Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 602/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 68/1748/2008
Dosar nr._
(2389/2012)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.602
Ședința publică de la 4.04.2013.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă – reclamantă L. A., împotriva deciziei civile nr. 470 A din 02.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant pârât F. N. și cu intimatul intervenient L. I..
P. are ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă – reclamantă L. A., în nume propriu și în calitate de mandatar al intimatului intervenient L. I., în baza procurii generale nr. 3589/4857/18.04.2012, aflată la fila 30 din dosar, asistată de avocatul C. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, eliberată de Baroul București, atașată la fila 29 din dosar, avocatul R. M., în calitate de reprezentant al intimatului reclamant-pârât F. N., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, eliberată de Baroul București, atașată la fila 43 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 3 aprilie 2013, a relațiilor solicitate de la ..
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei pârâte – reclamante L. A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de F. N. ca fiind tardiv formulat.
Consideră că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 284 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere împrejurarea că ultima zi în care reclamantul putea declara apel era data de 07.12.2010. Solicită a se observa faptul că reclamantul a depus apelul prin firma de curierat rapid O. CURIER, cu nr. notei de transport OTT00034105, număr unic de identificare a expedierii care, potrivit mențiunilor de pe plic a avizat la 21.12.2010 și a livrat plicul la 23.12.2010. Potrivit adresei nr._/05.07.2012 emisă de ., plicul ce conținea apelul a fost depus de expeditorul F. N. la această societate de curierat la data de 20.12.2010 și livrat la 23.12.2010 la Judecătoria Cornetu. Arată că instanța de judecată a acordat mai multe termene apelantului F. N. pentru a face dovada expedierii în termen a plicului ce conținea apelul, însă acesta nu a depus nici un înscris, însă, pentru a induce instanța în eroare, formularul a fost completat cu o dată anterioară de expediției, respectiv 6.12.2010.
Solicită a se avea în vedere că prin înscrisurile depuse în fața instanței de recurs consideră că a făcut dovada faptului că apelul declarat de F. N. a fost tardiv formulat.
Dacă instanța va trece peste această excepție, pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de F. N. ca nefondat.
Apreciază că în mod greșit s-a dispus desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și s-a trimis cauza spre rejudecare, având în vedere că intimatul reclamant-pârât F. N. nu a adus critici serioase hotărârii, nu arată de ce dorește să fie modificată o construcție compusă din parter, două etaje și mansardă, edificată pe terenul proprietatea personală a intimatului intervenient L. I.. În plus, urmează a se observa că apelantul F. N. nu solicită administrarea vreunei probe noi sau casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu trimiterea spre rejudecare.
Lecturând considerentele hotărârii recurate, apreciază că în mod greșit s-a reținut faptul că apelantul F. N. a solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenului, deoarece acesta nu putea formula o astfel de solicitare întrucât nu are vreun drept de proprietate asupra acestuia.
Solicită a se avea în vedere faptul că părțile nu mai pot conviețui împreună, iar pe de altă parte în cauză este vorba despre un imobil care poate fi comod partajabil.
Cu privire la cererea de intervenție, arată că aceasta a fost depusă în fața instanței de fond de către pârâta – reclamantă L. A., care deținea la momentul respectiv o procură generală, care însă nu a fost luată în considerare de către instanța de judecată. Precizează că numitul L. I. nu a formulat niciodată o cerere de intervenție. Instanța de judecată, deși a arătat în ședință publică faptul că nu va lua în considerare cererea de intervenție pentru că nu este depusă de partea care a înțeles să intervină în proces, nu a consemnat în încheierea de ședință aceste aspecte. Precizează că L. I. nu are calitatea de intervenient pentru că ar fi formulat în cauză o cerere de intervenție, ci datorită faptului că instanța a dispus introducerea în cauză a acestuia în calitate de intervenient forțat pentru că era coproprietar al terenului.
Solicită a se observa faptul că intervenientul L. I. nu este prejudiciat în nici un fel, având în vedere că i s-a atribuit exact ce a cerut.
De asemenea, apreciază că nici intimatul reclamant-pârât F. N. nu este prejudiciat de faptul că instanța nu s-a pronunțat pe cererea de intervenție, având în vedere că de fapt nici nu exista o cerere de intervenție.
Arată că în faza procesuală a apelului, la momentul când instanța a observat că este lipsă de procedură cu intervenientul L. I., a dispus citarea acestuia prin publicitate. Învederează faptul că la un moment dat s-a consemnat susținerile recurentei de astăzi, în sensul că aceasta a încercat să depună la dosar o procură generală, dar instanța nu a primit-o.
Arată că, din punctul său de vedere nu există nici un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că varianta de partaj propusă de expert mulțumește toate părțile, față de împrejurarea că imobilul este comod partajabil în natură.
Solicită obligarea intimatului F. N. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 407 din 18.12.2012, atașată la dosar.
Avocatul intimatului reclamant-pârât solicită respingerea excepției tardivității declarării apelului, având în vedere faptul că din răspunsul comunicat de către firma de curierat . rezultă în mod expres că expediția a fost preluată la sediul societății pe data de 6.12.2010. Potrivit dispozițiilor art. 104 din Codul de procedură civilă, data depunerii reprezintă data expedierii plicului în termen.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală. Solicită a se avea în vedere faptul că în fața instanței de apel partea pe care o reprezintă a arătat că varianta a II-a raportului de expertiză întocmit de către expertul tehnic Savopol D. ar fi una echitabilă, deoarece, din cuprinsul probelor care au fost administrate în fața instanței de fond și, chiar din precizarea depusă de pârâta L. A., a rezultat că parterul imobilului a fost construit de către intimatul F. N. și recurenta L. A., împreună. Apreciază că nu se dorește modificarea construcției, ci se dorește o împărțire justă a imobilului, având în vedere că expertul a arătat că parterul putea fi transformat în două unități locative distincte.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la creditele părților, nefăcând nicio referire la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Învederează faptul că instanța de apel nu a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru a se alege o nouă variantă de partajare, cum încearcă recurenta să inducă în eroare instanța de judecată, ci tribunalul a constatat faptul că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, arată că înțelege să le solicite pe cale separată.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 15.01.2008, sub nr._ /1008, reclamantul F. N. a chemat în judecată pe pârâta L. A. (F. A.), solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de cele două părți, în timpul căsătoriei.
În fapt, reclamantul și-a motivat cererea arătând că în anul 2003, pe un teren aparținând soției sale, pârâta L. (F.) A., și fratelui acesteia, L. I., a construit o casă compusă din parter, două etaje și o mansardă.
Imobilul susmenționat este situat la adresa din localitatea B., . județ Ilfov.
Reclamantul a solicitat partajarea acestui imobil, în funcție de situația reală, propunând variante de partajare, dar indiferent ce spații i se vor atribui, reclamantul dorește să poată avea acces la canalizare, apă, gaze, curent electric.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30 și următoarele din Codul Familiei.
Pârâta L. (fostă F.) A. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând partajarea imobilului în cote egale de 50% și rămânerea în indiviziune asupra părților comune ale clădirii (casa scării, podul) și asupra terenului de 297 mp aferent construcției.
În legătură cu partajarea imobilului, pârâta reclamantă reconvențional a învederat instanței că dreptul de proprietate asupra terenului, aparținând acestei pârâte și fratelui său, L. I., le conferă un drept de proprietate și asupra construcției, prin accesiune, astfel că solicită să îi fie atribuită în întregime, în natură, partea de imobil construită în timpul căsătoriei cu reclamantul - parterul și apartamentul de la etajul 2-, cu plata unei sulte către reclamant; restul construcției urmează să fie atribuită lui L. I..
A fost depus la dosar Ordinul Prefectului nr.783/2007, autorizație de construire, taxă de timbru și timbru judiciar.
Prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenientul L. I. a solicitat ieșirea din indiviziune față de reclamant și față de sora sa, pârâta L. (F.) A., asupra construcției din orașul B., . județ Ilfov, situată pe terenul proprietatea intervenientului și a surorii acestuia, pârâta L. A..
Intervenientul a arătat că a avut o contribuție mai mare decât familia F. la edificarea construcției și a propus o variantă de partajare în natură a acesteia, solicitând să rămână în indiviziune cu pârâta asupra terenului.
Ulterior, la termenul de judecată din 30.04.2008, au fost depuse la dosar precizări ale cererii reconvenționale și ale cererii de intervenție în interes propriu, referitor la modalitatea de partajare a imobilului în litigiu.
La termenul de judecată din 28.05.2008, instanța a conexat la dosarul de față dosarul nr._, „având în vedere identitate de cauză, obiect și părți”.
În dosarul nr._ înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 25.02.2008, reclamantul F. N. a chemat în judecată pe pârâtul L. I., solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune a părților, cu privire la casa pe care părților au edificat-o la adresa din orașul B., ., județ Ilfov.
Prin sentința civilă nr. 1196/10.05.2010 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cornetu a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul F. N., în contradictoriu cu pârâta L. A. și cu intervenientul L. I. și a admis în totalitate cererea reconvențională, iar pe cale de consecință, a dispus ieșirea părților din indiviziune conform variantei III din raportul de expertiză întocmit de ing. D. Savopol, raport pe care l-a omologat și care face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a fost construit în timpul căsătoriei reclamantului cu pârâta, împreună cu intervenientul L. I..
Potrivit dispozițiilor art. 728 Cod civil: „Nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune”, astfel că instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune, conform variantei a treia din raportul de expertiză, pe care l-a omologat.
Potrivit acestuia, i s-a atribuit reclamantului apartamentul de două camere, etajul doi stânga, pe care îl deține exclusiv.
Pârâtei i s-a atribuit parterul imobilului în întregime, iar intervenientului L. I. i s-a atribuit întreg etajul I al imobilului; două camere la etajul doi dreapta și apartamentul de la mansardă – dreapta, pe care acesta le deține.
S-a dispus ca părțile să rămână în indiviziune asupra părților comune ale imobilului.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3222 bis/16.12.2010, Judecătoria Cornetu a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.1196/10.05.2010 a acestei instanțe, în sensul că s-a dispus admiterea cererii reconvenționale formulată de L. A., conform variantei III din raportul întocmit de D. Savopol, cum a fot modificat și completat, compensarea sumelor ce reprezintă creditele contractate de cele două părți și obligarea reclamantului la plata sumei de 12.009,85 lei către pârâtă.
Împotriva sentinței civile nr.1196/10.05.2010 a Judecătoriei Cornetu a formulat apel reclamantul F. N., care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și ieșirea părților din indiviziune conform variantei a II-a a raportului de expertiză întocmit de către expert tehnic D. Savopol, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamantul a invocat faptul că prima instanță a reținut în mod greșit faptul că intervenientul L. I. a solicitat să i se atribuie întreg imobilul, acesta fiind, împreună cu sora sa, L. A., coproprietarii terenului pe care s-a construit imobilul.
Instanța de fond nu a ținut seama de precizarea depusă la fila 33 de către L. A., prin care aceasta arată cum era împărțit și folosit imobilul, conform voinței părților, respectiv: familia F. deținea parterul, un apartament la etajul 2 și un apartament la mansardă, iar L. I. deținea etajul 1, un apartament la etajul 2 și unul la mansardă.
Din probele administrate în cauză, rezultă că parterul imobilului a fost construit de către reclamant și pârâtă împreună. Deși instanța a reținut acest aspect, totuși instanța de judecată a omologat în mod greșit raportul de expertiza în varianta a III-a, variantă prin care întreg parterul imobilului i se atribuie pârâtei L. A..
Apelantul a apreciat că trebuia să se țină seama de faptul că parterul imobilului a fost construit de către foștii soți împreună și să se dispună ieșirea din indiviziune conform variantei a II-a a raportului de expertiză, având în vedere precizarea domnului expert în specialitatea construcții, în sensul în care parterul imobilului putea fi transformat în două unități locative distincte.
Mai mult, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la creditele părților și nu a făcut nicio referire în sentința apelată cu privire la expertiza contabilă efectuată în cauză.
S-a mai arătat că hotărârea pronunțată de către instanța de judecată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că instanța de judecată a încălcat dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod de procedură civilă.
În drept, au fost invocate prevederile art.282 și următoarele Cod de procedură civilă.
La data de14.09.2011, intimata pârâtă reclamantă reconvențional L. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și cheltuieli de judecată .
La termenul de judecată din 09.11.2011, intimata reclamantă L. A. a invocat excepția tardivității apelului.
Deși legal citat, intimatul - intervenient în interes propriu - pârât conex, L. I., nu a depus întâmpinare.
În apel, nu au fost administrate probe.
Prin decizia civilă nr.470 A/02.05.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepția de tardivitate a apelului, invocată de intimata pârâtă L. A., a admis apelul formulat de apelantul - reclamant F. N., împotriva sentinței civile nr. 1196/10.05.2010, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă reconvențional L. A. și cu intimatul intervenient pârât conex L. I., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut cu privire la excepția de tardivitate a apelului că aceasta este neîntemeiată, motivat de faptul că sentința civilă apelată nr. 1196/10.05.2010 a Judecătoriei Cornetu a fost comunicată apelantului reclamant la data de 22.11.2010, conform dovezii de comunicare aflată la fila 118 din dosarul de fond.
S-a reținut că cererea de apel a fost predată de apelantul F. N. firmei O. Curier, la data de 06.12.2010, conform mențiunilor de pe formularul Nota de Transport depusă la fila 5 din dosarul de apel.
În consecință, reținând că cererea de apel a fost predată firmei de curierat la data de 06.12.2010, înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art.284 alin.1) Cod de procedură civilă, tribunalul a apreciat că efectele produse sunt cele prevăzute de art. 104 Cod de procedură civilă pentru predarea actului de procedură la oficiul poștal, recomandat, astfel că cererea de apel este formulată în termenul legal.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că în dosarul nr._, Judecătoria Cornetu a fot sesizată și cu soluționarea unei cereri de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul L. I., care a solicitat ieșirea din indiviziune față de reclamant și față de sora sa, pârâta L. (F.) A., asupra construcției din orașul B., ., județ Ilfov, situată pe terenul proprietatea intervenientului și a surorii acestuia, pârâta L. A..
Intervenientul a arătat că a avut o contribuție mai mare decât familia F. la edificarea construcției, a propus o variantă de partajare în natură a acesteia, solicitând să rămână în indiviziune cu pârâta asupra terenului.
Astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței apelate, prima instanță a omis a se pronunța în legătură cu acest aspect, chiar după completarea dispozitivului.
Pe de altă parte, în condițiile în care, la concluziile pe fond, reclamantul F. N. solicitase ieșirea din indiviziune conform variantei I din raportul de expertiză în construcții, iar pârâta L. A. solicitase ieșirea din indiviziune conform variantei III din același raport, prima instanță trebuia să indice motivele pentru care își întemeiază soluția de ieșire din indiviziune pe varianta III din raport.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a reținut că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
În consecință, în baza dispozițiilor art.297 alin.1) Cod de procedură civilă, în forma în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată, 15.01.2008, apelul a fost admis, sentința apelată a fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, cu ocazia rejudecării, instanța urmând a avea în vedere și criticile formulate prin cererea de apel.
Împotriva deciziei civile nr.470 A/02.05.2012 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă a formulat recurs pârâta – reclamantă L. A.,cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a III a Civilă.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și, pe fond, admiterea excepției tardivității pe care a invocat-o în apel și respingerea apelului declarat de F. N. ca fiind tardiv formulat, iar în subsidiar respingerea apelului declarat de F. N. ca nefondat.
În motivarea recursului formulat, pârâta a susținut că în mod greșit Tribunalul București a respins excepția tardivității apelului și, pe fond, admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Judecătoria Cornetu.
Recurenta susține că apelul declarat de F. N. este tardiv formulat iar decizia pronunțată în apel este dată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art.284 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Sentința de fond a fost comunicată lui F. N. la 22.11.2010, astfel că ultima zi în care reclamantul F. N. putea declara apel era 07 decembrie 2010.
Apelul a fost depus de F. N. prin firma de curierat rapid O. Curier cu nr. Notei de transport OTT00034105 număr unic de identificare a expedierii care, potrivit mențiunilor de pe plic, a avizat la 21.12.2010 și a livrat plicul la 23.12.2010 .
Potrivit adresei nr._/05.07.2012 emisă de . „plicul cu număr unic de identificare OTT00034105 ce conținea apelul de față a fost depus de expeditorul F. N. la această societate de curierat la data de 20.12.2010 și livrat la 23.12.2010 la Judecătoria Cornetu.
Adresa este însoțită de un detaliu de livrare al expedierii din care reiese ca apelul s-a depus la 20.12 2010.
Față de înscrisul nou depus la dosar de recurentă - respectiv adresa nr._ emisă de . din 05.07.2012, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului ca tardiv formulat.
Pe fond, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei dată în apel și respingerea apelului declarat de F. N. ca nefondat, susținând că decizia pronunțată în apel este lipsită de temei legal.
Intimatul apelant-reclamant nu a adus serioase critici hotărârii de fond, motivarea fiind ambiguă.
Nu arată de ce dorește să fie modificată o construcție formată din parter două etaje și mansardă ridicată pe terenul proprietatea personală a recurentei și a lui L. I., doar din dorința de a locui și ei la parter alături de recurentă și fiica acesteia din prima căsătorie și familia acesteia.
Apelantul nu solicita în apel proba cu o nouă expertiză, nu solicită în apel casarea cu trimitere, astfel că în mod greșit instanța de apel a admis apelul declarat de reclamantul F. N. și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Arată că decizia este dată cu încălcarea legii întrucât casarea cu trimitere spre rejudecare pentru o nouă variantă de partajare se putea face în apel, aceasta fiind o cale devolutivă de atac,ci, se puteau administra probe direct în apel, se puteau completa cele de la fond. Casarea cu trimitere nu face decât să ducă la tergiversarea judecării cauzei cu cel puțin încă 4 ani. Se încălcă astfel dreptul la un proces echitabil, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Primul Protocol, din punct de vedere al duratei judecării pentru un partaj la un imobil cu 4 nivele doar pentru a se încerca partajarea în natură a unui singur nivel (parterul).
Decizia pronunțată în apel este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 297 Cod de procedură civilă care spune că instanța de apel poate dispune trimiterea cauzei pre rejudecare doar dacă prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului sau dacă judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel, în speță nefiind incidente vreuna din aceste situații, câtă vreme Judecătoria Cornetu s-a pronunțat pe fondul cauzei.
În plus, dacă s-ar invoca faptul că L. I. nu a fost corect citat, acesta nu a declarat apel, astfel că instanța de apel putea judeca ea însăși apelul.
Apelantul nu a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare și nici nu a solicitat o nouă expertiză, ci doar proba cu înscrisuri și alegerea unei alte variante de partaj. Instanța de apel trebuia să analizeze fondul cauzei și să pronunțe ea însăși o hotărâre nu să trimită din nou la fond. Instanța de apel trebuia să analizeze raportul de expertiză, probele dosarului și să respingă apelul ca nefondat, fiind făcut doar pentru tergiversarea cauzei, fiind și tardiv de altfel.
Mai arată că Tribunalul București trebuia să respingă apelul, întrucât partajarea s-a făcut în cote egale de 50% pentru recurentă și apelant (foști soți) și între aceștia și L. I. (fratele recurentei, coproprietar), după voința părților și conform modului în care este folosit imobilul în fapt.
La parter locuiesc recurenta și fiica acesteia din prima căsătorie împreuna cu familia acesteia compusă din soț și un copil.
La etajul l locuiește fratele recurentei L. I. (care în prezent se află în Italia.
La etajul II pe stânga locuiește intimatul apelant-reclamant-pârât F. N. împreună cu fiul lui din prima căsătorie și familia acestuia,și pe partea dreaptă locuiește L. I..
La mansardă pe stânga locuiește F. N. și fiul său cu familia și pe dreapta locuiește L. I..
Conform expertizei, parterul nu este partajabil în natură (în raportul de expertiză întocmit de domnul expert Savopol D. Ia pagina 15 din raport, respectiv pagina 146 dosar fond Vol, l, primul alineat se arată că "toate apartamentele mai puțin parterul sunt comod partajabile în natură"), însă etajele au fost construite în așa fel încât să fie formate din câte două apartamente pe dreapta și pe stânga dotate fiecare cu baie și bucătărie.
De la început imobilul a fost construit în așa fel încât să fie împărțit în modul în care a dispus deja instanța, conform expertizei.
Imobilul trebuie împărțit în starea în care se află în prezent, și nu într-o stare în care se va află în viitor.
Corect instanța a apreciat că variata cea mai bună de partaj este varianta 3 din raportul de expertiză întocmit de domnul expert Savopol D., astfel cum a fost corectat prin răspunsul la obiecțiuni și suplimentul la răspunsul la obiecțiuni. De altfel, susține recurenta este imposibilă conviețuirea în același apartament cu apelantul – reclamant, care este o fire foarte violentă, o bate deseori, face scandaluri, a fost amendat de organele de poliție, o alungă din casă, trântește ușile, îi șicanează pe toți cu zgomotele pe care le face, ascultă televizorul cu sonorul la maxim etc..
În opinia recurentei, este inadmisibil să împartă camerele de la parter părțile comune, utilitățile comune, gaze, curent, apa, singura baie de la parter și singura bucătărie cu reclamantul la parter, întrucât nu se poate conviețui cu acesta. Reclamantul nu contribuie nici acum la plata utilităților, fiind comune, deși le folosește la parter. Nici una din variantele propuse de reclamant nu sunt realizabile.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză la parter este o singura unitate locativă adică: o singură baie, o singură bucătărie, o singură centrală termică, o singură intrare, și un singur contor de gaze curent, apă, astfel încât parterul îndeplinește condițiile minime pentru locuit ale unei singure familii. Prin construirea unui zid despărțitor nu s-ar putea crea două apartamente.
Lucrările necesare pentru modificarea parterului în vederea transformării acestuia în două unități locative proprii arătate de domnul expert în capitolul IV ¼ - necesită costuri exorbitante, și nu sunt absolut necesare având în vedere că reclamantul poate locui la etaj unde ocupă și în prezent în exclusivitate cu fiul și nora sa, are utilități separate și tot confortul, așa cum a recunoscut la interogatoriu.
Variantele 1 și 2 din raport nasc noi conflicte și procese între părți și nu rezolvă problema partajului.
Cu privire la credite și compensarea acestora instanța s-a pronunțat prin sentința nr.3222 bis prin care a completat dispozitivul primei hotărâri, sentință pe care apelantul nu a atacat-o cu apel.
De altfel, apelantul a declarat că nu mai susține aceste motive de apel.
În dovedirea recursului a solicitat proba cu înscrisuri.
Pentru motivele arătate, recurenta a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei de apel și respingerea apelului declarat de F. N. ca tardiv formulat și pe fond respingerea apelului ca nefondat.
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Analizând legalitatea deciziei civile recurate prin prisma criticilor cu care a fost legal sesizată și a prevederilor legale incidente cauzei, Curtea reține următoarele:
Referitor la critica vizând tardivitatea formulării apelului, prin raportare la cuprinsul adresei nr._/05.07.2012, emisă de ..
Verificând actele de procedură realizate în cauză, Curtea reține că termenul pentru declararea apelului împotriva sentinței civile nr. 1196/10.05.2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu este de 15 zile, termen prevăzut de art. 284 alin.1 Cod de procedură civilă.
Pentru apelantul reclamant F. N., acest termen a început să curgă la data de 22.11.2010, dată la care, conform dovezii de comunicare a hotărârii aflată la fila 118 din dosarul Judecătoriei Cornetu, i-a fost comunicată sentința apelată acestei părți.
Conform dispozițiilor art.101 alin.1 Cod de procedură civilă, „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”.
În consecință, termenul de apel, de 15 zile, s-a împlinit la data de 08.12.2010 (zi lucrătoare).
Curtea reține că în susținerea excepției tardivității apelului, recurenta pârâtă a depus la dosar adresa nr._/05.07.2012, emisă de . potrivit cu care, expedierea a fost predată companiei O. Expediții în data de 20.12.2011, prima încercare de livrare fiind în data de 21.12.2011 iar a doua încercare la data de 22.12.2011.
Prin adresa nr._/08.01.2013, . a revenit asupra datelor comunicate inițial la solicitarea recurentei, menționând că expedierea a fost predată companiei O. Expediții, la data de 20.12.2010, prima încercare de livrare fiind în data de 21.12.2010 iar a doua încercare la data de 22.12.2010, iar prin adresa nr._/28.01.2013, aceeași societate a comunicat că nota de transport depusă la O. Expeditii SRL face dovada depunerii obiectului expediției la data de 06.12.2010.
Ca urmare a solicitărilor instanței de a se lămuri aspectele anterior reliefate, prin adresa nr._/03.04.2012, . a comunicat faptul că data depunerii la sediul societății de curierat a cererii de apel, este data primirii expediției la sediul societății în vederea livrării - 06.12.2010 și că doar în sistemul informatic al societății, primele precizări privind această expediție apar începând cu data de 20.12.2010, când aceasta a intrat în depozit, expediția fiind livrată ulterior la data de 23.12.2010, nota de transport nr. OTT00034105/06.12.2010, reprezentând dovada depunerii plicului în vederea expedierii.
În aceste condiții, Curtea, constatând că recipisa de predare din data de 06.12.2010 cuprinde mențiunea că ceea ce s-a expediat este apelul formulat de apelantul F. N., expediția fiind adresată Judecătoriei Cornetu, având în vedere și jurisprudența constanta a CEDO potrivit cu care limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (Cauza Weissman și alții împotriva României), va constata că în speță, susținerile recurentei nu au suport probatoriu.
Așa fiind, câtă vreme în cauză, prin decizia civilă recurată s-a reținut incidența prevederilor înscrise în art. 104 din Codul de procedură civilă, chestiune care nu face obiect de contestație în prezenta cale de atac, critica din recurs cu acest obiect apare ca nefondată.
Referitor la criticile vizând încălcarea prevederilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că prin sentința nr. 1196/2010, Judecătoria Cornetu a procedat la o rezolvare pe fond a cererilor deduse judecății, dispunând admiterea în parte, a acțiunii formulată de reclamantul F. N., în contradictoriu cu pârâta L. A. și cu intervenientul L. I., admiterea în totalitate a cererii reconvenționale și ieșirea părților din indiviziune conform variantei III din raportul de expertiză întocmit de ing. D. Savopol, raport pe care l-a omologat și care face parte integrantă din hotărâre.
Curtea are în vedere, totodată, faptul că apelul este o cale de atac devolutivă ce declanșează o nouă judecată în fond, atât cu privire la situația de fapt cât și cu privire la problemele de drept deduse judecății dar care este limitat, pe de o parte de principiul disponibilității, iar pe de altă parte de cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.
Ca atare, regula este soluționarea cauzei de către instanța de apel (art. 296 Cod procedură civilă) iar excepția o constituie trimiterea cauzei pentru rejudecare, numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă.
Curtea reține că instanța de apel a fost sesizată exclusiv cu soluționarea apelului formulat împotriva sentinței nr. 1196/10.05.2010 a Judecătoriei Cornetu, de către reclamantul F. N..
Așa fiind, în lipsa invocării unui motiv de ordine publică, de către instanța de apel, din oficiu, motiv care să fie pus în dezbaterea prealabilă și contradictorie a părților, apelul formulat de reclamant, se impunea a fi analizat în limitele stabilite de prevederile art. 295 alin. 1din Codul de procedură civilă.
În același timp, în aplicarea art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, rezolvarea procesului fără a intra în cercetarea fondului, se referă la soluționarea cauzei, în temeiul unor excepții, cum ar fi: tardivitatea, lipsa de calitate procesuală, netimbrarea, autoritatea de lucru judecat și altele asemenea și nu la faptul că prima instanță nu a efectuat toate verificările pentru stabilirea unei situații de fapt corecte.
Așa fiind, cenzurarea raționamentului instanței de fond referitor la alegerea uneia dintre variantele de lotizare, cade în sarcina instanței de apel.
În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că soluția instanței de apel, de trimitere spre rejudecare încalcă dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă dar și principiul efectului devolutiv al acestei căi de atac și având în vedere și faptul că celelalte critici formulate de recurentă vizează fondul cauzei, aspect care nu a făcut obiect al analizei instanței de apel, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă cu referire la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va admite recursul formulat de recurenta – pârâtă – reclamantă L. A., împotriva deciziei civile nr.470 A/02.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant – pârât F. N. și intimatul – intervenient L. I., va casa în parte decizia civilă recurată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalul București.
Va fi menținută dispoziția din decizia recurată referitoare la respingerea excepției tardivității declarării apelului.
În adoptarea acestei soluții, Curtea a avut în vedere pe lângă constatările anterioare și necesitatea respectării caracterul echitabil al procedurii judiciare, care impun, pentru valorificarea judicioasă a aspectelor menționate anterior în condiții de contradictorialitate, respectarea principului dublului grad de jurisdicție și aceasta din perspectiva unui drept la judecată concret și efectiv-dublul grad de jurisdicție presupunând posibilitatea efectivă pe care o au părțile de a aduce pretenția lor, sub toate aspectele, în fața a două judecați de fond, în mod succesiv, Curtea apreciind că nu poate proceda, în acest cadru procesual, la analiza celorlalte critici formulate în recurs ce vizează exclusiv aspecte ce țin de fondul acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă – reclamantă L. A., împotriva deciziei civile nr.470 A/02.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant – pârât F. N. și intimatul – intervenient L. I..
Casează în parte decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalul București.
Menține dispoziția din decizia recurată referitoare la respingerea excepției tardivității declarării apelului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M.-A. N.-G. I. D. M. I.
GREFIER
M. C.
Red.M.I.
Tehdact.R.L.
2 ex./24.04.2013
TB-S.5 – C.D.C.; S. V.
Jud.Cornetu – A.L.F.
| ← Situaţie juridică minor. Decizia nr. 526/2013. Curtea de Apel... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
