Anulare act. Decizia nr. 1789/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1789/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1118/303/2012
Dosar nr._
(1138/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1789
Ședința publică de la 26.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - ALINA-PETRUȚA BUCULEI
JUDECĂTOR - C. B. T.
JUDECĂTOR - M.-G. R.
GREFIER - Ș. P.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurentul-reclamant D. Ș., împotriva deciziei civile nr.36 A din 13.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari . București, ., sector 6.
P. are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act – anulare hotărâre – Asociația de Proprietari .
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.11.2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 26.11.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 17.01.2012, sub nr._, reclamantul D. Ș. a chemat în judecată pe pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI A BLOCULUI E 10, contestând în temeiul art. 26 din Legea nr. 230/2007 toate măsurile adoptate în Adunarea generală a asociației pârâte din data de 14.04.2011, iar în subsidiar, solicitând, dacă instanța va aprecia că nu se impune infirmarea tuturor măsurilor adoptate, anularea acelor măsuri și hotărâri, ca fiind contrare legii, statutului asociației de proprietari și de natură să producă daune tuturor proprietarilor din . motivare, reclamantul a arătat că la data de 14.04.2011, a avut loc Adunarea Generală a Asociației de P. a Blocului E 10, această adunare fiind nestatutară. Reclamantul a arătat că Adunarea Generală a contravenit prevederilor legale în materie din multiple puncte de vedere, impunându-se anularea în întregime a tuturor măsurilor și a documentelor adoptate în respectiva ședință.
În continuare, reclamantul a învederat că adunarea generală s-a ținut fără a exista cvorumul necesar pentru a adopta hotărâri valabile și că nu a existat o comisie care să asigure conducerea respective adunări general, afirmație confirmată chiar de procesul verbal încheiat.
Reclamantul a mai arătat că interzicerea dreptului la exprimarea opiniei a determinat unii dintre asociații prezenți să părăsească adunarea generală, astfel ca, la alegerea noului comitet, nu a existat cvorumul necesar adoptării unor hotărâri valabile, aspect ilustrat de numărul de semnături existente pe ultima filă a procesului-verbal.
În drept, au fost invocate Statutul Asociației – art. 36 – „Asociația de proprietari a Blocului E 10 poate adopta hotărâri dacă cel puțin 2/3 din numărul membrilor sunt prezenți personal sau prin reprezentant” și art. 26 din Legea 230/2007 – „Dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului și acordului de asociere ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre.”
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii si a menționat că în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 230/2007, invocate de reclamant ca temei de drept al cererii sale „Dacă o hotărâre a adunării generală este contrară legii, statului sau acordului de asociere a asociației de proprietari, ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia.”
În continuare, pârâta a sustinut că se poate observa și din cererea de chemare în judecată că hotărârea atacată este adoptată în data de 14 aprilie 2011, astfel că termenul de 45 de zile prevăzut de lege pentru o eventuală atacare a respectivei hotărâri a trecut de mult, prezenta acțiune fiind în mod vădit tardiv formulată.
Pârâta a solicitat instanței de judecată să constate netemeinicia afirmațiilor reclamantului în conformitate cu care „toate hotărârile și măsurile pretins adoptate sunt lipsite de valabilitate” și respingerea solicitării acestuia de anulare a acestor măsuri și hotărâri în totalitate.
În ședința publică din data de 22.05.2012, reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări și completări, arătând că în ceea ce privește capătul principal al cererii, acesta are ca obiect constatarea desfășurării nestatutare și ilegale a adunării generale ținută la data de 14.04.2011, cu consecința anulării tuturor hotărârilor pretins adoptate de aceasta, iar în ceea ce privește capătul al doilea al cererii, a menționat că una din hotărârile pretins adoptate este de a se acorda „indemnizații-plăți” sau „prime” administratorului casier, firmei care ține contabilitatea asociație și îngrijitorului sau cenzorului.
Prin sentința civila nr._/11.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 6 București a fost admisa excepția tardivității introducerii cererii invocata de către pârâtă prin întâmpinare si a fost respinsa cererea ca tardiv introdusa.
Pentru a pronunța această soluție prima instanța a avut in vedere următoarele considerente:
Din declarația martorului L. G., fila 106, rezultă că reclamantul nu numai că a cunoscut momentul din 14 aprilie 2011, când s-a ținut adunarea generală a asociației, dar a și participat la ea.
Față de cele arătate, și în temeiul art.26 din Legea nr.230/2007, instanța a apreciat ca fiind întemeiata excepția tardivității introducerii cererii, ridicată de pârâtă prin întâmpinare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat in termen legal recurs motivat, reclamantul D. Ș., cererea de recurs fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti –Secția a III-a Civila la data de 15.02.2013, sub nr. de dosar_ .In ședința publica din data de 13.01.2014 tribunalul a recalificat calea de atac formulata in cauza ca fiind apel.
In cadrul motivelor de apel apelantul reclamant a criticat sentința civila apelata susținând, in esență, ca in mod nelegal judecătorul fondului la termenul din data de 04.12.2012 a dispus reținerea cauzei în pronunțare (amânând pronunțarea hotărârii pentru data de 11.12.2012) în condițiile în care inițial, la începutul ședinței, înscriind cauza pe listele dosarelor solicitate la amânare, dispusese amânarea acesteia, comunicând reclamantului și următorul termen acordat.
Ulterior, în lipsa reclamantului care fiind avocat plecase la alte procese, judecătorul fondului nu numai că a reluat cauza, dar în lipsa acestuia a administrat probe, a audiat martori cu împiedicarea sa de a fi de față la audierea acestora.
Procedând astfel, judecătorul fondului a încălcat drepturile procedurale ale reclamantului, prin punerea acestuia în imposibilitatea de a-și apăra și valorifica drepturile procedurale de a fi prezent la judecarea cauzei sale, de a pune concluzii înaintea judecării acesteia, inclusiv pe excepția tardivității contestației care fusese invocată de partea pârâtă și a cărei discutare și soluționare fusese unită cu fondul.
În mod nelegal a fost apreciată ca tardivă contestația formulată împotriva Hotărârii Adunării Generale a Asociației de proprietari a blocului E 10 ținută la data de 14.04.2011 dat fiind faptul ca termenul de 45 de zile prev. de art. 26 din Legea nr.270/2007 în care poate fi contestată o hotărâre adoptată într-o adunare generală nu curge de la data la care aceasta a avut loc ci de la data comunicării hotărârii, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Decizia nr. 670/2011, iar din actele depuse de reclamant la dosarul cauzei nu rezultă că acestuia i-a fost comunicată hotărârea contestată la data de 29.11.2011 si calculând termenul de 45 de zile în raport de prev. art. 101 C.pr.civ., rezultă că el s-a împlinit în ziua de 13.01.2012, zi care a căzut într-o vineri, cum ziua de 13.01.2012 nu se ia în calculul termenului și acesta se prelungește în raport de faptul că următoarele două zile ( de sâmbătă și duminică) nu au fost lucrătoare el se împlinește abia în ziua de luni 16.01.2012, zi în care acțiunea a fost introdusă, prin trimiterea ei pe adresa instanței cu scrisoare recomandată.
Nu s-au cerut probe noi în fața instanței de apel.
Prin decizia civilă nr.36 A/13.01.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul declarat de apelantul reclamant D. Ș., împotriva sentinței civile nr._/11.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 6 București în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI A BLOCULUI E 10, ca nefondat.
Analizând sentința civila apelata prin prisma motivelor de apel si in raport de dispozițiile art. 295 alin.1 C.pr.civ tribunalul a reținut ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica adusa de apelantul reclamant in sensul ca in mod nelegal judecătorul fondului la termenul din data de 04.12.2012 a dispus reținerea cauzei în pronunțare (amânând pronunțarea hotărârii pentru data de 11.12.2012) în condițiile în care inițial, la începutul ședinței, înscriind cauza pe listele dosarelor solicitate la amânare, dispusese amânarea acesteia, comunicând reclamantului și următorul termen acordat a fost vădit neîntemeiată.
Astfel cum rezulta din practicaua încheierii de dezbateri din ședința publica din data de 04.12.2012, instanța nu dispus amânarea judecății cauzei, ci lăsarea acesteia la ordine față de faptul ca aceasta comporta discuții in condițiile in care reclamantul depusese la dosar in copie procesul verbal al asociației de proprietari din data de 14.04.2011 si a solicitat sa se ia act ca acesta nu este identic cu cel depus de către pârâtă, concluzia fiind ca unul dintre cele doua acte este fals.
Cauza a fost reluata la ordine in aplicarea dispozițiilor art. 125 C.pr.civ, iar faptul ca reclamantul nu s-a mai prezentat la strigarea cauzei nu poate avea nici o consecință in plan procedural cât privește încălcarea dreptului la apărare, acesta fiind cel care este ținut să-și susțină demersul procedural in condițiile art. 129 alin.1 C.pr.civ.
Tribunalul a apreciat că nici critica vizând greșita reținere de către instanța de fond a tardivității formulării cererii de chemare in judecata nu este întemeiată, apelantul reclamant având cunoștința de procesul verbal al Adunării Generale a Asociației de P. a Blocului E 10 din data de14.04.2011, anterior datei de 29.11.2011 când a fost încheiat procesul verbal de predare primire a respectivului înscris – fila 58 dosar de fond.
Situația de fapt in sensul ca reclamantul avea de cunoștința de procesul verbal sus menționat înainte de data primirii actului din partea reprezentanților pârâtei in data de 29.11.2011, in mod corect a fost reținuta de câtre prima instanța pe baza declarațiilor martorilor audiați care au arătat ca procesul verbal a fost afișat la avizier la scurt timp de la ședința Adunării Generale care se coroborează cu înseși mențiunile din procesul verbal de predare primire potrivit cărora „se înmânează copiile de la pct.1 din cererea de judecata, respectiv Documentele Adunării Generale a Asociației ținuta la data de 14.04.2011”, după cum a constatat tribunalul, reclamantul având deja pregătită cererea de chemare in judecata.
Tribunalul a reținut ca momentul de la care începe să curgă termenul de 45 de zile stabilit de art. 26 din Legea nr.230/2007 in raport si de cele hotărâte prin decizia nr.670/2011 a Curții Constituționale care constata neconstituțională sintagma „de la adoptarea acesteia” este cel de la care proprietarul interesat a luat cunoștință de hotărârea adoptată de Adunarea Generala fără ca aceasta sa presupună o comunicare efectiva, formala a actului către proprietari in mod individual.
Mai mult, astfel cum rezulta din însăși recunoașterea reclamantului, acesta a participat la respectiva Adunare generala din data de 14.04.2011, in sprijinul susținerii faptului ca acesta ca nu a stat până la sfârșit nefiind adusa nici o dovada.
In concluzie, in baza art. 296 C.pr.civ tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul D. Ș., criticând-o pentru următoarele motive:
Primindu-se cu ușurință excepția invocată de partea adversă și nesocotindu-se atât decizia Curții Constituționale nr.670/18.05.2011 (prin care a fost declarată neconstituțională, din art.26 al Legii nr.230/2007 cu privire la data la care i-a fost comunicată hotărârea adunării generale pe care a contestat-o, instanța de fond a respins ca tardivă contestația, pronunțând în acest sens o hotărâre nelegală.
In același sens a apreciat și instanța de apel. Motivarea Tribunalului, conținută în decizia nr.36A/13.10.2014 are la bază argumente lipsite de temei legal.Astfel:
1. In mod nelegal a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantului, ignorându-se situația reală din ședința de judecată de la termenul din 04.12.2012, când reclamantul s-a prezentat în instanță la prima oră, solicitând amânarea cauzei. Judecătorul a apreciat inițial că pricina va fi amânată, anunțând reclamantului și termenul ce urma a fi acordat, dar din cauza lipsei părții adverse, amânarea urma a fi dispusa la următoarea strigare „la ordine". La o a doua strigare a cauzei, când partea adversă a fost prezentă, nemaiținându-se cont de dispoziția anterioară, s-au administrat probe și cauza a rămas în pronunțare.
Pentru lămurirea situației era necesară solicitarea caietului grefierului, care, în mod normal ar fi trebuit să redea fidel cele petrecute in ședința de judecata, susținerile părților și măsurile dispuse de judecător.
2. In mod nelegal instanța de apel a apreciat acțiunea ca tardivă.Potrivit art.26 din Legea nr.230/2007, comunicarea hotărârilor adunării generale este obligatorie, în acest fel asociații luând cunoștința de hotărârile adoptate.
Nesocotirea îndeplinirii acestei obligații de către asociație și „justificarea" de către instanță a neîndeplinirii prin aprecieri netemeinice, precum că reclamantul ar fi avut cunoștință de procesul verbal al adunării generale pe care a contestat-o, se situează cu evidență în afara legii.
O obligație expresă prevăzuta în lege nu putea fi eludata de instanță, prin înlocuirea ei cu presupunerea că reclamantul „a avut cunoștința, de procesul verbal al adunării generale a asociației de proprietari a Blocului E10 din data de 14 aprilie 2011".
Pentru exercitarea dreptului de a contesta desfășurarea adunării generale nu este suficientă cunoașterea desfășurării acesteia (cunoașterea faptului că adunarea a avut loc) ci cunoașterea hotărârilor adoptate, precum si a modului de desfășurare, ceea ce se realizează, doar prin comunicarea efectivă a procesului-verbal al adunării generale.
Comunicarea efectivă a procesului-verbal al adunării generale din 14 aprilie 2011 s-a realizat către reclamant abia la 29 noiembrie 2011, atunci când procesul-verbal i-a fost înmânat sub semnătură de primire.
Comunicarea procesului-verbal sau cunoașterea conținutului lui nu pot fi dovedite cu martori sau prin simple prezumții, ci trebuie să rezulte doar din respectarea obligației de comunicare, imperativ prevăzută de lege.
Acesta este punctul de vedere exprimat de Curtea Constituțională prin decizia nr.670/18.05.2011, punct de vedere pe care instanța de apel era obligat să-l respecte și să-l adopte în soluționarea cauzei.
In loc să facă acest lucru tribunalul răstălmăcește decizia Curții Constituționale, neținând cont ca prin aceasta: a fost întărită obligativitatea comunicării hotărârilor A.G.A., care
conform art.25 din Legea nr.230/2007 „secomunică in scris tuturor
proprietarilor";s-a dispus ca nefiind constituțională din art.26 din citata lege sintagma „de la adoptarea acesteia", ceea ce conduce la ferma concluzie că termenul de contestare unei hotărâri A. curge de la data primirii acesteia de către cel care exercita dreptul de a o contesta.
Recurentul – reclamant solicită admiterea recursului cu consecința modificării deciziei recurate în sensul admiterii apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Intimata a depus întâmpinare în sensul respingerii recursului ca nefundat si a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorarii avocațiale de la prima instanță, apel, recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Nefondat se plânge recurentul că instanța de apel ar fi încălcat art. 26 din Legea nr.230/2007 și decizia nr.670/18.05.2011 a Curtii Constituționale.
Ca urmare a Deciziei nr. 670/2011 a Curtii Constituționale, Legea nr. 230/2007 prevede la art. 26: ,,Dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile. Acționarea în justiție nu întrerupe executarea hotărârii decât în cazul în care instanța dispune suspendarea acesteia”.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 670/2011, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 230/2007 cu privire la sintagma "de la adoptarea acesteia" care era neconstituțională sub aspectul accesului la justiție împiedicat atât pentru proprietarii nemembri ai asociației cât și pentru cei care sunt membri ai asociației a cărei hotărâre se ataca, dar care, neparticipând la acea adunare generală în care s-a adoptat hotărârea, nu o puteau ataca de la data adoptării cum prevăzuse legea anterior Deciziei, deoarece nu aveau cunoștință de adoptarea ei.
Decizia nr. 670/2011 vizează expres ipoteza proprietarilor care nu au participat la adunarea generală în care s-a adoptat hotărârea ce se ataca
, fie că sunt membri fie că nu sunt membri ai asociației, sens în care Curtea Constituțională a arătat că ,, Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 25 alin. (4) și art. 26 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul conținut:
- Art. 25 alin. (4): "Hotărârile adunărilor generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociației de proprietari, se semnează de către toți membrii comitetului executiv și se comunică, în scris, tuturor proprietarilor.";
- Art. 26: "Dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Acționarea în justiție nu întrerupe executarea hotărârii decât în cazul în care instanța dispune suspendarea acesteia."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate nu fac niciun fel de distincție între proprietarii membri ai asociației de proprietari și ceilalți proprietari. Așa cum rezultă și din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, hotărârile adunării generale a asociației de proprietari privind buna întreținere și exploatare a condominiului, inclusiv cele de reabilitare termică și/sau cele de consolidare, sunt obligatorii pentru toți proprietarii din condominiu, indiferent dacă sunt sau nu membri ai asociației de proprietari.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu poate fi reținută contrarietatea acestor prevederi cu principiul constituțional al egalității în drepturi, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.
Curtea constată că prevederile art. 26 din Legea nr. 230/2007 sunt susceptibile a ridica probleme de constituționalitate în ceea ce privește momentul de la care proprietarii pot ataca în justiție hotărârea adunării generale a asociației de proprietari. În acest context, referitor la principiul accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea consideră că acesta este înfrânt din următoarele considerente:
În conținutul textului art. 26 din Legea nr. 230/2007 rezultă indubitabil dreptul oricărui proprietar/coproprietar dintr-un imobil cu destinație de locuințe de a ataca în justiție hotărârea adunării generale a asociației, dacă aceasta "este de natură să producă daune intereselor proprietarilor", iar termenul de contestare a hotărârii adunării generale a proprietarilor curge la fel, atât pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației, cât și pentru membrii acesteia, și anume de la data adoptării hotărârii. În aceste condiții, Curtea apreciază că proprietarii care nu au avut cunoștință de adunarea generală a asociației de proprietari și nici de faptul că s-a adoptat o hotărâre a acesteia, prin care au fost afectați, se pot afla în situația de a nu putea contesta hotărârea în termenul prevăzut de norma legală criticată, și anume cel de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Din această perspectivă, Curtea constată că art. 26 din Legea nr. 230/2007 aduce atingere dreptului de a accede efectiv la justiție pentru apărarea drepturilor legitime al persoanelor interesate”.
Or, pe situația de fapt, ce nu face obiect de analiză în recurs, instanțele de fond au stabilit participarea reclamantului la adunarea generală în care s-a luat hotărârea contestată în proces. În atare condiții, art. 26 din Legea nr.230/2007 a fost legal aplicat de instanța de apel sub aspectul tardivității contestării de reclamant a hotărârii adunării generale peste termenul de 45 de zile de când a luat cunoștință de luarea hotărârii în adunarea generală la care a participat, nu nelegal cum nefondat susține recurentul.
Este nefondată și critica prin care recurentul se plânge de încălcarea dreptului său la apărare de instanța de apel în sensul că la ședința de judecată de la termenul din 04.12.2012, când reclamantul s-a prezentat la prima instanță la prima oră, solicitând amânarea cauzei, judecătorul ar fi apreciat inițial că pricina va fi amânată, anunțând reclamantului și termenul ce urma a fi acordat, dar, din cauza lipsei părții adverse, amânarea urma a fi dispusă la următoarea strigare „la ordine", iar, la o a doua strigare a cauzei, când partea adversă a fost prezentă, nu s-a mai ținut cont de dispoziția anterioară, administrându-se probele și cauza rămânând în pronunțare.
Or, firesc apărea, după cum expune însuși recurentul, că instanța i-a pus în vedere să rămână la strigarea cauzei la ordine. Așadar, nimic neîmpiedicându-l în mod real să rămână la strigarea cauzei la ordine, recurentul se plânge nefondat de dispozițiile procesuale ale instanței de la termenul din 04.12.2012.
Nicio vătămare procesuală reală nefiind invederată de recurent, Curtea reține că acesta invocă nefondat încălcarea dreptului său la apărare în condițiile în care acesta a fost exercitat după cum reclamantul a dorit, în sensul de a nu participa la dezbaterea cauzei la prima instanță ci doar la dezbaterea instanței de apel.
De altfel, decizia recurată a motivat amplu netemeinicia acestor critici ale reclamantului care vizează încheierea de ședință a primei instanțe de la termenul din 4.12.2012.
Văzând art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul, în limitele formulării sale, ca nefondat.
Conform art.274 C.proc.civ., Curtea va încuviința în parte cheltuielile de judecată pretinse de intimată, respectiv va obliga recurentul să achite intimatei doar cheltuielile de judecată avansate pentru apărarea în recurs, 650 lei onorariu avocațial, deoarece alte cheltuieli de judecată-de la prima instanță și de la instanța de apel- nu fac obiect de analiză pentru instanța de recurs față de prevederile art. 316 rap. la art. 294 C.proc.civ., intimata neatacând cu recurs decizia de apel pe aspectul acordării de cheltuieli de judecata aferente judecății de la prima instanță și din apel și nici cu apel sentința primei instanțe pe aspectul acordării de cheltuieli de judecata aferente judecății de la prima instanță, ele putând eventual face obiectul unui proces separat, în măsura în care intimata ar aprecia justificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant D. Ș., împotriva deciziei civile nr.36 A din 13.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . București, ., sector 6.
Obligă pe recurentul – reclamant la plata către intimata – pârâtă a sumei de 650 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
2 ex./…
TB-S.3 – S.M.P.; M.P.
Jud.S.6 – D.Gh.C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 77/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
