Legea 10/2001. Decizia nr. 433/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 24846/3/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.433 R
Ședința publică din data de 27.02.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE – MEDIAN ANCA-MIHAELA
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în recursul declarat de recurenta reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr.724/12.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți I. DE C. ȘI DEZVOLTARE P. INDUSTRIALIZAREA PRODUSELOR HORTICOLE HORTING, . BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, P. M. BUCUREȘTI și A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2014, și, apoi, la data de 27.02.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a civilă sub nr._, reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâții P. M. BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, S.C. F. S.A., solicitând restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 10.000 mp. situat în București, .. 1A, sector 4 ( terenul fostului lot din M. Vatra Mănăstirii Văcărești, . Ilfov) și obligarea pârâtei S.C. F. S.A. să lase în proprietate reclamantei terenul din .. În subsidiar, a solicitat plata despăgubirilor aferente la valoarea de piață a imobilului revendicat.
În motivarea acțiunii, a arătat că reclamanta este descendenta fostului proprietar I. T., care, în temeiul Legii pentru reforma agrară din 17 iulie 1921 a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului. După achitarea prețului, pe numele autorului a fost emis titlul de proprietate nr._/06.03.1940.Terenul a fost preluat abuziv fără titlu în proprietatea statului, fără a se emite o decizie sau act administrativ de preluare fără a se acorda despăgubiri.
Reclamanta a arătat că a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 care nu a fost soluționată, deși la dosarul administrativ au fost anexate toate înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și ale calității de moștenitor.
Având în vedere decizia 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a interpretat dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a solicitat soluționarea pe fond a cererii de restituire.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 10/2001.
Pârâta A.V.A.S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că potrivit.art. 29 din Legea 10/2001 republicată, numai imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate prin intermediul A.V.A.S. atrag competența pârâtei în soluționarea notificărilor.
P. M. București a formulat întâmpinare,solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă motivat de împrejurarea că instanța de judecată nu se poate subroga în drepturile Primăriei în competența căreia legiuitorul a stabilit soluționarea notificărilor conform art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta S.C. F. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că terenul revendicat face parte din suprafața de 56.191,24 mp, proprietatea S.C. F. S.A. conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 3094 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la 23.04.2004.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 14.11.2007, reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv, pârâte fiind S.C F. S.A., A. și M. București, prin Primarul General. În contradictoriu cu unitatea deținătoare S.C F. S.A., reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului liber de construcții sau cel pe care se află construcții ușoare, provizorii, neautorizate, iar în contradictoriu cu A., să se constate dreptul său la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură. Reclamanta a mai solicitat ca în contradictoriu cu M. București să se constate dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură.
Au fost invocate disp. art. 21 alin.1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin încheierea de la 19.12.2007 instanța a respins excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii și excepția lipsei de interes și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. F. S.A. și M. București pentru motivele reținuteîn încheiere
Prin încheierea de ședință din 21.05.2008 Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. pentru considerentele reținute în încheiere.
Prin cererea formulată la 11.02.2009 reclamanta a chemat în judecată I. de C. și Dezvoltare P. Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole Horting, solicitând obligarea acestuia la restituirea în natură a terenului liber și a terenului afectat de construcții neautorizate.
I.C.D.I.M.P.H.–Horting a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive arătând că nu are calitatea de proprietar, ci de administrator al imobilului, terenul fiind în proprietatea A.D.S. și invocând inadmisibilitatea acțiunii cu privire la care instanța a reținut că nu este o veritabilă excepție, ci o apărare pe fondul cauzei.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară și expertiză evaluatorie.
Prin sentința civilă nr. 724/12.04.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III -a Civilă, s-a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. De C. Și Dezvoltare P. Industrializarea Produselor Horticole „Horting”, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C.F. S.A. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. București și a M. București și s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții P. M. București și M. București prin Primar General, ca neîntemeiată.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta P. M. a formulat notificarea nr. 1489/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1 ha din fosta moșie Vatra Mănăstirii Văcărești, ..Ilfov. Notificarea a fost comunicată prin intermediul B.E.J. A. P. la PMB.
M. București prin Primar General a emis dispoziția nr.9584/14.02.2008 a declinat soluționarea notificării în favoarea Autorității P. Valorificarea Activelor Statului. La rândul său A.V.A.S. a emis Decizia nr.94/ 7.04.2008 prin care a declinat competența de soluționare a notificării în favoarea S.C. F. S.A.
Atât dispoziția P.M.B., cât și decizia A. sunt nelegale, întrucât Legea nr.10/2001 nu prevede posibilitatea ca entitatea investită cu soluționarea notificării să își decline competența, având obligația de a emite decizie sau dispoziție de soluționare, fie în sensul admiterii cererii de restituire, fie în sensul respingerii; în măsura în care nu deține imobilul sau deține o parte din imobil are obligația, potrivit art. 27 din lege, de a comunica, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, persoanei îndreptățite datele pe care le deține cu privire la persoana fizică sau juridică în patrimoniul căreia se regăsește cota -parte din imobilul preluat abuziv.
În consecință, tribunalul a apreciat că în cauză este aplicabilă decizia nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că, în situația în care entitatea investită cu soluționarea notificării nu a soluționat cererea în termenul legal, instanțele judecătorești sunt competente să soluționeze nu numai contestația împotriva dispoziției de respingere a notificării, dar și fondul cererii.
Legea nr.10/2001, în temeiul căreia reclamanta a formulat notificarea, reglementează procedura de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în proprietatea statului în perioada 06.03._89.
De esența acestei acțiuni, formulată în temeiul art.26 din Legea 10/2001, nu este în primul rând existența bunului în patrimoniul fostului proprietar în perioada anterioară emiterii actului de preluare abuzivă, ci preluarea bunului imobil printr-un act cu caracter abuziv de la acel proprietar.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 24 din lege conform cărora în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care a fost dispusă măsura preluării abuzive. Prin urmare, legiuitorul instituie o prezumție legală de proprietate în favoarea persoanei care figurează în actul de naționalizare sau de expropriere, confiscare etc.
Or, în cauză, reclamanta nu face dovada preluării imobilului în patrimoniul statului printr-un act cu caracter abuziv de la autorul său.
Împrejurarea că terenul s-ar afla în exploatarea unei societăți privatizate, nu presupune cu necesitate că acesta a fost preluat abuziv și mai ales faptul că a fost preluat de la autorul reclamantei. Singura prezumție pe care o instituie legiuitorul în favoarea persoanei ce figurează în actul de preluare este aceea că, la momentul preluării abuzive, proprietar al imobilului era acea persoană, în măsura în care nu există probe contrare.
Mai mult, imobilul revendicat a avut destinația de teren agricol la data încheierii actului de vânzare cumpărare de care se prevalează reclamanta, iar potrivit art.8 din Legea 10/2001, republicată, aceste terenuri nu fac obiectul legii 10/2001
În concluzie, în conformitate cu art.26 din Legea 10/2001 tribunalul a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. F. S.A. și I. Horting s-a reținut că în conformitate cu art. 45 din Legea 10/2001, republicată, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele încheiate în cadrul procesului de privatizare, care au ca obiect imobile ce cad sub incidența legii 10/2001 sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data încheierii lor. Având în vedere că actele juridice de înstrăinare nu au fost atacate în termenul de 1 an prev. de art.45 alin.5, titlul pârâtei s-a consolidat, iar reclamanta, ar avea dreptul la despăgubiri, în măsura în care ar face dovada preluării abuzive a imobilului.
În consecință, în temeiul art. 137 C.proc civ., tribunalul a admis excepția și a respins capetele de cerere formulate în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri (precum și a încheierilor premergătoare) a declarat recurs recurenta reclamantă P. M.,solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților . de C. și Dezvoltare pentru Industrializarea Produselor Horticole Horting și A. pentru Valorificarea Activelor Statului și admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea recursului, după expunerea situației de fapt, recurenta a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală, bazată pe interpretarea greșită a legii, iar motivarea lapidară și contradictorie echivalează cu lipsa motivării și, implicit, cu nesoluționarea în fond a litigiului.De asemenea, hotărârea este dată și cu încălcarea principiului contradictorialității, instanța admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților pe alte motive decât cele invocate de părți, fără a le pune în discuția părților.
Recurenta a arătat că în mod greșit s-a reținut că nu a făcut dovada preluării imobilului printr-un act cu caracter abuziv de la autorul său, deoarece a făcut dovada că a deținut terenul în proprietate, precum și dovada că acest teren a trecut în patrimoniul statului, iar acest fapt constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, prin raportare la art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001 și capitolul I lit. e din Normele metodologice de aplicare a legii.
Recurenta a mai arătat că în mod greșit instanța a reținut că imobilul revendicat nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, față de art. 8 din lege, fiind făcută o confuzie între terenuri agricole și terenuri extravilane. La data notificării terenul se afla în intravilanul M. București, având ca temei o prezumție simplă, întrucât în extravilan nu există străzi.
Recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că pârâții . I. de C. și Dezvoltare pentru Industrializarea Produselor Horticole Horting nu au calitate procesuală pasivă întrucât ar fi dobândit terenurile prin acte juridice de înstrăinare încheiate în cadrul procedurii de privatizare, titluri consolidate prin neatacarea lor, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii la situația de fapt. Instanța nu precizează care ar fi actele la care se referă în motivare, iar dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 nu își găsesc aplicarea în cauză, referindu-se strict la actele juridice de înstrăinare a unui imobil. Or, suprafața de teren deținută de . a făcut obiectul vreunui act de înstrăinare. Nici certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nici actul de vânzare a acțiunilor societății nu constituie un act de înstrăinare a terenului, acest teren rămânând în patrimoniul . de schimbarea acționarilor societății.
În ceea ce privește motivarea admiterii lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Horting, aceasta nu are nici o legătură cu situația pârâtului și cu modalitatea în care acesta administrează teren.
Cu privire la încheierea de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a A. pentru Valorificarea Activelor Statului, recurenta a arătat că soluția este nelegală, întrucât a chemat A. pentru Valorificarea Activelor Statului pentru acordarea măsurilor reparatorii în ipoteza în care . poate acorda măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de . de faptul că reclamanta nu a formulat notificare în temeiul Legii 10/2001, s-a arătat că această excepție a rămas fără obiect după formularea notificării nr. 1102/2008 transmisă în termen de 6 luni de la decizia nr. 94/2008 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului prin care se comunică unitatea deținătoare – .>
Aceasta are calitate de unitate deținătoare în condițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 întrucât este o societate comercială la care statul deține o participație minoritară, constând tocmai în aportul statului la capitalul social – terenul din care face parte și terenul recurentei-reclamante, aspecte ce rezultă din certificatul furnizare de informații eliberat de Oficiul Registrului Comerțului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Horting motivat de faptul că acesta are doar calitatea de administrator al terenurilor care se află în proprietatea publică și privată a statului, recurenta a arătat că acest pârât este unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, fiind entitatea cu personalitate juridică ce exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii.
I. Horting a fost înființat prin HG nr. 620/1998, astfel cum a fost modificată prin HG nr. 620/1998.Potrivit art. 6 alin. 2 din HG nr. 620/1998, suprafața de teren deținută de institut face parte din domeniul public al statului și se află în administrarea institutului, astfel că acesta are calitate de unitate deținătoare conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, având, deci, calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la fondul litigiului, recurenta-reclamantă a arătat că are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, că imobilul a fost preluat abuziv de stat fiind aplicabilă prezumția relativă instituită de Legea nr. 10/2001, iar în prezent, se află în patrimoniul următoarelor unități deținătoare: M. București, . I. Horting, în suprafețele menționate prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză.
Recurenta a arătat că pentru terenul deținut de M. București se impune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent deoarece este afectat de amenajări de utilitate publică, terenul deținut de . posibil a fi restituit în natură, în parte, iar în parte, urmează a fi acordate măsuri reparatorii în echivalent, iar cu privire la terenul deținut de I. Horting, se solicită restituirea în natură a părții de teren afectate de construcții ușoare și demontabile și stabilirea dreptului la măsuri reparatorii în echivalent pentru restul terenului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041, art. 304 pct. 3, 7 și 9 și art. 129 Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001.
Intimatul I. de C. și Dezvoltare pentru Industrializarea Produselor Horticole Horting a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, având doar calitatea de administrator a imobilului care aparține domeniului public al statului, astfel că recurenta ar fi trebuit să cheme în judecată Agenția Domeniilor Statului.
De asemenea, față de prevederile art. 45 din Legea nr. 10/2001, intimatul a arătat că în mod corect a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
Având în vedere că imobilele pe care le are în administrare I. Horting aparțin domeniului public al statului, intimatul a invocat și prevederile art. 136 alin. 2 și 4 din Constituție și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, față de care susține că acțiunea este inadmisibilă.
Intimata . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și că în mod corect prima instanță a reținut că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, raportat la art. 8 din lege.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, intimata a arătat că textul de lege invocat de recurentă, art. 21 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, nu are în vedere valoarea nominală a acțiunilor sau a părților sociale, ci valoarea acestora, iar recurenta nu a făcut vreo dovadă din care să rezulte că valoarea imobilului ar fi mai mare sau egală cu valoarea acțiunilor deținute de Statul Român, în cadrul .>
Intimata a mai arătat că în mod corect a reținut prima instanță incidența dispozițiilor art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, astfel încât, având în vedere că actele juridice de înstrăinare nu au fost atacate în termenul de un an, titlul pârâtei s-a consolidat, iar reclamanta are dreptul la despăgubiri în măsura în care ar fade dovada preluării abuzive a imobilului.
În drept, au fost invocate disp. art. 115. art. 308 alin. 2 C.pr. civ.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului și examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs expuse mai sus, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În raport cu criticile formulate și cu efectele pe care acestea le produc, Curtea va analiza cu precădere motivele de recurs referitoare la calitatea procesuală pasivă a pârâților în prezenta cauză, respectiv calitatea de unitate deținătoare, în contradictoriu cu care se impune a fi soluționată cererea formulată de reclamantă.
Prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată și completată, reclamanta a solicitat soluționarea pe fond a notificării întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul General, P. M. București, și A. pentru Valorificarea Activelor Statului, . I. de C. Dezvoltare pentru Industrializarea Produselor Horticole Horting,
Prin încheierea din data de 21.05.2008 prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A., reținând că prin decizia nr. 94/7.04.2008 A. și-a declinat competența în favoarea .>
Prin sentința recurată, tribunalul a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților . I. de C. Dezvoltare pentru Industrializarea Produselor Horticole Horting, reținând că în conformitate cu art. 45 din Legea nr. 10/2001, republicată, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele încheiate în cadrul procesului de privatizare, care au ca obiect imobile ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data încheierii lor și întrucât actele de înstrăinare nu au fost atacate în termenul prevăzut de textul legal menționat, titlul pârâtelor s-a consolidat, iar reclamanta ar avea dreptul la despăgubiri în măsura în care ar face dovada preluării abuzive.
Curtea constată în primul rând că motivarea primei instanțe este contradictorie, întrucât, pe de o parte, se constată că A. nu are calitate procesuală pasivă întrucât și-a declinat competența în favoarea . și cu privire la aceasta se constată lipsa calității procesuale pasive.
În al doilea rând, Curtea constată că tribunalul nu indică în motivarea sentinței la ce acte juridice de înstrăinare se referă, dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr.10/2001, nefiind incidente în speță deoarece suprafața de teren în litigiu deținută de cele două pârâte nu a făcut obiectul vreunui act de înstrăinare.
Stabilirea calității de unitate deținătoare se face prin raportare la prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care:
”(1) imobilele – terenuri și construcții – preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a Administrației Publice Centrale sau locale este acționar, ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie, sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
(2) Prevederile alin. 1 sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală, ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută”.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001,
”(1)P. imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decît cele prevăzute la art. 21 alin. 1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
(3) În situația imobilelor prevăzute la alin. 1 și 2, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. 1 fiind aplicate în mod corespunzător”.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert I. I. D. ( filele 373 - 379 dosar T.B) a fost identificat terenul în litigiu (fosta parcelă nr. 12 din fosta moșie Vatra Mănăstirii Văcărești, în suprafață 9997, 42 m.p. din care: 6193,43 m.p. deținut de .,12 m.p. deținut de I. Horting, iar 227,87 m.p. ocupată de domeniul public (. trotuar).
Cu privire la calitatea . unitate deținătoare prin raportare la prevederile legale enunțate mai sus, Curtea constată că potrivit adresei nr._/9.04.2008 emisă de Consiliul Local sector 4 (fila 201 dosar T.B. volum 1), . deținut în folosință terenul în suprafață de 1 ha din . A, lot 12, până în anul 2006, când, în urma certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 3094 din 23.03.2006 a obținut proprietatea exclusivă a suprafeței de teren de 56.191 m.p. situați la adresa menționată (fila 54).
Prin dispoziția nr. 94 din 7.04.2008 A. a declinat competența în favoarea .-se că A. este acționar minoritar la această societate (fila 208 dosar Tribunal, volum I).
Din adresa emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului ( filele 396, 408 dosar recurs) privind structura acționariatului . că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, statul era acționar minoritar la . un procent de 39,20 %.
Prin urmare, în această situație, devin incidente dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 enunțate mai sus, impunându-se a se verifica dacă valoarea acțiunilor deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului deținut de . cărui restituire se solicită.
O asemenea verificare presupunea efectuarea în cauză a unei expertize evaluatorii a terenului deținut de . data intrării în vigoare a Legii 10/2001 și efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea valorii acțiunilor deținute de stat, respectiv valoarea cotei neprivatizate.
În ipoteza în care valoarea acțiunilor este mai mare sau egală cu valoarea imobilului a cărui restituire se solicită sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, calitatea de unitate deținătoare revenind .>
În caz contrar, devin incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/_, situație în care însă măsurile reparatorii se propun de instituția care a efectuat privatizarea, respectiv A., aceasta având așadar calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, față de cele reținute mai sus, Curtea constată că în mod greșit a soluționat prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a . a A., fără a lămuri situația de fapt în raport cu dispozițiile legale menționate.
Cu privire la pârâtul I. de C. și Dezvoltare pentru Industrializarea Produselor Horticole Horting care, potrivit raportului de expertiză deține o suprafață de teren de 3576,12 m.p., Curtea constată că acesta justifică legitimare procesuală pasivă în cauză, având calitatea de unitate deținătoare, în sensul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, fiind instituție juridică de drept public, în administrarea căreia se află terenul.
Astfel, potrivit art. 2 din HG nr. 620/1998, „I. de C. – Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketing-ul Produselor Horticole „Horting” este instituție publică cu personalitate juridică, cu sediul în M. București, . A, sector 4 și funcționează în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I. Sisești”.
Potrivit art. 6 alin. 2 din HG nr. 620/1998, I. de C. – Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketing-ul Produselor Horticole „Horting” preia în administrare terenul, în suprafață totală de 14,61 ha teren agricol și neagricol, din care 4,2 ha sere, aparținând domeniului public al statului, din administrarea Regiei Autonome „I. de C. și Dezvoltare pentru Valorificarea Produselor Horticole”.
Conform art. 6 alin. 2 din HG nr. 1207/2007 „suprafețele de teren având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, aflate în domeniul public al statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului și concesionate Institutului de C. - Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketing-ul produselor Horticole „Horting” trec în administrarea Institutului de C. -Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketing-ul Produselor Horticole „Horting”.
Prin urmare, suprafața de teren deținută de I. Horting face parte din domeniul public al statului și se află în administrarea acestui pârât, care are calitate de unitate deținătoare, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în mod greșit admițând prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la pârâtul M. București prin Primarul General, Curtea constată că acesta are calitate de unitate deținătoare doar în privința suprafeței de teren 227,87 m.p., care este domeniul public, situație juridică ce rezultă și din adresa nr._/_/17.01.2013 emisă de P. M. București - Direcția Patrimoniu, Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (filele 71-72 dosar recurs).
Având în vedere că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii în privința soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive, iar instanța nu a intrat în cercetarea fondului cererii în contradictoriu cu toți pârâții care au calitate deținătoare, în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca soluționarea fondului cererii (ce presupune stabilirea calității de persoană îndreptățită, dovedirea preluării abuzive a imobilului și, dacă este cazul, în condițiile în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 10/2001, stabilirea măsurilor reparatorii ce se cuvin reclamantei), să se facă în contradictoriu cu toți pârâții care au calitatea de unitate deținătoare.
Față de această soluție, nu se mai impune a fi examinate criticile din recurs referitoare la soluționarea pe fond a notificării, aceste aspecte urmând a face obiectul analizei de către prima instanță în contradictoriu cu pârâții care au calitatea de unitate deținătoare.
Văzând și disp. art.377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă,
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă P. M. împotriva sentinței civile nr. 724/12.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți I. de C. și Dezvoltare pentru Industrializarea Produselor Horticole Horting, . București prin Primarul General, P. M. București și A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. A. M. S. G. G. D. M.
GREFIER,
M. D.
Red/Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I./11.03.2014
2 ex. Jud fond:S. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 137/2014. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 1473/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
