Anulare act. Decizia nr. 76/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 23337/4/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.76R
Ședința publică de la 17 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - D. Z.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant G. C. M., împotriva deciziei civile nr.693A/02.07.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. S. R., cauza având ca obiect „succesiune, anulare act, partaj judiciar, acțiune în constatare, alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat M. G., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata-pârâtă reprezentată de avocat P. A., cu împuternicire avocațială la dosar,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului-reclamant invederează că nu are cereri de formulat.
Apărătorul intimatei-pârâte invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ., și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea deciziei recurate, ca fiind temeinică și legală. Solicită obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 21.11.2010 reclamantul G. C. M. a chemat în judecată pe pârâtele G. G. și S. S. R. pentru constatarea de către instanță a nulității absolute a contractelor autentificate sub nr. 5354 și sub nr. 5384 de către BNP R. J. și constatarea caracterului de donație deghizată a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5354.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că actul nr. 5354 a fost încheiat între cele două pârâte, care sunt mamă și fiică, iar prețul nu a fost stabilit în bani, operațiunea juridică în sine reprezentând o donație deghizată, încheiată în scopul de a înlătura de la moștenire pe reclamant, în calitate de fiu al pârâtei G. G..
La data de 15.03.2011 reclamantul și-a modificat acțiunea și, având în vedere că pârâta G. G., mama sa, a decedat pe parcursul procesului, a solicitat reducțiunea liberalităților excesive efectuate de mama sa în favoarea pârâtei S. S. R., în baza art. 845 Cod civil, și raportul donatorilor, în baza art. 757 Cod civil.
La data de 11.10.2012 reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctei G. G., să se constate calitatea de moștenitori a pârâților din proces, în calitate de fii, să se dispună ieșirea din indiviziune a părților, în cota de ½ pentru toate bunurile mobile și imobile lăsate de autoarea pârâților.
Prin sentința civilă nr. 2391 din 20.03.2012, Judecătoria sectorului 4 București a admis acțiunea în parte, a stabilit masa succesorală, a dispus partajul bunurilor mobile, prin atribuirea acestora către reclamant și a respins celelalte capete de cerere, cu motivarea esențială că actul de vânzare-cumpărare cu drept de abitație viageră nu poate fi anulat, deoarece prețul stabilit în contract nu a fost derizoriu, acest preț a fost achitat de pârâtă, iar prezumția de donație instituită de dispozițiile art. 845 cod civil nu a fost reținută, în condițiile în care textul este de strictă interpretare și se referă numai la renta viageră sau uzufruct și nu ar putea fi extins prin analogie și la alte situații, neprevăzute expres de lege.
Apelul declarat de reclamantul G. C. M. împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 693 din 02.07.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă. Instanța de apel a reanalizat, prin coroborare, probele administrate în cauză, inclusiv cele depuse în faza apelului și a stabilit că apelantul nu a dovedit intenția ilicită a părților contractante, aceea de a scoate bunul imobil din masa partajabilă, în frauda intereselor apelantului reclamant și nici împrejurarea că prețul nu a fost plătit, astfel cum s-a stipulat în contract.
Împotriva deciziei pronunțate în faza apelului a declarat recurs apelantul reclamant G. C. M. solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive și argumente:
a) instanța de apel a prezentat o motivare contradictorie cu privire la cele două înscrisuri depuse în faza apelului, înscrisuri reprezentând corespondența adresată reclamantului de către mama și sora sa deoarece, deși instanța a reținut corect conținutul înscrisurilor, a ajuns la concluzia greșită că intenția defunctei de a scoate bunurile din masa succesorală nu poate fi reținută în cauză; de asemenea, instanța a reținut ca fiind posibilă și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, sub aspect procesual, pentru stabilirea incorectă a cadrului procesual pasiv subiectiv, dar nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, acceptând ca fiind corectă soluția instanței de fond pentru întregul dosar;
b) în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă recurentul a susținut că aplicarea greșită a legii este determinată de dezlegarea aspectelor privind situația de fapt, astfel că, în baza situației de fapt greșit stabilite a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor legale incidente.
Recursul nu este fondat.
Hotărârea instanței de apel nu cuprinde motive contradictorii cu privire la aspectele semnalate de recurent. Astfel, concluzia instanței ca urmare a analizării celor două înscrisuri se referă la evaluarea lor în ansamblul probelor administrate în cauză și nu la interpretarea lor separată de celelalte probe. De aceea, nu există contradicție între ipoteza și concluzia textului expus în motivele de recurs ca fiind incriminatoriu pentru instanță sub aspectul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. Referirile la excepția de inadmisibilitate a acțiunii reprezintă un exces de motivare, în condițiile în care, anterior, instanța de apel a soluționat fondul cauzei, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă în cazul menționat.
În cauza prezentă nu au fost promovate motive de modificare a hotărârii în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece recurentul a susținut că nu a fost aplicată corect legea, ca urmare a situației de fapt reținută de instanța de apel. Or, instanța de recurs în baza textului de lege menționat este chemată să aplice corect legea, având în vedere situația de fapt stabilită de instanță de apel, ultima instanță care are atribuția de a soluționa cauza atât în fapt, cât și în drept, judecata în apel având un caracter devolutiv.
Astfel, situația de fapt nu este stabilită de către instanța de recurs, ci de către instanța de apel, iar hotărârea dată în apel nu poate fi atacată decât pentru aspecte de nelegalitate și nu pentru cele care privesc situația de fapt.
În contextul procedural menționat, instanța de recurs nu poate modifica situația de fapt pentru a face o altă aplicare a legii, ci este obligată să aplice legea în baza situației de fapt deja stabilită de instanța de apel. Modificarea situației de fapt nu este posibilă decât ca urmare a admiterii unui motiv de recurs, dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă privind nelegalitatea hotărârii, cu consecința rejudecării cauzei, însă, în speță, motivele de recurs nu sunt fondate, astfel că recursul va fi respins.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat la plata sumei de 3000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată (fila 33 dosar recurs) avansate de partea adversă în prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant G. C. M., împotriva deciziei civile nr.693A/02.07.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. S. R..
Obligă pe recurentul G. C. M. la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S. S. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. A. V. D. Z.
GREFIER
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. GC – 2 ex
07.02.2014
Jud. T.B.. C. T.
Ș. Ț.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 80/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
