Pretenţii. Decizia nr. 373/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 20563/301/2010
Dosar nr._
(2320/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.373
Ședința publică de la 28.02.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât B. M. A., împotriva încheierilor de ședință de la 13.09.2012, 05.07.2012 și 04.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ ,din data de în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA P. . intimații pârâți P. S. 3 BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL L. N. și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
P. are ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de fond, înaintat de Tribunalului București – Secția a IV a Civilă, precum și depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, a unor petiții formulate de către recurentul pârât, însoțite de un set de înscrisuri.
Curtea, având în vedere că recurentul pârât, prin cererea de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de precizările făcute de către recurentul pârât, în prezenta cale de atac, referitoare la cadrul procesual subiectiv precum și de dispozitivul hotărârii pronunțate de Tribunalului București – Secția a IV a Civilă, dispune rectificarea citatului întocmit în cauză, în ceea ce privește denumirea și numele intimaților, constatând, procedura legal îndeplinită în cauză.
De asemenea, Curtea ia act că prin precizările formulate în recurs, recurentul critică și măsurile dispuse prin încheierea de ședință de la 05.07.2012 și prin încheierea din data de 04.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ .
Referitor la excepția necompetenței funcționale a secției civile a Curții de Apel București, în soluționarea prezentului litigiu, invocată de recurentul pârât, Curtea urmează să o respingă motivat de faptul că obiectul recursului este reprezentat în această cauză de încheierile premergătoare pronunțate de Tribunalul București Secția a IV a Civilă, la datele 13.09.2012, 05.07.2012 și 04.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, într-o pricină soluționată de către o instanță civilă, sens în care se va raporta la acest aspect în verificarea competenței sale funcționale, apreciind că în raport de această calificare și de obiectul pricinii, în considerarea și a art. 17 din Codul de procedură civilă, competența de soluționare a prezentului recurs, aparține secției civile a Curții de Apel București iar nu secției contencios administrativ. Curtea constată, totodată, că în prezenta cauză, analiza sa este limitată, conform art. 316 rap. la art. 298 și art. 295 din codul de procedură civilă cu referire la art. 282 alin. 2 și art. 2441 din Codul de procedură civilă, prezentul recurs neavând ca obiect fondul pricinii.
Totodată, verificând actele și lucrările dosarului nr._ al Tribunalului București – Secția a IV a Civilă, Curtea constată pricina a fost repusă pe rol, fiind soluționată prin decizia civilă nr. 437 R din 14.02.2013.
Din oficiu, Curtea invocă și pune în discuție excepția lipsei de interes a recurentului pârât la acest moment în soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii din data de 13.09.2012. De asemenea, având în vedere că prin cererile anexate la dosarul cauzei se face referire la soluția dată cererii de recuzare, formulată de recurent în fața tribunalului, respectiv la amenda judiciară aplicată recurentului pârât B. M. A. prin încheierea de ședință din data de 05.07.2012, menținută prin încheierea din 04.09.2012, ambele pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, Curtea pune în discuție admisibilitatea formulării acestor critici, în prezenta cale de atac.
Constatând cauza în stare de judecată și față de împrejurarea că recurentul pârât a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă cu privire la judecarea cauzei în lipsă, Curtea reține pricina spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 3 București sub nr._ a data de 18.06.2010, reclamanta ASOCIAȚIA P. . cu pârâtul B. M. A. a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 3103,11 lei, reprezentând cheltuieli efectuate de asociație din culpa pârâtului, pentru executarea unei devieri a conductelor de încălzire și apă caldă, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea, acțiunii reclamanta a arătat ca în Adunarea Generală a Asociației P. . de 28.04.2009 s-a aprobat în cadrul planului de venituri și cheltuieli pe anul 2009 să fie înlocuite țevile care deservesc apartamentele pe cele trei scări ale blocului, în acest sens fiind contractată o firmă de instalații care a schimbat țevile uzate la cele 85 de apartamente. Reclamanta a mai arătat că firma a efectuat lucrările de înlocuire a țevilor fără probleme pe scările nr. 1 și nr. 2 dar la etajul 7, apartament 78 proprietatea pârâtului, acesta s-a opus, iar lucrările au fost stopate. Urmare a promovării pe calea ordonanței președințiale a unei acțiuni în justiție, pârâtul a fost obligat prin sentința civilă nr._/02.11.2009 pronunțată în dosar nr._/301/2009 să permită accesul în apartamentul proprietatea sa, în vederea executării lucrărilor. Reclamanta a menționat că a efectuat cheltuieli în cuantum de 400 lei cu executorul judecătoresc în vederea aducerii la îndeplinire a sentinței civile sus menționate, iar întrucât pârâtul nu a permis accesul în apartament pentru efectuarea lucrărilor, a fost nevoită să încheie cu aceeași firmă de instalații un contract prin care să fie deviată instalația de căldură de la apartamentul nr.75, etaj 6 situat sub apartamentul pârâtului prin casa scării la apartamentul nr.81 aflat la etajul 8. În acest sens firma contractată a emis un deviz pentru executarea acestei lucrări pentru suma de 2703,11 lei.
Reclamanta a mai învederat că la data de 29-30 ianuarie 2010, pârâtul și-a manifestat acordul pentru executarea lucrărilor de înlocuire a țevilor de căldură și în apartamentul său, fapt care s-a realizat în data de 30 ianuarie 2010, astfel cum reiese din procesul-verbal cu aceeași dată.
Reclamanta a precizat că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului cu pârâtul, însă în pofida notificărilor trimise acestuia prin executor judecătoresc, nu a înțeles să achite debitul în cuantum de 3103,11 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.30 alin.1 lit.i din Legea nr. 230/2007 și art.17 alin.1 lit.i din H.G. nr. 1588/2007.
La data de 31.01.2011, pârâtul-reclamant B. M. A. a depus întâmpinare-reconvențională prin care a invocat excepția necompetenței materiale întrucât solicită obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu prejudiciu cauzat acestuia conform art. 10 alin.1 Legea nr. 554/2004, precum și obligarea în solidar a Primăriei Sector 3 București prin Primar L. N. la plata sumei de 1.000.000 lei și a MAI prin ministrul T. I. la plata sumei de 1.000.000 lei. Acesta a mai invocat excepția autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată în dosarul nr._/301/2009 de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă. Totodată, pârâtul-reclamant a invocat excepția inadmisibilității introducerii cererii de chemare în judecată. Pe fondul cauzei, pârâtul-reclamant a învederat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată întrucât nu se justifică schimbarea instalației de căldură în timpul iernii, nu se justifica nici promovarea acțiunii în justiție care a avut ca obiect ordonanță președințială, asociația de proprietari a emis în mod nejustificat notificările intitulate delegație, iar executorul judecătoresc și-a depășit mandatul întrucât i-a fost violat domiciliul.
În drept, întâmpinarea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 88, 104, 1551, art. 304 alin.8 și 9, art. 317, 318, 387, 399, 401, art. 581, art. 582 Cod pr. civ., art. 10, 11, 15, 16, 25 lit. b, 26, 31,32, 33, 36 lit. d, 37,54,55,56,57 din Legea nr. 230/2007, art. 4, 5, 8 alin.2, 12 lit.d, 13, 14, 19, 20,22 alin.5 lit.d, art. 57-59 din HG nr.1588/2007.
La data de 28.10.2011, pârâtul MAI-Direcția Generală Juridică prin raportare la cererea reconvențională a depus la dosar cerere prin care a învederat că în raporturile cu instanțele de judecată, ministerul stă în judecată prin Direcția Generală Juridică, iar nu prin ministru, acesta din urmă având conform dispozițiilor legale în materie alte atribuții, astfel încât s-a dispus citarea în cauză de către instanța de judecată a MAI prin Direcția Generală Juridică.
Prima instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale și autorității de lucru judecat invocate prin cererea reconvențională, a calificat excepția inadmisibilității invocată în cererea reconvențională prin raportare la motivarea acesteia ca fiind o apărare a pârâtului-reclamant în sensul opunerii la administrarea probei testimoniale conform art. 1191 alin.3 Cod civil.
Prin sentința civila nr._/05.12.2011 pronunțata de Judecătoria Sector 3 București s-a admis cererea precizata, a fost obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâta la plata sumei de 3103 lei reprezentând cheltuieli ale Asociației de Proprietari, s-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că Asociația de Proprietari . în urma Adunării Generale din data de 28.04.2009 continuarea înlocuirii coloanelor proprietate comună ce asigură locatarilor căldură, apă rece și apă caldă a apartamentelor de la nivelul scărilor aferente ce fac parte din asociație, locatarii asumându-și obligația de a permite efectuarea acestor lucrări, astfel cum reiese din procesul verbal cu aceeași dată. În urma acestei hotărâri a încheiat cu . contractul de prestări servicii la data de 01.06.2009 nr.64, având ca obiect înlocuirea coloanelor tur-retur încălzire în apartamentele situate în scările 1, 2 și 3, stabilindu-se termen de montare a echipamentelor 120 zile de la semnarea contractului.
Instanța a mai reținut că pârâtul-reclamant locuiește în apartamentul nr.78, etaj 7, scara 3 din blocul situat în . administrarea căruia s-a constituit reclamanta-pârâtă din prezenta cauză.
Totodată, s-a reținut că, în urma începerii lucrărilor de execuție de către ., pârâtul-reclamant a refuzat accesul în apartamentul nr.78, etajul 7, fiind necesare lucrări suplimentare de ocolire a coloanelor de încălzire prin apartamentele nr.75 și nr.81, astfel cum reiese din adresa nr.162/26.10.2009 emisă de firma de instalații contractată de asociație. Contravaloarea acestor lucrări suplimentare s-a ridicat la suma de 2703,11 lei conform devizului întocmit în acest sens depus la fila 21 din dosar, sumă suportată de către reclamanta-pârâtă.
Asociația de proprietari a efectuat numeroase demersuri pentru ca pârâtul-reclamant să permită accesul în apartamentul nr. 78, fiind efectuate notificări în acest sens și promovată ordonanță președințială având același obiect la Judecătoria S. 3, soluționată prin sentința civilă nr._/02.11.2009 în dosarul nr._/301/2009. Cheltuielile de executare a sentinței civile sus menționate s-a ridicat la suma de 400 lei, fiind suportată tot de reclamanta-pârâtă, conform chitanței nr. . nr._/10.11.2009 .
Ulterior, pârâtul-reclamant a fost de acord cu înlocuirea coloanelor și în apartamentul său, fiind încheiat procesul verbal din data de 30.01.2010 de către persoanele delegate de asociație în acest sens, cheltuielile fiind suportate tot de reclamanta-pârâtă conform chitanței nr. 129/02.02.2010.
S-a reținut incidenta art. 15 și art.24 alin.4 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și faptul că pârâtul-reclamant în calitate de proprietar era obligat să accepte accesul în apartamentul său atunci când a fost necesar să se înlocuiască elemente din proprietatea comună, cum a fost situația înlocuirii coloanelor ce asigură locatarilor căldură, apă rece și apă caldă. Or, refuzul continuu al acestuia de a permite accesul în apartamentul său a fost reținut de instanță cu ocazia analizării situației de fapt din adresa nr. 162/26.10.2009 emisă de firma de instalații contractată de asociație pentru efectuarea lucrărilor, din notificările adresate pârâtului-reclamant de asociație, precum și din sentința civilă nr._/02.11.2009 în dosarul nr._/301/2009.
S-a constatat că prin acțiunea sa, reclamanta-pârâtă a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin refuzul pârâtului-reclamant de a permite accesul în apartamentul său pentru efectuarea lucrărilor de înlocuire a coloanelor proprietate comună și că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 998 -999 din Codul civil, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reținând că prejudiciul cauzat reclamantei-pârâte este în cuantum de 3103 lei, din care suma de 2703 lei cheltuieli suplimentare generate de ocolirea coloanelor prin apartamentele 75 și 81, iar suma de 400 lei cheltuieli de executare conform chitanței . nr._/10.11.2009, ambele sume fiind suportate de reclamanta-pârâtă ca urmare a faptei ilicite a pârâtului-reclamant.
În ce privește cererea reconvențională a pârâtului-reclamant prin care acesta a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat conform art.10 alin.1 Legea nr.554/2004, precum și obligarea în solidar a Primăriei Sector 3 București prin Primar L. N. la plata sumei de 1.000.000 lei și a MAI prin ministrul T. I. la plata sumei de 1.000.000 lei, instanța a reținut că pârâtul-reclamant nu a precizat dacă i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral și nici nu a probat în nici un fel existența daunelor morale sau materiale, astfel încât a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Pârâtul reclamant M. A. B. a formulat recurs împotriva sentinței civile menționate mai sus, recursul fiind înregistrat la Tribunalul București Secția a IV a Civila .
În motivarea recursului, acesta a susținut în esență, că nu a întârziat niciodată cu plata întreținerii, că Asociația de proprietari dorește să îi violeze domiciliul, că nu a permis accesul în locuința sa fiindcă s-a temut pentru viața și bunurile sale, precum și datorită faptului că nu există o dispoziție legală în acest sens. Recurentul a mai arătat că a permis accesul mecanicilor blocului să efectueze parțial reparația, arătând că este nemulțumit de randamentul și eficacitatea centralei blocului care necesită reparații în fiecare lună, deși a propus de multe ori schimbarea acesteia cu una mai modernă.
Recurentul a mai menționat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, considerând că acțiunea reclamantei pârâte este inadmisibilă și lovită de nulitate absolută.
La data de 10.09._ intimata reclamanta pârâta a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului, invocându-se nulitatea recursului pentru nemotivare.
Prin încheierea din 13.09.2012, în condițiile art.1551 din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea cauzei pentru nedepunerea de către recurent a exemplarelor suficiente pentru comunicare către părțile adverse.
Ca urmare a cererii de repunere pe rol formulată de recurentul pârât, tribunalul a dispus în condițiile art. 245 din Codul de procedură civilă, repunerea pe rol a cauzei.
La data de 11.02.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicita respingerea recursului, considerând că instanța de fond a analizat și a respins în mod corect cererea reconvențională.
Prin decizia civilă nr.437/R/14.02.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondate, excepția nulității recursului și excepția tardivității introducerii recursului; a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-parat reclamant B. M. A., împotriva sentinței civile nr._/05.12.2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 3, în contradictoriu cu intimata-reclamantă pârâtă Asociația de Proprietari .-pârâți P. S. 3, M. Administrației și Internelor.
Împotriva încheierii de ședință de la 13.09.2012 dar și a amenzii judiciare care i-a fost aplicată, prin încheierea din data de 05.07.2012 și menținută prin încheierea din data de 04.09.2012, irevocabilă pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a formulat recurs pârâtul B. M. A..
În motivarea recursului, recurentul a susținut, în esență, după prezentarea pe larg a situației de fapt, că în mod greșit s-a dispus suspendarea judecării recursului, câtă vreme a prezentat mai multe motive de nelegalitate, acesta neavând obligația de a alege intre acestea, iar fondul este de competența Curții de Apel București Secția C. Administrativ.
Arată că nu se poate vorbi despre o atitudine a sa negativă câtă vreme Asociația este cea care a refuzat să emită delegația obligatorie de acces în locuința sa, că nu a întârziat niciodată plata întreținerii, acțiunea acesteia fiind lovită de nulitate absolută și că la fond a ridicat 4 excepții,judecătorii omițând a se pronunța asupra acestora.
A mai arătat recurentul că a fost sancționat cu amendă, în mod abuziv, motivat de faptul că a sesizat incompatibilitatea flagrantă a completului desemnat, care a refuzat să vadă motivele de recurs, și că nu există nicio dovadă de rea credință din partea sa, amenda fiind nelegală.
La termenul de judecată din data de 28.02.2013, Curtea a respins motivat pentru considerentele expuse în încheierea de la acest termen, ce reprezintă practicaua prezentei decizii, excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel București Secția a III a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
La același termen de judecată, Curtea a invocat din oficiu, excepția lipsei de interes a recurentului în soluționarea căii de atac a recursului exercitat împotriva încheierii din data de 13.09.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă, dar și excepția inadmisibilității criticilor aduse prin intermediul acestei căi de atac soluției adoptate prin încheierile din data de 05.07.2012 și 04.09.2012, irevocabilă, pronunțată de aceeași instanță.
Analizând cu prioritate aceste din urmă excepții, în conformitate cu prevederile înscrise în art. 316 rap. la art. 298 și art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că amenda judiciară în cuantum de 700 lei a fost aplicată recurentului prin încheierea din data de 05.07.2012, încheiere prin care a fost soluționată cererea de recuzare formulată de același recurent împotriva membrilor completului de judecată AR 14.
În conformitate cu prevederile art.108 5 din Codul de procedură civilă: „Împotriva încheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora. Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii. Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.”
Actul normativ incident în cauza de față – Codul de procedură civilă- stabilește așadar în această materie, o cale de atac specifică care poate fi exercitată împotriva încheierii de stabilire a unei amenzi judiciare.
Astfel, cel interesat poate formula o cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii, competența rezolvării cererii de reexaminare aparținând instanței care a pronunțat încheierea prin care s-a adoptat măsura amenzii judiciare, așa cum rezultă neechivoc din cuprinsul art. 1085 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aceasta pronunțându-se printr-o încheiere „irevocabilă”.
Curtea reține totodată că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, astfel cum rezultă din art. 126 alin. 2 din Constituție. Or, prin aceste norme cu caracter special, anterior indicate, din Codul de procedură civilă, a fost instituită o procedură distinctă în ceea ce privește căile de atac care pot fi exercitate împotriva încheierilor prin care se dispune aplicarea unei amenzi judiciare în materie civilă, derogatorie de la dreptul comun, reglementat prin art. 282 și urm. din Codul de procedură civilă.
În consecință, încheierea prin care instanța aplică o amendă judiciară, este supusă reexaminării, în baza cererii de ridicare sau reducere a amenzii, care se soluționează de către aceeași instanță, prin încheiere irevocabilă, conform art. 108^5 din Codul de procedură civilă, iar nu și căii de atac a recursului.
De altfel, Curtea reține că recurentul a și utilizat această cale de atac specială, prin încheierea din data de 4.09.2012, irevocabilă, cererea sa de reexaminare fiind respinsă, ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, potrivit art. 316 rap. la art. 298 din Codul de procedură civilă și art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât o dată cu fondul, astfel că recurentul nu este îndreptățit la a critica soluția adoptată în ceea ce privește cererea de recuzare, decât o dată cu fondul, în măsura în care o astfel de cale de atac este permisă de lege. Or, prezenta cale de atac nu are ca obiect soluția adoptată de tribunal referitoare la fondul cauzei, instanța având obligația de a se pronunța în limitele stabilite de recurent, conform art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă rap. la art. 316 din Codul de procedură civilă.
În raport de toate considerentele de fapt și de drept anterior expuse, Curtea va admite excepția inadmisibilității criticilor recurentului referitoare la încheierea din data de 05.07.2012 și încheierea din data de 04.09.2012, irevocabilă și în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul cu acest obiect ca inadmisibil.
În ceea ce privește recursul exercitat împotriva încheierii din data de 13.09.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă, Curtea constată că excepția lipsei de interes este fondată.
Astfel, Curtea constată ca și observație cu caracter preliminar, faptul că interesul este una dintre cerințele necesare pentru existența dreptului la acțiune. Așa fiind, una dintre condițiile de exercițiu ale oricărei acțiuni civile, inclusiv pentru exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare o reprezintă interesul, respectiv folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Deși Codul nostru de procedură civilă nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrina de specialitate s-a arătat că prin interes, se înțelege folosul practic imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. Exercițiul acțiunii în justiție cere așadar, o justificare deosebită, prin impunerea condiției interesului urmărindu-se nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp „menajarea timpului magistraților și a finanțelor statului”, astfel încât rolul instanțelor să nu fie încărcat cu astfel de pricini.
Pe de altă parte, condiția interesului este necesară nu numai la momentul formulării cererii de chemare în judecată. Această cerință trebuie să fie îndeplinită ori de câte ori pe parcursul procesului, oricare dintre participanții la judecată apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.
Interesul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv să fie legitim, adică să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv sau a unui interes recunoscut și ocrotit de lege, să fie născut și actual, personal și direct. Un interes eventual, ca și un interes care a trecut, a fost depășit, nu poate fi luat în considerare.
În cauză, prin încheierea care face obiectul recursului –pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă, la data de 13.09.2012, în dosarul nr._, s-a dispus suspendarea judecării cauzei înregistrate pe rolul Tribunalul București Secția a IV a Civilă, în conformitate cu prevederile art. 1551 din Codul de procedură civilă, reținându-se că recurentul nu a depus un exemplar al motivelor de recurs, spre a fi comunicat intimatei, astfel că, s-a apreciat că judecarea pricinii a fost împiedicată din culpa sa.
La data de 17.01.2013, a fost însă admisă cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de același recurent pârât, constatându-se că recurentul a îndeplinit obligația care a justificat suspendarea judecării cauzei, prin decizia civilă nr. 437R/14.02.2013, tribunalul procedând chiar la soluționarea recursului.
În aceste condiții, în cauză, nu mai este îndeplinită condiția ca interesul urmărit prin formularea cererii de recurs împotriva acestei încheieri de suspendare, de către recurent, să fie actual, fapt care determină admiterea excepției invocate, excepție care se constituie potrivit art.306 al.2 și art.137 Cod procedură civilă, într-o excepție de ordine publică, absolută, prin implicațiile sale judiciare, ea putând fi invocată și din oficiu, în orice stadiu al procedurii, deci inclusiv în faza recursului.
În consecință, devine inutilă analiza în continuare, a motivelor de recurs invocate de către recurent, vizând fondul cererii deduse judecății.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția lipsei de interes în formularea cererii de recurs exercitate împotriva încheierii din data de 13.09.2012 și în consecință, va respinge recursul, exercitat împotriva acestei încheieri, ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității și, în consecință, respinge recursul formulat de recurentul pârât B. M. A. împotriva încheierilor de ședință de la 13.09.2012, 05.07.2012 și 04.09.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA P. . intimații pârâți P. S. 3 BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL L. N. și M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. M.-A. I. D.
N.-G.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehnored.M.I/B.I.
2 ex/ 20.03.2013.
---------------------------------------
T.B.Secția a IV-a – L.F.
- D.N.T.
-A. G. T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1732/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1019/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
