Pretenţii. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 49276/3/2011
Dosar nr._
(791/2013)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.37A
Ședința publică de la 10.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - I. N. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă S. D., împotriva sentinței civile nr. 2072 din 21.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. F..
Cauza are ca obiect – pretenții, acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat I. S., în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant B. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 20.09.2013, emisă de Baroul București (fila 9 dosar), lipsind apelanta-pârâtă S. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează împrejurarea că apelanta-pârâtă nu a depus la dosar dovada completării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță în sumă de 5620,10 lei.
Curtea, acordă cuvântul apărătorului intimatului-reclamant B. F. asupra aspectului timbrajului.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită aplicarea dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, precum și a art.9 din O.U.G. nr.32/1995 în sensul anulării cererii ca netimbrată. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform înscrisurilor depuse la termenul anterior.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 21.06.2011, sub nr._, reclamantul B. F. a chemat în judecată pe pârâta S. T. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei la restituirea sumei de 110.942 Euro; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale eferente acestei sume, calculată de la data de 01.07.2008 și până la restituirea debitului principal; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în cursul anului 2008, alături de alți cetățeni italieni, a intenționat sa realizeze diverse investiții în România, constând în principal în achiziția de terenuri. În acest context le-a fost prezentata pârâta, care i-a asigurat ca are posibilitatea de a le acorda sprijin și de a le găsi oportunități pe piața imobiliara. În particular le-a propus achiziția unui anumit teren, în suprafața de 20 Ha, situat pe raza județului Tulcea, investiție despre care i-a asigurat ca și-ar putea creste valoarea de câteva ori . de timp. Întrucât cetățenii străini nu au dreptul de a dobândi terenuri agricole în România, pârâta a propus achiziționarea sau constituirea unei societăți comerciale prin intermediul căreia sa se facă achizițiile. De asemenea, i-a solicitat reclamantului să transfere de urgență lichidități în România, în contul său personal, pentru a le putea asigura încheierea rapidă a tranzacției și pentru a nu pierde „oportunitatea”.
La data de 06.06.2008 a fost obținută disponibilitatea de denumire pentru societatea DSF International Grand Invest S.R.L..
La data de 25.06.2008 a fost înregistrata la ORCTMB, sub nr. J40/_/2008, societatea DSF International Grand Invest S.R.L., având ca asociați pe reclamant, pârâtă și alt cetățean italian, Clementi Silla.
La data de 24.06.2008, cu ordinul de plata din 24.06.2008 reclamantul a virat pârâtei suma totală de 152.942 Euro, în contul său personal IBAN RO 36 RZBR_ 6070, deschis la RAIFFEISEN BANK - Agenția Prelungirea G.. Motivul acestei plăti, consemnat pe ordinul de plată, este „achiziție 20 ha teren în județul Tulcea, România”.
La data de 01.07.2008 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr._.07.2008 la BNP C. A.. Prin acest contract, societatea, în calitate de cumpărător, reprezentată prin mandatar avocat C. A., a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 20 ha de teren agricol, situat în extravilanul comunei Casimcea, județul Tulcea. Prețul tranzacției, consemnat în contract, a fost de 42.000 Euro, pe care vânzătoarea terenului recunoaște ca l-a primit integral de la societate, reprezentată prin mandatar C. A., la data semnării actului.
În realitate, suma pe care reclamantul a plătit-o în contul personal al pârâtei nu a ajuns niciodată în contul curent al societății. De altfel nici măcar o parte din acești bani, respectiv prețul terenului de 42.000 euro, nu a fost înregistrată în prealabil în contabilitatea societății pentru ca apoi sa fie achitata vânzătoarei. Acest preț a fost achitat vânzătoarei terenului în numerar direct de către mandatara C. A., o cunoscuta a pârâtei, așa cum rezultă din mențiunile exprese ale contractului.
Ulterior achiziției terenului, pârâta nu a mai indicat nicio altă oportunitate investițională, iar societatea nu a mai efectuat niciun fel de altă achiziție.
Reclamantul arată că parata nu i-a furnizat nicio justificare cu privire la modalitatea de utilizare a diferenței între suma de 152.942 Euro, pe care i-a încredințat-o și suma de 42.000 Euro, care rezultă a fi cheltuită pentru achiziția terenului. Această diferență, în cuantum de 110.942 Euro nici nu a fost depusă în contul curent al societății în care reclamantul este asociat și nici nu i-a fost restituită. În temeiul obligației mandatarului de a da socoteală
mandantului pentru sumele primite, se impune obligarea părâtei la restituirea către reclamant a sumei de 110.942 Euro.
Având în vedere ca achiziția terenului s-a realizat la data de 01.07.2008, rezultă că, după aceasta dată, suma de 110.942 Euro a fost utilizată de către pârâtă în interes personal, motiv pentru care se impune obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente acestei sume, cu începere de la data de 01.07.2008 și până la data restituirii efective a sumei de 110.942 Euro. La data introducerii acțiunii dobânda datorată este de 19.787, 19 Euro.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, 1541, art. 1544, art. 1079, art. 1082 C. civil, art. 4 din O.G. nr. 9/2000, art. 274 Cpr.civ.
La data de 09.05.2012 reclamantul a depus cerere precizatoare prin care și-a modificat cuantumul pretențiilor, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 142.022 Euro; plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculate de la data de 01.07.2008 și până la restituirea debitului principal; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
Reclamantul a menționat că, până la data introducerii cererii de chemare în judecata dobânda datorata este în cuantum de 25.330,50 Euro.
De asemenea, a arătat că echivalentul în lei, a creanței pretinse este de 605.013,72 lei, iar echivalentul în lei al dobânzii legale, pana la data introducerii cererii de chemare în judecata, este de 107.907,93 lei (1 Euro = 4, 2635 Ron, conform curs BNR din data de 20.06.2011), din următoarele considerente:
Reclamantul arată că în fapt, părțile prezentului litigiu au calitatea de asociați în cadrul societății comerciale DSF International Grand Invest S.R.L., având următoarele cote de participare la capitalul social: reclamantul deține 26% din capitalul social, iar parata deține 49% din capitalul social. Raportat la aceste cote de participare, în contextul achiziționării terenului identificat în cererea de chemare în judecata de către societate, sumele cu care aceștia trebuie să contribuie la achitarea prețului terenului vor corespunde cotelor. În acest sens, din suma totala de 42.000 EUR, reprezentând prețului contractului de vânzare-cumpărare al terenului în cauza, cota reclamantului este de 10.920 EUR.
Prin urmare, din suma totală avansată de către reclamant pârâtei în scopul achiziționării terenului, respectiv suma 152.942 euro, acestuia urmează a i se restitui suma de 142.022 euro.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, art. 1544, art. 1541, art. 1079, art. 1082. C.civ, art. 4 din OG 9/2000, art. 274 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr.2072/21.11.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de reclamant; a obligat pârâta la plata către reclamant a următoarelor:
- 142.022 Euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând debit restant;
- 25.330,50 ,echivalent în lei la data plății, reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, sumă calculată până la data formulării cererii, 21.06.2011, dobândă ce va fi plătită și în continuare până la restituirea integrală a debitului principal ;
- 14.526,24 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, părțile au calitatea de asociați în cadrul societății comerciale DSF International Grand Invest S.R.L., având următoarele cote de participare la capitalul social: reclamantul deține 26% din capitalul social, iar pârâta deține 49% din capitalul social (filele 13,14).
La data de 24.06.2008, cu ordinul de plata din 24.06.2008 reclamantul a virat pârâtei suma totala de 152.942 Euro,în contul sau personal IBAN RO 36 RZBR_ 6070, deschis la RAIFFEISEN BANK - Agenția Prelungirea G. (filele 39-44), motivul acestei plăti, consemnat pe ordinul de plată, fiind acela de „achiziție 20 ha teren în județul Tulcea, România”.
La data de 01.07.2008 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/01.07.2008 la B.N.P. C. A. (filele 45-48), contract prin care Societatea DSF International Grand Invest S.R.L., în calitate de cumpărător, reprezentată prin mandatar avocat C. A., a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 20 ha de teren agricol situat în extravilanul comunei Casimcea, județul Tulcea, prețul tranzacției menționat în contract fiind 42.000 Euro, pe care vânzătoarea terenului recunoaște ca l-a primit integral de la Societate, la data semnării actului.
Reclamantul deține 26% din capitalul social, iar pârâta deține 49% din capitalul social. Raportat la aceste cote de participare, sumele cu care aceștia trebuiau să contribuie la achitarea prețului terenului achiziționat prin contractul menționat vor corespunde cotelor, respectiv, din suma totala de 42.000 EUR, reprezentând prețului contractului de vânzare-cumpărare al terenului în cauza, cota reclamantului este de 10.920 EUR. Dar, reclamantul a dat pârâtei suma de 152.942 Euro pentru achiziționarea acestui teren, sumă ce nu a fost folosită integral în acest scop, astfel că pentru diferența de 142.022 Euro pârâta nu are nicio justificare a utilizării acestei sume.
Tribunalul a apreciat că raporturile dintre părți sunt guvernate de regulile aplicabile mandatului ,astfel că potrivit art.1541 din vechiul Cod civil, mandatarul (pârâta din prezenta cauză) este dator de a remite tot ceea ce a primit în puterea mandatului.
Chiar dacă între părți nu există un contract de mandat încheiat în formă scrisă, raporturile dintre părți sunt guvernate de regulile aplicabile mandatului întrucât potrivit art.1533 C.civ. mandatul poate fi nu numai expres, ci și tacit, iar primirea tacită a mandatului rezultă din executarea lui din partea mandatarului .
În baza art.1544 C.civ. pârâta datorează și dobânzi aferente debitului principal, dobânzi care vor fi calculate începând cu data de 01.07.2008 (data încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat) și până la data promovării prezentei acțiuni (21.06.2011), fiind în cuantum de 25.330,50 Euro.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis cererea, astfel cum a fost precizată de reclamant, pârâtul urmând a fi obligat la plata către reclamant a următoarelor: 142.022 Euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând debit restant; 25.330,50, echivalent în lei la data plății, reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, sumă calculată până la data formulării cererii, 21.06.2011, dobândă ce va fi plătită și în continuare până la restituirea integrală a debitului principal ;
În baza art.274 C.proc.civ. pârâta a fost obligată la plata către reclamant și a sumei de 14.526,24 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și timbru judiciar (filele 89 și 91). Deși reclamantul în cadrul cheltuielilor de judecată a solicitat și acordarea onorariului de avocat, nu a făcut dovada acestuia, motiv pentru care nu a fost acordat de către tribunal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta S. D., solicitând schimbarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelanta pârâtă a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât a reținut în mod greșit că în cauză raporturile dintre părți sunt guvernate de regula mandatului.
Pe de altă parte, instanța de fond a depășit limitele învestirii sale și a motivat soluția dispusă și prin prisma regulilor referitoare la societățile comerciale (făcând un calcul matematic prin raportare la părțile sociale pe care intimatul reclamant le deține în cadrul societății comerciale înființate DSF International Grans Invest S.R.L)., situație care excede cererii cu care instanța a fost învestită inițial.
La termenul de judecată din 10 februarie 2014, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția netimbrării apelului.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției de netimbrare a apelului, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Conform rezoluției de primire a cererii de apel, a fost stabilită în sarcina apelantei pârâte obligația satisfacerii timbrajului provizoriu în cuantum de 4 lei – taxă judiciară de timbru și 0,15 lei – timbru judiciar, cu mențiunea ca apelanta să-și estimeze pretențiile și să timbreze în funcție de acestea cu ½ din cât ar fi timbrat la fond.
La termenul de judecată din 3.06.2013, apelanta pârâtă depune la dosar o cerere prin care învederează instanței că înțelege să conteste întreaga creanță exprimată în lei, de 605.013,72 lei debit și 107.907,93 lei dobândă legală, iar timbrajul aferent acestei sume este de 11.240,21 lei, respectiv 5.620,10 lei în calea de atac a apelului.
La aceeași dată, a formulat o cerere de ajutor public judiciar, prin care a solicitat scutirea, reducerea sau eșalonarea taxei de timbru datorată în prezenta cauză.
Prin încheierea de ședință din 10.06.2013, Curtea a respins cererea de ajutor public judiciar, ca nefondată, reținând că, deși apelanta invocă o stare materială precară, nu a probat această imposibilitate obiectivă de a face față cheltuielilor presupuse de achitarea taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, având în vedere că apelanta pârâtă nu a justificat poziția adoptată de neplată a taxelor datorate prin motive obiective, mai presus de voința sa, Curtea urmează a dispune anularea apelului ca netimbrat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă, față de culpa procesuală reținută în sarcina apelantei, va fi obligată aceasta să plătească intimatului reclamant cheltuieli de judecată în sumă de 3000 euro, respectiv contravaloarea în lei a acestei sume la data plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta pârâtă S. D., domiciliată în B., ., județ Ilfov, împotriva sentinței civile nr.2072/21.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. F., cu domiciliul ales la S.C.A. Tonucci – Asociații, în București, .-41, ., ..
Obligă apelanta la 3.000 euro, respectiv contravaloarea în lei a acestei sume la data plății, cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
N. C. I.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
4 ex/12.02.2014
------------------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – L.I.-C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1789/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 76/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
