: contract de mandat autentificat sub nr. 113 din 27 ianuarie 2010 de Biroul Notarilor Publici M. S.-S., L. Salișen, I. C.-Ș., proces-verbal de conciliere din 18 ianuarie 2010, cu confirmare de primire, tabel cu documente de vânzare restante în data de 10 septembrie 2009, invitație la conciliere din 09 septembrie 2009, act adițional nr. 511 din 23 iulie 2008 la contractul de locațiune și prestări servicii nr. 336 din 04 iunie 2004, fișa suprafeței locative închiriate, act adițional nr. 31 din 03 ianuarie 2008 la contractul de locațiune și prestări servicii nr. 336 din 04 iunie 2004, fișa suprafeței locative închiriate, acte adiționale nr. 727 din 21 august 2007, nr. 565 din 14 iunie 2007, nr. 19 din 10 ianuarie 2007, nr. 405 din 10 iulie 2006, nr. 590 din 01 august 2005, contract de locațiune și prestări servicii nr. 336 din 04 iunie 2004, fișa de calcul a chiriei pentru spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință, documente de vânzare restante la 07 septembrie 2009, la 08 septembrie 2009, facturi (filele 71 – 84 dosar fond), tabel penalizare clienți (filele 85 – 86; 88 – 89; 91 – 92; 94 – 96 și 99 dosar fond), facturi (fila 87, 90, 93, 97 – 98 dosar fond).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare la data de 22.04.2010 și pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii în pretenții și evacuare introdusă de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare, pârâta a arătat că la data de 04 iunie 2004 a încheiat cu reclamanta contractul de locațiune și prestări servicii nr. 336 pentru o . spații cu destinație de sediu din imobilul situat în Splaiul Independenței nr. 202A, ., 02, 09, 10 - 23, 27, . - 17, 23 - 26, 28 - 40, ., curte 1.361,00 mp., sector 6, București, ea având calitatea de locatar beneficiar, contract care s-a prelungit prin acte adiționale succesive. La cererea reclamantei la data de 03 ianuarie 2008 s-a încheiat actul adițional nr.31 la contractul de locațiune și prestări servicii. În acest act s-a stabilit că chiria se calculează pe baza tarifului stabilit conform nr. OUG 40/1999 cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 241/2001. Chiria s-a stabilit la valoarea de 3.601,47 lei pe lună + TVA. Contractul s-a încheiat pentru perioada 01 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008.
Prin actul adițional nr. 4214 din 12 iunie 2008, începând cu data de 01 iunie 2008 chiria s-a stabilit la 5.541,62 euro pe lună + TVA, adică chiria s-a majorat cu peste 500%. Pârâta nu a fost de acord cu această majorare și a trimis o adresă reclamantei la data de 30 iunie 2008. Deși pârâta nu a fost de acord cu această majorare, reclamanta a început să calculeze chiria așa cum se modificase. Pârâta a continuat să plătească chiria anterior stabilită.
În luna octombrie 2008, reclamanta a solicitat acordul pârâtei pentru a semna un alt act adițional la contractul de locațiune cu nr. 8375 din 04 noiembrie 2008, unde s-a stabilit chiria la suma de 4.615,62 euro pe lună + TVA, și începe să se factureze chiria din 01 noiembrie 2008 cu această valoare, deși pârâta nu a semnat actul adițional în acest sens.
În legătură cu invitația la conciliere, pârâta a arătat că aceasta nu a avut decât rolul unei formalități necesare reclamantei pentru chemarea pârâtei în judecată și nu în scopul soluționării litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Nu este vinovată de nesemnarea procesului verbal întocmit de reclamantă pentru că nu reflectă punctul ei de vedere.
Legat de răspunderea juridică delictuală, pârâta a arătat că reclamanta nu a dovedit existența unor condiții pentru angajarea răspunderii civile delictuale, nu se poate vorbi de existența unui prejudiciu întrucât pârâta a achitat chiria, prestările de serviciu și utilitățile conform înțelegerii contractuale din ultimul act adițional nr. 31 din 03 ianuarie 2008 încheiat cu reclamanta. Chiar după expirarea contractului încheiat cu reclamanta la 31 decembrie 2008, aceasta a continuat să tolereze ca pârâta să folosească spațiile ce au făcut obiectul actului adițional nr. 31din 03 ianuarie 2008. Reclamanta nu a dovedit legătura de cauzalitate și nici vinovăția pârâtei pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
A solicitat instanței să constate că penalitățile de întârziere și dobânda legală sunt calculate în mod eronat la sume pe care pârâta nu le datorează reclamantei. A solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod de procedură civilă.
La dosar s-au depus în copie: situație chirie, ordine de plată și facturi (filele 110 – 135 dosar fond), corespondență purtată de pârâtă cu reclamanta (filele 136 – 140 dosar fond), acte adiționale la contractul de locațiune și prestări servicii, cu anexe (filele 141 – 147 dosar fond).
La termenul din data de 27 aprilie 2010, instanța a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, excepția necompetenței materiale a instanței față de fondul cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că ea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 506.686,93 lei, reprezentând contravaloare chirie, folosință spațiu fără titlu, penalități și dobânzi legale. De asemenea, s-a solicitat și evacuarea pârâtei.
Ca atare, obiectul litigiului fiind o sumă de 506.686,93 lei, care este mai mare de 500.000 de lei, competent pentru judecarea fondului cauzei este tribunalul, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse anterior și în temeiul art. 158 și art. 159 pct. 2 Cod de procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și a declinat competența în favoarea Tribunalul București, căruia i s-a înaintat dosarul.
S-au avut în vedere prevederile art. 158 și 159 pct. 2 Cod de procedură civilă, cauza fiind declinată spre competentă soluționare, Tribunalul București, unde s-a înregistrat cu nr. de dosar_/3/2010.
Tribunalul București – Secția a III a Civilă a administrat o expertiză contabilă privind stabilirea contravalorii lipsei de folosință a spațiului închiriat pentru perioada ianuarie 2009 – iunie 2009 și a dobânzii legale aferente pentru perioada 31 martie 2008 – 30 iunie 2009 și stabilirea penalităților de întârziere la facturile emise pentru chirie, având în vedere contestarea sumelor pretinse cu acest titlu, de către pârâtă.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a stabilit contravaloarea lipsei de folosință la suma de 109.381,85 lei pentru spațiul închiriat și dobânda legală aferentă de 2.240,27 lei – pentru perioadele solicitate, iar penalitățile de întârziere asupra facturilor emise pentru chiriași achitate parțial, de 217.370,43 lei pentru perioada analizată, conform obiecțiunilor fixate de instanță.
Prin sentința civilă nr. 2010 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._/3/2010, s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București pentru stabilirea instanței competente, reținându-se următoarele considerente:
Asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu s-a constatat că valoarea obiectului cererii este de 130.848 lei, pentru primul capăt de cerere și de 113.665 lei, pentru cel de al doilea capăt de cerere; aceste valori nu au fost majorate după efectuarea raportului de expertiză contabilă.
În conformitate cu art. 2 pct. 2 Cod de procedură civilă tribunalul este competent să soluționeze cererile a căror valoare este mai mare de 500.000 lei. Având în vedere că nici unul dintre capetele de cerere principale nu depășește valoarea indicată, tribunalul în conformitate cu art. 158 Cod de procedură civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Având în vedere conflictul de competență dintre judecătorie și Tribunalul București, în temeiul art. 20 și următoarele Cod de procedură civilă a înaintat cauza la Curtea de Apel București.
Legal investită cu soluționarea regulamentului de competență față de prevederile art. 22 alin. 3 Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit practicii judiciare în materie, competența determinată după valoarea obiectului cererii de chemare în judecată are în vedere valoarea din cererile principale, nu și a cererilor privind pretenții accesorii în raport de cererile principale, cum sunt: dobânzi, penalități etc., dar care potrivit art. 17 Cod de procedură civilă, sunt în căderea instanței învestite să judece cererea principală.
În speță, Tribunalul București a constatat, chiar în urma administrării unei expertize contabile, că valorile deduse judecății în cele două capete de cerere principală nu s-au modificat, sumele fiind de 130.848 lei (primul capăt de cerere) și 113.665 lei (al doilea capăt de cerere), care chiar adunate dau valoarea sub 500.000 lei, fiind exclusă astfel competența după valoare a Tribunalului București conform art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă astfel cum s-a modificat prin art. 1 pct. I din legea nr. 219/2005 (așadar, text în vigoare și la data primei declinări a cauzei în 2010, către Tribunalul București).
Competența după valoare astfel determinată este atrasă de instanța de drept comun, în speță Judecătoria Sectorului 6 București.
În consecință, Curtea va stabili competența după valoare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată competența de soluționare a cauzei după criteriul valoric al obiectului cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta Regia Autonomă – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat – S. pentru Administrația Fondului Imobiliar cu sediul în București, . nr. 3A, sector 2 în contradictoriu cu pârâta Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa”, cu sediul în București, .. 202A, ., sector 6, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iulie 2013.
Președinte, Grefier,
F. P. Rădița I.
Red.F.P.
Tehnodact.C.F.
2ex./15.07.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1756/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Uzucapiune. Decizia nr. 7/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
