Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 128/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 61411/3/2010
Dosar nr._
(2554/2011) ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 128
Ședința publică de la 24.01.2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: C. G.
JUDECĂTOR: M. H.
JUDECĂTOR: I. S.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror V. D. C..
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul – reclamant A. G. – L., împotriva sentinței civile nr. 849 din data de 10.05.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. E. și cu A. tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI.
Obiectul cauzei – răpire internațională copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Olac D., în calitate de reprezentant al recurentului – reclamant A. G. – L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2011, pronunțate de Baroul București (fila 24) și avocat V. B., în calitate de reprezentant al intimatei – pârâte A. E. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emisă de Baroul București (fila 23), lipsind reprezentantul Autorității tutelare PRIMĂRIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ce învederează că o . incidente referitoare la constituirea completului de judecată au fost soluționate între cele două termene acordate în cauză, după care:
Intimata – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, solicită a se avea în vedere împrejurarea potrivit căreia fondul recursului a fost soluționat de către un complet de judecată din care făcea parte și d-na magistrat G. C., însă solicită a se lua act că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare față de acest motiv.
În cadrul probei cu înscrisuri depune hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele din Franța, prin care s-a stabilit domiciliul minorilor în România la mama – intimată – pârâtă, iar respectiva acțiune nu este încă soluționată, în mod irevocabil.
Invocă excepția tardivității, având în vedere că recursul este promovat la aproximativ 6 luni de la comunicarea hotărârii judecătorești, motiv pentru care solicită admiterea excepției. Nu mai puțin, motivul nou depus este formulat tardiv.
Recurentul – reclamant, prin apărător, având cuvântul, arată că față de dispozițiile art. 310 din Codul de procedură civilă, aspectul vizând tardivitatea putea fi invocat până la primul termen de înfățișare când părțile pot pune concluzii potrivit dispozițiilor art. 134 din Codul de procedură civilă, termenul în speță, s-a împlinit la 13.12.2012 (cu două termene în urmă), deci invocă excepția tardivității invocării excepției tardivității.
Pe fond, consideră că toate hotărârile au fost date fără citare, deci partea nu avea cunoștință de existența dosarului sau de hotărârea în sine, astfel încât, dacă instanța va păși peste acest aspect, s-ar impune a fi repuși în termen.
Față de motivul suplimentar formulat, apreciază că este vorba despre o excepție a nulității absolute, deci nu este tardiv invocat.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției tardivității invocării excepției tardivității recursului.
Intimata – pârâtă, prin apărător, având cuvântul, susține că în opinia sa, excepția tardivității este o excepție de ordine publică și poate fi invocată pe tot parcursul judecății cauzei.
Reprezentantul Ministrului Public, având cuvântul, apreciază că excepția se poate invoca pe tot parcursul judecării cauzei, iar motivul de recurs depus este formulat peste termenul legal.
Curtea se va pronunța o dată cu fondul asupra acestor excepții.
Reprezentanții părților și al Ministerului Public, având pe rând cuvântul, susțin că nu mai au de formulat alte cereri, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul – reclamant A. G. – L., prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, aprecierea asupra următoarelor aspecte:
Apreciază că hotărârea atacată este nulă, având în vedere că reclamantul, fila 82, a indicat domiciliul său procesual ales, la filele 83-87, există delegație și procură specială de reprezentare în cauză. Astfel, nici nu se poate pune problema ca Ministerul Justiției să aibă calitatea de reprezentant legal al unei persoane majore ce nu este pusă sub interdicție.
Mai mult, conform Convenției Europene a Drepturilor Omului, Ministerul Justiției are doar calitatea de intermediar pentru a pune în executare respectivele hotărâri.
Consideră că hotărârea este dată cu încălcarea normelor de procedură, fiind lipsă de procedură și motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, sens în care invocă nulitatea hotărârii.
Pe fondul cauzei, invocă dispozițiile art. 322 din Codul de procedură civilă, întrucât în cauză a fost respins recursul, ca nefondat, nu a fost evocat fondul, astfel că acea decizie nu putea face obiectul unei revizuiri.
În opinia sa, instanța ar putea admite cererea de revizuire, doar în condițiile în care ar exista o hotărâre definitivă. În speță, s-a probat că nu există o astfel de hotărâre definitivă, acțiunea înregistrată pe rolul instanțelor din Franța are termen de judecată la 06.03.2013.
Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata – pârâtă A. E. prin apărător, având cuvântul, solicită, în principal, respingerea recursului, ca tardiv formulat și în subsidiar, ca nefondat.
Apreciază că recursul este formulat cu încălcarea termenului legal, nefiind formulată cerere de repunere în termen.
Pe fond, hotărârea dată de Tribunalul București este corectă, întrucât s-a stabilit că domiciliul minorilor este în România la mama – intimată – pârâtă, și în prezent părțile respectă decizia pronunțată în ceea ce privește programul de vizitare, copii sunt duși de către mama lor în Franța pentru a avea legături firești cu tatăl lor.
Astfel, fondul cauzei a rămas fără obiect – respectiv solicitarea de constatare a răpirii internaționale de minori.
Mai solicită instanței a avea în vedere că recurentul a formulat cerere la Ministerul Justiției prin care a prezentat întreaga situație de fapt, solicitând formularea unei astfel de acțiuni, motiv pentru care partea a fost citată prin reprezentant – Ministerul Justiției.
În replică, apărătorul recurentului – reclamant, având cuvântul, susține că ulterior promovării acțiunii de către Ministerul Justiției, reclamantul a solicitat un reprezentant convențional.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat
În opinia sa, A. Centrală menționată în dispozițiile Convenției de la Haga este Ministerul Justiției ce are calitatea de reprezentant în condițiile în care se reclamă răpirea unui minor de la reședința sa obișnuită dintr-un alt stat, deci Ministerul Justiției are calitatea de reprezentant fiind corect citat în cauză.
Mai susține și faptul că cererea de returnare a minorilor a rămas fără obiect ca urmare a stabilirii domiciliului minorilor în România.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, revizuienta A. E. a solicitat revizuirea sentinței civile nr.166/5.02.2010 pronunțate de Tribunalul București Secția a III a Civilă, în dosar nr._/3/2009, urmând a se dispune suspendarea executării hotărârii sus menționate până la soluționarea cererii de revizuire.
În motivarea cererii de revizuire s-a susținut că se impune suspendarea executării hotărârii întrucât revizuienta a obținut în Franța o hotărâre judecătorească dată de Tribunalul de Înaltă Instanță din Nimes, respectiv Decizia din 19.11.2010 prin care s-a dispus stabilirea reședinței copiilor la domiciliul mamei A. E..
Asupra admisibilității cererii de revizuire, se susține că aceasta este admisibilă având în vedere că hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului, fiind astfel incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 C.p.civ.
Se mai susține că prin stabilirea reședinței copiilor ladomiciliul mamei de către Tribunalul de Înaltă Instanță din Nimes sentința civilă nr. 166/05.02.2010 nu mai poate produce efecte în ceea ce privește obligarea revizuientei la înapoierea minorului la reședința sa din Franța, atât timp cât o autoritate judecătorească a hotărât în sensul celor reiterate, ca reședința copiilor să fie stabilită în România, aplicându-se dispozițiile art. 372 alin. 2 din Codul civil francez, care statuează că în cazul în care există neînțelegeri între părinți privind reședința minorilor, judecătorul pentru cauze de familie hotărăște în funcție de interesul copilului.
Prin sentința civilă nr.166/05.02.2010, Tribunalul București Secția a III a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul L. A. prin Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești în contradictoriu cu pârâta E. A. și Serviciul Autorii T. din cadrul Primăriei Sectorului 3 București, a constatat că neînapoierea minorului A. D. la reședința obișnuită în Franța este ilegală și a dispus înapoierea minorului la reședința obișnuită, pe cheltuiala pârâtei în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, sub sancțiunea aplicării unei amenzi civile de 2000 lei în favoarea statului român.
Prin decizia civilă nr. 670/07.06.2010, Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 166/05.02.2010 a Tribunalului București Secția a III a Civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.322 pct.5 C.p.civ., art. 325 C.p.civ. și decizia din 19.11.2010 a Tribunalului de Înaltă Instanță din Nimes.
Prin sentința civilă nr.849/10.05.2011, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis cererea de revizuire formulată de revizuienta E. A., a schimbat sentința civilă nr.166/5.02.2010, în sensul că a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Asupra admisibilității cererii de revizuire, tribunalul a reținut că, pentru ca o hotărâre să poată fi atacată cu cerere de revizuire, trebuie ca aceasta să reprezinte fie o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, fie o hotărâre dată de o instanță de recurs când evocă fondul.
În ceea ce privește hotărârea dată de o instanță de recurs, trebuie să fie o hotărâre de fond, categorie în care intră hotărârile prin care s-a admis recursul și a fost modificată hotărârea atacată pe chestiuni de fapt, în baza înscrisurilor noi administrate, precum și cele pronunțate în urma rejudecării fondului după casare.
Prin decizia civilă nr.670/07.06.2010 a Curții de Apel București - Secția a IlI-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr._/3/2009, a fost respins ca nefondat recursul declarat de revizuienta A. E. împotriva sentinței civile nr.166/05.02.2010.
Asupra admisibilității cererii de revizuire se poate constata că aceasta este admisibilă, având în vedere că hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, iar doctrina și jurisprudența au statuat că în situația în care a intervenit o hotărâre judecătorească obținută în baza unei acțiuni care are strânsă interdependență cu hotărârea a cărei revizuire se solicită, are valoare de înscris nou în accepțiunea prevederilor art.322 pct.5 C.pr.civ.
În fapt, Ministerul Justiției în numele soțului revizuientei G. L. A. a sesizat instanța în temeiul prevederilor Convenției de la HAGA din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, instanța prin sentința civilă nr.166/05.02.2010 a dispus înapoierea minorului la reședința acestuia din Franța.
Intimatul-pârât G. L. A. a sesizat Tribunalul de Înaltă Instanță din NIMES cu o cerere de divorț, în cadrul acestui proces, instanța din Franța a analizat situația părinților celor doi minori, precum și condițiile pe care aceștia le pot oferi minorilor, față de activitatea pe care o desfășoară și posibilitățile de natură materială și afectivă și s-a pronunțat asupra reședinței copiilor și dreptul de vizitare și de locuire.
Instanța din Nimes a permis tatălui numai un drept de vizită și locuire pe perioada vizitei, întreaga vacanță de C. în anii impari, întreaga vacanță de P., în fiecare an, luna iulie a anilor pari, luna august a anilor impari, acest program operează numai când minorii vor fi în timpul vacanțelor școlare, în consecință când aceștia vor avea vârsta de 6 sau 7 ani, iar prin decizia din 19.11.2010 doamna judecător Laurier a hotărât stabilirea reședinței minorilor la domiciliul mamei în România.
Față de toate acestea, tribunalul a admis cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr.166/05.02.2010 pronunțată de Secția a III a Civilă a Tribunalului București, în dosar nr._/3/2009 și a schimbat sentința civilă sus arătată, în sensul că a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A. G. L., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, și în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare, recurentul a susținut că la data de 08.11.2011a descoperit din întâmplare pe portalul instanțelor de judecată faptul că în cadrul dosarului nr._ instanța de judecată a pronunțat la data de 10.05.2011 o hotărâre prin care admite cererea de revizuire și schimbă sentința civilă nr.166/05.02.2010 în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Sentința civila de admitere a revizuirii nu a fost comunicată reclamantului până în prezent. Menționează faptul că adresa sa de domiciliu, precum și existența unui domiciliu procesual ales sunt precizate încă din cuprinsul dosarului de fond nr._/3/2009 în care s-a pronunțat sentința revizuită nr.166/05.02.2010.
De asemenea, precizează faptul că recurentul nu a fost niciodată citat și nu a avut cunoștință de existența dosarului.
In ceea ce privește sentința de revizuire din cadrul sus-menționatului dosar, recurentul prezintă următoarele motive de recurs:
1.Prin sentința civilă nr.166/05.02.2010 pronunțata de către Tribunalul București într-un dosar ce are ca obiect răpirea internaționala de copii se constată că neîntoarcerea minorul A. D. la domiciliul său obișnuit din Republica Franceza de către revizuentă este ilegală și se dispunea înapoierea minorului de urgență pe cheltuiala revizuientei, sub sancțiunea aplicării unei amenzi civile. Sentința a fost atacată cu recurs de către revizuienta, iar această cerere s-a soluționat irevocabil la data de 07.06.2010 de către Curtea de Apel București prin respingere ca nefondat a recursului.
Cu privire la acest aspect, dispozițiile art.322 C.Pr.Civ. arată că sunt supuse revizuirii hotărârile ramase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum si hotărârile date de o instanța de recurs când evocă fondul. Așa fiind, rezultă că nu pot fi atacate cu revizuire hotărârile ramase definitive la fond și nici cele prin care s~a respins recursul ca nefondat.
In cauza de față, recursul a fost respins ca nefondat, de unde rezultă că hotărârea rămasă definitivă este cea pronunțată în fond de către Tribunalul București – sentința civilă nr.166/5.02.2010. Dar, față de prevederile mai sus amintite, nici această sentință și nici sentința din recurs nu pot fi atacate cu revizuire. Din aceste considerente, instanța de fond era obligată să constate inadmisibilitatea cererii de revizuire și să pronunțe o hotărâre în acest sens.
Față de aceste considerente, recurentul solicită modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Față de obiectul dosarului nr._/3/2009 în care s-a pronunțat sentința civila nr. 166/05.02.2010 revizuită în mod nelegal, nu pot fi întrunite condițiile cerute de dispozițiile art.322 C.proc.civ.
Așa cum a precizat și anterior, obiectul dosarului sus-citat este răpirea internaționala de copii, iar prin sentința pronunțată, rămasă irevocabilă la data de 07.06.2010, se stabilea faptul ca băiatul său, A. D., trebuie întors de urgență la domiciliul sau obișnuit din Republica Franceza. Revizuienta, cu rea-credință și profitând de pe urma răspunsului întârziat al autorităților române de a pune în aplicare o hotărâre irevocabilă, a ignorat această sentință pentru 1 an de zile fără niciun fel de consecință și nu a înapoiat băiatul la domiciliul său obișnuit. Astfel, revizuienta aproape a reușit să transforme o situație juridică constatată ca fiind frauduloasă într-o situație de fapt acceptată de instanțele române.
Ulterior, la data de 10.05.2011, același judecător care în urmă cu un an și jumătate stabilea că neîntoarcerea minorului A. D. la domiciliul său este ilegală, pronunță o hotărâre prin care constată că acea sentința este rămasă fără obiect. Recurentul reiterează faptul că, până în ziua de astăzi, după aproape 6 luni, nu a primit comunicarea respective sentinței.
Totodată, consideră ca niciuna din condițiile prevăzute de art.322 C.proc.civ., nu poate fi constatată ca fiind îndeplinită:
1. Dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire: nici nu poate fi cazul de așa ceva, astfel cum ușor se poate observa din sentința revizuita;
2. Dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cert, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut: nici nu poate fi cazul de așa ceva, astfel cum ușor se poate observa din sentința revizuita;
3. Dacă obiectul pricinii nu se afla în ființa: minorul A. D. este în viață și este ținut în continuare în România, în mod ilegal, de către revizuenta;
4. Dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv(...): nu poate fi cazul de așa ceva;
5. Dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare (...): astfel de înscrisuri nu există și, deci, nu ar fi putut fi descoperite ulterior; de asemenea, având în vedere interpretarea largă a cuvântului "înscrisuri" care include și hotărâri judecătorești, precizează faptul că, până la data prezentă, nici în România și nici în Republica Franceza nu a fost pronunțată nicio hotărâre care să vizeze fondul definitiv referitor la exercitarea autorității
părintești cu privire la minor și nicio altă hotărâre care să aibă drept obiect răpirea internaționala de minori;
6. dacă statul (...) nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere: în cadrul acestui litigiu, niciuna dintre entitățile vizate de acest alineat nu sunt părți în proces;
7. dacă exista hotărâri definitive potrivnice (...): a arătat deja că nu există astfel de hotărâri (pct. 5);
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată (...): revizuienta a fost prezent personal sau reprezentată la toate termenele de judecata, astfel cum se poate observa cu ușurință din studiul dosarului;
9. dacă CEDO (...): nu este cazul în speță;
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituționala s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză (...): nu este cazul în speță, întrucât nu s-au invocat astfel de excepții în cauză.
In drept, a invocat disp.art.322 C.proc.civ. raportate la disp.art.304 ind.1 C.pr.civ, în coroborare cu disp.art.299 si urm. C.proc.civ.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 13.12.2012, recurentul a invocat motivul de recurs al nelegalei sale citări la judecarea cererii de revizuire, deși și-ar fi indicat domiciliul la filele 82 și 83-87 din dosarul de fond.
Intimata nu a formulat întâmpinare, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, avea această obligație, depunând la dosar doar note scrise prin care a solicitat constatarea tardivității declarării recursului, iar în subsidiar caracterul său nefondat.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi, conform art.305 Cod procedură civilă: hotărâri pronunțate de către instanțele franceze asupra raporturilor de familie dintre soți, atestație, corespondență.
L a ultimul termen de judecată s-a invocat și excepția tardivității invocării excepției de tardivitate a recursului, precum și excepția tardivității motivului de recurs din data de 13.12.2012.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă.
1. Soluționând cu prioritate, excepțiile invocate, Curtea le apreciază pe toate ca fiind nefondate, pentru următoarele motive:
Excepția tardivității invocării excepției tardivității recursului, este nefondată, deoarece excepția de tardivitate a recursului are caracter absolut, peremptoriu, putând fi așadar, invocată pe tot parcursul judecării recursului.
Excepția tardivității recursului este de asemenea, nefondată, deoarece sentința recurată a fost comunicată recurentului prezent, la un alt domiciliu decât cel indicat de parte (fila 54 dosar fond revizuire), potrivit considerentelor care vor urma, la punctul 2, astfel încât în raport de art. 301 Cod Procedură Civilă, partea recurentă se afla la data formulării prezentului recurs (14.11.2011) în termenul legal de promovare a prezentei căi de atac.
În fine, Curtea observă că motivul depus la data de 13.12.2012, nu reprezintă un motiv nou, întrucât același aspect, al necitării sale pe parcursul judecării cererii de revizuire, a fost invocat și în cadrul motivelor inițiale de recurs (a se vedea fila 3 dosar prezent, al doilea paragraf subliniat), recurentul nefăcând prin cererea depusă la data de 13.12.2012, decât să îl dezvolte și să ilustreze efectul său juridic.
De altfel, în condițiile necomunicării până în prezent, în mod legal, a sentinței recurate, rezultă în temeiul art. 303 al. 2 Cod Procedură Civilă, că partea recurentă era în termen și la data de 13.12.2012, să formuleze eventuale noi motive de recurs.
Pentru ansamblul acestor considerente, și excepția de tardivitate a motivului depus la data de 13.12.2012, este nefondată.
2. Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că pe parcursul judecării cererii de revizuire, în primă instanță, recurentul a fost citat prin Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, la sediul acestui minister, sediu la care i s-a comunicat și sentința pronunțată în revizuire.
Or, potrivit procurii depuse în dosarul de fond de răpire internațională, atât în original, cât și în traducere din limba franceză, recurentul prezent a împuternicit autoritatea centrală solicitată (Ministerul Justiței și Libertăților Cetățenești din România) să ia “măsurile în numele său pentru soluționarea prezentei cereri” (filele 20, 21 dosar fond răpire internațională). Respectiva cerere reprezenta cererea de înapoiere a copilului, întemeiată pe Convenția de la Haga.
Așadar, mandatul evocat nu a fost acordat și pentru un alt litigiu (precum ar fi prezentul litigiu de revizuire) decât cel indicat,. Din această perspectivă, în soluționarea cererii de revizuire, recurentul prezent, trebuia citat potrivit dispozițiilor legale ale art. 1141 al. 4 Cod Procedură civilă, la domiciliul ales din România, indicat la fila 82 din dosarul de răpire internațională (la Cabinet de Avocat “Olac D. I.” din București, .. 2, ., .), chiar dacă reclamanta revizuientă a indicat un alt domiciliu (cel de la sediul fostului reprezentant din dosarul de răpire internațională).
În aceste condiții, se observă că motivul de recurs relativ nelegalei citări a recurentului pe parcursul procesului de revizuire, la fond, este întemeiat, fapt care determină în temeiul art. 312 al.5 Cod Procedură civilă, casarea sentinței de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare, fapt care face inutilă analiza în prezenta cale de atac, a celorlalte motive de recurs formulate de recurent, inclusiv a celui privind inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate, excepțiile promovate, va admite recursul promovat și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, excepția tardivității invocării excepției tardivității recursului și excepția tardivității recursului.
Respinge ca nefondată excepția tardivității motivului depus ulterior.
Admite recursul declarat de recurentul reclamant A. G. L. împotriva sentinței civile nr.849/10.05.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. E. și A. T. din cadrul Primăriei Sectorului 3 București.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași primă instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. M. H. I. S.
GREFIER
S. R.
Red.H.M.
Tehnored.M.H/B.I.
2 ex./23.03.2013
T.B.-Secția a III-a – C.P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
