Acţiune în constatare. Decizia nr. 1799/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1799/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 442/249/2012
Dosar nr._
(1748/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1799
Ședința publică de la 28.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta-reclamantă, S.C. IZO D. GROUP-SRL, precum și de recurentul-pârât, D. M., împotriva deciziei civile nr.324/27.05.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, D. I..
P. are ca obiect – acțiune în constatare.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 14.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.11.2014, 28.11.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.324 din 27.05.2014 Tribunalul Călărași a admis apelul formulat de către pârâtul D. M. împotriva sentinței civile nr.770/21.11.2013 pronunțată de către Judecătoria L. Gară, pe care a schimbat-o în tot și rejudecând, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de către pârâți și pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantei . SRL formulată împotriva pârâților D. M. și D. I. ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă, a respins apelul formulat de către reclamantă împotriva aceleiași sentințe și, pe cale de consecință, a obligat reclamanta către pârâți la plata sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel, reprezentând 1700 lei onorarii experți, 8694 lei taxă timbru apel, 1500 lei onorariu avocat apel.
Pentru a pronunța această decizie civilă, tribunalul a reținut în esență că, prin acțiunea înregistrată la Judecătoria L. Gară în data de 22.03.2012, reclamanta . SRL, cu sediul în București, ..1A, sector 2 și sediul ales în București, ., nr.13, ., ., a chemat în judecată pârâții D. M. și D. I., ambii cu domiciliul în . Călărași, solicitând:
- să se constate calitatea sa de constructor de bună credință a imobilului în suprafață de 268,96 mp (aria construita desfășurata) edificat pe terenul proprietatea pârâtului D. M., situat în intravilanul satului Valea Argovei, CV2, P8/1, . Călărași, conform autorizației de construire nr. 5/21.06.2010 eliberate de Primăria Valea Argovei;
- să se constate că are împotriva pârâților D. M. și D. I. un drept de creanță în cuantum de 340.939 lei, reprezentând contravaloare manoperă și materiale necesare edificării construcției mai sus identificate;
- să se constate dreptul de retenție asupra construcției până la achitarea de către pârâți a valorii învestite;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea este legal timbrată cf. chitanței nr._/13.04.2012 și timbru judiciar.
La data de 10.04.2012, pârâții au depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 19.04.2012 reclamanta a depus cerere precizatoare cu privire la primele două capete de cerere pe care le-a reformulat în sensul de a se constata că are împotriva pârâților D. M. și D. I. un drept de creanță în cuantum de 340.939 lei, reprezentând contravaloare manoperă și materiale necesare edificării construcției având în vedere calitatea sa de constructor de bună credință (menținând ultimul capăt de cerere privind retenția).
La data de 02.05.2012, pârâții au depus întâmpinare la cererea precizatoare formulată de reclamantă, prin care solicită respingerea acțiunii în totalitate și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 29.05.2012, pârâții au depus cerere precizatoare a întâmpinării.
În apărare, pârâții au invocat excepția netimbrării la valoare, lipsa calității procesuale active întrucât nu a existat nici un raport juridic încheiat între părți, luând cunoștință de existenta reclamantei cu ocazia litigiului. Arată că Z. V., reprezentant legal al reclamantei, a constituit împreună cu pârâtul D. M., . Valea Argovei SRL, cf. actului constitutiv al societății potrivit încheierii nr.1841/21.07.2005 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Călărași. Conform înțelegerii arată că a pus la dispoziția societății folosința terenului intravilan în suprafață de 385 mp în vederea construirii unei mori, lucru care nu s-a realizat, însă pârâtul a construit un spațiu care să aibă o altă destinație decât cea de moară întrucât asociatul Z. V. nu și-a îndeplinit obligația luată prin contractul de asociere, astfel că a solicitat Tribunalului Călărași dizolvarea societății ce a făcut obiectul dosarului_, pronunțându-se o hotărâre de dizolvare a societății, prin sent...2012 .
De asemenea a invocat excepția necompetentei materiale întrucât din motivarea cererii rezultă că în urma unei convenții de asociere în scop comercial, mandatarul Z. V. s-a obligat să construiască un imobil pe terenul pârâtului D. M. în scopul desfășurării unei activități economice, dar acesta ascunde în mod intenționat și cu rea credință adevăratele raporturi create între mandatar și pârâtul D. M., în urma constituirii . SRL și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei D. I. întrucât aceasta nu a fost și nu este proprietara terenului, singurul titular al dreptului de proprietate, fiind pârâtul D. M., așa cum rezultă și din certificatul de moștenitor nr.186/7.04.2006.
Pe fondul cauzei, arată că reclamanta nu poate fi nici constructor de bună credință și nici să aibă vreun drept de creanță care să se constate întrucât nu a avut nici un raport nici contractual, nici convențional, iar construcțiile edificate în curte sa sunt făcute de pârâți în baza unei autorizații de construcții, fără contribuția altei persoane.
La termenul din data de 10.05.2012 instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active și pasive a pârâtei D. I. și a admis excepția netimbrării capătului de cerere privind retenția.
La termenul din 07.11.2013 pârâții pe fondul cauzei au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, față de care reclamanta nu s-a opus ca moment procesual deși i s-a acordat dreptul la apărare.
V. Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.770/2013, Judecătoria L. Gară a respins excepția inadmisibilității și lipsei calității procesuale active invocate de pârâți.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. I. și a respins acțiunea formulată de reclamanta . SRL ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâtul D. M..
A constatat că reclamanta are un drept de creanță în cuantum de 340.939 lei, față de pârâtul D. M., urmare a edificării cu bună credință a imobilului construcție situat în .. Călărași, T 2, P 8/1, proprietatea pârâtului.
A anulat capătul de cerere privind retenția asupra imobilului ca netimbrat.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 16.722 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel reclamanta și pârâtul, apreciind sentința netemeinică și nelegală
În motivarea apelului său reclamanta apreciază că nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pârâta D. I. și ca atare i s-a respins acțiune față de acesta, deoarece imobilul edificat de către ea și a cărui accesiune a fost invocată de către ambii pârâți produce o îmbogățire a patrimoniului comun al soților pârâți. În cazul unei executări a dreptului de creanță (doar constatat nu și obligat, n.n.) va fi în imposibilitatea valorificării imobilului. Se invocă art. 343 alin.1 NCC și art. 30,alin. 3 cod. Fam.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii excepției și menținerea tuturor celorlalte dispoziții ale sentinței.
Apelul nu era motivat în drept.
Apelantul pârât D. M., a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată la acest apel reclamanta solicită respingerea acestuia ca nefondat.
În raport de actele și lucrările dosarului, de probele administrate, la fond și în apel, de motivele de apel invocate de către ambele părți, și în limita acestora conf. art. 295 (1) cpc, în baza art. 296 cpc Tribunalul urmează a admite apelul pârâtului și a respinge apelul reclamantei.
Tribunalul urmează a analiza cauza în limita motivelor de apel formulate.
Tribunalul urmează a reține, în baza art. 1169 c.civ că cel care trebuie să facă în primul rând dovada pretențiilor invocate în fața instanței de judecată este reclamantul, pârâtul putând sta în pasivitate.
Tribunalul a reținut că în motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat că în primăvara anului 2009, a convenit cu pârâtul D. M. constituirea unei asocieri în participațiune conform căreia pârâtul în calitate de asociat prim, punea la dispoziție o suprafață de 370 mp pe care reclamanta, în calitate de asociat secund, se obliga să construiască un imobil, urmând să suporte toate cheltuielile aferente. Construcția astfel edificată urma să fie închiriată în regim de pensiune, persoanelor interesate, pârâtul fiind cel care urma să se ocupe atât de administrarea clădirii cât și de toate formalitățile necesare în vederea realizării scopului asociației în participațiune.
Mai arată, că în temeiul convenției, a avansat toate cheltuielile necesare în vederea obținerii autorizației de construcție cât și în vederea edificării construcției propriu-zise. În ceea ce privește manopera și materialele necesare edificării construcției, arată că în temeiul convenției de asociere cu pârâtul D. M., reclamanta a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 446/01.06.2009 cu . în vederea achiziționării materialelor de construcție necesare și cu . contractul de prestări servicii din 01.06.2009 în baza căruia s-a edificat construcția și s-au realizat amenajările interioare, iar materialele achiziționate de la . au fost achitate prin compensare, având în vedere și calitatea furnizorului de chiriaș al reclamantei. Construcția s-a finalizat în luna ianuarie 2011.
Începând cu primele persoane cazate în imobilul nou construit (aproximativ luna septembrie 2010), pârâtul D. M. a manifestat o atitudine de rea credință în desfășurarea raporturilor contractuale cu reclamanta astfel că începând cu luna iulie 2011 nu s-a mai realizat obiectul/scopul asocierii în participațiune, convenția părților fiind practic desființată.
În apărare, pârâții au invocat excepția netimbrării la valoare, excepția necompetentei materiale, excepția lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei D. I., excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, pe considerentele arătate. În fapt se arată că Z. V., reprezentant legal al reclamantei, conf. delegației existente în dosar, a constituit împreună cu pârâtul D. M., societatea . Valea Argovei SRL. Conform înțelegerii, consființite prin contractul de comodat autentificat sub nr.548 de BNP N. Ț., arată, că a pus la dispoziția acestei societăți folosința terenului intravilan în suprafață de 385 mp în vederea construirii unei mori, lucru care nu s-a realizat, însă pârâtul a construit un spațiu care să aibă o altă destinație decât cea de moară întrucât asociatul Z. V. nu și-a îndeplinit obligația luată prin contractul de asociere, astfel că a solicitat Tribunalului Călărași dizolvarea societății ce a făcut obiectul dosarului_, pronunțându-se o hotărâre de dizolvare a societății, prin sent. ..2012, rămasă irevocabilă prin neatacare.
Pe fondul cauzei, arată că reclamanta nu poate fi nici constructor de bună credință și nici să aibă vreun drept de creanță care să fie constatat întrucât nu a avut nici un raport nici contractual, nici convențional cu pârâții iar construcțiile edificate în curtea lor sunt făcute de către ei în baza unei autorizații de construcții, fără contribuția altei persoane. Clădirea din cauză a fost executată și recepționată la 22.06.2011 conform procesului verbal de recepție finală nr.2100/2011 eliberat de Primăria .>
Tribunalul a reținut că în cauză, după administrarea probelor atât la fond cât și în apel, nu se face dovada, de către reclamantă a acțiunii formulate pe considerentele ce urmează a fi expuse.
Proba cu expertiză administrată în cauză nu are relevanță sub aspectul dovedirii convenției și bunei credințe.
Din răspunsul dat la interogatoriu, chiar reclamanta recunoaște că nu există contractul de asociere în participațiune în formă scrisă, susținând că înțelegerea a fost una verbală purtată de Z. V. în calitate de mandatar al său, aspect nearătat în acțiune și nedovedit, că aceasta urma să se încheie ulterior ridicării construcției. Apreciem că reclamanta se contrazice prin aceste afirmații deoarece prin acțiune susține că în baza convenției cu pârâtul a încheiat contractele de prestării servicii precizate mai sus, și care sunt anterioare începerii construcției. Într-o atare situație se susține afirmația pârâtului care neagă existența convenției.
Prin proba cu acte administrată reclamanta a înțeles să dovedească acțiunea. Instanța de la fond a înlăturat actele pârâtului (contractul de concesiune și mențiunile din sentința civilă nr.45/18.01.2012 a Tribunalului Călărași) și a avut în vedere contractele de prestări servicii, facturile depuse de către reclamantă. Având în vedere că reclamanta este cea care trebuie să facă dovada acțiunii sale, ea trebuie să facă mai întâi dovada existenței convenției, înțelegerii, pentru a se putea stabili dacă a construit cu acordul sau fără acordul proprietarului, dacă este sau nu constructor de bună sau rea credință. Faptul că se depun acele contracte încheiate cu alte persoane juridice nu este de natură a concluziona în sensul celor arătate deoarece pârâtul nu este parte în aceste contracte și nu-i sunt opozabile. Mai mult în cauză nu a făcut dovada că pârâtul a avut cel puțin cunoștință de încheierea acestor contracte. În speță reclamanta nu a făcut dovada existenței unei evidențe contabile cu privire la debitor și creanță, (ne referim atât la convenția cu pârâtul cât și la cea privind aceste contracte) fapt ce se putea proba atât cu actele contabile cât și cu expertiză contabilă, probă care coroborată cu celelalte să conducă la stabilirea realității afirmațiilor reclamantei. Conf. art. 1184 c.civ. și legea contabilității comercianții sunt obligați să tină evidența contabilă reală, la zi și conform legii, orice operațiune trebuind să fie evidențiată în contabilitate. Conform acelorași dispoziții registrele comercianților se cred în contra lor, dar cel care voiește a profita de le nu poate despărți cuprinderea lor, lăsând ceea ce poate a-i fi contrar. Ca atare în condițiile în care pârâtul nu este parte în contractele invocate de către reclamantă acestea nu-i sunt opozabile. Mai mult nici dovada cu martori nu poate duce la o altă concluzie după cum se va arăta la analiza acestei probe. Facturile depuse nu pot conduce prin ele însele decât la concluzia că s-au cumpărat materiale dar nu pot conduce la concluzia că aceste au fost înglobate în construcție. Faptul că pârâtul a cumpărat el însuși materiale pe numele său sau al reclamantei nu poate conduce la concluzia vizată prin acțiune (asocierea dreptul de creanță în baza calității de constructor de bună credință). Poate fi și altă operațiune juridică. De asemenea, în condițiile în care martorul M. N. (fond, pg. 407) declară că pârâtul recepționa livrarea materialelor de construcție se pune întrebarea de ce nu este acesta semnatarul tuturor acestor acte.
Nici prin proba cu martori administrată în cauză reclamanta nu și-a dovedit acțiunea. Astfel martorul reclamantei M. N., administratorul . semnatarul contractului dintre aceasta și reclamantă (datat 01.06.2009 – pg. 33), invocat în acțiune, audiat la fond (pg.407) și în apel (pg.152) declară: că ridicarea construcției a început în 2009; că pârâtul a ridicat materiale de la societatea sa, că a semnat acte de expediere și recepționat materiale livrate (cu observația noastră făcută în aliniatul precedent), fapte pe care le cunoaște de la angajații săi. De asemenea acest martor își exprimă opinia că reclamanta a ridicat construcția din cauză în baza relațiilor care existau între Z. C. și Z. V. (tată și fiu) și pârâți. Cea ce rezultă din declarația acestui martor este că a asistat la o discuție între Z. V. și pârât în care s-a stabilit ca „noi” – societatea martorului, să execute parțial lucrările la construcție cu investiția reclamantei. La acel moment nu știa ce calitate avea Z. V. față de reclamantă. Ulterior a aflat de la doamna avocat că este mandatarul acesteia. Mai arată martorul că societatea sa a realizat lucrările de finalizare, de interior, instalațiile și nu cunoaște cine a ridicat construcția și cine a suportat aceste prime cheltuieli. Această declarație, unica care ar duce spre dovedirea pretențiilor o apreciem echivocă. Procura de reprezentare dată de reclamantă lui Z. V. este datată 12.12.2011(pg.13, fond). În primul rând acest martor nu relatează nimic despre condițiile și discuțiile în care s-a încheiat contractul dintre societatea sa și reclamantă semnat pentru ultima de către Z. C. (pg. 31). În acest contract se face vorbire despre construcție și locul amplasării sale, respectiv pe terenul pârâtului. De asemenea faptul că s-ar fi discutat că investiția ar fi suportată de către reclamantă nu conduce la dovedirea acțiunii, deoarece în cauza privind dizolvarea societății Moara cu N., precizată mai sus, același Z. V., de data asta în fața instanței de judecată, este de acord cu acțiunea formulată de către asociatul său D. M. (pârât în prezenta cauză) care în acțiunea sa arată că unul dintre motivele care au condus la formularea acțiunii privește neânțelegerile legate de construcția ce face și obiectul prezentei acțiuni. Mai mult prin sentința pronunțată în acea cauză, irevocabilă prin neatacare, s-a reținut că imobilul a fost edificat în cadrul societății dizolvate, chiar dacă prin raportul de expertiză efectuat acesta nu a fost identificat în evidențele contabile. Prin urmare ceea ce se pune la îndoială este informația pe care martorul pretinde că a auzit-o de la Z. V.. Faptul că s-au depus o . facturi la dosar nu poate conduce la altă concluzie, chiar dacă se afirmă ca materialele au fost recepționate de către pârât. Afirmația nu este constatată personal ci i-a fost relatată de către salariați matorului. Martorul nu cunoaște cine a ridicat construcția, firma sa realizând doar partea de finalizare și interioarele și ca atare declarația sa se referă doar la valoarea compensării făcute între societatea sa și reclamantă, în valoare de 75.784,26 lei (fond, pag. 271).
Ceilalți martori audiați pentru reclamantă nu cunosc aspecte legate de convenție de suportarea cheltuielilor pentru ridicarea construcției.
Martorii pârâtului chiar dacă și relatările lor sunt indirecte, ca cele ale martorului M., auzite la de pârât, vin în susținerea acestuia, respectiv că reclamanta nu a avut vreo contribuție la realizarea construcției și că de fapt, realizarea acesteia s-a făcut prin efortul pârâtului, conform dovezilor cu acte depuse la dosar, arătate și în sentința apelată, și al lui Z. V..
Tribunalul a reținut că în cauză reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte cum s-a ridicat construcția, martorii audiați la cererea sa se referă doar la partea de finalizare a construcției.
Instanța de fond a apreciat că deși Z. V. nu deține vreo calitate statutară la . SRL, el este cel care în fapt a purtat discuțiile cu pârâtul și a manageriat afacerea, însă în numele și pentru reclamantă împrejurare ce rezultă din depoziția martorului M. și lipsa unei dovezi contrare din partea pârâților (mandatul fiind în speță unul tacit cf. art.1533 C.civ. și ratificat de reclamantă). Tribunalul a apreciat că o astfel de apreciere nu poate fi reținută deoarece reclamanta nu a afirmat, prin acțiune, că imobilul a fost realizat de către Z. V. în numele și pentru reclamantă. Părțile trebuie să dovedească ceea ce susțin prin acțiune/întâmpinare. De ratificare nici nu poate fi vorba deoarece aceasta instituție infirmă existența mandatului.
Cu privire la obiectul acțiunii formulate de către reclamantă tribunalul reține că potrivit art. 494 Cod civil, literaturii de specialitate și practicii judiciare prin constructor de bună-credință se înțelege persoana care ridică o construcție, pe un teren, fără a avea cunoștință că respectivul teren se află în proprietatea altei persoane. Constructorul de bună credință se consideră, din eroare, proprietarul terenului pe care construiește. Buna-credință nu poate fi invocată de cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege.
Pentru aceste considerente tribunalul a apreciat fondat apelul declarat de către pârâtul D. M.. În baza art.296 Cod procedură civilă (1865) urmează a admite apelul formulat de către pârât împotriva sen.civ. nr. 770/21.11.2013 pronunțată de către Judecătoria L. Gară, pe care o va schimba în tot și v-a proceda la rejudecarea în fond a cauzei.
La rejudecare tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor ridicate de către pârâți.
Critica asupra modului de soluționare a excepției necompetenței materiale o apreciază nefondată, prin prisma: dispozițiilor art. 1, alin. 1, pct. 1 (cu privire la competența judecătoriilor) raportat la art. 2, alin. 1, pct. 1, lit. a (cu privire la competența tribunalelor) din cpc așa cum au fost modificate prin art. I, pct. 1 din OUG 138/2000 și art. I, pct. 1 din Lg. nr. 219/2005; decizia nr. XXXII (32) 2008, publicată în MO 830/10.12.2008, a ICCJ. Tribunalul apreciază că judecătoria în ședința din 10.05.2012 în mod legal s-a declarat competentă în soluționarea cauzei, având în vedere că dispozițiile citate nu mai folosesc noțiunea de litigii civile și comerciale ci de litigii cu profesioniști și neprofesioniști stabilind competența în raport de cuantumul pretențiilor solicitate, tribunalului revenindu-i competența proceselor cu valoare de peste 500.000 lei. În cauză este vorba despre un litigiu între un profesionist (reclamanta) și un neprofesionist (pârâții).
În raport de analiza probelor administrate în cele două faze ale procesului, tribunalul a apreciat că trebuie să se pronunța prioritar asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de către pârâți, excepție ce face de prisos analiza celorlalte excepții și a fondului cauzei. Tribunalul a admis această excepție și pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantei . SRL formulată împotriva pârâților D. M. și D. I. ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru exercitarea acțiunii civile trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: afirmarea unui drept subiectiv civil/unei pretenții; interesul; calitatea procesuala; capacitatea procesuală. Condiția calității procesuale presupune existenta unei identități între titularul dreptului afirmat si persoana reclamantului (calitate procesuala activa), precum si între subiectul pasiv al raportului juridic litigios si persoana pârâtului (calitate procesuala pasiva).
Reclamantul este cel care trebuie sa justifice atât calitatea sa procesuala activa, cât si pe cea pasiva; ulterior sesizării, instanța trebuie sa verifice îndeplinirea condiției calității procesuale. Excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absoluta si peremptorie. Daca instanța va constata excepția întemeiată, va respinge cererea ca fiind introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa.
În raport de analiza făcută probelor administrate de către cele două părți și de poziția acestora, în special a pârâților față de pretențiile reclamantei, tribunalul a reținut că în cauză reclamanta nu a făcut dovada: că între ea și pârâți a existat vreo convenție de asociere, și că nu s-a mai putut realiza obiectul acesteia din vina pârâtului; că a realizat întreaga construcție în calitate de constructor de bună credință.
Ceea ce rezultă din probele administrate este faptul că la realizarea acesteia s-au implicat, în fapt și material, pârâtul și Z. V., fără a se solicita și dovedi că acesta din urmă, a avut calitatea de mandatar a-l reclamantei.
Pe cale de consecință tribunalul a respins apelul formulat de către reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Căzând în pretenții, în baza art. 274 c.p.c. instanța a obligat reclamanta către pârâți la plata sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel, reprezentând 1700 lei onorarii experți, 8694 lei taxă timbru apel, 1500 lei onorariu avocat apel.
Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs . SRL și D. M..
În esență, în motivarea recursului . SRL a arătat că (art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă) greșit s-a reținut că recurenta nu a făcut dovada acțiunii, că s-a recunoscut calitatea de constructor de bună credință și a reținut situația de fapt din „spusele lui D. M.”, că pârâții au avut cunoștință de contractele de prestări servicii, că s-a apreciat greșit dispozițiile art.494 cod civil și a reținut numai în sarcina recurentei să facă dovada acțiunii, că pârâtul a avut o poziție procesuală neconsecventă pe toată perioada procesului, invocând în acest sens declarațiile martorilor, că în apel s-a recunoscut calitatea de constructor de bună credință, iar probatoriul administrat nu este de natură a susține afirmațiile acestora, că D. N. este lipsit de sinceritate și acesta a recunoscut însă că a semnat facturi emise de furnizori pe numele său. Totodată că au fost diminuate nejustificat pretențiile recurentei (filele 7 – 10 dosar curte).
Referitor la recursul formulat de D. M. (file 13 dosar recurs) acesta critică soluția din apel că nu i-a acordat cheltuielile de judecată la fond (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la art.304 pct.7 Cod procedură civilă aceasta se referă la faptul că decizia apelată nu ar fi fost motivată, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că s-ar fi modificat înțelesul actului juridic dedus judecății și art.304 pct.9 Cod procedură civilă cu cele două ipoteze, hotărâre ar fi fost lipsită de temei legal și a doua că ar fi fost dată cu încălcarea și interpretarea greșită a legii (a aplicat o normă generală nesocotind norma specială sau o normă ce nu este incidentă în speță).
Or, din coroborarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că așa cum sunt arătate în scris motivele de recurs ale recurentei (filele 2-7 dosar recurs) nu se încadrează în niciunul din aspectele prevăzute în art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În fapt, motivarea recursului se referă la netemeinicie, la situația de fapt, aprecierea probelor și aspectele de nelegalitate nu sunt relevate în sensul art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect se reține că toate motivele formulate sunt netemeinice.
Si referitor la recursul formulat de D. M., care critică soluția că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată la fond nu poate fi primit.
Este de observat că la prima instanță deși a solicitat cheltuieli de judecată cererile acestuia au fost respinse, iar în apel (filele 13 – 23) nu face nicio critică referitoare la acest aspect, solicitarea fiind făcută abia în recurs.
Ca atare și motivul de recurs formulat de D. M. (fila 13 dosar curte) nu poate fi primit.
Cum motivele de recurs s-au reținut a fi netemeinice, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursurile formulate vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și art.316 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-reclamantă, S.C. IZO D. GROUP-SRL, precum și de recurentul-pârât, D. M., împotriva deciziei civile nr.324/27.05.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, D. I..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. T. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.C.M.T.
Tehnored.C.S.
Ex.2/13.02.2015
Tribunalul Călărași – Gh.C.
- M.V.P.
Jud.L. - Gară - A.D.I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1608/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Servitute. Decizia nr. 1214/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
