Legea 10/2001. Decizia nr. 1608/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 1608/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 16293/3/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1608 R
Ședința publică de la 28.10.214
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant S. I., împotriva sentinței civile nr. 495/04.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General, având ca obiect „Legea 10/2001 - contestație”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea pune în discuția părților cererea de reluare a judecății formulată de recurentul reclamant S. I. și excepția de perimare a recursului și reține cauza în pronunțare pe aceste aspecte.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a III – a Civilă la data de 08.05.2012, contestatorul S. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primarul General, anularea dispoziției nr._/27.03.2012, să se dispună restituirea prin echivalent prin compensare cu alte bunuri imobile, respectiv imobilele situate în București, . compus din parter + subsol, respectiv parter + mezanin corespunzătoare valorii imobilului situat în București, .. 351, sector 3, iar în subsidiar obligarea pârâtului să emită dispoziție de restituire prin compensare cu imobilele mai sus menționate.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în baza Contractului de Cesiune de Drepturi autentificat sub nr. 1564/07.05.2012 de BNP Asociați M. Anișoara și N. M. este cesionarul drepturilor ce fac obiectul Notificării nr. 370/28.05.2001, notificare transmisă de dl.D. M. în baza legii nr. 10/2001 în vederea acordării drepturilor pe care această lege le permite. În urma acestei notificări, pe rolul Primăriei Municipiului București a fost creat dosarul administrativ nr._/06.11.2002.
În urma decesului dl. D. M. au rămas ca moștenitori D. F. și D. G., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor legal nr. Imobilul din București, ...351, Sector 3, compus din teren in suprafața de 1639 m.p. si construcție cu o suprafața de 237 m.p., a fost in proprietatea autorilor cedentilor, care au moștenit drepturile in baza Certificatului de Moștenitor nr. 359/11.04.1985 coroborat cu Certificatul de Moștenitor nr. 33/19.11.2001 si cu Certificatul de Moștenitor Legal nr. 23/7.05.2012.
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 55/1981 întregul imobil din .. 351, Sector 3, este trecut in proprietatea statului, fiind demolat, si astăzi este afectat, in intregime, de blocuri, spațiu verde, rețele edilitare, punct termic, alee acces . bulevard.
Legiuitorul, prin art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001 modificata si republicata, a statuat faptul ca "in carurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite...".
Mai departe, in cuprinsul art. 3 al Legii 10/2001 republicata, legiuitorul a statuat faptul ca "Masurile reparatorii prin echivalent-constând in compensare cu alte bunuri sau servicii, se acorda prin decima sau, după caz?, dispoziția motivata a entității investite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării".
Acordul său, astfel cum este cerut de lege, il exprim fara echivoc in sensul oferiri prin echivalent a unor alte bunuri imobile pe care paratul le are in proprietate si de care poate dispune, in schimbul proprietății autorilor mei care nu mai poate fi restituita in natura datorita demolării si afectării terenului de o artera de circulație si de construcția blocurilor.
In măsura in care valoarea imobilului subsemnatului va fi mai mare decât valoarea bunurilor imobile indicate sau identificate si sub condiția ca aceasta diferența sa fie una decenta.-va declar-ca renunț la a solicita diferența de preț, iar in măsura in care valoarea bunurilor indicate sau identificate va fi mai mare decât valoarea imobilului subsemnatului si sub condiția ca aceasta diferența sa fie una decenta, a declarat ca este de acord cu plata diferenței, solicitandu-va sa admiteri cererea de chemare in judecata (in principal primul capăt de cerere) si a ma obliga la plata diferenței.
Mai înainte de orice discuție, va rog sa observați ca in incercarea de a sancționa pasivitatea autoritarilor locale investite sa aplice Legea 10/2001, la data de 19.03.2007, înalta Curte de Casație si Justiție a pronunțat decizia XX, in interesul legii, prin care a statuat faptul ca instanțele de judecata sunt competente sa judece pe fond inclusiv notificarea nesolutionata de autoritatea locala, iar nu numai contestațiile ce se pot formula impotriva deciziilor autorității locale.
Întrucât presiunile exercitate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu privire la despăgubirile pe care statul roman este si va fi obligat sa le plătească, legiuitorul roman, prin H.G. 250/2007 (ce a aprobat noile norme de aplicare a Legii 10/2001), vine si intareste principiul compensării in natura cu bunuri ale unitarii deținătoare, obligând unitatea deținătoare "sa ofere persoanei îndreptățite, prin compensare in echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține si care sunt acceptate de persoana îndreptățită (....): terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile aflate in circuitul civil", toate acestea prin art. 1.7 din Partea 1 indice 1 a Normelor.
Mai departe, prin OUG 81/2007, a fost legiferata obligația "suprema" a unității deținătoare, in sensul in care aceasta este obligata ca, in cazul in care emite o Dispoziție de. respingere a restituirii" in natura a imobilului solicitat, sa facă dovada "care atesta imposibilitatea atribuirii, in compensare, total sau parțial, a unor bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea investita cu soluționarea notificării"
Nu in ultimul rând si extrem de importanta este practica constanta atât a instanțelor inferioare in" grad cat si a înaltei Curți de Casație si Justiție, in spete similare cu aceasta, care afirma chiar ca "cu ocazia rejudecarii, curtea de apel va analiza cu prioritate posibilitatea restituirii in natura a imobilului", după ce, anterior, se afirmase "faptul ca nu tot terenul solicitat de reclamanți este liber, ca expertul ar fi propus . si acordarea unor porțiuni de teren care nu au aparținut reclamanților (...) sunt argumente contrare dispozițiilor ort. 7,11 si Următoarele din Legea 10/2001 care prevăd condițiile in care se poate dispune restituirea in natura... "(ICCJ, decizia civila nr. 1386/29.02.2008).
Se află in situatia, oferita, permisa si deschisa de Legea 10/2001, in care persoana deținătoare sa ofere spre compensare un alt bun imobil, pe. care-l are in patrimoniu si de care poate dispune.
In drept, au fost invocate prev. art. 112-115,art. 242 alin. 2 C-pr.civ., Legea 10/2001, HG nr. 250/2007, Decizia XX/l9.03.2007 a I.C.C.J., art. 563,1516 si urm. din Codul Civil.
În susținerea cererii au fost depuse dispoziția contestată și contractul de cesiune nr. 1565/07.05.2012.
La data de 18.07.2012 contestatorul a depus o cerere completatoare prin care a solicitat acordarea în compensare și a imobilului în suprafață de 82 mp.situat în București, ., parter, sector 3.
A fost atașat dosarul administrativ ce a fost constituit în baza notificării nr. 370/28.05.2001 formulată de D. M..
A fost încuviințată proba cu înscrisuri și cu expertiză.
Prin sentința civilă nr. 495 din 04.03.2013, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins contestația, ca neîntemeiată, reținând că, prin notificarea nr. 370/28.05.2001, D. M. a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în București, .. 351, sector 3 compus din teren în suprafață de 1639 mp. și construcție în suprafață de 237 mp.iar în subsidiar a solicitat despăgubiri .
În baza acestor solicitări precizate de persoana îndreptățită D. M. a fost emisă dispoziția nr._/27.03.2012 prin care măsurile reparatorii au fost stabilite sub forma despăgubirilor întrucât s-a reținut că terenul fostului imobil este afectat în prezent în totalitate de elemente de sistematizare ( blocuri, trotuar, spațiu verde, alee de acces . edilitare) iar construcția a fost demolată.
În această situație, tribunalul apreciază că notificarea a fost analizată corect sub aspectul stabilirii naturii măsurilor reparatorii solicitarea persoanei îndreptățite D. M. constând fie în restituirea în natură, fie acordarea despăgubirilor fără a se preciza și acordarea prin compensare a acestor imobile în situația în care restituirea în natură nu este posibilă.
Pe de altă parte în situația în care s-ar înlătura acest aspect condiția prevăzută de prev.art. 1 alin. 5 indice 1 din Legea nr. 10/2001 referitoare la acordarea în compensare cu alte bunuri este aceea că respectivele bunuri să fie disponibile ceea ce în speță nu poate fi reținut având în vedere situația juridică comunicată de către Direcția Impozite și Taxe Locale a Municipiului București sector 3 și Administrația Fondului Imobiliar constatându-se că spațiile ce se solicită în compensare fac obiectul unor litigii sau raporturi locative fie ele chiar contestate.
Tribunalul referitor la contractul de cesiune încheiat între moștenitorii persoanei îndreptățite, D. M., pe numele căruia a fost emisă dispoziția contestată și S. I., contestatorul din prezenta cerere nu se poate reține calitatea de persoană îndreptățită în favoarea acestuia în sensul legii nr. 10/2001, această calitate fiind recunoscută de către legiuitor prin legea specială numai persoanelor proprietare ai imobilelor sau moștenitorilor acestora – art. 3 coroborat cu art. 4 din actul normativ menționat. Transmiterea ulterioară a drepturilor menționate în dispoziție nu poate justifica calitatea de persoană îndreptățită, în speță, această calitate, fiind recunoscută în favoarea moștenitorilor defunctului D. M., care aveau posibilitatea contestării actului emis de către pârât în situația în care erau nemulțumiți de modul cum au fost stabilite măsurile reparatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat Recurs reclamantul S. I..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că măsura reparatorie a restituirii prin echivalent prin compensare cu alte imobile este prioritară celei sub forma despăgubirilor. Or, cele trei spații solicitate îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate bunuri disponibile.
De asemenea, probele efectuate în dosar dovedesc că valoarea imobilului pe care l-a avut în proprietate, preluat de către stat, este mai mare decât cea a spațiilor cerute în compensare, iar reclamantul a declarat că renunță la diferență.
Recurentul a mai arătat că greșit instanța de fond a reținut că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică notificatorului să înstrăineze drepturile sale.
Prin încheierea din 24.09.2013, Curtea a dispus suspendarea judecării recursului, conform dispozițiilor art.242 pct.2 C.proc.civ., întrucât nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii.
Curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare, părțile fiind legal citate pentru termenul din 28.10.2014, când a fost pusă în discuție excepția de perimare a recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.1 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Din textul menționat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală.
Prin urmare, și cererea de redeschidere a procesului, formulată în temeiul art. 245 C.proc.civ., trebuie să urmărească continuarea lucrărilor în cauză, în caz contrar menținându-se motivul de suspendare și de nelucrare a cauzei, termenul de perimare de un an continuând să curgă.
În speță, se constată că judecata recursului s-a suspendat la data de 24.09.2013 în baza disp.art.242 pct. 2 C.proc.civ., și a rămas în nelucrare de la acea dată, întrucât cererea recurentului din data de 24.09.2014 nu a fost formulată în scopul redeschiderii procesului, fapt ce rezultă din atitudinea acestuia de a nu solicita judecarea cauzei în lipsă și de a nu se prezenta la termenul din 28.10.2014.
În această situație, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor 248 alin.1 și art.253 C.proc.civ. să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de reluare a judecății.
Constată perimat recursul declarat de recurentul reclamant S. I., împotriva sentinței civile nr. 495/04.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. F. G. D. Z.
GREFIER
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/CG 2 ex
30.10.2014
Jud. fond I. I.
← Conflict de competenţă. Sentința nr. 130/2014. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1799/2014. Curtea de Apel... → |
---|