Legea 10/2001. Decizia nr. 2030/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2030/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 7992/302/2012
Dosar nr._
(1745/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2030
Ședința publică de la 09.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.183.A. 26.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, M. M. E., intimatul-pârât, M. E. ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și chematul în garanție, .>
P. are ca obiect – contestație la legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, consilier juridic, M. I., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât, M. București prin Primarul General, în baza delegației de la dosar, avocatul, C. I., în calitate de reprezentant al intimatului reclamant, M. M. E., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberată de Baroul București, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilierul juridic al recurentului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Consideră greșită soluția instanței de apel, privind obligarea instituției pe care o reprezintă de a plăti suma de 169.590 lei, reprezentând, sporul de valoare, motivat de faptul că acestea profită terțului evingător.
În opinia sa, terțul evingător ar trebui obligat să plătească acel spor de valoare, iar vânzătorul să fie garant doar în subsidiar.
Deci, reclamantul M. M. E., ar fi trebuit să pretindă sporul de valoare de la cei care profită de aceste îmbunătățiri, respectiv, proprietarii actuali.
Mai mult, potrivit art. 49 din Legea nr. 10/2001, ”chiriașii au dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor, cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile”.
Astfel, textul de lege condiționează dreptul la despăgubire, de calitatea de chiriaș a beneficiarului, deci, reclamantul, trebuia să facă dovada că acestea s-au efectuat în perioada în care deținea imobilul ca și chiriaș, iar dacă sunt făcute ulterior, respectiv, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, atunci textul mai sus menționat, nu își mai are aplicabilitate.
Pe capătul de cerere, privind sporul de valoare, arată că, intimatul reclamant, trebuie să facă dovada că respectivele îmbunătățiri, sunt necesare și utile și nu voluptorii, mai ales că acestea au fost făcute cu acordul proprietarului în perioada în care dețineau imobilul în calitate de chiriaș.
În ce privește obligarea Municipiului București de a plăti dobânda legală aferentă sumei de 169.590 lei, arată că prin efectuarea raportului de expertiză, s-a avut în vedere îmbunătățirile efectuate la imobil la momentul introducerii acțiunii, iar această obligație ar conduce la o îmbogățire fără just temei pentru intimatul-reclamant.
Avocatul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.
Arată că în primul ciclu procesual, s-a dezbătut în mod definitiv și irevocabil, excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, prin decizia civilă nr. 113/23.01.2012 a Curții de Apel București, cât și în ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat contravaloarea îmbunătățirilor imobilului cu privire la care au fost evinși.
S-a stabilit că M. București prin Primarul General, are calitate procesual pasivă, iar raportul juridic dedus judecății, petrecându-se în întregime sub imperiul legii vechi, de aceea, susținerile pârâtului, potrivit cărora îmbunătățirile aduse imobilului profită terțului evingător, nu au relevanță.
Consideră că în cauză sunt aplicabile, dispozițiile în vigoare la data 2.10.2008 și, referindu-se la art. 48 alin.3 din Legea nr. 10/2001, îmbunătățirile aduse imobilului trebuie să fie plătite de unitatea deținătoare și nu de către cel căruia i-a fost restituit imobilul ca urmare a acțiunii de revendicare.
Cu privire la calitatea de chiriaș, consideră că prin anularea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, cel care dobândise imobilul, și-a redobândit calitatea de chiriaș, astfel că nu se mai pune problema acestei calități.
În cazul cheltuielilor necesare și utile, consideră că și această critică este tardiv formulată, întrucât, s-a efectuat un raport de expertiză, care a fost comunicat și pârâtului, dar care nu a făcut nici un fel de obiecție, și prin urmare, consideră că aceste cheltuieli sunt legale.
Referitor la dobânda legală, arată că deși s-a făcut aplicarea art. 48 din Legea nr. 10/2001, însă, acest text nu înlătură de la aplicarea dispozițiilor dreptului comun și anume art. 1088 C.civil.
Solicită și cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
Consilierul juridic al recurentului-pârât, având cuvântul, în replică, arată că dispozițiile art. 48 din Legea nr. 10/2001, dădeau posibilitatea părții adverse să ceară îmbunătățirile aduse imobilului de la stat sau de la unitatea deținătoare și consideră că reclamantul a făcut o alegere greșită, atunci când s-a îndreptat pentru îmbunătățiri necesare și utile către M. București.
Cât privește cheltuielile de judecată, solicită ca acestea sunt nejustificate și solicită să se facă aplicarea prevederilor arrt. 273 alin.3 C.p.civ.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 488/26.01.2010, Judecătoria Sectorului 5 București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice cu privire la capătul 1 al cererii, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul M. M. E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a obligat acest pârât la plata către reclamant a sumei de 19.555,4 lei cu titlu de preț achitat conform contractului de vânzare - cumpărare nr. N 794/16.01.1997; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientei . neîntemeiată, a respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intervenienta . neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului București prin Primar General cu privire la capetele 2 și 3 ale cererii, a respins capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea de cheltuieli de judecată și în consecință a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, iar prin decizia civilă nr. 1147A/29.10.2010, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins ambele apeluri ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă.
Prin decizia civilă nr. 113R/23.01.2012, Curtea de Apel București a admis recursul formulat de către recurentul-reclamant și de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 1147A/29.10.2010, a modificat în parte decizia recurată astfel: a admis apelul declarat de reclamantul M. M. E. împotriva sentinței civile nr. 488/26.01.2010 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București, a desființat în parte sentința apelată și a trimis spre rejudecare acestei instanțe capătul 3 de cerere privind contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului; totodată, instanța a menținut celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.
Prin sentința civilă nr. 5508/19.06.2012, Judecătoria Sectorului 5 București a admis în parte acțiunea formulată de reclamant; a obligat pârâtul M. București prin Primar General la plata către reclamant a sumei de 169.590 lei contravaloare îmbunătățiri și a sporului de valoare aferente imobilului din București, ..54, etaj 4, .; a respins cererea referitoare la plata dobânzii legale ca neîntemeiată și a obligat pârâtul M. București prin Primar General la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că îmbunătățirile efectuate la imobilul din București, .. 54, etaj 4, apt. 12, sector 2, respectiv cheltuielile necesare și utile și sporul de valoare au fost evaluate la suma de 169.590 lei, iar pârâtul nu a contestat cele reținute prin raportul de expertiză.
A mai reținut instanța că s-au avut în vedere lucrările executate de reclamant, astfel cum au fost indicate prin cererea de chemare în judecată, fiind vorba despre lucrări care au caracter necesar și util. Lucrările descrise au fost în parte identificate de expert la fața locului.
Prin decizia civilă nr.183 A/26.02.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr.5508/19.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantul-reclamant M. M. E., intimatul-pârât M. E. și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice a M. București și intimatul-chemat în garanție . admis apelul în aderare declarat de apelantul-reclamant M. M. E. împotriva sentinței civile nr. 5508/19.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelantul-pârât M. București prin Primarul General, intimatul-pârât M. E. și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice M. București și intimatul-chemat în garanție . schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul M. București prin Primarul General și la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei de 169.590 lei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată (02.10.2008) până la data plății efective și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat, în ceea ce privește apelul declarat de pârâtul M. București prin Primarul General, ca, prin decizia de casare nr. 113R/23.01.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, s-a stabilit cu efect obligatoriu, potrivit art. 315 alin. 1 Cod de procedură civilă, faptul că M. București prin Primarul General are calitate procesuală pasivă cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat acordarea despăgubirilor reprezentate de contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
Astfel, instanța de control judiciar a admis recursurile declarate de reclamant și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a trimis spre rejudecare primei instanțe capătul de cerere privind contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, reținând nelegalitatea sentinței civile nr.488/26.01.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, sub aspectul respingerii acțiunii privind contravaloarea îmbunătățirilor pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului M. București prin Primarul General.
În considerentele deciziei de casare, Curtea de Apel a reținut că raportul juridic dedus judecății s-a petrecut în întregime sub imperiul legii vechi, fiind așadar aplicabile prevederile art. 48 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 1/2009, dispoziții potrivit cărora, în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare, în speță Municipiului București prin Primarul General.
Prin urmare, problema de drept a calității procesuale pasive a Municipiului București prin Primarul General a fost dezlegată de instanța de control judiciar cu putere obligatorie pentru prima instanță în rejudecarea capătului 3 de cerere.
De asemenea, prin decizia de casare s-a stabilit în mod irevocabil faptul că, în urma anularii contractului de vânzare-cumpărare nr. 794/16.01.1997, încheiat în baza Legii nr. 112/1995, reclamantul M. M. E. a recăpătat calitatea de chiriaș, aspect ce rezultă din modul de redactare a textului art. 48 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 în varianta inițială. Instanța de control judiciar a mai reținut că formularea acțiunii împotriva Municipiului București are ca temei un drept de creanță care s-a născut în patrimoniul reclamantului la momentul executării hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.794/16.01.1997 și s-a admis acțiunea în revendicare împotriva acestuia.
Așadar, prin decizia de casare menționată, au fost tranșate cu efect obligatoriu atât calitatea procesuală pasivă a Municipiului București prin Primarul General cât și dreptul de creanță al reclamantului cu privire la îmbunătățirile efectuate.
Față de aspectele reținute cu efect obligatoriu prin decizia civilă nr.113R/23.01.2012 a Curții de Apel București (instanța de recurs dispunând rejudecarea capătului 3 de cerere de către prima instanță, exclusiv pentru stabilirea caracterului despăgubirilor datorate și a cuantumului creanței), s-a constatat că sunt vădit neîntemeiate susținerile apelantului-pârât M. București prin Primarul General, atât cele referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, cât și cele privind inaplicabilitatea prevederilor art. 49 din Legea nr. 10/2001 și art. 49.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, datorată lipsei calității de chiriaș a reclamantului și inexistenței acordului unității deținătoare pentru efectuarea îmbunătățirilor.
Referitor la caracterul necesar și util al îmbunătățirilor, tribunalul a constatat că, prin precizările la raportul de expertiză, în rejudecarea cauzei (filele 15-17), expertul a stabilit că toate lucrările de îmbunătățire efectuate de reclamant (astfel cum acestea au fost enumerate în cererea precizatoare depusă la fila 83 dosar fond primul ciclu procesual) erau necesare și utile și au adus imobilului un spor de valoare și de confort.
Așadar, atât timp cât pârâtul M. București prin Primarul General nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu a argumentat în cadrul motivelor de apel susținerea potrivit căreia lucrările ar fi fost voluptorii, tribunalul a reținut că și acest motiv de apel este nefondat, caracterul necesar și util al îmbunătățirilor fiind evident.
A fost găsită, de asemenea, neîntemeiată critica privind greșita obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamant. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă, pârâtul fiind în culpă procesuală ca urmare a admiterii capătului 3 de cerere formulat împotriva sa și nefiind aplicabilă ipoteza prevăzute de art. 275 Cod de procedură civilă privind recunoașterea pretențiilor reclamantului la prima zi de înfățișare, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a obligat pârâtul la suportarea contravalorii onorariului de expert achitat de reclamant, în cuantum de 1.000 lei.
În ceea ce privește apelul în aderare declarat de reclamant, în mod eronat a reținut prima instanța faptul că numai actualizarea creanței acoperă devalorizarea monedei, precum și că în cauză nu ar fi aplicabile prevederile legale privind plata dobânzii legale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs M. București prin Primarul General, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive, reclamantul nu a făcut dovada că îmbunătățirile sunt necesare și utile în sensul legii și eronat a fost obligat la plata dobânzii legale, expertul având în vedere îmbunătățirile efectuate la imobil la momentul introducerii acțiunii.
Prin concluziile scrise intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că tribunalul a respectat dezlegările de drept date de instanța de control judiciar privitor la cadrul procesual pasiv, soluția fiind pronunțată raportat la textul de lege aplicabil cauzei în raport de data formulării cererii.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este fondat și în baza art.312 alin.1 și 3 Cod de procedură civilă l-a admis, a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a respins ca nefondat apelul în aderare formulat de reclamantul M. M. E., menținând celelalte dispoziții ale deciziei recurate, pentru următoarele considerente:
Intimatul M. M. E. a formulat la 02.04.2012 cerere precizatoare cererii introductive de instanță, prin care a solicitat obligarea pârâtului M. București la plata dobânzii legale aferente sumei care reprezintă contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului de la data introducerii cererii de chemare în judecată – 02.10.2008 și până la data plății efective. Această cerere a fost formulată ulterior pronunțării de Secția a IV-a Civilă a Curții de Apel București a deciziei nr.113/2012, în care s-a reținut expres că reclamantul este îndrituit numai la plata prețului reactualizat în raport de legea aplicabilă la momentul formulării pretențiilor.
Curtea nu a reținut critica formulată de recurent privitoare la calitatea procesuală pasivă a Municipiului București prin Primarul General, deoarece acest aspect a fost soluționat irevocabil prin decizia nr.111/23.01.2012 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă, tribunalul făcând o corectă aplicare a prevederilor art.315 Cod de procedură civilă.
Potrivit art.48 alin.1 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile. Valoarea îmbunătățirilor a fost determinată prin expertiza solicitată și încuviințată de instanță, recurentul nefăcând obiecțiuni după depunerea raportului de expertiză care i-a fost comunicat. Recurentul avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză sau să ceară o expertiză contrarie, în condițiile art.212 Cod de procedură civilă sau prin apelul declarat, dispoziții imperative ce nu au fost respectate de recurent, astfel că nici această critică nu a fost reținută de instanță.
Curtea reține că în prezenta cauză raportul juridic dedus judecății s-a derulat în întregime sub imperiul legii vechi, efectele acestuia producându-se înainte de . Legii nr.1/2009.
Dreptul de creanță al intimatului – reclamant s-a născut în momentul preluării imobilului de către fostul proprietar, legea anterioară permițând persoanei care a pierdut imobilul cumpărat în baza Legii nr.112/1995 să solicite contravaloarea îmbunătățirilor fie de la M. București, fie de la fostul proprietar.
În prezenta cauză, prin sentința civilă nr.3962/10.05.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/2002, s-a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu, iar ca urmare a anulării contractului de vânzare – cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995 intimatul – reclamant a redobândit calitatea de chiriaș, conform art.48 alin.3 din Legea nr.10/2001, în varianta inițială.
Formularea cererii introductive de instanță la 02.10.2008 de către reclamant în contradictoriu cu M. București are ca temei dreptul de creanță care s-a născut în patrimoniul reclamantului în urma punerii în executare a hotărârii judecătorești irevocabile prin decizia civilă nr.732/19.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr.794/1997 și s-a admis acțiunea în revendicare împotriva reclamantului din prezenta cauză.
Cum prin decizia civilă nr.113/2012 s-a reținut irevocabil că M. București prin Primarul General are calitate procesuală pasivă, acest aspect nu mai poate fi reanalizat, dezlegarea de drept dată de instanță fiind obligatorie pentru judecătorii fondului.
Totodată, reclamantul avea dreptul numai la plata prețului reactualizat în raport de legea specială, așa cum era redactată inițial, dar și după modificarea adusă de Legea nr.1/2009.
Cum prin sentința civilă nr.3962/2005, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare – cumpărare, reclamantul era îndrituit numai la plata prețului actualizat.
Instituția evicțiunii nu este incidentă în prezenta cauză, dispozițiile art.1344 și următoarele cod civil având ca situație premisă existența unui contract de vânzare – cumpărare valabil încheiat.
Rezultă că reclamantul era îndrituit numai la plata prețului actualizat, în mod greșit tribunalul a obligat recurentul la plata dobânzii legale, motiv pentru care recursul a fost admis și modificată în parte decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.183 A/26.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M. E., intimatul-pârât M. E. ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și intimata - chemată în garanție .>
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul în aderare formulat de reclamantul M. M. E..
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./08.01.2014
TB-S.4 – A.I.T.; R.N.
Jud.S.5 – C.P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1438/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 44/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
