Validare poprire. Decizia nr. 2037/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Obiectul pricinii acțiune civilă pentru validare poprire.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat I. M., pentru intimata-creditoare . baza împuternicirii avocațiale nr._ din 2013 emisă de Baroul București, aflată la fila 13 dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Intimata-creditoare . avocat arată că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 vizează nerespectarea de către instanță a dispozițiilor art.460 C.pr.civ. Consideră criticile formulate ca nefondate întrucât în cauză s-a făcut dovada raportului dintre terțul poprit și recurenta-debitoare, în sensul că terțul poprit gestionează și administrează conturile debitoarei. S-a făcut dovada condiției existenței creanței certe, lichide și exigibile. În cauză este un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Nu s-a făcut dovada că s-ar crea un prejudiciu excesiv contestatoarei, sau a unei imposibilități de executare. Prin urmare cererea privind validarea popririi a fost formulată după finalizarea tuturor dosarelor în care toate cererile contestatoarei și a terțului poprit au fost respinse, fiind formulată cu respectarea termenului și condițiilor prevăzute de art.460 C.pr.civ.

Din adresele emise de către terțul poprit aflate la filele 25 și 26 din dosar rezultă că acesta comunică debitoarei că va proceda la consemnarea creanței datorată numai după finalizarea procedurilor interne și nu în respectarea titlului executoriu.

În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind hotărârea pronunțată ca temeinică și legală. Își rezervă dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, potrivit dispozițiilor art.274 C.pr.civ.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ la data de 14.12.2011, creditoarea . solicitat, în contradictoriu cu debitoarea A. pentru Valorificarea Activelor Statului (A.) și terțul poprit ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ-DGFMP pronunțarea unei hotărâri de validare a popririi înființate de B. D. Gont, L. Gont și M. P. în dosarul de executare nr. 977/2011 pentru debitul de 1.460.017 Euro plus 268.114,73 lei.

În motivare, s-a arătat în esență că debitoarea a formulat contestație la executare ce a format obiectul dosarului nr._/4/2011 care a fost respinsă, precum și o altă cerere prin care a solicitat suspendarea executării silite, ce a făcut obiectul dosarului_/3/2011 al Tribunalului Bucuresti, cererea ce a fost de asemenea respinsă.

Totodată, creditoarea a menționat că nu există niciun pericol în a executa conturile debitoarei, întrucât nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu ce s-ar cauza prin executarea silită, dar cu toate acestea terțul poprit a comunicat că nu există disponibil în cont. A mai învederat creditoarea că refuzul pe motivul că nu există disponibil în cont nu poate reprezenta o limitare care să urmărească un scop legitim și nici nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, întrucât executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi amânată pe o lungă perioadă de timp, citând în acest sens jurisprudența CEDO.

În dovedirea cererii, creditorul a depus la dosar acte din dosarul de executare nr. 977/2011 al B. D. Gont, L. Gont și M. P..

Cererea a fost legal timbrată cu 10 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Debitoarea și terții popriți, deși au fost legal citați, nu s-au prezentat la termenele de judecată acordate în cauză și nicinu au depus la dosar întâmpinare.

La solicitarea instanței, a fost depuse la dosar copia dosarului de executare 977/2011 al B. D. Gont, L. Gont și M. P..

Prin sentința civilă nr.1937/06.03.2012, instanța de fond a admis cererea de validare a popririi privind pe creditoare având ca obiect validare poprire; a dispus validarea popririi înființată la data de 20.07.2011 de B. D. Gont, L. Gont si M. P. în dosarul de executare nr. 977/201; a fost obligat terțul poprit să plătească creditoarei în limita creanței de 268,114,73 lei plus 1.460.017,00 Euro echivalent în lei la data plății sumele datorate debitorului A.; a fost obligat terțul poprit la plata sumei de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

P. a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin adresa emisă la data de 20.07.2011, în dosarul de executare nr. 977/2011 al B. D. Gont, L. Gont și M. P., s-a solicitat terțului poprit ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ-DGFMP înființarea popririi asupra veniturilor debitoarei A., în temeiul titlului executoriu sentința comercială nr.4622/20.03.2009 a Tribunalului București.

Adresa a fost comunicată terțului poprit la data de 27.07.2011, iar la data de 29.07.2011 s-a adus la cunoștința debitoarei în legătură cu înființarea popririi.

La data de 20.05.2011, în dosarul nr._/4/2011, Judecătoria Sectorului 4 a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei.

Potrivit art.460 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi. Terțul poprit este obligat, în baza art. 456 Cod proc. civ., să consemneze suma de bani în termen de 15 zile de la comunicarea popririi și să trimită dovada executorului judecătoresc. În caz contrar, în cazul în care terțul poprit refuză consemnarea sumei de bani, instanța, citând creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit, și dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar va hotărî desființarea popririi.

În ceea ce privește necesitatea îndeplinirii în cauză a cerințelor de bază privind înființarea popririi, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 452 alin. 1 C.proc.civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în baza unor raporturi juridice existente. Specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice, care presupune participarea indispensabilă a trei părți (creditor, debitor și terț poprit), dar și existența a două raporturi juridice distincte, și anume un raport între creditorul popritor și debitorul poprit și un al doilea între debitorul poprit și terțul poprit.

În raport de dispozițiile art. 452 și ale art. 460 C.pr.civ., instanța învestită cu cererea de validare a popririi este ținută să verifice dacă debitorul datorează o sumă de bani creditorului, precum și dacă terțul poprit datorează, la rândul său, a sumă de bani debitorului. Totodată, instanța trebuie să verifice dacă terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi.

În ceea ce privește prima condiție – existența datoriei debitorului către creditor - instanța este obligată să verifice aparența formală a existenței titlului executoriu, și aceasta chiar dacă nu s-a formulat contestație împotriva executării silite înseși. Această concluzie se impune în raport de rațiunea dispozițiilor art. 460 C.proc.civ., care impun instanței o verificare a tuturor condițiilor cerute pentru înființarea popririi, iar nu doar o verificare mecanică a îndeplinirii obligațiilor de către terțul poprit, conform adresei emise de executorul judecătoresc.

Sentința comercială nr. 4622/20.03.2009 a Tribunalului București constituie titlu executoriu, recursul declarat fiind respins prin decizia 548/17.12.2009 a Curții de Apel precum și decizia nr. 2610/06.07.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție - dacă terțul poprit datorează o sumă de bani debitorului - instanța constată îndeplinită și această condiție, terțul poprit Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București datorând sume de bani debitoarei ale cărei conturi sunt deschise la această instituție.

În ceea ce privește condiția neîndeplinirii de către terțul poprit a obligațiilor ce-i revin pentru efectuarea popririi, instanța a constatat că, deși adresa de înființare a popririi i-a fost comunicată terțului poprit la data de 27.07.2011, acesta nu s-a conformat obligațiilor prevăzute de art. 456 alin. 1 C. proc. civ, neconsemnând suma de bani la dispoziția creditoarei.

Prin urmare, în raport de refuzul nejustificat al terțului poprit de a da curs popririi, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 409, art. 452 și art. 460 C.proc.civ. pentru validarea popririi, cererea urmând a fi admisă și obligat terțul poprit să plătească creditoarei în limita creanței de 268,114,73 lei plus 1.460.017,00 Euro echivalent în lei la data plății sumele datorate debitorului A..

În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedura civilă, instanța a obligat terțul poprit la plata sumei de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel terțul poprit, cât și contestatoarea, înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 03.05.2012, sub nr. de dosar_ .

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul terț poprit a arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria Sector 4 București este nelegală întrucât dispozițiile O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.110/2007, au instituit un regim derogatoriu de la cadrul juridic general stabilit prin art. 452-461 Cod Procedura civila, ce reglementează materia executării silite prin poprire.

Art.1 din O.G. nr.22/2002 astfel cum a fost modificata prin Legea nr.110/2007, stipulează "Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația respectiva.

Indiscutabil, O.G. nr.22/2002 instituie anumite limite ale executării instituțiilor publice, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora aprobate prin bugetele instituțiilor respective.

Precizează ca, in aplicarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București a preluat, in cursul lunii martie 2011 de la Trezoreria Sectorului 1 execuția bugetara a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, inclusiv dosarele de executare ce se aflau in așteptare datorita lipsei de disponibil in conturile debitorului. P. toate aceste dosare preluate Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București a continuat activitatea de executare silita urmând a proceda la virarea sumelor in conturile executorilor judecătorești pe măsura creării de disponibil in conturile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin urmare, terțul poprit nu a fost de rea credința, îndeplinind toate atribuțiile ce ii revin creditoarei, comunicând faptul ca nu exista disponibil in conturile debitoarei sumele solicitate, urmând a fi plătite pe măsura creării de disponibil in conturile A.V.A.S.

De menționat si faptul ca, in ceea ce privește ordinea achitării creanțelor acestea sunt plătite in ordinea primirii solicitării din partea creditorilor A., creanța deținuta de către . un caracter privilegiat, iar Trezoreria va proceda la indisponibilizarea si virarea sumelor in contul de consemnațiuni al executorului judecătoresc, pe măsura creării de disponibil in contul debitorului.

In ceea ce privește cheltuielile de judecata, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica nu a dat dovada de rea credința, neglijenta, nu se face vinovata de declanșarea litigiului si, prin urmare, nu poate fi sancționată procedural prin obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Neexistând culpa procesuala a Direcției Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica, principiu consacrat de procedura civila, potrivit art.274 Cod proc.civ. si neexistând nici temei legal, este neîntemeiata obligarea si la plata cheltuielilor de judecata.

F. de aceste motive, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelata, în sensul respingerii cererii de validare a popririi ca neîntemeiata.

In drept, au fost invocate art. 282 si urmat. din Codul de procedura civila.

In conformitate cu prevederile art.242 alin.(2) din Codul de procedura civila solicită judecarea cauzei în lipsă.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta contestatoare A.a arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria Sector 4 București este nelegală, întrucât dispozițiile art. 459 coroborate cu cele ale art. 562-571 Cod pr. civ. au fost pe deplin respectate de către terțul poprit Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București, creditoarea . nicio dovada in sensul încălcării acestora.

De asemenea, solicită suspendarea efectelor sentinței atacate până la judecarea prezentului apel, atât timp cât pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 exista formulata o contestație la executare, recurs pe rolul Tribunalului București, dosar nr._/4/2011, împotriva tuturor actelor de executare efectuate de către B. in dosarul de executare nr. 977/2011. Având in vedere ca prin contestația ia executare se contesta legalitatea executării silite înseși, consideră ca nu este oportuna continuarea executării înainte ca instanțele judecătorești sa se pronunțe asupra temeiniciei apărărilor formulate.

Cu referire la sentința apelată, a învederat că, prin adresa nr._/29.07.2011, Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București comunica executorului judecătoresc, ca urmare a adresei de înființare a popririi înregistrata in trezorerie in data de 27.07.2011, că a luat act de adresa de înființare a popririi in dosarul de executare susmenționat si va proceda la consemnare până la concurenta sumei de 6.447.344,68 lei (1.460.017 Euro 4,2323 lei/E + 268.114,73 aferenta acestui dosar (cuprins in anexa la poziția 1143) pe măsura creării de disponibil in conturile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, cu respectarea prevederilor OMFP nr. 2336/2011 si Legii nr. 116/2011.

Așadar, având in vedere cele mai sus menționate, rezulta încă de la data de 27.07.2011, Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București a înființat poprirea asupra conturilor A. până la concurența sumei solicitata de către debitorul . și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau.

De asemenea, executorul a fost informat că asupra contului A. sunt înființate popriri din dispoziția mai multor organe de executare, sumele intrate în contul A. urmând a fi reținute si consemnate de către unitatea bancara conform obligațiilor ce-i revin potrivit art. 459 C.pr.civ.

La acest moment A. este debitor si fata de alți aproximativ 20.000 de creditori persoane fizice sau juridice, care au obținut titluri executorii anterior obținerii creanței . au declanșat executarea silita împotriva A., astfel încât atât la acea dată, cat si la data prezentei contul A. deschis ia Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București nu este alimentat cu disponibil bănesc suficient pentru îndestularea tuturor.

În drept: ari. 278 pct. 8, art. 280, ari. 460 alin. 4, art.282 si urm. din Codul de procedură civilă.

Cu privire la plata cauțiunii, taxei de timbru și a timbrului judiciar, învederează - instanței că A. este scutită de plata taxelor de timbru, timbrului judiciar, altor taxe si a cauțiunii, in conformitate cu prevederile art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998 așa cum a fost încât prin O.U.G. nr. 43/2005, precum si Legea nr. 92/06.06.2011, conform cărora Cererile formulate de A. si orice alte acte procedurale efectuate de si pentru aceasta in orice fel de cauze sunt scutite de la taxe de timbru, timbru judiciar, cauțiuni si orice alte taxe.

Prin decizia civilă nr. 355A/05.04.2013,Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul terț poprit Activitatea De Trezorerie și Contabilitate Publică – DGFMP și apelanta A. pentru valorificarea Activelor Statului – A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.

P. a decide astfel, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește apelul declarat de apelantul terț poprit, că potrivit art. 452 Cod procedură civilă sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Potrivit art.453 Cod procedură civilă sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Art. 460 alin.1 Cod procedură civilă prevede că, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile care-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.

Astfel cum rezultă din interpretarea art.460 Cod procedură civilă, instanța de validare verifică atât existența raporturilor juridice dintre creditor și debitor, în condițiile stabilite prin titlul executoriu și dispozițiile legale aplicabile, cât și existența raporturilor juridice dintre debitor și terțul poprit.

În conformitate cu prevederile art.460 alin.2 Cod procedură civilă dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, terțul poprit devenind în acest fel debitorul direct al creditorului popritor.

In cauză, Tribunalul a apreciat ca sunt îndeplinite condițiile art. 460 alin.2 Cod procedură civilă deoarece învestirea instanței în cazul validării popririi se limitează la verificarea faptului că terțul poprit datorează sumele de bani debitorului, probă produsă în prezenta cauză.

Față de conținutul dispozițiilor art.452-457 Cod procedură civilă, în cadrul soluționării cererii de validare poprire se analizează măsura în care terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile legale ce îi revin pe parcursul procedurii executării silite în această formă.

Nu fac obiectul analizei cererii de validare legalitatea actelor de executare, astfel de neregularități putând fi invocate exclusiv în cadrul contestației la executare.

Așa fiind, tribunalul a constatat ă că terțul poprit sau debitorul nu pot invoca în faza de validare poprire chestiuni legate de legalitatea executarii silite. A admite o altă interpretare înseamnă a permite eludarea aplicării termenelor imperative prevăzute de lege în materia contestației la executare în art. 401 c.pr.civ., golindu-se astfel de eficiență aceste dispoziții și creând posibilitatea pentru debitor de a invoca neregularitatea actului de executare cu depășirea termenelor prevăzute sub sancțiunea decăderii, ceea ce evident nu este permis.

Toate susținerile recurenților în sensul că dispozițiile OG 22/2002 se constituie într-un motiv de respingere a validării popririi, nu pot fi reținute, pe de o parte pentru ca aceste chestiuni pot fi invocate si analizate numai in cadrul unei contestații la executare, astfel cum s-a menționat mai sus, iar pe de alta parte pentru următoarele considerente, care vor fi expuse în subsidiar, pentru a răspunde criticilor expuse.

P. a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007 și prin O.U.G. nr. 4/2011, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, debitorul trebuia să facă dovada că neînceperea executării obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlurile executorii din cauză s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât conform aceluiași articol, procedura specială reglementată de actul normativ în discuție nu se aplică automat tuturor debitorilor instituții publice, ci numai acelor debitori instituții publice care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei de fonduri, sarcina probei incumbându-le acestora. Or, o asemenea probă nu a fost făcută în cauza de față de către debitor.

Debitorul nu s-ar putea considera surprins de începerea executării silite împotriva sa și de înființarea în cadrul acesteia a măsurii popririi asupra conturilor avute de acesta. Potrivit dispozițiilor art. 371¹ alin.1 Cod procedură civilă, debitorul este cel care trebuie să aibă inițiativa executării voluntare a obligației stabilite în sarcina sa printr-un titlu executoriu și acest lucru cu atât mai mult cu cât debitorul este un organ sau o instituție a statului, aspect subliniat în nenumărate rânduri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Asupra executării de îndată a hotărârilor judecătorești in condițiile in care debitor este statul sau una dintre instituțiile acestuia s-au pronunțat numeroase hotărâri de CEDO, respectiv in cauzele Hornsby, S., Metaxa, Bourdov, etc.

Curtea a sancționat neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii pronunțate de instanțele interne, apreciind că faza executării unei hotărâri face parte din „proces”, în sensul articolului 6 din Convenție. Totodată, în măsura în care s-a considerat că o creanță recunoscută printr-o hotărâre judecătorească îndeplinea condițiile pentru a fi considerată un ”bun” în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut și încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ce protejează dreptul la proprietate (a se vedea cauza Bourdov c. Rusiei, hotărârea din 7 mai 2002).

Obligația de a pune în executare hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești interne a fost analizată cu o exigență sporită în cazul în care debitor al obligațiilor ce rezultau din hotărâre era Statul însuși, prin instituțiile sale (a se vedea cauza Bourdov, citată anterior, dar și o . hotărâri pronunțate împotriva României: S. – hotărârea din 29 septembrie 2005, Miclici – hotărârea din 20 decembrie 2007, O. – hotărârea din 29 iulie 2008, T. – hotărârea din 29 iulie 2008, N. – hotărârea din 21 aprilie 2009 etc.).

În ceea ce privește apelul declarat de apelantul debitor, Tribunalul a constatat că și acesta este nefondat, având în vedere că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau.

Astfel, prin adresa nr._/29.07.2011 invocată de debitor (fila 19 dosar fond), Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București a comunicat executorului judecătoresc că va proceda la consemnare, însă în prezent nu există disponibil în conturile debitorului.

Or, obligația terțului consta în consemnarea sumei datorate de debitor la dispoziția creditoarei, ceea ce nu s-a întâmplat.

În ceea ce privește argumentul referitor la lipsa disponibilităților bănești, se vor avea în vedere considerentele anterioare expuse în cadrul analizei apelului declarat de apelantul terț poprit.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței apelate până la soluționarea apelului, Tribunalul a respins-o, față de soluționarea ambelor apeluri.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, la data de 08.08.2013 a declarat recurs debitoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică, iar la data de 13.08.2013 A. pentru Administrarea Activelor Statului A.A.A.S. (fosta A. pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S.)care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 09.10.2013.

În motivarea recursului său, recurenta – debitoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a arătat că hotărârea pronunțata de Tribunalul București Secția a IV-a Civila a fost data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, motiv prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.

In mod greșit, instanța a respins apelul formulat de terțul poprit, având în vedere faptul ca validarea de poprire, in general, este admisa si aplicata ca o accelerare a executării silite si, doar in ultima instanța, ca o sancțiune aplicata terțului poprit atunci când acesta nesocotește, cu rea-credința obligațiile sale prevăzute de actele normative in vigoare in materia executării silite prin poprire.

Terțul poprit a comunicat B. ca a luat act de adresa de înființare a popririi in dosarul de executare nr. 977/2011 si va proceda la consemnare pana la concurenta sumei solicitate pe măsura creării de disponibil in conturile AV.AS.

Totodată terțul poprit a comunicat faptul ca la data depunerii adresei de înființare a popririi nu exista disponibil in conturile AV.AS. in vederea indisponibilizării sumelor aferente, fiind in curs de executare adrese de înființare a popririi in dosarele de executare cuprinse in Anexa 1 .

Conform Anexei 1 întocmita in aplicarea OMFP nr.2336/19.07.2011 pentru aprobarea procedurilor de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita înființarea popririi conturilor autorităților si instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, dosarul de executare nr.977/2011 întocmit de către B. "D. Gont, L. G. și M. P.", se afla la poziția 1143, astfel cum a fost comunicat creditoarei prin aceeași adresa menționata mai sus.

Potrivit art.460 Cod procedură civilă arătam ca "(1 )Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmări bilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."

Ori, este evident faptul ca, în speța, nu este un caz de neîndeplinire a obligațiilor de către terțul poprit care sa justifice formularea unei cereri de validare a popririi.

Dispozițiile O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.110/2007, au instituit un regim derogatoriu de la cadrul juridic general stabilit prin art.452-461 Cod Procedura civila, ce reglementează materia executării silite prin poprire.

Art.1 din O.G. nr.22/2002 astfel cum a fost modificata prin Legea nr.110/2007, stipulează "Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația respectiva."

Indiscutabil, O.G. nr.22/2002 instituie anumite limite ale executării instituțiilor publice, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora aprobate prin bugetele instituțiilor respective.

Precizează că, in aplicarea dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.4/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București a preluat, in cursul lunii martie 2011, de la Trezoreria Sectorului 1 execuția bugetara a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, inclusiv dosarele de executare ce se aflau in așteptare datorita lipsei de disponibil in conturile debitorului.

P. toate aceste dosare preluate, Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București a continuat activitatea de executare silita urmând a proceda la virarea sumelor in conturile executorilor judecătorești pe măsura creării de disponibil în conturile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin urmare invederează instanței ca terțul poprit Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica București nu a fost de rea credința, îndeplinind toate atribuțiile ce ii revin, comunicând faptul ca nu exista disponibil in conturile debitoarei sumele solicitate urmând a fi plătite pe măsura creării de disponibil in conturile A. V.A.S.

De menționat și faptul ca, in ceea ce privește ordinea achitării creanțelor, acestea sunt plătite in ordinea primirii solicitării din partea creditorilor A., creanța deținuta de către . un caracter privilegiat, trezoreria procedând la indisponibilizarea și virarea sumelor in contul de consemnațiuni al executorului judecătoresc, pe măsura creării de disponibil in contul debitorului, așa cum am arătat.

Astfel, instituția recurentă și-a îndeplinit obligațiile ce revin terțului fiind exclus motivul invocat de B. privința "refuzul nejustificat de a da curs popririi".

In ceea ce privește cheltuielile de judecata învederează instanței ca, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica nu a dat dovada de rea credința, neglijenta, nu se face vinovata de declanșarea litigiului și, prin urmare nu poate fi sancționat procedural prin obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Neexistând culpa procesuala a Direcției Generala Regionale a Finanțelor Publice a Municipiului București • Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica, principiu consacrat de procedura civila, potrivit art.274 Cod procedură civilă și neexistând nici temei legal este neîntemeiata obligarea si la plata cheltuielilor de judecata.

F. de argumentele prezentate, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile nr.355Al08.03.2013 pronunțata de Tribunalul București Secția a IV-a Civila, in sensul admiterii apelului formulat de apelantul-terț poprit Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica București și respingerii cererii de validare ca neîntemeiata.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, O.G. nr.22/2002, art.460 și următoarele Cod Procedura Civila și Constituția României.

În motivarea recursului său, recurenta A. pentru Administrarea Activelor Statului a arătat că hotărârea astfel pronunțata este lipsită de legalitate solicitând modificarea in tot a hotărârii reculate, in speța fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Prin Sentința comercială nr.4622/20.03.2009, Tribunalul București a obligat A. (actuala AAAS) să plătească . suma de 1.460.017 Euro în echivalent în lei la cursul BNR din data plații, precum si suma de 70.075 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Suma menționată reprezintă despăgubiri acordate . art. 32^4 din OUG nr.88/1997, ca urmare a retrocedării către foștii proprietari a unui imobil aflat în patrimoniul societății comerciale privatizate.

Sentința comercială nr.4622/20.03.2009 a devenit irevocabilă la data de

06.07.2010, in urma respingerii de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului formulat de A. (actuala AAAS).

La data de 28.07.2011, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința comercială nr.4622/20.03.2009, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. Gont, L. Gont si M. P. a comunicat Direcției de Trezorerie si Contabilitate Publica, adresa de înființare a popririi contului A. (actuala AAAS) deținut la aceasta unitate bancara (RG/_/28.08.2011).

In data de 29.07.2011, prin adresa nr._/29.07.2011, Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București comunica A. (actuala AAAS) ca in perioada 22.07._11 au fost depuse la aceasta instituție, cereri de înființare a popririi in diverse dosare de executare (poz.5 - B. D. Gont, L. Gont si M. P., dosar de executare nr.977/2011, pentru suma totala de 6.447.344.68 lei - 1.146.017 euro+ 268.114,73 lei).

De asemenea, prin adresa nr._/29.07.2011, Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București comunica executorului judecătoresc, ca urmare a adresei de înființare a popririi înregistrată în trezorerie în data de 27.07.2011, privind dosarul de executare nr.977/2011, debitor A. (actuala AAAS), aceasta a luat act de adresa de înființare a popririi in dosarul de executare susmenționat, si va proceda la consemnare pana la concurenta sumei de 6.447.344,68 lei (1.460.017 Euro*4,2323Iei/E + 268.114,73 lei) aferenta acestui dosar (cuprins in anexa la poziția 1143) pe măsura creării de disponibil in conturile Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, cu respectarea prevederilor OMFP nr.2336/2011 si Legii nr.116/2011.

De asemenea, terțul poprit ATCPMB a comunicat prin aceeași adresa executorului judecătoresc faptul ca, in data depunerii adresei de înființare a popririi nu exista disponibil in conturile debitorului A. (actuala AAAS) in vederea indisponibilizării sumelor aferente acestor dosare (prin care si cel al creditoarei ..977/2011 al B. D. Gont, L. Gont si M. P. - n.n.), fiind in curs de executare adrese de înființare a popririi asupra conturilor din încasările viitoare in dosarele de executare cuprinse in anexa nr.1.

Așadar, având in vedere cele mai sus menționate, rezulta încă de la data de 27.07.2011, Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București, a Înființat poprirea asupra conturilor A. (actuala AAAS), până la concurenta sumei solicitate de către debitorul .>

Deși cunoștea că terțul poprit Activitatea de Trezoreriei si Contabilitatea Publica a Municipiului București a respectat dispozițiile art.456 din codul de procedură civilă înființând poprirea asupra contului A. (actuala AAAS), . formulat cerere de validare a popririi.

Așadar, apreciază ca in aceste condiții nu era îndeplinita condiția expresa de admisibilitate a cererii de validare potrivit art. 460 Cod procedură civilă referitoare la neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin terțului poprit pentru înființarea popririi.

Învederează ca, potrivit art.460 Cod procedură civilă, instanța de fond, investita cu cererea de validare a popririi, avea obligația sa se limiteze la verificarea următoarelor elemente: existența unui titlu executoriu deținut de creditor împotriva debitorului; existența unei datorii certe și lichide a terțului poprit față de debitor; existența conturilor deschise de debitor la terțul poprit ; precum si cel mai important dintre acestea, NEÎNDEPLINIREA DE CĂTRE TERTUL POPRIT A OBLIGATIILOR CE-I REVIN P. EFECTUAREA POPRIRII, inclusiv in cazul in care, in loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului.

Raportând constatările instanței de fond, menținute de cea de apel, la prevederile art. 460 Cod procedură civilă, observam ca acestea au verificat cu adevărat doar existenta titlului executoriu deținut de creditor împotriva debitorului si existenta conturilor deschise de A. (actuala MAS), in timp ce, in privința celorlalte doua elemente nu a efectuat o reala verificare, limitându-se la simple afirmații nesusținute de dovezi.

In acest sens, apreciem ca, in mod nelegal, instanțele au admis/menținut cererea de validarea a popririi, cu neobservarea tuturor condițiilor de admisibilitate a acesteia, respectiv aceasta cerere se putea formula numai in situația in care terțul poprit, printr-o acțiune sau inacțiune, nu își îndeplinea obligațiile ce-i reveneau, situație ce nu este reala in prezenta cauza.

De asemenea, executorul a fost informat că asupra contului A. (actuala AAAS) sunt înființate popriri din dispoziția mai multor organe de executare, sumele intrate în contul A. (actuala AAAS), urmând a fi reținute si consemnate de către unitatea bancara conform obligațiilor ce-i revin potrivit art. 459 Cod procedură civilă.

La acest moment MAS (fosta A.) este debitor si fata de alți aproximativ 20.000 de creditori persoane fizice sau juridice, care au obținut titluri executorii anterior obținerii creanței . au declanșat executarea silita împotriva AAAS (fosta A.), astfel încât atât la acea dată, cât si la data prezentei, contul AMS (fosta A.) deschis la Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publica a Municipiului București nu este alimentat cu disponibil bănesc suficient pentru îndestularea tuturor creditorilor.

In ceea ce privește ordinea achitării creanțelor, arată ca acestea sunt plătite in ordinea solicitării creditorilor, creanța deținuta de către creditoarea . un caracter privilegiat.

AAAS (fosta A.) nu poate face demersuri pentru achitarea datoriei fata de un singur creditor (respectiv . acest fapt ar echivala cu prejudicierea celorlalți creditori.

In concluzie, in subsidiar, in conformitate cu prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila, solicită admiterea recursului, modificarea in totalitate a hotărârii recurate, cu consecința admiterii apelului AAAS (fosta A.), schimbarea sentinței pronunțate la fondul cauzei si respingerii cererii de validare a popririi formulata de se S. SA.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedura civila, art.459 Cod procedura civila, precum si celelalte prevederi legale invocate in cuprinsul prezentului recurs.

La data de 24.10.2013 creditoarea . formulat întâmpinare arătând că recursurile sunt întemeiate pe dispozițiile art.305 pct.9 Cod procedură civilă, iar criticile privesc:

- neîndeplinirea condiției exprese de admisibilitate a cererii de validare potrivit art. 460 Cod procedură civilă referitoare la neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin terțului poprit pentru înființarea popririi și creanța intimatei . un caracter privilegiat și ca atare creanțele sunt plătite în ordinea solicitării.

In susținerea criticilor recurenta prezintă o construcție proprie ce are ca și rezultat sustragerea de la executarea silita a unui titlu executoriu ce datează din anul 2009. Solicită să se aibă în vedere faptul ca obligația de plata incuba chiar unei autorități publice, subscrisa fiind pusă in situația excesiva de a parcurge procedura executării silite forțata pentru a obține reparația stabilită printr-o hotărâre judecătorească. Ori astfel cum prevedeau dispozițiile art. 371 (1) indice 1 Cod procedură civilă titlul executoriu se executa de buna voie sau cel mult ., orice întârziere in executarea titlului executoriu are drept consecința încălcarea art.6 din Convenție si a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție. In cazul in care debitorul nu-și îndeplinește obligația de plata creditorul este îndreptățit a face aplicarea dispozițiilor art. 371 (2) indice 1 c.pr.civ.

Subscrisa a urmat procedura prealabila prevăzuta de OG nr.22/2002 astfel cum a fost modificata de Legea nr.110/2007. Astfel, prin cererea adresata direct debitoarei si înregistrata sub nr._/30.08.2010 (fila 13) i-am solicitat de buna voie sa execute titlul executoriu. Întrucât nu a dat dovada ca intenționează sa execute titlul executoriu fata de dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002 prin intermediul executorului judecătoresc la data de 14.01.2011 am somat din nou debitoarea A. sa execute titlul executoriu - fila 11 dosar.

La data de 5.05.2011 ne-am adresat "B. "B. "D. GONT, L. GONT, M. P." solicitând începerea procedurii de executare silita - fila 9 si 43.

La data de 20.07.2011 a fost înființata poprirea si comunicata adresa atât către debitoarea A. cât si către terțul poprit DIRECTIA de TREZORERIE si CONTABILITATE Publica (filele 16-18).

Prin proiectul de venituri si cheltuieli (fila 22 fond) punctul 1.1.5 debitoare a A. a avut un buget prevăzut pentru anul 2011 pentru despăgubirile acordate în urma procesului de privatizare - capitol la care se încadrează si creanța datorata subscrisei. Despăgubirile la care a fost obligata A. către subscrisa au fost stabilite in baza art.32 indice 4 din OUG 88/1997 astfel cum a fost modificata de Legea nr. 99/1999.

Nu este adevărata susținerea ca in ceea ce ne privește terțul poprit a respectat prevederile art. 456 c.pr.civ. înființând poprirea. Permanent terțul poprit s-a prevalat de dispozițiile Ordinului MFP nr. 2336/2011 (fila 12 A), a afirmat ca A. nu are disponibil bănesc în conturi necesar pentru executarea creanței datorata deși au existat fonduri astfel cum rezulta si din bugetul de venituri si cheltuieli (fila 22 fond), fonduri pe care le-a eliberat debitoarei in baza Ordinului MFP 2336/2011. Așa cum am dovedit Ordinul 2336/2001 a fost anulat de către Curtea de Apel prin sentința civila nr.6965/22.11.2011. Recurenta debitoare refuza executarea titlului executoriu făcând trimitere la alte creanțe datorate care nu se suporta din același indicator. P. la acest moment recurenta debitoare nu a făcut nici o plata parțiala, atât debitoarea cat si terțul poprit nu au urmărit decât tergiversarea si amânarea îndeplinirii obligației de plata.

Prin adresa nr._/29._ (fila 12 apel) terțul poprit comunica executorului judecătoresc ca a luat act de adresa de înființare a popririi și ca va proceda la consemnarea creanței cu respectarea prevederilor OMFP nr.2336/2011, ordin ce a adăugat la lege, întrucât potrivit O.U.G. nr.40/1999 nr.22/2002 aprobata prin Legea nr. 110/2007 debitoarea avea obligația ca în termen de 6 luni sa asigure plata creanței. Prin BVC-ul aferent anului 2011 (fila 22 fond) debitoarea a avut fonduri alocate in suma de 170.000 mii lei indicatorul 1.1.5, prin legea bugetului de stat pentru anul 2011 debitoarea a avut alocate fonduri in valoare de 45,5 miI. lei iar pentru anul 2012 a avut alocate fonduri in valoare de 20.7 miI. lei.

Prin adresa_/29.07.2011 (fila 13 apel) terțul poprit înștiințează debitoarea cu privire la înregistrarea dosarelor de executare, in tabelul menționat subscrisa fiind înscrisa la poziția 5. Va rugam sa observați ca la pozițiile 1- 4 creanțele datorate au o valoare mica astfel ca se putea face si plata creanței datorata către subscrisa sau parțial. In paragraful următor terțul poprit solicita debitoarei sa aprobe/comunice procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita înființarea popririi conturilor făcând trimitere la OMFP 2336/2011. Debitoarea nu face cunoscuta poziția sa fata de adresa_/29.07.2011 (fila 13 apel), cert este ca pentru anul 2011 pe indicatorul 1.1.5 (fila 22 fond - BVC) in care subscrisa se încadrează debitoarea a avut alocate exclusiv fonduri bănești, fonduri care au fost folosite preferențial.

Va rugam sa aveți in vedere ca au fost pe deplin îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460 respectiv:

- terțul poprit DIRECTIA de TREZORERIE si CONTABILITATE PUBLICA nu a contestat faptul ca deține conturile debitoarei A. astfel încât este îndeplinită si condiția ca terțul poprit sa datoreze bani debitoarei,

- nu se contesta faptul ca intre debitoare si terțul poprit exista raporturi juridice,

- sunt supuse urmăririi silite prin validare prin poprire nu numai sumele existente ci si sumele pe care terțul le va datora debitorului in viitor,

- prin adresa nr._.07.2011(fila 19) terțul poprit comunica biroului executor judecătoresc ca va proceda la consemnarea creanței datorata cu respectarea prevederilor OMFP nr. 2336/2011 si a legii 116/2011.

Ordinul MFP nr. 2336/2011 reprezintă o alta protecție speciala oferita acestui debitor, prin care i s-a dat posibilitatea sa desființeze toate popririle infinitate legal, terțul poprit si debitoarea prevalându-se de acest ordin a desființat toate popririle, fiind retrași banii din conturi.

Recurenta debitoare a făcut orice pentru a nu-si îndeplini obligația de plata stabilita prin hotărâre judecătoreasca, a formulat numeroase cereri de chemare in judecata in loc sa facă demersuri care sa dovedească buna sa credința/intenția de a executa titlul executoriu, ne-a chemat in judecata in fata mai multor INSTANTE invocând aceleași critici, peste 12 dosare.

In susținerea recursului terțul poprit susține ca validarea popririi este admisa si aplicata ca o accelerare a executării silite si doar in ultima instanța ca o sancțiune aplicata terțului poprit când acesta nesocotește cu rea credința obligațiile ce-l revin. In cazul de față cererea de validare a popririi este formulata după soluționarea a 12 dosare prin care atât debitoarea cat si terțul poprit s-au sustras executării silite formulând numeroase cereri. De la pronunțarea titlului executoriu 20.03.2009 au trecut peste 4 ani timp in care atât debitoare cat si terțul nu au făcut nici o dovada ca au făcut demersuri pentru executarea obligației.

Nu pot fi reținute apărările formulate de către terțul poprit, ceea ce interesează este existenta raportului juridic intre cele doua recurente, faptul ca au existat fonduri bănești alocate special indicatorului 1.1.5 din bugetul de venituri si cheltuieli, iar terțul poprit a eliberat debitoarei banii din conturi prevalându-se de OMFP 2336/19.07.2011.

Nu in ultimul rând va rugam sa aveți in vedere si răspunsul dat executorului judecătoresc respectiv adresa nr._/9.05.2012 prin care terțul poprit arata ca actele de executare vor fi executate numai după ce va fi urmata procedura interna si primirea avizului din partea activității juridice, prin urmare prevalează "avizul juridic" al terțului poprit, acordurile dintre terț si debitor in care nu este inclus si creditorul, nu are importanta titlul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca. Atașam adresa nr._/9.05.2012 si adresa nr.814/5.01.2012 din care rezulta modul in care terțul înțelege sa-si execute obligațiile.

Împotriva procedurii de executare silita pornita in dosarul înregistrat sub nr.977/2011 B. "D. GONT,L. GONT si M. P." recurenta contestatoare a formulat numeroase cereri înregistrate pe rolul JUDECATORIEI Sectorul 4 ,JUDECATORIEI Sectorului 5 si TRIBUNALULUI București respectiv:

- contestație la executare înregistrata sub nr._/4/2011 pe rolul Judecătoriei Sectorul 4 - contestație respinsa prin sentința civila nr.8099/14.11.2011 soluționata irevocabil, - contestație la executare înregistrat sub nr._/302/2011 pe rolul Judecătoriei Sectorul 5 soluționata irevocabil,

- cererea înregistrata pe rolul TRIBUNALULUI București sub nr._/_ (fila 34 fond) ce a avut ca obiect suspendarea provizorie a executării silite cerere respinsa prin încheierea de ședința pronunțata de la data de 31.05.2011, cu scopul de a induce in eroare INSTANTELE si de a tergiversa executarea titlului executoriu reprezentat de sentința comerciala 4622/20.03.2009 (fila 24 dos. fond) pronunțata de TRIBUNALUL București, soluționata irevocabil prin decizia nr.2610/6.07.2010 pronunțata de ICCJ (fila 29 dos fond);

- pe cale de ordonanța președințiala înregistrata pe rolul JUDECATORIEI Sectorul 5 sub nr._/302/20 1 a solicitat suspendarea executării silite, cerere respinsa prin sentința civila 8987/16.11.201 1 (fila 126 dos. fond) definitiva si irevocabila prin decizia 402/14.02.2012 pronunțata de TRIBUNALUL București Secția a III-a Civila,

- cererea prin care s-a solicitat suspendare executare silita si acordare termen gratie inregistrata sub nr._/3/2011 - cerere respinsa, soluționata irevocabil prin decizia pronunțata de CURTEA de APEL București la data de 4.02.2013 - hotărâri prin care cele doua INSTANTE au reținut faptul ca debitoarea A. nu a făcut nici o dovada ca a făcut demersuri pentru a asigura necesarul in bugetul propriu in vederea îndeplinirii obligației de plata.

Prin INCHEIEREA de SEDINTA pronunțata la data de 31.05.2011 de TRIBUNALUL București Secția a VI-a in dosarul nr._/3/2011 (fila 34 fond) prin care a fost respinsa cererea de suspendare provizorie a executării silite INSTANTA a reținut ca nu s-a dovedit existenta unei situații urgente care sa justifice luarea măsurii suspendării provizorii a executării.

O alta cerere de suspendare a executării silite a fost formulata pe calea ordonanței președințiale inregistrata sub nr._/302/2011 pe rolul JUDECATORIEI Sectorul 5 București, cerere respinsa prin sentința civila nr.8987/16.11.2011 (fila 126 fond) irevocabila prin decizia pronunțata de TRIBUNALUL București Secția a III-a Civila la data de 14.02.2012.

Nu exista nici un indiciu de nelegalitate si netemeinicie a sentinței civile nr. 1937/2012 si a deciziei civile nr.355 A/8.03.2013.

In numeroase cauze CURTEA EURPEANA a sancționat STATUL R. pentru neexecutarea titlurilor executorii (câteva dintre cauzele soluționate filele 144 - 156 dos. fond) Curtea a reținut ca statul nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune in executare hotărârea judecătoreasca in cauza, existând o încălcare a art.6 paragraful 1 din Convenție. In plus Curtea nu a subscris la teza potrivit căreia reclamanții creditori ar fi trebuit sa recurgă la executarea silita a hotărârii. Curtea a amintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța contra statului sa recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție.

Dispozițiile Curții Europene fac parte din dreptul intern al României încă din anul 1994 (18 ani), iar in raport de dispozițiile art. 20(2) din Constituție daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

In ceea ce privește jurisprudența CEDO, arătam ca însăși Curtea Europeana a statuat ca si executarea unei hotărâri judecătorești face parte integranta dintr-un proces, iar raportat la art. 6(1) din Convenție, orice cauza trebuie soluționata . (cauza Hornsby vs. G., etc.)

Astfel, hotărârea data in cazul Homsby vs. G. stabilește pe de o parte ca dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai pana la pronunțarea unei hotărâri ci până la executarea acesteia, iar, pe de alta parte instituie obligația statului si a administrației publice de a se "plia" unei hotărâri pronunțate contra lor.

De asemenea, in cauzele S. vs ROMANIA si MET AXAS vs G., Curtea a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța contra statului, sa recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție. Pe cale de consecința a spus Curtea, daca administrația refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca sau intarsie in executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care beneficiază justițiabilii in fata instanțelor judecătorești își pierd rațiunea de a fi.

In cauza BURDOV vs. RUSIA, Curtea a stabilit ca o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultata dintr-o hotărâre judecătoreasca sau alt act administrativ cu caracter executoriu cum este cazul de față.

Executarea unei creanțe nu poate fi împiedicata, anulată sau amânată pe o perioada lunga de timp, intervenția statelor in procedura de executare nu poate, in niciun caz, sa repună in discuție fondul dreptului, concluzie reluata si . cauze împotriva României spre exemplu cauza RUIANU din 17.06.2003, S. P. din 2.06.2004, C. din 27.09.2007, C. O. din 11.10.2007, KOCSIS din 29.11.2007, T. contra României publicata in Monitorul Oficial 386/2009 partea 1, cauza S. nr. 9555/2003 paragraf20-21, etc.

In ceea ce privesc creanțele stabilite împotriva statului ori autorităților publice s-a reținut ca administrația constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Ca atare, in regula generala, refuzul, omisiunea sau întârzierea de a executa hotărârile pronunțate lipsește de rațiune garanțiile stabilite de art. 6 si constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Ori debitoarea si terțul poprit, tocmai in considerarea calității lor de instituție publica - reprezentanți ai autorității Statului au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității si a executa de buna voie si cu buna credința hotărârile judecătorești ce le sunt opozabile.

Refuzul executării unui act administrativ jurisdicțional cu caracter executoriu contravine dispozițiilor fundamentale respectiv ari.16 alin.1 si 2, art.21 si art. 44(1) din CONSTITUTIE, art.6 din CONVENTIA Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil precum si art.1 din PROTOCOLUL încheiat la data de 20.03.1952 care se aplica prin asemănare si consfințește executarea silita.

Prin numeroase decizii care au avut același obiect CURTEA CONSTITUTIONALA a decis ca "întârzierea nu poate sa se eternizeze astfel încât sa aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - de exemplu decizia nr.213/4.03.2010 (fila 129 dos. fond) publicata in Monitorul Oficial nr._.05.2-2010.

2. Nu poate fi reținuta nici critica ca subscrisa nu poate fi privilegiata la executarea titlului executoriu, in susținerea criticii recurenta nu a indicat temeiul de drept, iar pe de alta parte nu am solicitat acest lucru. Numai ca recurenta omite faptul ca de la pronunțarea sentinței civile 4622/20.03.2009 - executorie a trecut chiar si termenul de 3 ani in care putea fi executata hotărârea, văzând ca de fapt debitoare a nu face decât sa tergiverseze executarea titlului executoriu am procedat la parcurgere a procedurii prevăzuta de O.U.G. nr.40/1999 nr. 22/2002.

Deși rând pe rând contestațiile formulate de către debitoarea A. au fost respinse si orice alte cereri de natura a tergiversa executarea silita pana la aceasta data atât debitoarea cat si terțul poprit nu au dat dovada ca intenționează sa-și îndeplinească obligata de plata.

Pe de alta parte va rugam sa aveți in vedere si faptul ca potrivit art. 460(3) c.pr.civ. sunt supuse popririi atât sumele ajunse la scadenta cat si sumele care vor fi scadente in viitor, validarea urmând a-si produce efectele la data la care sumele devin scadente iar conf. art. 452 (1) c.pr.civ. sunt supuse executării silite prin poprire: sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.

Nici terțul poprit si nici debitoarea A. nu au invocat lipsa disponibilului bănesc, aceasta situație de fapt nu are relevanta întrucât nu poate reprezenta limitări care sa urmărească un scop legitim si nici nu exista un raport rezonabil de proporționalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat, in accepțiunea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, limitări care restrâng accesul la justiție in așa măsura încât dreptul este afectat în substanța sa in condițiile in care este depășit cu mult chiar termenul de 3 ani prevăzut de legiuitor in executarea unui titlu executoriu.

In ceea ce privesc creanțele stabilite împotriva statului ori autorităților publice s-a reținut ca administrația constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Ca atare, in regula generala, refuzul, omisiunea sau întârzierea de a executa hotărârile pronunțate lipsește de rațiune garanțiile stabilite de art. 6 si constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Ori debitoarea si terțul poprit, tocmai in considerarea calității lor de instituție publica - reprezentanți ai autorității Statului au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității si a executa de buna voie si cu buna credința hotărârile judecătorești ce le sunt opozabile.

Refuzul executării unei hotărâri judecătorești investita cu titlu executoriu contravine dispozițiilor fundamentale respectiv art.16 alin.1 si 2, art.21 si art.44(1) din CONSTITUTIE, art. 6 din CONVENTIA Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil precum si art.1 din PROTOCOLUL încheiat la data de 20.03.1952 care se aplica prin asemănare si consfințește executarea silită.

Și nu in ultimul rând va rugam sa aveți în vedere ca prin încheierea de ședința pronunțata la data de 31.05.2011 in dosarul_/3/2011- fila 34 - irevocabila pagina 2,TRIBUNALUL constata ca debitoarea A. nu a făcut dovada unei situații de urgenta, a unui prejudiciu, a unor circumstanțe specia le sau a imposibilității executării obligației de plata.

Solicită să se aibă în vedere si hotărârile pronunțate in mod irevocabil in dosarul nr._/3/2011 ce a avut ca obiect termen de gratie privind plata eșalonata a creanței datorata. Am atașat la dosar sentința civila nr._/2012 si extras portal C. din care rezulta ca in mod irevocabil a fost respinsa cererea.

Își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile pe cale separata - art. 274 c.pr.civ.

Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale care reglementează această cale de atac extraordinară și nedevolutivă, instanța constată că recursul permite reformarea hotărârilor definitive, exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art 304 pct 1-9 cod procedură civilă, legiuitorul sancționând cu nulitatea recursul, a cărui motivare nu se încadrează în nici unul din motivele de modificare sau de casare reglementate de lege.

Recurenții și-au întemeiat calea de atac declarată pe prevederile art 304 pct 9 cod procedură civilă. Făcând aplicarea în speță a aspectelor teoretice anterior expuse, Curtea va examina criticile formulate din perspectiva motivelor de reformare punctual precizate.

În ceea ce privește acest motiv de recurs formulat și întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 9 cod procedură civilă, Curtea pornește în analiza sa de la dispozițiile procesuale invocate, reținând că acest motiv de recurs conține două ipoteze și anume situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal precum și ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Suntem în situația în care hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, de unde se deduce că lipsa de temei legal, la care face referire legiuitorul nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. Altfel spus, instanța de recurs este în situația de evalua dacă hotărârea nu este motivată în drept sau dacă în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii nu există un text de lege( de drept material) care să justifice soluția pronunțată. În cea de-a doua ipoteză, hotărârea este considerată a fi dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii, în cazul în care instanța recurs la dispozițiile legale incidente, dar le-a încălcat în litera sau spiritul lor sau le-a aplicat eronat, cu precizarea că, în măsura în care nu se pot încadra în alte motive de recurs, acest motiv de critică include în mod excepțional și nerespectarea normelor procesual civile. Deși textul art 304 pct 9 cod procedură civilă face referire doar la normele legale, s-a statuat, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară, faptul că intră sub incidența acestui motiv de reformare și situația în care soluția recurată a fost pronunțată cu nesocotirea unor principii juridice sau alte reguli de drept, create pe cale jurisprudențială sau doctrinară, care împreună conturează regimul juridic al instituției sau categoriei juridice respective.

Din examinarea cererii de recurs formulate de terțul poprit Direcția Regională a Finanțelor Publice București, Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică, Curtea constată că, în esență, critica formulată vizează modalitatea în care s-a dat eficiență prevederilor art 460 cod procedură civilă, recurentul făcând referire totodată și la dispozițiile OG 22/2002, precum și la ordinea achitării creanțelor. În finalul motivelor de recurs, terțul poprit a criticat și soluția stabilirii cheltuielilor de judecată în sarcina sa, invocând lipsa culpei procesuale.

Prin intermediul primei chestiuni invocate, relative la aplicarea prevederilor art 460 cod procedură civilă, vizează, practic, aspectele de legalitate a procedurii de validare a popririi, în sensul că instanța de control judiciar trebuie să examineze dacă sunt sau nu îndeplinite cumulativ cerințele legale pentru încuviințarea validării.

Pornind de la dispozițiile procedurale anterior amintite, Curtea reține, din interpretarea acestora, că cerințele procedurale impuse de legiuitor pentru validarea popririi se referă la existența unei creanțe a debitorului creditorului urmăritor față de terțul poprit, precum și refuzul terțului poprit de a-și îndeplini obligațiile legate de indisponibilizarea sau consemnarea sumelor la dispoziția creditorului. Din economia acestor dispoziții procesuale, reiese că acțiunea având ca obiect validarea de poprire trebuie introdusă la instanța de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să plătească sau să consemneze suma respectivă la dispoziția creditorului. În ceea ce privește suma care formează obiectul obligațiilor terțului poprit, aceasta trebuie să îndeplinească cerințele unei creanțe certe, lichide și exigibile.

Pornind de la situația de fapt, astfel cum a fost stabilită de instanțele de fond, Curtea constată că sunt întrunite cumulativ toate condițiile validării de poprire, terțul poprit fiind debitor al debitorului principal și refuzând indisponibilizarea sumelor de bani pe care le datorează acestuia în folosul creditorului, potrivit adresei de înființare a popririi, comunicată de executor. Așa cum a reținut și instanța de apel, nu poate fi primită susținerea terțului poprit în sensul că motivul neîndeplinirii obligațiilor legale îl constituie lipsa fondurilor disponibile și nu refuzul nejustificat, în condițiile în această afirmație nu a fost dovedită în nicio fază procesuală. Corelativ acestei chestiuni și relevant pentru stabilirea atitudinea terțului poprit este și afirmația acestuia, care de altfel se regăsește și în cererea de recurs, potrivit căreia plata creanțelor se face în ordinea primirii solicitării din partea creditorilor A., susținere pe care instanța o apreciază ca nepertinentă, prin prisma dispozițiilor art 563 cod procedură civilă. Aceste prevederi legale stabilesc că în cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus și alți creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferință, dacă legea nu prevede altfel:

a) creanțele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, precum și orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor;

b) creanțele reprezentând salarii și alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite șomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreținerea și îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătății, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și creanțele reprezentând obligația de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății;

c) creanțele rezultând din obligația de întreținere, alocații pentru copii sau obligația de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;

d) creanțele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuții și din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale;

e) creanțele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

f) creanțele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietății publice prin fapte ilicite;

g) creanțele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum și din chirii sau arenzi;

h) creanțele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

i) alte creanțe.

În alineatul al doilea, textul de lege prevede că în ipoteza în care creanțele au aceeași ordine de preferință, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată se repartizează între creditori proporțional cu creanța fiecăruia.

Făcând aplicarea în speță a acestor dispoziții procedurale, Curtea constată că, chiar și în situația în care creanța creditorului nu are caracter privilegiat, astfel că vine în concurs cu alte creanțe de același rang, ordinea satisfacerii acestora nu este dată de momentul primirii cererii creditorului, ci modalitatea legală de distribuire a sumelor este cea a plății proporționale a tuturor creanțelor de același fel. Or, Curtea constată că, invocând un criteriu de distribuire a sumelor nelegal, constând în ordinea primirii solicitărilor creditorilor, care prin aplicarea sa conduce la o temporizare a executării, prin raportare la parametrii în care executarea silită ar trebui să se desfășoare dacă s-ar respecta prescripțiile legale, Curtea consideră că este dovedit refuzul nejustificat al recurentului de a indisponibiliza sumele cuvenite creditorului, refuz a cărui sancțiune, în concepția legiuitorului codului de procedură civilă, constă în validarea popririi, ceea ce are semnificația redirecționării executării silite, pornite împotriva debitorului, împotriva terțului poprit, în limita sumei pentru care se încuviințează validarea. În ceea ce privește această sumă, Curtea constată că prin decizia civilă nr 2430/15 10 2012 a tribunalului București, s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr 8049/2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, litigiul având ca obiect contestație la executare, hotărârea primei instanței fiind modificată în sensul anulării parțiale a actelor de executare în privința onorariului de executor, pentru ce depășește suma de_,8 lei și în totalitate pentru onorariul de avocat. Pe cale de consecință, se impune deducerea acestui cuantum din suma pentru care s-a dispus de către instanța de fond validarea popririi.

În ceea ce privește referirea la dispozițiile OG 22/2002, care instituie anumite limite în care se poate face executarea silită asupra instituțiilor publice( în sensul că nu este permis ca executarea să se realizeze asupra oricăror fonduri bănește, ci numai asupra sumelor aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli în care se încadrează obligația respectivă) Curtea consideră că o acest principiu, a cărui justețe nu poate fi contrazisă, nu poate fi invocat ca argument de către debitor sau terțul poprit pentru a se deroba de obligația de plata ce îi revine. Dispozițiile anterior menționate au menirea să stabilească regulile speciale, impuse de specificul persoanei debitorului( fiind vorba de instituții publice) ce trebuie respectate în procedura de executare silită, dar în niciun caz nu pot constitui motive de exonerare de la plata creanțelor, recunoscute creditorilor, în condițiile legii. Curtea reține că o astfel de interpretare este în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a afirmat în mod tranșat că statului, prin instituțiile sale îi revine obligația de a crea toate mecanismele necesare pentru a face posibilă executarea benevolă a titlurilor executorii în care figurează ca debitor, precum și pentru identificarea resurselor corespunzătoare pentru plata efectivă a sumelor de bani respective. Pe lângă marja de apreciere pe care forul european o recunoaște statelor în ceea ce privește identificarea instrumentelor și modalităților adecvate de punere în executare a titlurilor executorii, trebuie subliniat că statului îi revine, în concepția instanței de contencios european, obligația pozitivă de a lua, în concret, măsurile necesare în acest sens. Din perspectiva acestei obligații pozitive a statului, prin organele sale, rezultă cu evidență că edictarea unui act normativ, care instituie regulile și modalitățile în care se face executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, nu poate fi invocat ca un impediment în procedura de executare silită declanșată de creditor, statul, prin instituțiile și autoritățile care exercită prerogative de putere publică fiind obligat să ia măsurile necesare pentru executarea corespunzătoare a creanțelor, astfel cum au fost stabilite prin titlurile executorii.

În privința cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază ca nefondată critica recurentului, în condițiile în care prin neîndeplinirea obligațiilor legale impuse de prevederile art 460 cod procedură civilă, terțul poprit se face vinovat de declanșarea procesului, având ca obiect validare poprire, astfel că în mod corect, în temeiul dispozițiilor art 274 cod procedură civilă a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea creditorului intimat.

În ceea ce privește recursul formulat de debitor AAAS, Curtea, din examinarea cererii de recurs, constată că sunt invocate de fapt aceleași aspecte legate de neîndeplinirtea cerințelor stabilite de dispozițiile art 460 cod procedură civilă, pentru a fi admisibilă validarea popririi, în sensul că nu se poate reține refuzul nejustificat al terțului poprit de a indisponibiliza sumele de bani la dispoziția creditorului. În cadrul considerentelor aferente recursului formulat de terțul poprit, Curtea a răspuns și analizat pe larg aceste chestiuni, considerând necesar să sublinieze doar faptul că existența mai multor proceduri de executare silită simultan în desfășurare asupra debitorului nu poate constitui o justificare reală pentru terțul poprit de a refuza consemnarea sumelor de bani, în condițiile în care s-ar respecta prevederile art 563 cod procedură civilă, care stabilește criteriile de preferință pentru distribuire sumelor de bani între creditori. Esențial este ca plata creanțelor de același rang de preferință să se realizeze proporțional, în cazul în care disponibilul bănesc nu este suficient pentru a acoperi integral obligațiile de plată și nu ca satisfacerea creanțelor să se realizeze, așa cum arată deopotrivă debitorul și terțul poprit, în ordine solicitărilor creditorilor, criteriu care nu-și găsește suportul în dispozițiile codului de procedură civilă.

Pe cale de consecință, Curtea reține că instanța de apel a analizat prin decizia recurată toate cerințele legale pentru a încuviințarea validării popririi, inclusiv cea relativă la neîndeplinirea obligațiilor de către terțul poprit.

Având în vedere că prin aspectele invocate, practic, recurentul debitor pune în discuție legalitatea încuviințării validării de poprire, Curtea reține că trebuie avute în vedere și chestiunile legate de caracterul cert, lichid și exigibil al creanței supuse executării, din această perspectivă fiind pertinente, pentru examinarea exhaustivă a criticilor formulate de recurent, și aspectele legate de cuantumul sumei pentru care trebuie dispusă validarea, astfel cum au expuse în cele ce preced. Curtea are în vedere faptul că, în urma admiterii contestației la executare în faza de recurs, s-au anulat parțial actele de executare pentru onorariul de avocat, care depășește o anumită sumă, astfel cum a fost anterior menționată, cât și pentru onorariul de avocat, sume ce trebuie dedusă din suma pentru care instanțele de fond au încuviințat validarea.

P. toate aceste considerente, față de dispozițiile art 312 cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile, va modifica în tot decizia atacată în sensul că va admite apelurile și va schimba în parte sentința în sensul că suma pentru care se validează poprirea este de_,94 lei plus_ euro în echivalent lei. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Se va lua act că intimatul creditor și-a rezervat dreptul de a cere cheltuielile de judecată pe cale separată.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de de recurentul-pârât A. pentru Administrarea Activelor Statului și de recurentul terț-poprit Direcția Regională a Finanțelor Publice București – Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică, împotriva deciziei civile nr.355 A din 05.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare .>