Legea 10/2001. Decizia nr. 1438/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1438/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 58714/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1438R
Ședința publică de la 16 septembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - A. C. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții reclamanți B. A., C. M., K. R. I. N. R., T. I. și T. N. și recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 2369/21.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți reprezentați de avocat A. A.-A. M. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanta recurenților reclamanți arată că numele corect al recurentei reclamante T. I. și nu T. I. astfel cum a fost trecut atât în hotărârea atacată cu prezentul recurs cât și în cererea de recurs și precizează că urmează să formuleze cerere de îndreptare a erorii materiale a sentinței recurate.
Curtea constată că numele corect al recurentei reclamante este T. I. astfel cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 120/28.10.2011 aflat la fila 93 dosar nr._ și reține susținerea apărătorului recurenților reclamanți în sensul că urmează să formuleze cerere de îndreptare a erorii materiale a sentinței recurate.
Reprezentanta recurenților reclamanți arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți având cuvântul în susținerea recursului arată că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că nu există posibilitatea atribuirii unor bunuri sau servicii în compensare întrucât la nivelul Municipiului București nu a fost finalizată operațiunea de inventariere a imobilelor.
Arată că din adresele emise de Primăria Municipiului București și Administrația Fondului Imobiliar rezultă în mod cert situația juridică a imobilelor și precizează că entitatea investită cu soluționarea notificării trebuia să acorde bunuri sau servicii în compensare.
În susținerea motivelor de recurs arată că din probatoriul administrat în cauză rezultă că identificarea de către reclamanți care se află în patrimoniul Municipiului București nu sunt afectate de investiții, nu fac obiectul unor contracte translative de proprietate sau a unor litigii ori notificări în baza Lg.10/2001 și au o valoare de piață aproximativ egală cu cea a imobilelor ce fac obiectul notificării formulată de către reclamanți.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, modificarea în parte a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată.
Solicită respingerea recursului declarat de către pârâtul M. București prin Primarul General, iar cu privire la cheltuielile de judecate la care a fost obligat pârâtul arată că instanța a procedat în mod corect.
Depune practică judiciară și solicită obligarea pârâtului la plata, în integralitate, a cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond, și, fără cheltuieli de judecată în faza recursului.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 2369/2012 a Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, s-a admis în parte acțiunea reclamanților C. M., T. I., B. A., K. R. I., T. N. și N. R. împotriva pârâtului M. București prin Primarul General, fiind obligat pârâtul să emită o dispoziție în baza Legii nr. 10/2001 privind despăgubiri în favoarea reclamanților pentru imobilul situat în București, .. 96, sector 3, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
S-a respins cererea reclamanților de acordare de bunuri în compensare cu motivarea că, pe de o parte nu au fost îndeplinite etapele premergătoare unei astfel de proceduri, respectiv întocmirea de către Primărie a unui tabel cu imobilele disponibile, iar pe de altă parte că textul legal nu obligă, ci doar instituie o posibilitate pentru Primărie de a oferi bunuri imobile în compensare.
Împotriva sentinței au declarat recurs părțile.
Reclamanții au arătat în recursul lor că în mod greșit li s-a respins cererea de compensare în natură cu bunuri, în condițiile în care au făcut dovada existenței unor asemenea bunuri și a faptului că sunt libere de alte sarcini. Au mai arătat reclamanții că se încalcă astfel și Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și că în schimbul terenului situat pe șoseaua Gării C. să li se atribuie terenuri situate pe ., . etc.
Recursul este nefondat.
Raționamentul judecătorului fondului este logic și legal.
Posibilitatea acordării de imobile prin compensare în natură în condițiile Legii nr. 10/2001 a fost prevăzută de legiuitor în sensul unei aplicări egale și nediscriminatorii pentru toți beneficiarii acestei legi de reparație. Pentru acest motiv, legiuitorul a instituit o procedură prealabilă de întocmire a unui tabel de către unitatea administrativă deținătoare în care să fie cuprinse toate imobilele ce ar putea constitui obiect al unei astfel de forme de reparație, tocmai pentru ca persoanele îndreptățite, toate, să poată opta eventual pentru o atare cale.
Așa cum cu acuratețe logică a reținut și judecătoarea fondului, neîndeplinirea acestei obligații stabilite în sarcina Primăriei putea fi sancționată pe diverse alte căi coercitive juridic.
Relevanță juridică într-o astfel de procedură are faptul că nu este posibilă legal etapa acordării de bunuri în compensare, fără parcurgerea primei etape a întocmirii tabelului cu imobilele disponibile, tabel care să ofere posibilitatea tuturor beneficiarilor Legii nr. 10/2001 de a apela la această formă de reparație și nu doar unora dintre aceștia, pentru imobile indicate aleatoriu.
În considerația celor de mai sus vom constata că în speță nu au fost încălcate prevederi europene referitoare la proprietate, în condițiile în care reclamanților li s-au recunoscut drepturile la despăgubire în baza Legii nr. 10/2001. Apreciem că respingerea cererii de compensare în natură a unui teren situat în șoseaua Gării C. cu alte terenuri situate în ., . constituie o încălcare a Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În legătură cu recursul pârâtului Municipiului București, vom constata că s-a criticat aplicarea prevederilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și nu cele ale Legii nr. 165/2013.
Recursul este nefondat.
La data pronunțării hotărârii atacate, prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 erau în vigoare și în mod firesc au fost aplicate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-reclamanți B. A., C. M., K. R. I., N. R., T. I. și T. N. și recurentul-pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 2369/21.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. C. B. C. M. S. I. P.
GREFIER,
V. Ș.
Red. IP
Tehnored. PS 2 ex.
23.09.2013
Jud. fond: C. M. I.
| Legea 10/2001. Decizia nr. 2030/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
