Servitute. Decizia nr. 1088/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1088/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 19406/4/2010
Dosar nr._
(2472/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.1088
Ședința publică de la 24.06.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - CRISTINA GUȚĂ
JUDECĂTOR - I. S.
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
GREFIER - N. C. I.
*********
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât A. N., împotriva deciziei nr.431 din data de 23.04.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. S. D. și intimații-pârâți C. M., P. M., S. G..
P. are ca obiect - servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât A. N., legitimat cu CI . nr._ eliberat de SPCEP S4 biroul nr.3 la 24.06.2010 și asistat de avocat U. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 30.05.2014 emisă de Baroul București, ce o depune la dosar, intimatul-pârât S. G., legitimat cu CI serua RT nr._ eliberat de Secția 16 Poliție la 04.11.2004, lipsind intimatul-reclamant I. S. D. și intimații-pârâți C. M., P. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul și stadiul dosarului, precum și împrejurarea că au fost depuse la dosar, ca răspuns la solicitările instanței, adresa nr._/15.05.2014 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară- Biroul de Carte funciară Sector 4 însoțită de o copie a documentației cadastrale, precum și adresa nr._/18.06.2014 emisă de OCPI- Serviciul Cadastru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat, ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-pârât A. N., prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Susține că în mod greșit instanța de apel nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză. Corborând documentația cadastrală depusă azi la dosar, cu expertiza efectuată în cauza ce a avut ca obiect uzucapiune, rezultă cu certitudine că limita dintre cele două proprietăți a fost mutată în interiorul proprietății sale, iar prin mutarea gardului, reclamantul ocupă abuziv o suprafață de aproximativ 20 mp. Mai arată că intimatul-reclamant a dobândit prin act sub semnătură privată 286 mp teren, iar din raportul de expertiză efectuat în dosarul ce a avut ca obiect constatarea uzucapiunii, rezultă că suprafața reală ar fi de 292 mp.
În privința cheltuielilor de judecată, consideră că reducerea onorariului trebuia să se facă în raport de soluția dată de instanța de fond, pe fiecare capăt de cerere. Cum două din cele trei capete de cerere ale acțiunii inițiale au fost respinse, consideră că se impunea o reducere de 2/3 din onorariu.
Înțelege să își rezerve dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Intimatul-pârât S. G. solicită admiterea recursului promovat de recurentul-pârât A. N..
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA ,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub numărul_ / 08.10.2010, reclamantul I. S. D. a chemat în judecată pe pârâții C. M., P. M., A. N. și Sigureanu G., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: obligarea pârâților să își retragă gardul la limita inițială; obligarea pârâților să lase ., în timpul zilei și al nopții; obligarea pârâtului A. N. să monteze la construcție un jgheab colector pentru apele pluviale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că locuiește în imobilul aflat la nr. 41B, de pe timpul regimului comunist, timp în care . o lățime de 4 m.
În timpul regimului comunist, zona a fost propusă spre demolare. Cu această ocazie, a apărut zvonul că se oferă în schimbul demolării un apartament de 3 camere celor care dețin o suprafață mai mare, iar ca urmare a acestui zvon, pârâții și-au mutat gardul mai în stradă, astfel că . ajuns la 2,50 m în loc de 4 m.
S-a mai arătat că, urmare a faptului că pârâții au înaintat gradul, micșorând . 2,50 m, nu mai poate pătrunde în imobil, salvarea rămânând în . asistența medicală necesară.
Ca urmare a faptului că pârâții în timpul zilei lasă pe . felul de bunuri, a solicitat reclamantul ca pârâții să fie obligați să lase . zilei și al nopții.
În ceea ce îl privește pe pârâtul A. N., s-a solicitat obligarea acestuia la retragerea gardului la limita inițială, și la construcția unui jgheab colector de ape pluviale la construcția edificată la limita proprietății acestora, întrucât în timpul ploilor și al zăpezii apele se scurg pe terenul proprietatea reclamantului, producând inundații.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073 C.civ..
La data de 07.03.2011, reclamantul a formulat cerere precizatoare, prin care a învederat instanței că temeiul de drept al celor trei capete de cerere îl constituie dispozițiile art. 1073 C.civ. Amai precizat, pentru primul capăt de cerere, că solicită obligarea tuturor pârâților la retragerea gardului la limitele inițiale, astfel încât . redevină la 4 m, ca urmare a faptului că toți pârâții și-au modificat limita proprietății prin avansarea gardului cu 1 m.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, reclamantul a arătat că a solicitat instanței să oblige toți pârâții să lase carosabilul liber în timpul zilei și al nopții, pentru ca acesta să poată beneficia de . din imobil cu autoturismul, salvarea, pompierii.
În ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, reclamantul a solicitat instanței să îl oblige pe pârâtul A. N. să monteze pe proprietatea sa un jgheab colector pentru apele pluviale, astfel încât aceste ape să nu se mai scurgă pe proprietatea sa, pentru a nu îi produce inundații.
Pârâții C. M. și P. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâtul C. M. a arătat că locuiește în ., sect.4, din luna octombrie 2002.
. o deschidere de 2,59 m. Sesizând că accesul unui autoturism pe alee este mai dificil datorită lățimii existente, cât și a crengilor pomilor care delimitau hotarul, a cedat din lățimea proprietății sale 41 cm, făcând-o de 3 m.
Această hotărâre s-a datorat anticipării realizării servituții și de către membrii familiei sale pentru accesul în curte printr-o posibilă poartă în gardul despărțitor.
Pârâta P. M. a arătat că locuiește în ., din anul 1998. Accesul în curte se realizează din . de reclamant.
Hotarul laturii proprietății sale, situate de-a lungul servituții, l-a retras spre interiorul curții în octombrie 2002, pe aliniamentul gardului familiei C., contribuind în acest mod la lărgirea acesteia la 3 m.
Pârâții au mai arătat că, din discuțiile avute și cu celelalte două părți, A. și S., a rezultat că în cauză servitutea avea inițial o lungime de 1, 09 m.
Ulterior, pe fondul relațiilor de rudenie/prietenie dintre familiile A., S. și părinții reclamantului, primii doi și-au retras gardurile proprietăților situate de-a lungul servituților cu 1, 50 m, realizând o deschidere de 2,59 m, deschidere care prin retragerea gardului familiei C. și al familiei P. a ajuns în prezent să fie de 3 m.
Pârâtul S. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că accesul către proprietatea reclamantului se face pe o alee de acces care nu a avut niciodată statutul unei servituți de trecere legal/convențional instituită. Această alee a apărut ca urmare a unei folosințe îndelungate și efect al relațiilor de bună vecinătate existente între pârâți și autorii reclamantului.
S-a mai arătat că niciodată această alee nu a fost mai lată, ci dimpotrivă, ea a fost inițial mai îngustă și în timp, devenind din ce în ce mai lată pentru a satisface necesitățile de gabarit ale mijloacelor de transport ale vremii.
S-a mai arătat că acesta nu a mutat niciodată gardul proprietății sale pe granița care se învecinează cu această alee de trecere, iar o eventuală retragere ar fi practic imposibilă, pentru că, pe de o parte ar afecta construcții existente în curtea sa, iar pe de altă parte ar face ca suprafața proprietății sale să se reducă sub cea înscrisă în actul său de proprietate.
S-a mai arătat că nu poate fi primită ca veridică afirmația potrivit căreia serviciile de intervenție speciale nu își pot desfășura activitatea, pentru că automobilele nu pot pătrunde până la până la proprietatea reclamantului întrucât acest lucru nu este necesar.
De asemenea a arătat că nu este fondată cererea reclamantului ca pârâții să fie obligați să lase liberă . proprietatea pârâtului, pentru ca aceasta să poată fi ocupată eventual de autoturismele reclamantului sau ale terților, fiecare dintre aceștia având aceleași drepturi de folosire a acestei alei.
Pârâtul A. N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sect. 4, compus din teren în suprafață de 286 mp și construcția edificată pe acesta, în baza Sentinței Civile nr. 1046/17.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Conform mențiunilor acestei sentințe, acesta a intrat în posesia terenului la nivelul anului 1966, în baza unui înscris sub semnătură privată încheiat cu pârâtul N. C., terenul în discuție fiind parte dintr-o parcelă mai mare, de aproximativ 860 mp, pe care vânzătorul o deținea în proprietate.
Deoarece, în urma parcelării, accesul proprietarilor pe terenurile pe care le dețineau era destul de dificil, prin bună înțelegere și ca urmare a relațiilor de vecinătate au convenit ca fiecare să își retragă gardurile în interiorul proprietăților acestora, pentru a crea o alee de acces, alee care deși nu a avut niciodată statutul juridic al unei servituți de trecere, apare evidențiată pe toate planurile cadastrale.
De la momentul la care . fost creată, amplasamentul acesteia nu s-a modificat, ba chiar a fost lărgită, tot prin bună înțelegere pentru a satisface nevoile de locuit ale tuturor, aceste aspecte rezultând foarte clar și din raportul de expertiză întocmit de expertul topograf A. I..
Prin sentința civilă nr.9195/12.12.2011, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. G., pe capătul nr. 3 de cerere, ca lipsită de interes; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. G., pe capătul nr. 2 de cerere, ca neîntemeiată; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ca neîntemeiată; au fost respinse petitele nr. 1 și 2 din acțiune, formulate de reclamantul I. S. D., în contradictoriu cu pârâții C. M., P. M., A. N. și SIGUREANU G., ca neîntemeiate.
Prin aceeași sentință, a fost admis petitul nr. 3 al cererii; a obligat pe pârâtul A. N. să monteze la construcția situată pe terenul din București, ., sect.4, un jgheab colector pentru apele pluviale; a fost obligat reclamantul la plata către pârâtul S. G. a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a dispus reducerea cuantumului onorariului de avocat achitat de reclamant conform chitanței . nr._/08.10.2011 de la suma de 4.000 de lei la suma de 2.000 de lei, a compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamant și de pârâtul A. N. și a obligat pârâtul A. N. la plata către reclamant a diferenței de 1.108, 3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, aferente capătului nr. 3 de cerere.
Totodată, s-a luat act că pârâții C. M. și P. M. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Cel de-al 3-lea capăt de cerere are ca obiect obligarea pârâtului A. N. să monteze la construcție un jgheab colector pentru apele pluviale, astfel că nu este formulat în contradictoriu cu pârâtul S. G.. În aceste condiții, a apreciat instanța acest din urmă pârât nu are interes în promovarea excepției lipsei calității procesuale pasive, neobținând nici un folos practic ca urmare a invocării acestei excepții.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. G. pe capătul nr. 2 de cerere, instanța a reținut că acest pârât justifică în speță calitatea procesual pasivă, având în vedere că prin capătul nr. II al cererii introductive de instanță, reclamantul solicită obligarea pârâților să lase ., în timpul zilei și al nopții, iar din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul este proprietar al imobilului situat în București, ., sect. 4, acest imobil fiind situat lângă . care referă acțiunea reclamantului, și având ieșire la această alee de acces, pentru acest motiv pentru a fost reținută netemeinicia respins excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. G., pe capătul nr. 2 de cerere.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I. S. D., instanța a reținut că reclamantul justifică calitatea procesuală activă prin aceea că este proprietarul imobilului situat în București, . B, sect.4, acest imobil fiind situat într-un loc care poate fi calificat ca fiind un loc înfundat, iar acesta invocă lipsa de acces la imobil, susținerile sale urmând a fi verificate pe fond.
În ceea ce privește fondul litigiului existent între părți, s-au reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 450 din data de 09.03.2006, de BNP Z. A. R., reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . B, sect.4, compus din teren în suprafață totală de 294 mp și construcțiile situate pe acesta.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2679/23.10.2002, autentificat de BNP M. G., pârâtul C. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sect.4, compus din teren în suprafață de 385 mp din măsurători rezultând o suprafață de 447, 20 mp, și construcție.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 554/17.02.1998, pârâta P. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat București, ., sect.4, compus din teren în suprafață de 384 mp și construcție.
Pârâtul A. N. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. sect.4, în suprafață de 286 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin Sentința Civilă nr. 1046/17.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr._, irevocabilă, acest teren fiind cumpărat inițial prin chitanță sub semnătură privată de la numitul N. C..
Pârâtul S. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . sect.4, în suprafață de 266 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin Sentința Civilă nr. 2005/24.02.2000, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosar nr. 8789/1999, irevocabilă, acest teren fiind cumpărat inițial prin chitanță sub semnătură privată de la numitul T. C. I. la data de 08.10.1967.
Din interpretarea dispozițiilor art. 623 C.civ. și urm. instanța a reținut că servituțile se pot constitui prin titlu, prin uzucapiune și prin destinația proprietarului și făcând aplicarea art. 1169 C.civ. a constatat că nu s-a făcut o dovadă a faptului că a existat o servitute constituită în favoarea reclamantului, prin vreunul din modurile de constituire reglementate de Codul Civil, cu privire la . în . unei astfel de dovezi, neputându-se stabili existența servituții pe . 4 m, astfel cum susține reclamantul în cererea introductivă.
S-a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că această alee a apărut ca urmare a înțelegerii între vecini, în virtutea relațiilor de vecinătate și pentru asigurarea accesului la imobile și a bunei folosințe a acestora, nefiind încheiată nici o convenție prin care să se stabilească o servitute de trecere în favoarea reclamantului, sau prin care pârâții să își asume obligația de a lăsa liberă această alee de servitute, această alee neavând situația juridică a unei servituți de trecere.
S-a reținut că reclamantul nu a precizat existența unui titlu prin care a fost constituită servitutea pe care o invocă, acesta arătând că, drumul de acces a apărut de la înființarea proprietăților, iar calea de acces a fost constituită parțial prin cedarea de către familiile S. și A. a 1,5 m din lățimea curții lor și parțial de către vechiul proprietar.
Martora I. P. a declarat că, la început, nu a existat nicio alee, era o potecă, pe care părinții săi împreună cu vecinii colaterali au decis să se retragă fiecare cu 1 m și jumătate, astfel încât a rezultat o alee de 3 m. Martora a mai arătat că această alee a apărut prin bună înțelegere. Martorul D. P. a declarat că atunci când imobilele au fost cumpărate, exista o alee pentru a putea fi introdusă mobila, și materialele de construcție, iar pe parcurs . lărgită, pentru a putea intra autoturismele.
Împrejurarea că din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie a rezultat că, urmare a măsurătorilor efectuate, terenul aparținând pârâtei P. M. are o suprafață de 409, 05 mp, terenul aparținând pârâtului S. G. are o suprafață de 270, 98 mp, iar terenul aparținând pârâtului C. M. are o suprafață de 407, 91 mp nu este de natură a conduce la concluzia că . fost îngustată de către pârâți, având în vedere că din expertiza efectuată nu s-a stabilit acest aspect, și, mai mult decât atât, nu s-a dovedit existența unui titlu de constituire a servituții de trecere în favoarea reclamantului.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că acest petit este neîntemeiat, având în vedere pe de o parte faptul că nu exisă o servitute de trecere, constituită prin titlu în favoarea reclamantului, și pe cale de consecință, nu există un titlu prin care pârâții să își fi asumat obligația de a lăsa ., în timpul zilei și al nopții, iar pe de altă parte, faptul că din declarațiile martorilor audiați la termenul de judecată din data de 07.11.2011 nu a rezultat că folosința aleii de trecere ar fi fost împiedicată sau stânjenită ca urmare a acțiunii pârâților.
În ceea ce privește capătul al treilea de cerere, instanța a reținut că acesta este întemeiat, din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea rezultând că pe terenul proprietatea pârâtului A. N. se află o magazie cu suprafața de 12,50 mp, iar apele de pe această magazie se scurg pe terenul din ., această construcție cu acoperișul în pantă neavând montate jgheab și burlan de dirijare a apelor meteorice pe proprietatea pârâtului A. N..
Față de această situație de fapt, și având în vedere dispozițiile art. 615 C.civ., instanța a admis petitul nr. 3 al cererii, obligându-l pe pârâtul A. N. să monteze la construcția situată pe terenul din București, ., sect.4, un jgheab colector pentru apele pluviale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274, alin. 1 C.proc.civ., constatând existența culpei procesuale a reclamantului, care a căzut în pretenții în raport cu pârâtul S. G., instanța a obligat reclamantul la plata către acesta a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ. și reducând cuantumul onorariului de avocat achitat de reclamant conform chitanței nr._/08.10.2010 de la suma de 4.000 de lei la suma de 2.000 de lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată datorate către reclamant pârâtului A. N. și invers, instanța, după ce a constatat ce cheltuieli de judecată a efectuat fiecare dintre părți a procedat la compensarea lor în temeiul dispozițiilor art. 276 C.p. civ. și a obligat pârâtul A. N. la plata către reclamant a diferenței de 1.108, 3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, aferente capătului nr. 3 de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul I. D. S., acesta nefiind motivat în fapt și în drept.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâtul A. N..
Prin apelul formulat, pârâtul susținut în esență că: că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 4, compus din teren în suprafață de 286 mp și construcția de pe acesta, în baza sentinței civile nr. 1046/17.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Conform mențiunilor acestei sentințe, dar și în acord cu înscrisurile care au stat la baza emiterii sale, a intrat în posesia imobilului de mai sus la nivelul anului 1966, în baza unui înscris sub semnătură privată încheiat cu numitul N. C., terenul în discuție fiind parte dintr-o . aproximativ 860 mp pe care vânzătorul o deținea în proprietate.
Împreună cu ceilalți vecini, s-a convenit ca fiecare să își retragă gardurile în interiorul proprietăților, pentru a crea o alee de acces, alee care, deși nu a avut niciodată statutul juridic al unei servituți de trecere, apare evidențiată pe toate planurile cadastrale.
De la momentul la care . fost creată, amplasamentul acesteia nu s-a modificat, ba chiar a fost lărgită (tot prin buna înțelegere între vecini) pentru a satisface nevoile de locuit ale tuturor.
Aceste aspecte rezultă foarte clar și din raportul de expertiză întocmit de expert topograf A. I., omologat prin sentința care constituie titlul său de proprietate, expertiza stabilind clar limitele proprietății, laturile și vecinătățile. Același raport de expertiză a stabilit fără putință de tăgadă și faptul că proprietatea sa are suprafața totală de 286 mp, identificând exact laturile și vecinătățile acesteia.
Ori, din raportul de expertiză topografică întocmit la solicitarea instanței de fond de către expert Ț. C. a reieșit că, la acest moment, proprietatea sa are doar 263,37 mp și nu 286 mp, așa cum reiese din sentința civilă care constituie titlul de proprietate, aceste constatări fiind în acord cu situația de fapt, respectiv cu faptul reclamantul a mutat gardul care desparte proprietățile lor, ocupând abuziv o suprafață de aproximativ 20 mp din proprietatea sa.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că, din același raport de expertiză topografică a reieșit că reclamantul stăpânește o suprafață de teren mai mare decât cea rezultată din acte (stabilită tot în urma unei expertize topografice în anul 2005), a considerat că se impune suplimentarea probatoriului, în sensul de a se pune în vedere reclamantului să depună la dosar expertiza topografică efectuată în anul 2005 și care face parte integrantă din titlul de proprietate al autorilor reclamantului, și eventual dosarul cadastral care a fost întocmit pentru proprietatea reclamantului, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă limita dintre proprietatea subsemnatului și cea a reclamantului a fost mutată în interiorul proprietății mele.
A mai susținut apelantul pârât că instanța de fond însă nu a avut în vedere cererea de suplimentare a probatoriului, și în acest fel a refuzat să rețină că, de fapt, scurgerea apelor pluviale la care face referire reclamantul în cererea sa se face pe terenul proprietatea apelantului pârât, și nu pe proprietatea reclamantului, acesta extinzându-se abuziv în interiorul proprietății vecinului.
Pentru aceleași motive, precum și față de faptul că expertiza construcții efectuată în dosarul de fond constată doar că magazia proprietatea sa nu are jgheab colector și apele pluviale se scurg în curtea reclamantului, fără a avea în calcul argumentele expuse mai sus, consideră că este necesar ca în cauză să se efectueze o nouă expertiză topografică, care să stabilească dacă limita dintre proprietatea sa și cea a reclamantului a fost modificată prin mutarea acesteia în interiorul proprietății sale și dacă terenul pe care se scurg apele pluviale face parte din proprietatea sa sau a reclamantului.
În ceea ce privește soluția dată de instanța de fond pe capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, consideră că și aceasta este în parte nelegală și netemeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a prevederilor art.274 alin.3 C.pr.civ., reducând cuantumul onorariului de avocat achitat de către reclamant, însă reducerea trebuia să fie una mai mare, în raport de soluția dată de instanță pe fiecare capăt de cerere.
Astfel, consideră că era necesar ca, la reducerea aplicată, instanța trebuia să aibă în vedere faptul că două din cele trei capete de cerere ale acțiunii inițiale au fost respinse, ceea ce îndreptățea instanța să facă o reducere de două treimi din onorariu și nu numai jumătate, așa cum a procedat.
În drept, apel se întemeiază pe prevederile art.282 - 298 C.pr.civ.
În ședința publică din data de 30.10.2012 apelantul reclamant I. D. S. a declarat personal că renunță la judecarea apelului formulat, declarația sa fiind menționată în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.
La data de 19.02.2012 apelantul reclamant I. D.-S. a formulat o cerere prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 293 C.p.civ. repunerea în termenul de apel, schimbarea sentinței pronunțate de către prima instanță în sensul obligării pârâților la retragerea gardurilor în limita proprietăților lor și la eliberarea căii de acces pe timp de zi și timp de noapte.
În motivarea căii de atac formulate s-a arătat că, la pronunțarea sentinței de către prima instanță nu s-a avut în vedere împrejurarea că drumul de acces pe care se reclamă dreptul de servitute a fost lăsat la momentul constituirii actualelor parcele de la numerele 41, 41 A, 41B, 41 C și 41 D, respectiv la nivelul anilor 1966- 1967 prin voința părților.
Din analiza raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că diferența dintre terenul deținut inițial de către N. C. și cel ce a format obiectul parcelelor deținute în prezent de către pârâți este de 170 m.p., rezultând astfel faptul că drumul de acces avea o lățime de 3, 45 m.p. prin voința vânzătorului inițial, la aceasta adăugându-se și lățimea de 1,5 m.p. rezultată prin voința cumpărătorilor la momentul achiziționării terenurilor.
Se arată că constituirea servituții de trecere s-a făcut prin voința fostului proprietar, care a dat o destinație imobilului pe care îl deținea, aceasta fiind una continuă și aparentă, exercitându-se încă din anul 1966 -1967.
Apelantul reclamant I. D.-S. a formulat și întâmpinare la apelul formulat de către apelantul pârât A. N. solicitând respingerea acestui din urmă apel.
În susținerea întâmpinării s-a arătat că gardul despărțitor dintre proprietățile lor a fost desființat de pârât, motiv pentru care proprietarii de atunci ai imobilului au depus o plângere penală pentru tulburare de posesie.
În cadrul acțiunii în justiție pentru obținerea dreptului de proprietate al foștilor proprietari din . pârât a fost prezent și interogat ca martor, iar la acel moment nu a avut nici o obiecție cu privire la suprafața de teren pe care o stăpâneau vecinii săi, autorii apelantului reclamant.
Apelantul reclamant a mai precizat că, în planul topografic al zonei, proprietatea apelantului pârât este menționată cu o suprafață mult mai mică decât a reieșit în urma măsurătorilor efectuate cu ocazia expertizelor realizate pe parcursul acestei acțiuni, și cu mult mai mică decât declară acesta că ar avea dreptul, suprafața trecută în dreptul parcelei din . fiind de 186 mp, iar configurația acesteia nu corespunde schiței efectuate în urma expertizei efectuate în cadrul acestui dosar.
Prin decizia civilă nr.431A/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, s-a luat act de renunțarea apelantului reclamant I. D. S. la judecarea apelului formulat; a fost admisă excepția tardivității apelului incident și, pe cale de consecință, a respins ca tardiv formulat apelul incident formulat de către apelantul reclamant I. S. D..
A fost respins, ca nefundat, apelul formulat de apelantul pârât A. N..
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
1. În ceea ce privește apelul formulat de către apelantul reclamant I. D. S. la data de 20.02.1012, Tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 246 C.p. civ. a luat act de cererea de renunțare la judecarea acestuia formulată personal de către apelantul reclamant în fața instanței de judecată în ședința publică din data de 30.10.2012, neputând da efecte cererii ulterioare a apelantului reclamant de retragere a cererii de renunțare anterior formulate întrucât declarația de renunțare la exercitarea unei căi de atac este un act unilateral de voință, irevocabil, partea nemaiputând reveni asupra manifestării de voință anterior făcută.
2 . În ceea ce privește apelul incident formulat la data de 19.02.2013 de către apelantul reclamant I. D. S., s-a reținut tardivitatea acestuia față de prevederile art. 293 al. 1 C.p. civ. și de împrejurarea că prima zi de înfățișare a fost în cauză la data de 30.10.2012, la acea dată părțile fiind legal citate și putând formula concluzii pe orice aspect, iar apelantul reclamant a depus cererea de aderare la apel la data de 19.02.2013.
3. În ceea ce privește apelul formulat de către apelantul pârât A. N., Tribunalul a reținut caracterul nefondat al acestuia, față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și de împrejurarea că nu s-a determinat că suprafața de teren din proprietatea sa, reclamată de către apelantul pârât ca fiind lipsă, ar fi ocupată în întregime de către apelantul reclamant, astfel încât apele pluviale ce se scurg de pe construcția apelantului pârât să cadă în fapt tot pe terenul său, așa cum se susține.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit în cauză de către expertul C. F., apelantul reclamant deține în fapt, 302,02 mp, cu 7,66 mp. mai mult decât apare menționat în actul de proprietate, în timp ce apelantul pârât A. N. deține în fapt suprafața de 265,10 m.p., cu 20,90 m.p. mai puțin decât apare menționat în actul de proprietate.
Tribunalul a constatat că nu toată diferența de teren ce lipsește de la apelantul pârât se regăsește la apelantul reclamant, neputând fi reținute speculațiile expertului referitoare la suprafața deținută inițial de către autoarea reclamantului și menționată în chitanța de mână întocmită de către acestea, în condițiile în care apelantul reclamant exhibă un titlu de proprietate autentic, întocmit cu respectarea documentației topo cadastrale, în cuprinsul actului făcându-se referire la faptul că au fost efectuate la data întocmirii lui verificări cu privire la cartea funciară a imobilului, și față de împrejurarea că prin raportul de expertiză topografică, anexă la hotărârea judecătorească ce constituie titlul de proprietate al autoarelor apelantului reclamant din prezenta cauză, se reține că acestea dețineau 292 mp., și nu 286 m.p. cum susține expertul în lucrarea efectuată în apel.
În condițiile în care imobilul de pe al cărui acoperiș se pretinde că se scurg apele se află chiar pe linia de hotar dintre proprietatea apelantului reclamant și cea a apelantului pârât, având în vedere împrejurarea că suprafața lipsă reclamată de către apelantul pârât, respectiv suprafața în plus stăpânită de către apelantul reclamant nu a fost determinată și prin raportare la terenurile celorlalți vecini, Tribunalul nu a putut reține ca fondate susținerile apelantului pârât potrivit cărora apele pluviale de pe magazia sa s-ar scurge tot pe terenul proprietatea sa, ocupat în mod abuziv de către apelantul reclamant.
Chiar și în ipoteza în care s-ar reține că apelantul reclamant ar fi ocupat cei 7,66 m.p. pe care îi deține în plus față de actele sale de proprietate de la apelantul pârât A. N., având în vedere lungimea hotarului dintre cei doi de 12,67 m, linia de hotar ar trebui mutată cu 0,60 m, situație în care apele fluviale tot nu s-ar scurge pe terenul proprietatea apelantului pârât, impunându-se montarea unui jgheab colector și dirijarea apelor fluviale astfel încât acestea să nu se mai scurgă pe terenul proprietatea apelantului reclamant.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, referitor la cuantumul în care instanța ar fi trebuit să procedeze la reducerea onorariului de avocat achitat de către apelantul reclamant și pus în sarcina părții adverse cu titlu de cheltuieli de judecată, Tribunalul a constatat caracterul nefondat al acestuia, la stabilirea onorariului de avocat ce urmează a fi suportat de către partea adversă din cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de partea a cărei cerere a fost admisă ținându-se seama nu de proporția în care acțiunea a fost admisă (aceasta fiind un criteriu pentru admiterea cererii de obligare la cheltuieli de judecată în tot sau în parte), ci prin raportare la activitatea depusă de către avocat în vederea soluționării cererii și de complexitatea cauzei.
Cum în cauza de față, cele mai multe apărări și discuții au fost formulate pe cererea de obligare a pârâtului A. la montarea jgheabului colector, Tribunalul a apreciat că onorariul stabilit de către instanța de fond în sarcina apelantului pârât este proporțional cu activitatea prestată de către avocat, neimpunându-se reducerea acestuia într-o proporție mai mare decât cea deja dispusă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul apelant A. N., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 18.12.2013.
În motivarea recursului se arată în esență că:
Pentru a ajunge la concluzia că "nu s-a determinat că suprafața de teren din proprietatea sa, reclamată de către apelantul pârât ca fiind lipsă, ar fi ocupată în întregime de către apelantul-reclamant, astfel încât apele pluviale ce se scurg de pe construcția apelantului pârât să cadă în fapt tot pe terenul său, așa cum se susține", instanța de apel a înlăturat concluziile raportului de expertiză topografică, deși acestea se coroborează cu celelalte probe administrate în dosar și cu concluziile celorlalte expertize topografice efectuate în cauză sau atașate la dosar în cadrul probei cu înscrisuri.
Așa cum rezultă din actele dosarului, respectiv din raportul de expertiză topografică întocmit la solicitarea instanței de fond de către expert Tigănilă C.,la acest moment, proprietatea recurentului are doar 263,37 mp. și nu 286 mp., așa cum reiese din sentința civilă care constituie titlul de proprietate, aceste constatări fiind în acord cu situația de fapt, respectiv cu faptul că, cu ocazia efectuării unor reparații la imobilul proprietatea sa, reclamantul a mutat gardul care desparte proprietățile părților, astfel încât acesta a ocupat abuziv o suprafață de aproximativ 20 mp din proprietatea recurentului.
Precizează recurentul că, având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că, din același raport de expertiză topografică a reieșit că reclamantul stăpânește o suprafață de teren mai mare decât cea rezultată din acte, a considerat că se impune suplimentarea probatoriului, în sensul de a se pune în vedere reclamantului să depună la dosar expertiza topografică efectuată în anul 2005, care face parte integrantă din titlul de proprietate al autorilor reclamantului, și eventual dosarul cadastral care a fost întocmit pentru proprietatea reclamantului, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă limita dintre proprietatea recurentului și cea a reclamantului a fost mutată în interiorul proprietății sale.
Pentru aceleași motive, precum și față de faptul că expertiza construcții efectuată în dosarul de fond constată doar că magazia proprietatea recurentului nu are jgheab colector și apele pluviale se scurg în curtea reclamantului, fără a avea în calcul argumentele expuse mai sus, a considerat că este necesar ca în cauză să se efectueze o nouă expertiză topografică, care să stabilească fără putință de tăgadă dacă limita dintre proprietatea recurentului și cea a reclamantului a fost modificată prin mutarea acesteia în interiorul proprietății sale și dacă terenul pe care se scurg apele pluviale face parte din proprietatea sa sau a reclamantului.
În aceste condiții, la solicitarea recurentului și cu încuviințarea instanței de apel, în cauză a fost întocmit raportul de expertiză topografică de către exp. C. F., ale cărui concluzii nu au fost reținute de către instanța de apel, deși acestea confirmă punctul său de vedere.
În urma măsurătorilor efectuate și după confruntarea constatărilor de la fața locului cu datele existente în actele de proprietate ale părților, expertul topograf a constatat că suprafața de teren deținută de recurent este cu 20,90 mp mai mica decât cea din acte, iar cea deținută de apelantul I. S. D. este cu 7,66 mp decât cea din acte.
De asemenea, expertul topograf a arătat că, în raport de titlul de proprietate al reclamantului,, dar și față de titlul de proprietate al autoarei reclamantului, se impune ca linia de hotar dintre cele două imobile să fie trasată pe aliniamentul 3,4,5, conform planului de situație - anexă nr.3 la raport.
Trasarea liniei de hotar pe acest aliniament, ar corespunde cu actele de proprietate ale autorilor reclamantului, aceștia neputând transmite reclamantului o suprafață mai mare decât cea pe care au avut-o în proprietate, în acest fel recurentul putând să își reîntregească proprietatea, conform mențiunilor din actele sale de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 1046/17.02.2009 și cu limitele și vecinătățile care rezultă din raportul de expertiză ce face parte integrantă din această sentință.
Față de aceste concluzii, consideră recurentul că sunt total nelegale concluziile instanței de apel conform cărora "nu toată diferența de teren ce lipsește de la apelantul pârât se regăsește la apelantul reclamant" și că „suprafața lipsă reclamată de către apelantul pârât, respectiv suprafața în plus stăpânită de către apelantul reclamant nu a fost determinată și prin raportare la terenurile celorlalți vecini.
Cu privire la această ultimă concluzie, se mai arată că, prin compararea actele de proprietate ale celorlalți vecini și schițele anexă ale acestora cu cele ale recurentului și cele ale reclamantului, rezultă clar că limitele de hotar dintre proprietățile părților și cele ale vecinilor nu au fost modificate, singura limită de hotar în litigiu fiind cea dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâtului.
De asemenea, se arată că Tribunalul a greșit și când a apreciat că magazia la care ar trebui montat jgheabul colector s-ar afla pe linia de hotar dintre cele două proprietăți. Din schița anexă nr.3 la raportul de expertiză topografică, rezultă cu claritate că, dacă limita de hotar s-ar trasa în acord cu mențiunile actelor de proprietate, atunci apele pluviale s-ar scurge pe terenul proprietatea recurentului, și nu pe cele ale reclamantului, așa cum acesta susține.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilit de către instanța de fond, se precizează că este greșită constatarea instanței de apel conform căreia mai multe apărări și discuții au fost formulate pe cererea de obligare a pârâtului A. N. la montarea jgheabului colector. De fapt, toate cele trei capete de cerere ale acțiunii inițiale au fost formulate în contradictoriu cu pârâtul – recurent, și nu numai cel referitor la montarea jgheabului colector, probele administrate în cauză și activitatea avocatului vizând acțiunea în ansamblul său și nu numai un capăt de cerere.
Instanța de fond a făcut corect aplicarea prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă, reducând cuantumul onorariului de avocat achitat de către reclamant, însă consideră că reducerea trebuia să se facă în raport de soluția dată de instanță pe fiecare capăt de cerere.
Față de toate motivele indicate mai sus, recurentul – pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Recurs legal timbrat.
Intimatul – reclamant I. D. S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind temeinice și legale.
Intimatul – reclamant a arătat în esență că Decizia instanței de apel este justă, iar constatările formulate sunt corecte.
În ceea ce privește obiecțiile exprimate de recurentul A. N. cu privire la evaluarea instanțelor judecătorești, solicită respingerea și acestui motiv de recurs. Consideră că nici el și nici recurentul A. N. nu aveau căderea de a aprecia această decizie a instanței judecătorești.
În recurs, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de prevederile art. 304 din C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Recursul este o cale de atac extraordinară în cadrul căreia – potrivit exigențelor stabilite prin art. 304 alin. 1 partea introductivă – poate fi realizat un control judiciar limitat la aspecte care interesează legalitatea hotărârii instanței de apel.
În consecință, excede competențelor instanței de recurs realizarea unei reevaluări a situației de fapt, și a probelor pe baza cărora instanțele de fond și apel au stabilit această situație.
Având în vedere aceste limite care se impun în judecarea recursului, Curtea constată că nu pot forma obiect al analizei prezentei instanțe de recurs criticile prin care recurentul susține că probatoriul administrat în etapele procesuale anterioare ar fi fost în mod greșit apreciat de instanțe, și respectiv că o analiză justă a aceluiași probatoriu ar fi de natură a conduce la constatarea unei situații de fapt diferite de cea reținută prin decizia supusă controlului judiciar.
Se cuvine a fi observat faptul că instanța de apel a valorificat în parte concluziile expertizei efectuate în apel, și a expus argumentele pentru care nu a dat eficiență tuturor concluziilor expertului desemnat, astfel că decizia pe care a pronunțat-o (și care face obiectul controlului judiciar pendinte) satisface exigențele stabilite prin art. 261 alin. 1 pct. 5 din C.pr.civ.
Ca atare, susținerea recurentului în sensul că instanța de apel nu ar fi avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de dl. expert C. F. apare ca vădit nefondată.
Totodată, Curtea apreciază util a sublinia împrejurarea că limitele devoluțiunii în apel sunt date – potrivit art. 295 alin. 1 C.pr.civ. - de criticile pe care inițiatorul căii de atac (apelantul) a înțeles să le aducă hotărârii primei instanțe, precum și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 294 alin. 1 din C.pr.civ., părțile nu sunt îndreptățite să formuleze cereri noi în fața instanței de apel.
Respectând aceste rigori procedurale, în speță, instanța de apel a evaluat legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport și de probele noi administrate în apel și de criticile concret formulate de apelant la adresa hotărârii ce forma obiectul controlului judiciar dedus judecății sale. Or, aceste critici se refereau, pe de o parte, la greșita evaluare făcută de prima instanță relativ la expertizele realizate în legătură cu terenul deținut de apelant și cel deținut de intimatul reclamant, precum și la necesitatea suplimentării probatoriului (inclusiv prin efectuarea în cauză a unei noi expertize în specialitatea topografie), iar pe de altă parte la cuantificarea cheltuielilor de judecată acordate reclamantului la judecata în fond a pricinii.
Stabilirea, de către instanța de apel, a unui obiectiv al expertizei topo încuviințate în această etapă procesuală în sensul de a se identifica limita de hotar între proprietatea recurentului pârât și cea a intimatului reclamant, și formularea de către expert a unui răspuns la obiectivul astfel stabilit, nu putea avea ca efect lărgirea limitelor devoluțiunii în apel, aceste limite rămânând – în puterea prevederilor art. 294 și 295 C.pr.civ. – circumscrise criticilor menționate anterior.
Altfel spus, câtă vreme instanța de fond nu a fost investită cu o pretenție/cerere a recurentului apelant în sensul stabilirii liniei de hotar între cele două proprietăți, în raport de actele juridice care constituie titlurile lor de proprietate, criticile pe care acesta le formulase în apel nu aveau aptitudinea de a conduce la pronunțarea unei soluții în sensul modificării delimitării ce marchează în prezent hotarul între cele două imobile.
În plus, Curtea notează că susținerea potrivit căreia reclamantul intimat si-a extins posesia în mod abuziv pe o porțiune de teren ce aparține recurentului pârât (teren pe care se scurg apele pluviale de pe construcția-magazie) nu a format obiect al dezbaterilor purtate la judecata cauzei în primă instanță. În fața instanței de fond, o atare susținere nu a fost formulată înainte de momentul închiderii dezbaterilor – contrar modului de prezentare făcut în expunerea motivelor de apel, în care s-a susținut că ea ar fi reprezentat o apărare formulată prin întâmpinarea depusă la judecata în primă instanță – astfel că, în lumina principiului disponibilității care guvernează procesul civil, respectiva susținere nu ar fi putut fundamenta pronunțarea în apel a unei soluții de reformare, în sensul de a se trasa o nouă linie de hotar între cele două imobile.
Având în vedere aceste coordonate care se impuneau în judecata realizată de instanța de apel, nu poate fi privită ca fondată critica prin care se susține nelegalitatea concluziei potrivit căreia constatarea că intimatul reclamant deține o suprafață de teren mai mare decât cea din actul de proprietate, unită cu împrejurarea că recurentul pârât deține o suprafață mai mică decât cea menționată în titlul său de proprietate nu probează faptul că terenul ce îi lipsește acestuia din urmă s-ar regăsi în posesia reclamantului intimat, respectiv că ar fi tocmai acel teren pe care cad apele pluviale ce se scurg de pe magazia proprietatea recurentului – spre a se reține netemeinicia pretenției formulate prin cel de-al treilea capăt de cerere din acțiunea pendinte.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs – referitor la limitele reducerii cheltuielilor de judecată acordate în primă instanță reclamantului intimat reprezentate de onorariul pentru asistența juridică, prin prisma prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ -, Curtea constată că soluția pronunțată în apel relativ la această chestiune este judicios motivată, prin raportare la elementele concrete ale acțiunii promovate de intimatul reclamant I. S. D., la conduita procesuală a părților și la prestația efectiv realizată de apărătorul reclamantului pentru susținerea demersului procesual inițiat.
Prin art. 274 alin. 3 din C.pr.civ. este permis instanței să aprecieze măsura în care se justifică suportarea de partea căzută în pretenții a cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate în derularea procedurii judiciare, iar criteriile enumerate de această normă ca repere ce pot fi avute în vedere la o astfel de apreciere sunt puse în relație cu valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Analiza instanței de apel a fost realizată corespunzător acestor criterii, reținându-se că cele mai multe dintre apărările și discuțiile purtate în proces au privit capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea recurentului pârât la montarea unui jgheab colector, astfel că onorariul stabilit a fi suportat de acesta cu titlu de cheltuieli de judecată la fond este proporțional cu munca concret îndeplinită de avocatul intimatului reclamant.
Curtea notează că recurentul nu a formulat vreo critică relativ la legalitatea analizei realizate de instanța de apel sub acest din urmă aspect, limitându-se a relua susținerile formulate în apel. Or, în aceste condiții, lipsește fundamentul unei constatări în sensul nelegalității deciziei supuse controlului judiciar.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată că nu poate fi reținută greșita aplicare a legii de către instanța de apel – corespunzător motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 din C.pr.civ., ce a fost invocat ca temei juridic al recursului pendinte – și, în consecință, va reține caracterul nefondat al criticilor aduse de recurent deciziei atacate.
Pentru aceste motive, urmează a se dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., respingerea ca atare a recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât A. N. împotriva deciziei civile nr.431 A din 23.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. S. D. și cu intimații – pârâți C. M., P. M. și S. G..
Ia act că recurentul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. I. S. G. S.
GREFIER
N. C. I.
Red.G.S.
Tehnored.G.S.
Ex.2/26.06.2014
T.B.Secșia a V-a Civilă – M.C.B.
- F.L.
Jud.sector 4 București – M.R.M.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1851/2014. Curtea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 77/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
